1938

Opinii estetice:
Ø ideea unui roman de atmosferã modernã
Ø ,,ceea ce conferã originalitate unui roman
nu este metoda, ci realismul fundamental"
Ø un roman trebuie sã fie, în mod firesc, analitic
Ø cunoaşterea de cãtre criticul / istoricul literar mãcar a unei literatura strãine
Trãsãturile prozei cãlinesciene:
Ø plãcerea regiei;
Ø gustul pentru grandios;
Ø imaginația rabelais-iana ( personajele privite în detalii exagérate pânã la
grotesc);
jocul presupunerilor, al comentariilor psihologice.

Contextul cultural-istoric şi al creației autorului:

Publicat în 1938, la sfârşitul perioadei interbelice când romanul se afirmase
puternic ca specie literarã; este al doilea dintre cele 4 romane cãlinesciene : ,,
Cartea nunții’’-1933, ,,Enigma Otiliei’’-1938, ,,Bietul Ioanide’’ – 1953, ,,Scrinul
negru’’ -1960.
Ø Roman:
prin amploarea acțiunii, desfãşurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex,
la care participã numeroase
personaje...........................................................................................................................
......

1
 Ø Roman realist:
ü reprezentarea verídicã a realitãții contemporane scriitorului, a societãții sub
determinismul
social-economic (teme: banul, moştenirea, zestrea, parvenirea etc.);
ü iluzia vietii, verosimilitatea;
ü obiectivitatea;
ü lipsa de idealizare a realitãților sociale, a vieții de familie etc.;
ü observația socialã şi psihologicã;
ü tipizarea şi personajele típice;
ü complexitatea personajului, surprinderea lui în transformare,
individualizarea acestuia
prin fapte, limbaj, relațiile cu alte personaje etc.;
ü tehnica detaliului, notarea amãnuntului semnificativ, descrierile minuțioase
(mediul
ambiant, vestimentația, fizionomia) au conotații în plan moral;
ü rolul expozițiunii (situarea exactã în timp şi spațiu), veridícitatea;
ü structura închisã a romanului (simetria incipit-final; final închis; epilog);
ü stilul sobru, impersonal, obiectiv;
ü atitudinea criticã.
Ø Roman balzacian:
prin motivul moştenirii şi al patemitãții (preluate din opera lui H. de Balzac- nMos
Goriot" sau Eugénie Grandet")
Ø Roman social: romanul este o fresca a burgheziei bucureştene de la
începutul sec.
al XX-lea, prezentatã în aspectele ei esențiale (viața de familie, relațiile
interpersonale) sub determinare socio-económicã.
Ø Roman citadin: locul acțiunii este oraşul Bucureşti
Ø Roman modern: prin :
ü ambiguitatea personajelor (Costache Giurgiuveanu nu e un avar
dezumanizat cãci

2
• aparut in 1938, romanul “Enigma Otiliei” este alcatuit din 20 de capitole
• actiunea se desfasoara pe 2 planuri:
I – viata micii burghezii bucurestene de la inceputul secolului XX
II – drumul formarii unui tanar (Felix Sima)
• personajele principale ale romanului sunt prezentate la inceput, in scena
jocului de carti din salonul lui Mos Costache. Acestea sunt:
– Costache Giurgiuveanu
– Aglae Tulea
– Aurica Tulea
– Simion Tulea
– Leonida Pascalopol
– Olimpia Marculescu
• ulterior, in actiune sunt introduse si alte personaje:
– Olimpia Tulea (casatorita Ratiu)
– Stanica Ratiu
– Titi Tulea
• “Enigma Otiliei” cuprinde o bogata galerie de tipuri umane de circulatie
universala:
– Avarul – Costache
– Arivistul – Stanica Ratiu
– Fata batrana – Aurica Tulea
– Baba “absoluta” – Aglae Tulea
– Alienatul mintal – Simion Tulea
– Inocentul – Felix Sima si Otilia
• personajul Costache Giurgiuveanu se caracterizeaza prin avaritie,
sentiment patern fata de Otilia, siretenie, teama de Aglae, caracterul
ascuns, mania banilor
• personajul Stanica Ratiu se caracterizeaza prin grosolanie, volubilitate,
demagogie, obraznicie, este profitor, mincinos, odios
• personajul Felix Sima este onest, profund in sentimente, studios, rational,
perseverent, ambitios
• personajul Otilia oglindeste o femeie frumoasa, sensibila, exuberanta,
reflexiva, culta, buna, inteligenta, sincera
• in “Enigma Otiliei” se intalnesc mai multe curente literare, si
anume clasicismul, romantismul si realismul
• elementele balzaciene din roman sunt:
– tema mostenirii
– tema paternitatii
– descrierea mediului ambiant
– concentrarea vointei pentru a parveni
– unele personaje (Costache, Stanica)

3
4
5
REZUMAT

Felix Sima,un tânăr de 18 ani,vine în Bucureşti la unchiul său

CostacheGiurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicină.Ajuns la adresa

indicatăOtilia,pupila bătranului,îl invită în casă unde cunoşte membrii familiei:

matuşaAglae,unchiul Simion şi copiii acestora Titi.,Aurica ,Olimpia si sotul sau

Stanică Raţiu precum şi prietenul de familie Leonida Pascalopol.

