Sunteți pe pagina 1din 2

Dupa melci

de Ion Barbu
• Poezia a fost publicată pentru prima dată în revista ”Viața
românească” ( mai 1921 ) și retipărită în același an într-o plachetă
ilustrată de pictorul M. Teișanu
• Poezia ”După melci” prezintă o întâmplare din viața unui copil și
consecințele morale ale acesteia
• Expozițiunea: prezintă confesiunea copilului naiv, iresponsabil,
marcată de inocență: ”Eram mult mai prost pe atunci...”. Ceata
de copii, ”țânci ursuzi” și ”fetișcane„ pornește într-o zi, de
Păresimi ( Postul Paștelui ) spre pădure
• Intriga: e reprezentată de întâlnirea cu melcul, care îi incită
curiozitatea – ”Vream să-l văd cum se dezghioacă/ Pui molatic,
din ghioacă:/Vream să văd cum iar învie/ Somnoros, din
colivie...”
• Melcul se află într-un somn vegetativ, iar trezirea sa înseamnă
desfacerea din starea de hibernare
• Desfășurarea acțiunii:
• Descântecul - Copilul vrea să se joace, descântând melcul, pentru
a-l scoate din găoace. Odată declanșat acest moment, pentru
melc moartea devine inevitabilă.
• Reacția melcului - Cadrul favorabil magiei este cel nocturn. Melcul
va încerca să se opună revelării. Reacția defensivă la contactul cu
realul este una de retragetre în sine, în spirala cochiliei sale de var.
Dar descântecul, prin puterea magiei cuvântului, domină asupra
lui. Ieșit din cochilie, melcul este surprins de ger și îngheață.
• Efectele descântecului – descântecul are efect catastrofal,
provocând un dezechilibru cosmic. Furtuna se dezlănțuie din
senin. Prin actul magic al descântecului sunt descătușate forțele
obscure ale naturii, puterile întunericului: căpcăuni, joimarițe,
Muma Pădurii. Înspăimântat, copilul fuge acasă, părăsind melcul.
Acesta este surprins de ger și îngheață.
• Retragerea – copilul se retrage în cadrul domestic, liniștitor.
Imaginea viscolului de afară apare în analogie cu ”Vraful de pene”
împrăștiat de copil în bordei. Încearcă să desfacă descântecul,
voind să-l oprească a se înfăptui. Dar orice tentativă va fi fără
efect, întrucât dezastrul s-a produs la prima invocație făcută în
joacă.
• Punctul culminant cuprinde bocetul copilului:
• Descrierea melcului mortificat are rolul de a-l sensibiliza pe copil.
Întors la locul unde-l lăsase, copilul descoperă consecințele
nefaste ale cuvântului său și plânge melcul cu un bocet murmurat,
corespondent tragic al descântecului de dinainte ( Melc, melc, ce-
ai făcut/ Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba
mea/ Prefăcută... Ea glumea!...)
• Deznodământul: Joaca nevinovată, cu efecte tragice, devine
pentru el o experiență de cunoaștere, o inițiere.

S-ar putea să vă placă și