A doua zi Otilia îi arată locuinţa, el remarcă felul jucăuş al fetei şi estesurprins

cand gaseşte o scrisoare adresată acesteia, pe numele [Link] este

ravnită de Leonida Pascalopol şi invidiată de toţi membriifamiliei Tulea.

Felix, curios de enigma numelui Mărculescu descoperă soarta Otilieicare nu este

cu mult diferită de a sa. Fata a rămas orfană de mică şi este crescutăde tatăl său

vitreg, moş [Link] a cunoscut-o pe mama Otiliei şi deatunci i-a

ajutat foarte mult, Otilia purtandu-i o stimă deosebită.

Rugat de Aglae,Felix îl mediteaze pe Titi care a rămas corigent,şi inaceste

imprejurari sora sa Aurica se ataseaza de tanar. El,însă, se simte tot maiatras de

Otilia pe care o admiră şi cu care petrece din ce în ce mai [Link] însă în

Pascalopol un rival. Între Felix şi Otilia se clădeşte o relaţie de profundă prietenie

şiataşament. Felix îi mărturiseşte iubirea, iar Otilia pare şi ea

înduioşată,însă priveşte totul în mod copilă[Link] sa pentru Felix pare mai

mult a [Link]şinat, Felix îşi pune pe hârtie toate sentimentele sale,

trimitandu-iOtilei scrisoarea, însă ea nu-i dă nici un răspuns.

6
La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la moşia acestuia,undetinerii

profita de timpul petrecut impreuna,iar după două săptămâni revin acasă.Între

timp, fiul Olimpiei şi al lui Stănică, Aurel Raţiu, moare, iar tatălînduioşat îi

publică în ziar decesul amintind toate rudele, în speranţa de a obţinecât mai mult

sprijin [Link]ănică este interesat de averea lui moş Costache şi în acest scop

îl aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul că este

[Link] care descoperă planul este Pascalopol, şi-l avertizeaza pe bătrân.

În casă discuţiile despre adopţia Otiliei de către moş Costachedeclanşează un nou

val cu scandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă fata îicere lui moş Costache

să nu întocmească formalitatile de adoptie si pleacă cuPascalopol la moşie, spre

surprinderea lui Felix, care rămâne dezamă[Link] serefugiază în braţele unei

curtezane Georgeta.

Moş Costache are planurile sale cu cei doi tineri începând să adunemateriale de

construcţii pentru o casă unde cei doi, Felix şi Otilia aveau să stea după moartea

sa.

Din cauza unei uşoare insolaţii şi a efortului, moş Costache are un atac, înurma

căruia toată familia Tulea îşi petrece două zile în casa bătrânului ignorând boala

acestuia. Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la universitate,

carerecomandă multă linişte şi odihnă bolnavului.

Moş Costache se însănătoşeşte şi îi alungă din casă pe toţi cei din familiaTulea

fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe

numele Otiliei cu suma de 300000 lei, însă nu-i dă banii, încrezându-se

7
însănătatea sa. Moşierul deschide contul şi depune în el 100000 lei pe numele

Otiliei.

Moş Costache ii dăruieşte lui Pascalopol 100000 lei [Link]ănică, după

indelungi cautari află locul unde sunt ascunşi banii şi-l jefuieş[Link]ş Costache

este surprins de atac şi în urma efortului moare.

Stănică divorţează de Olimpia şi se căsătoreşte cu Georgeta, iar apoi intrăîn

politică.

Otilia se căsătoreşte cu Pascalopol si pleacă impreuna la Paris.

Felix, cu ocazia războiului, devine doctor,apoi profesor universitar şi

secăsătoreşte bine intrând în cercuri înalte. Se întâlneşte întâmplător cu

Pascalopol pe tren şi află că acesta a divorţatde Otilia, fiind acum căsătorită cu

un om bogat din Buenos Aires.

8
ESEU 1

George Călinescu este o personalitate plurivalentă, de formaţie

enciclopedică, tipul scriitorului total: critic şi istoric literar, eseist şi estetician,
prozator şi poet, dramaturg şi publicist. Opera sa este extrem de variată, de la
poezie, la cea mai completă şi mai complexă istorie a literaturii române. Prin
romanele sale, George Călinescu se înscrie în literatura realistă a secolului al XIX
lea,cu influenţe balzaciene.
,,Enigma Otiliei” a apărut in martie 1938 si este un roman de factura
balzaciana. Romanul prezintă viata burgheziei bucureştene din prima jumătate a
secolului nostru. Titlul original al romanului a fost „Părinţii Otiliei” scriitorul
având in vedere ideea paternităţii. Romanul devine o satira vehementa la adresa
burgheziei in care relaţiile copii-părinţi s-au degradat datorita banului. În
„Enigma Otiliei” se împletesc elemente balzaciene, clasice, romantice şi realiste.
E un roman reprezentativ al literaturii române, o creaţie originală care răspunde
principiului format de prozator :,, ceea ce conferă originalitatea unui roman nu e
metoda ci realismul fundamental ,literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu
sufletul uman”.
Romanul se încadrează în realism prin crearea impresiei de
veridicitate, prin tehnica detaliului și tipologia personajelor. Elementele ce
conferă veridicitate romanului sunt nume de orașe: Iași, București, numele de
străzi: Calea Victoriei, Sfinții Apostoli, Antim, numele unor instituții:
Conservator, Facultatea de Medicină, meserii, ocupații: avocat, preot, student,
moșier; clase sociale: burghezia; relațiile sociale, familiale etc. Tehnica
detaliului semnificativ este utilizată în incipitul romanului, prin fixarea cadrului
temporal „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de ora 10”
și spațial: “un tânăr […] intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinții
Apostoli.” Sunt prezentate amănunțit strada pe care se află casa lui moș Costache,

9
exteriorul acesteia, precum și interiorul, în scopul de a realiza o legătură între
mediul descris și trăsăturile de caracter ale personajelor, după modelul utilizat de
Balzac. La fel de detaliat sunt construite portretele membrilor familiei, pe care
Felix îi cunoaște în primul capitol al romanului, apoi camera Otiliei, apartamentul
lui Pascalopol, intenția scriitorului fiind aceea de a pune în evidență caracterul
acestor personaje.
Tema romanului „Enigma Otiliei” o constituie înfăţişarea societăţii
bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, dar, în acelaşi timp şi istoria unei
formări, fiind urmărit destinul unui adolescent. Tema este realizată prin
prezentarea a două principale planuri epice: unul urmăreşte problema moştenirii
lui Costache Giurgiuveanu, iar celălalt destinul nepotului său, tânărul Felix Sima,
în procesul devenirii sale. O primă secvenţă prin intermediul căreia se reflectă
tema o constituie sosirea tânărului Felix, în casa unchiului său. Moş Costache
pare intrigat de apariţia nepotului, demonstrând, prin respingerea lui iniţială,
dorinţa de a-şi proteja averea: „Nu-nu-nu ştiu...nu-nu stă nimeni aici, nu
cunosc...” O altă secvenţă ce relevă tema operei este cea în care întreaga familie
Tulea pune stăpânire pe casa lui moş Costache, sub pretextul îngrijirii acestuia
după primul atac cerebral, spre disperarea Otiliei și a lui Felix, singurii care îi
poartă o afecţiune sinceră bătrânului. Replicile membrilor familiei sunt construite
ca într-o piesă de teatru, evidenţiind lipsa de interes a acestora pentru suferinţa
bătrânului: „<<Stănică: parcă aş mânca ceva bun”; „Aurica: Dacă n-ai noroc, e
degeaba”, „Stănică: Am păzit odată un unchi trei zile şi trei nopţi”>>
Acţiunea romanului începe cu venirea la Bucureşti a tânărului Felix Sima,
un orfan care terminase liceul la Iaşi şi voia să devină medic. El soseşte în casa
unchiului său, Costache Giurgiuveanu. Acesta o creşte pe Otilia Mărculescu, fiica
sa vitregă, cu intenţia de a o înfia. Giurgiuveanu are o soră, Aglae Tulea, care o
considera pe Otilia un pericol pentru moștenire. Lupta pentru moştenirea
bătrânului este dată de Aglae şi de ginerele ei, Stănică Raţiu. Fiecare doreşte să
pună mâna pe banii lui Costache. Tocmai de aceea ei vin foarte des în casa lui şi

10
vor să fie siguri că bătrânul nu o înfiază pe Otilia și nici nu face vreun testament.
Cei doi bănuiesc că moş Costache ţine ascunsă în casă o mare sumă de bani. La
un moment dat, moş Costache, în urma unui efort mare, are un atac cerebral şi
atunci Aglae îşi aduce toată familia în casa bătrânului, aşteptându-i moartea.
Totuşi Costache îşi revine, dar mai târziu, banii sunt furaţi de arivistul Stănică
Raţiu, chiar de sub salteaua bolnavului paralizat, ceea ce produce moartea
bătrânului. Deznodământul romanului îi oferă cititorului imaginea destinului
personajelor: Felix ajunge un medic vestit, așa cum și-a dorit, Otilia acceptă
cererea în căsătorie a lui Pascalopol și pleacă la Paris, fără a-l revedea vreodată
pe Felix. Stănică Rațiu se îmbogățește după ce i-a furat banii lui moș Costache,
intră în politică și devine chiar prefect pentru o scurtă perioadă. Finalul romanului
coincide cu epilogul, prezentându-l pe Felix care se întoarce pe strada Antim, la
casa unchiului său, acum aflată în paragină și căruia i se pare că aude vorbele de
la începutul romanului cu care l-a întâmpinat moș Costache: “Aici nu locuiește
nimeni!”
Reperele spațiale și cele temporale constituie un alt element de
construcție a romanului. Ele sunt realizate prin metoda realist-balzaciană: situarea
exactă a acțiunii în timp și spațiu, veridicitatea susținută prin detaliile topografice
(strada Antim, strada Sfinţii Apostoli, Bucureşti), descrierea străzii în maniera
realistă, finețea observației și notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile
arhitecturale ale străzii și ale casei lui moș Costache sunt surprinse de „ochiul
unui estet”, din perspectiva naratorului specializat, deși observația îi este atribuită
personajului-reflector, Felix Sima, care caută o anumită casă. Familiarizarea cu
mediul, prin procedeul restrângerii treptate a cadrului, de la stradă la exteriorul
casei, la interioare, la fizionomia și gesturile locatarilor, este o modalitate de
pătrundere a psihologiei personajelor din acest spațiu, prin reconstituirea
atmosferei.
Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre două familii înrudite,
care sugerează universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui

11
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, care o are în grijă pe Otilia Mărculescu,
adolescenta orfană, dar și pe Felix Sima, nepotul lui. A doua familie vecină și
înrudită, care aspiră la moștenirea averii bătrânului, este familia surorii acestuia,
Aglae. Clanul Tulea este alcătuit din soțul Simion Tulea, cei trei copii ai lor:
Olimpia, Aurica și Titi. În această familie pătrunde Stănică Raţiu, pentru a obține
zestrea, ca soţ al Olimpiei. Istoria unei moşteniri include două conflicte
succesorale: primul este iscat în jurul averii lui moş Costache, prin adversitatea
manifestată de Aglae împotriva orfanei Otilia, al doilea destramă familia Tulea,
prin interesul lui Stanică pentru averea bătrânului. Conflictul erotic privește
rivalitatea adolescentului Felix și a maturului Pascalopol pentru mâna Otiliei.
Concluzionând, “Enigma Otiliei” de George Călinescu rămâne unul
dintre cele mai reprezentative romane realiste obiective din literatura română,
având modelul romanelor balzaciane, prin tema abordată și prin motivul
moştenirii, un roman care surprinde moravurile unei categorii a burgheziei
bucureştene de la începutul secolului al XX-lea.

12
ESEU 2

George Călinescu este o personalitate plurivalentă, de formaţie

enciclopedică, tipul scriitorului total: critic şi istoric literar, eseist şi estetician,
prozator şi poet, dramaturg şi publicist. Opera sa este extrem de variată, de la
poezie, la cea mai completă şi mai complexă istorie a literaturii române. Prin
romanele sale, George Călinescu se înscrie în literatura realistă a secolului al XIX
lea,cu influenţe balzaciene.
,,Enigma Otiliei” a apărut in martie 1938 si este un roman de factura
balzaciana. Romanul prezintă viata burgheziei bucureştene din prima jumătate a
secolului nostru. Titlul original al romanului a fost „Părinţii Otiliei” scriitorul
având in vedere ideea paternităţii. Romanul devine o satira vehementa la adresa
burgheziei in care relaţiile copii-părinţi s-au degradat datorita banului. În
„Enigma Otiliei” se împletesc elemente balzaciene, clasice, romantice şi realiste.
E un roman reprezentativ al literaturii române, o creaţie originală care răspunde
principiului format de prozator :,, ceea ce conferă originalitatea unui roman nu e
metoda ci realismul fundamental ,literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu
sufletul uman”.
Cel mai interesant personaj al romanului, Otilia Mărculescu sparge tiparele
clasice şi devine un personaj derutant, fascinant în imprevizibilitatea atitudinilor
şi comportamentului ei, imagine a farmecului feminin adolescentin. Autorul şi-o
revendică drept „eroina sa lirică”, „proiecţia sa în afară” și afirmă: „ Otilia c’est
moi,..Otilia este oglinda mea de argint”. Personaj central (în jurul său se
construiește firul epic), eponim, rotund și tridimensional, Otilia Mărculescu
impresionează prin complexitatea sufletului, prin farmec și delicatețe, depășind
rigorile încadrării într-o anumită tipologie.
Statutul social al acesteia este incert, ea fiind fata din prima căsătorie a celei
de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu, acesta amânând adoptarea ei după
moartea mamei [Link]și iubită de moș Costache, de Pascalopol și de Felix, Otilia

13
are un statut social precar, trăind drama singurătății și a incertitudinii viitorului.
Fiind studentă la Conservator, are temperament de artistă, studiază pianul și alege
să citească reviste și cărți franțuzești. Statutul psihologic al tinerei este marcat
de faptul că a rămas orfană, și de viața ei în casa Giurgiuveanu. Aglae o consideră
o amenințare în ceea ce privește moștenirea bătrânului, dar comportamentul
frumos al Otiliei rămâne neschimbat față de clanul familiei Tulea. Personalitatea
ei este în formare, fiind sensibilă, imprevizibilă, chiar capricioasăÎşi face din
fericirea altora un mod de a fi, nu este capabilă să jignească şi nici să urască.
Pentru cei doi bărbaţi, Felix şi Pascalopol, de altfel polii existenţei ei, Otilia
rămâne o enigmă, iar această etichetare îi va profila statutul psihologic. Statutul
moral, oscilația între Felix și Pascalopol, respectiv decizia ei finală sunt
discutabile. Otilia îl iubește pe Felix, dar îl alege pe moșier, motivându-și
opțiunea ca pe o dovadă de altruism, deoarece ea pretinde că nu dorește să stea în
calea realizării profesionale a tânărului „o dragoste nepotrivită pentru marele
viitor”. Este o fire foarte enigmatică, fapt susținut atât de Felix, cât și de
Pascalopol „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”.
O secvență semnificativă pentru ilustrarea acestei trăsături este aceea a
sosirii lui Felix Sima în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu. După intrarea
lui Felix în clădire, alertat de sonerie se iveşte un bătrân despre care adolescentul
crede a fi unchiul său dar care răspunde confuz şi bâlbâit prin „Nu-nu-nu ştiu..
nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc…”. Scena intrării lui Felix în casa lui moş
Costache va marca începutul relaţiei. În contextul în care moşul îi închisese uşa
în nas spunând că nu locuieşte nimeni acolo, Felix este debusolat, iar intervenţia
Otiliei este salvatoare. Foarte empatică și atentă la nevoile celolalți, fata îl
conduce în interior şi îl prezintă lui Pascalopol, Aglaei Tulea, sora lui Costache
Giurgiuveanu şi fiicei acesteia, Aurelia Tulea. Ignorat de musafiri şi gazde, care
se preocupau de jocul lor de table, în jurul unei mese luminate de lampa cu petrol,
Felix simte că poate avea încredere doar în Otilia; Ea îl introduce în casa în care
va sta o bună bucată de timp, îl va prezenta celorlalţi şi îl va asigura că îi va

14
pregăti o cameră. Fata îl copleşeşte însă cu gesturi mai curând materne, care,
venite pe fondul labilităţii afective a tânărului orfan de mamă, determină un
ataşament puternic şi involuntar.
Grija fata de ceilalti reiese si din ultima întâlnire dintre Felix şi Otilia,
înaintea plecării ei din ţară împreună cu Pascalopol. Scena este esenţială pentru
ilustrarea concepţiei diferite despre viaţă şi despre iubire a celor doi [Link]
concepe iubirea în felul aventuros al artistului, cu dăruire şi libertate totale, în
timp ce Felix are despre dragoste păreri romantice, el fiind gata să aştepte oricât
în virtutea promisiunii că, la un moment dat, se va căsători cu [Link] timp ce
Felix consideră că trebuie să îi fie leal, iar lealitatea nu se poate dovedi decât prin
căsătorie , Otilia vede căsătoria ca pe o îngrădire a libertății lor. Simte din
discuțiile pe care le are cu Felix că acesta nu ar fi dispus să lase totul pentru o
iubire pasională. Decide să îi arate că pot fi împreună și fără a se căsători iar în
ultima noapte petrecută în casa lui moș Costache , Otilia doarme în patul lui Felix
în timp ce acestea preferă canapeaua de lângă sobă.Contradicţiile Otiliei îl
derutează pe Felix, un tânăr lipsit de experienţa vieţii. Ea intelege ca in timp ,
iubirea lor ar fi devenit o piedica in calea ascensiunii lui Felix; de aceea, cu
empatia care o caracterizeaza decide sa plece cu Pascalopol si sa ii redea
libertatea, explicandu-i aceasta decizie printr-o carte postală: ”Cine a fost in stare
de atata stapanire, e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele
lui [Link]"
Portretul fetei este alcătuit dintr-o însumare de contraste, fiindcă Otilia
reprezintă un amestec de copilărie și feminitate, de naivitate și maturitate, o fire
complexă, enigmatică. Trăsăturile îi sunt surprinse atât prin intermediul
caracterizării directe (realizată de către narator, de către alte personaje și
autocaracterizare), cât și al celei indirecte (atitudini, fapte, relațiile cu celelalte
personaje).
Naratorul îi schițează în mod direct portretul fizic: „fata părea să aibă 18-
19 ani”, avea „fața măslinie cu nasul mic și ochii foarte albaștri”, „trupul

15
subțiratic, cu oase de ogar”, capul „prelung și tânăr, încărcat cu bucle, căzând
până pe umeri. Autocaracterizarea îi completează portretul Otiliei: își cunoaște
foarte bine soarta de ființă tolerată, obligată să-și rezolve singură problemele
vieții și are capacitatea de a-și analiza lucid semtimentele (fapt ce reliefează
modernitatea personajului) „Noi fetele, Felix, suntem mediocre, și singurul meu
merit e că îmi dau seama de asta”. Personalitatea Otiliei este evidențiată prin
reflectarea ei în conștiința celorlalte personaje, ca și cum ar fi văzută în mai multe
oglinzi paralele, prin tehnica reflectării poliedrice/pluriperspectivismul
Astfel, moș Costache o consideră fată cuminte și iubitoare, „fe-fetița” lui, pe care
o protejează, deși nu are forța de a o înfia. Aurica o invidiază, considerând-o o
rivală în alegerea bărbaților: „E o șireată, caută numai bărbați în vârstă, bogați”.
Cel mai violent o sancționează Titi: „Otilia e o târfă care a dormit cu Felix și
acum doarme cu Pascalopol”. Stănică vede în Otilia o „fată faină, deșteaptă”,
colegii lui Felix o consideră „cea mai elegantă conservatoare”, iar Aglae o
detestă, folosind apelative precum „dezmățată”, „stricată”. Complexitatea
personajului se dezvăluie și prin caracterizarea indirectă. Otilia pare singura
ființă care trăiește cu adevărat în acest roman, prin firea sa imprevizibilă,
spontană.
Relevante pentru statutul acestui personaj și în directă conexiune cu temele
sunt cele două titluri ale romanului: „Părinții Otiliei” (ales de autor) și „Enigma
Otiliei” (cel pentru care a optat editorul).Titlul inițial, „Părinții Otiliei”,
schimbat de editor din motive comerciale, subliniază tema balzaciană a
paternității, în timp ce titlul „Enigma Otiliei” trimite către misterul feminității,
Otilia reprezentând o „enigmă” atât pentru personajele romanului (după cum
mărturisesc Felix și Pascalopol), cât și pentru lector.
În concluzie, misterul personajului feminin este dat de trăsăturile ei
contradictorii și este susținut prin procedeele moderne de [Link]
Otilia, Călinescu realizează unul dintre cele mai fascinante chipuri feminine din
literatura română.

16
ESEU 3

George Călinescu este o personalitate plurivalentă, de formaţie

enciclopedică, tipul scriitorului total: critic şi istoric literar, eseist şi estetician,
prozator şi poet, dramaturg şi publicist. Opera sa este extrem de variată, de la
poezie, la cea mai completă şi mai complexă istorie a literaturii române. Prin
romanele sale, George Călinescu se înscrie în literatura realistă a secolului al XIX
lea,cu influenţe balzaciene.
,,Enigma Otiliei” a apărut in martie 1938 si este un roman de factura
balzaciana. Romanul prezintă viata burgheziei bucureştene din prima jumătate a
secolului nostru. Titlul original al romanului a fost „Părinţii Otiliei” scriitorul
având in vedere ideea paternităţii. Romanul devine o satira vehementa la adresa
burgheziei in care relaţiile copii-părinţi s-au degradat datorita banului. În
„Enigma Otiliei” se împletesc elemente balzaciene, clasice, romantice şi realiste.
E un roman reprezentativ al literaturii române, o creaţie originală care răspunde
principiului format de prozator :,, ceea ce conferă originalitatea unui roman nu e
metoda ci realismul fundamental ,literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu
sufletul uman”.
Felix Sima și Otilia Mărculescu, reprezintă tipologia intelectualului în
formare și a femeii enigmatice, alcătuesc un cuplu de personaje care ilustrează
tema iubirii adolescentine în romanul realist “Enigma Otiliei’’ de G. Călinescu.
Cocheta și ambițiosul din tipologia clasică, fata exuberanta și tânărul raițonal,
personaje ce scot în evidență atenția contrariilor ce au în comun doar condiția
socială: ambii sunt adolescent orfani care au nevoie de protejare.
Din punct de vedere social, Otilia este fiica nelegitimă a lui moş Costache,
este orfană, se înscrie la conservator pentru că avea talent artistic. Mai mult,
aceasta se căsătoreşte cu Pascalopol, de care divorţează ulterior şi-şi găseşte un
“conte exotic”. Moral vorbind, este o fiinţă complex, o adevărată enigmă în
condiţiile în care fiecare dintre personajele implicate o văd într-o altă lumină.

17
Spre exemplu, Pentru Aglae este o stricată, o dezmăţată, Moş Costache o vede
ca pe o copilă, iar pentru Pascalopol este o fată delicioasă dar enigmatică. Otilia
se comport de multe ori copilăreşte, putând părea prea superficială, dar în accelaşi
timp dă dovadă de maturitate, înţelepciune, încadrându-se în tiparul eternului
feminine. Psihologic, pare să aibe o personalitate puternică, extrovertită, fiind o
fire de artist dublată însă de cochetoria specific vârsta.
Felix este, din punct de vedere social, orfan aflat sub tudela lui moş
Costache, venit la Bucureşti pentru a studia medicina. Spre finalul textului aflăm
că a reuşit să treacă peste despărţirea de Otilia, ajungând un medic renumit, la fel
ca tatăl său şi se căsătoreşte cu o fată din lumea bună bucureşteană. Moral, pare
să fie un tânăr integru, onest in sentimente, dezinteresat de averea lui Costache,
chiar dacă în finalul romanului îl găsim în tiparul burghez bucureştean.
Psihologic, înfăţişează tânărul intelectualului în formare, trăind prin intermediul
iubirii faţă de Otilia.
Incipitul şi finalul sunt într-o relaţie de simetrie,dând textului
circularitate. Astfel, în debutul textului ne este înfăşişat tânărul Felix Sima care
vine la Bucureşti şi caută strada Antim unde se află casa lui moş Costache.
Secvenţa surprinde deasemenea descrierea realizată în manieră realist a caselor
de pe acea casa, implicit a lui Costache Giurgiuveanu. Ajuns la locuinţa acestuia,
tânărul este întămpinat de bătrân cu vorbele “aici nu stă nimeni”, pe care şi le
aminteşte la finalul textului trecând din nou prin faţa casei lui moş Costache.
O primă secvență din care reiese relația dintre cei doi reiese încă din scena
sosirii lui Felix la Bucurețti, în casa lui Costache Giurgiuveanu, Otilia purtându-
i grijă. Neavând o camera pregătită, Otilia îi oferă cu generozitate camera ei, prilej
pentru Felix de a descoperi în amestecul de dantele, partituri, romane de dragoste,
cutii de pudră și parfumuri, o parte din personalitatea exuberantă a Otiliei. Între
cei doi se naște, încă de la început, o afecțiune delicată, determinată de condiția
lor de orfani. Impulsiv și imatur, Felix percepe dragostea la modul romantic,
transformând-o pe -Otilia într-un ideal feminin.

18
O altă secvență care ilustrează relația dintre cei doi este reprezentată de ultima
întălnire înaintea plecării Otiliei din țară, împreună cu Pascalopol. Această
secvență este esențială pentru înțelegerea personalității și a atitudinii lor față de
iubire. Otilia concepe iubirea în felul aventurii, al artistului, cu dăruire și libertate
absolută, iar Felix, este dispus să aștepte oricât pentru a se căsători cu ea. Dându-
și seama că ea ar putea reprezenta o piedică în realizarea profesională a lui Felix,
Otilia îl părăsește pe tânăr și se căsătorește cu Pascalopol.
În concluzie, Felix și Otilia sunt personaje reprezentative pentru romanul
complex, modern, balzacian, relația celor doi fiind una amplă, complexă, fiecare
dintre cei doi având idealuri, Otilia fiind nestatornică, dornică de aventură și de
viață în lux, iar Felix, tânărul intelectual, urmându-și visul de a deveni un medic
cunoscut.

19
APLICAȚII

1. Explică semnificaţia titlului romanului Enigma Otiliei de G. Călinescu!

2. Prezintă incipitul romanului!
3. Care sunt membrii clanului Tulea?
4. Cu ce se ocupă Stănică Raţiu?
5. Cine este Felix Sima?
6. Completează următorul tabel precizând tipul de relaţii dintre personaje şi
motivele care au dus la apariţia acestor relaţii:

Personaje Tip de relații Motive

Aglae –
Costache
Aglae –
copiii săi
Costache
- Otilia
Costache
- Felix
Pascalopo
l -
Costache
Costache
- Stănică
Felix/Otilia
– clanul
Tulea

7. În ce constă conflictul romanului?

8. Cui aparţine afirmaţia: „ – Fetiţa mea…Otilica mea, tu ştii că numai pe tine te
am.”?
9. Prezintă în 5 rânduri finalul romanului!
10. Numeşte 10 trăsături ale Otiliei!
11. Ce reprezintă Otilia pentru Pascalopol?
12. Comparaţi cele două ipostaze ale femeii ideale, aşa cum o vad cei doi bărbaţi?
13. Cum se autocaracterizează Otilia?
14. Care este atitudinea Aglaei faţă de Otilia?
15. Prezintă mijloacele folosite în caracterizarea Otiliei!

Identifică trăsăturile personajului Otilia Mărculescu, modalităţile de caracterizare

și tehnicile utilizate în conturarea portretului său fizic și moral, așa cum reies din
următoarele fragmente extrase din romanul Enigma Otiliei, de George Călinescu:

1. Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis și văzu în apropierea lui
Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle,
căzând până pe umeri. (p. 9)

20
2. Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic
și ochi foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de
dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără
acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire
desăvârșită de femeie. (p. 12-13)

3. - Otilia, poate lui domnul Felix îi e foame!

Otilia sări de pe scaunul lui Pascalopol.
• Vai, cum l-am uitat! Ce zăpăcită sunt! (p. 15)

4. Felix privi în odaie. [...] În apropierea ferestrei se afla o masă de toaletă cu

trei oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un taburet rotativ de pian.
Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-
n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase
mototolite, batiste de broderie și tot soiuri de nimicuri de fată. Cutii cu pudră
numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în
dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care
Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de
modă franțuzești mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. [...]
În cameră mirosea puternic a pudră și parfumuri. [...] patul era el însuși plin de tot
felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii
și jupoane zvârlite în grabă, și nu se zărea nici urmă de plapumă sau de întocmire
pentru dormit. Otilia uitase acest amănunt. (p. 17-18)

5. – [...] ce tânăr de vârsta mea îți închipui că m-ar iubi pe mine așa cum sunt?
Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă! (p. 64)

6. – [...] Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt

contrariată. (p. 65)

7. - Nu-mi explic, insinuă ea [Aurica],cum poți dumneata, un tânăr așa de distins

și de familie bună, să ieși pe stradă cu o destrăbălată ca Otilia. [p. 68]

8. – Proastă ești tu, Aurico – vorbi Aglae suspinătoarei prin ușa deschisă - să-ți
faci sânge rău pentru o dezmățată! [p. 68]

9. – Hoțule, cum ai pus mâna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai
mândră. Nu s-atinge nimeni de ea. (p. 88)

21
 10. - Fetița mea – zise el – Otilica mea, tu știi că numai pe tine te am. [...] Nu ești
tu Otilica mea scumpă, nu-ți las eu ție tot ce am? (p. 119)

11. [...] Ce fată bizară! Plecase de atâta vreme și nu-i scrisese un rând! [...] (p. 137)

12. – Otilia e o fată admirabilă, o fată superioară, spuse Felix [...]. E o fată
admirabilă, pe care n-o înțeleg. (p. 144)

13. - Deșteaptă fată! comentă Stănică [...]. Știu că se descurcă-n viață! (p. 146)

14. [...] moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte
picantă, gen actriță întreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. [...]
Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer
de platitudine feminină stingea totul. Avusese dreptate fata: „noi nu trăim decât
cinci-șase ani!” (p. 334)

15. - [...] Pe dumneata te-a iubit foarte mult și mi-a spus chiar că, dacă ar ști că
suferi, nu s-ar da înapoi de a mă înșela cu dumneata. Mi-a spus aceasta... dar n-a
făcut-o. [...] (p. 334)

16. - [...] A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă. (p. 334)

1. Enigma Otiliei de G. Călinescu poate fi încadrat în mai multe tipuri de roman.

Argumentează acest lucru.
a) obiectiv....................................................................................................................
...............................................
b) realist.......................................................................................................................
...............................................
c) interbelic.................................................................................................................
................................................
d) citadin......................................................................................................................
...............................................
e) doric........................................................................................................................
................................................
f) balzacian.................................................................................................................
.................................................
g) frescă.......................................................................................................................
................................................

22
 h) de
tipologie..................................................................................................................
............................................
i) roman al educaţiei
sentimentale............................................................................................................
..................
j) Bildungsroman........................................................................................................
...............................................
k) frescă
socială.....................................................................................................................
.................................
2. Unul dintre personajele romanului este întruchiparea(ca atitudine) scriitorului,
este o reprezentare a spiritului critic. Numeşte acest personaj, argumentând
alegerea fãcutã.
3. „Atitudinea naratorului din Enigma Otiliei faţă de personajele sale nu diferă în
mod esenţial de atitudinea pe care o are, în general, criticul literar faţă de
personajele ce populează un univers ficţional.”(Carmen Muşat) Motivează că,
prin perspectiva lui Felix, avem de a face, de fapt(de nenumărate ori), cu
„ochiul unui estet”, adică, ne aflăm în faţa părerilor, impresiilor naratorului.
4. Acţiunea romanului se petrece
...............................................................................................................................
5. Numeşte locurile acţiunii în romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu.
6. Precizați structura
romanului…………………………………………………………………………
…………..
7. Prezintã cele douã planuri narative principale ale
romanului…………………………………………………….
8. Exemplificã tipurile de conflicte existente în romanul:
Ø 2 conflicte
succesorale..............................................................................................................
..............................
Ø conflictul
erotic.......................................................................................................................
................................
Ø conflicte
familiale..................................................................................................................
.................................
9. Interpretează următoarele teme şi motive la modul general, arătând cum sunt ele
prezente în roman:
Ø viaţa burgheziei
bucureştene.............................................................................................................
.....................

23
 ................................................................................................................................
................................................
Ø lupta pentru moştenire(temă balzaciană)
................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................
Ø familia (paternitatea/
maternitatea)...........................................................................................................
..............
Ø iubirea(+atitudinea personajelor, din perspectiva deznodământului)........
............................................................
Ø cuplul(şi/sau
căsătoria).................................................................................................................
...........................
................................................................................................................................
.................................................
Ø parvenirea................................................................................................................
...............................................
10. Personajele sunt expresive prin exces de calităţi şi defecte. Alege un personaj şi
argumentează acest lucru, precizând un obiect, o culoare care l-ar putea
defini…………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………
……………………………….
……………………………………………………………………………………
………………………………
11. Evidenţiaţi trăsăturile morale ale lui Costache Giurgiuveanu, prin referire la cele
mai semnificative întâmplări şi semnificaţii.
................................................................................................................................
................................................
12. Evidenţiaţi trăsăturile Otiliei evocate prin perspectiva altor personaje: Costache
Giurgiuveanu, Felix, Pascalopol, Aglae.
................................................................................................................................
...............................................
13. Argumentează faptul că, deşi adoptă un ton obiectiv, naratorul se ascunde în
spatele măştilor sale, care sunt personajele.
14. Precizeazã cinci motive pentru care Otilia este o
enigmã.......................................................................................
................................................................................................................................
.................................................

24