Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr.
2/2016
O ALTERNATIVĂ PEDAGOGICĂ A
IMAGINARULUI EDUCAŢIONAL.
VALENŢELE INSTRUCTIV-
EDUCATIVE ALE BASMULUI
Partea a III-a
Ion Popescu-Brădiceni
Ileana Rada
Abstract: Cel dintâi paradis e cel din
burta mamei, unde, fapt abia polimit, trăieşti
primele nouă luni, adică îţi începi drumul
miraculos al facerii într-o „dulce inconştienţă”.
Cuvinte cheie: educaţie, basm, valenţe
educative, imaginar
Povestirea Fântâna Tinereţii de Mihail
Sadoveanu
Din această Fons Terribilis, Fons
Vitae, fântâna Adevărului şi a Miracolului,
cel care bea se regenerează. El iese din
profan şi se bucură, în Vârsta de Aur, de
funcţia cosmică, de un mister de reguli
inviolabil. „Fântâna Tinereţii", din care se
adapă moşul şi baba din povestirea lui M.
Sadoveanu1, se află în preajma Arborelui
Lumii, înconjurat şi acesta de cerbi.
Pasămite, Mihail Sadoveanu avea ştiinţă că
cerbul a fost deseori asemuit arborelui vieţii
şi că este şi simbolul fecundităţii, al
ritmurilor creşterii, dar şi al renaşterilor. Şi,
deloc întâmplător - afirmăm noi -, acelaşi
rapsod - povestitor - este însoţit în voiajul său
iniţiatic de Pavel-baci, de ciobanul mioritic,
ambii posedând toiege albe şi-o corfa (coş).
Toiagul reprezintă simbolul puterii şi
clarviziunii, fie venite de la Dumnezeu, fie
magice, furate de la forţele cereşti sau
primite de la demoni. Coşul e vasul
conţinător, e Graalul. Valea Frumoasă
desemnează, evident, un prag de trecere către
alt tărâm. Ea face parte dintr-un spaţiu
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
7
A PEDAGOGICAL ALTERNATIVE TO
THE EDUCATIONAL IMAGINARY.
INSTRUCTIVE-EDUCATIONAL
VOICES OF FAIRY TALES
Part III
Ion Popescu-Brădicenei
Ileana Rada
Abstract: The first paradise is the one in the
mother's belly, where, in fact, you live the first
nine months, that is, you begin your miraculous
journey of making a "sweet unconscious."
Keywords: education, fairy-tale,
educational values, imagery
Fountain of Youth – a story by Mihail
Sadoveanu
That Fons Terribilis, Fons Vitae, the fountain
of truth and Miracle, the drinker is
regenerated. He leaves the profane and enjoy
the Golden Age, the cosmic function, a
mystery of inviolable rules. "The Fountain of
Youth," from which the mistress and the
mistress is buried in the story of M.
Sadoveanu1, is in the vicinity of the Tree of
the World, surrounded by the deer. The
pasture, Mihail Sadoveanu had the knowledge
that the deer was often likened to the tree of
life and that The symbol of fecundity, the
rhythms of growth, but also of rebirths, and,
incidentally - we affirm - the same stalker - a
narrator - is accompanied in his initiatory
voyage by Pavel-baci, the mioritic shepherd,
both possessing white toe- The coffin is the
symbol of power and clairvoyance, either
from God or magical, stolen from the
heavenly forces or received from the demons.
The basket is the containment vessel, it is the
Grail, the Fruity Valley obviously marks a
threshold for crossing another It is part of a
privileged, imaginary, virtual space. The
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
privilegiat, imaginar, virtual. Valea Frumoasă
este - dacă luăm în calcul şi interpretările lui
Alexandru Paleologu2 - un nume magic, o
limită magică, dincolo de care, în miezul
pădurii, puterile ei ascunse şi permanente se
adună şi se manifestă într-o epifanie cu
caracter de transcendere. Auspiciile anunţă
un regim al celei mai derutante sacralităţi:
„Era o zi cum au fost puţine... Senin cerul,
neclintit în tăcere şi linişte codrul de brad".
M. Sadoveanu aduce mai lângă sine ritmurile
astrale, într-un spaţiu în care cerbul, bradul,
au corespondenţe tainice cu tot ce a fost în
timp, cu tot ce se petrece în spaţii sublunare.
Scriitorul îşi face din pământ un centrum
mundi, recurgând tipic la prezentul etern, la
un limbaj gnomic, sintetizator, cu
semnificaţii universal valabile: „Iubim viaţa
(cât o iubim) mai ales pentru că-i fragilă şi
nesigură. Floarea înfloreşte dimineaţa; până
în sară se veştezeşte şi o spulberă vântul —
cum spune, cu vorbe frumoase, psalmistul,
plângând cu mâhnire soarta bietului om".
Realitate, miraj şi fantezie se combină,
fuzionând în fel şi chip, făcând ca
„minunea", „minunatul", „feericul" să se
opună banalului, prozaicului, urâtului.
Povestea introduce ficţiunea, metapovestea
instituie metaficţiunea. în Fântâna Tinereţii,
în lumea profană, se anunţă peste tot prezenţa
lui Dumnezeu. Ne aflăm, e limpede, într-un
eden reinstaurat pe pământ, readus din cer pe
Valea Frumoasă, care devine un tărâm
panteistic, un paradis terestru. Cei care au
acces aici trăiesc la modul elementar, într-o
mişcare neverosimilă, aproape de basm şi de
vis, sugerând arhaitatea cea mai deplină. în
povestirea ca atare, naratorul şi Dumnezeu
par să se identifice. Unul e creatorul lumii
imaginare, celălalt al celei reale. Dar rolurile
par să se inverseze. în Lostriţa, bunul
Dumnezeu şi Sfanţul Petru descind, ca
peregrini, într-un sat dinspre partea muntelui
(vezi nota 1). în Fântâna Tinereţii, cei doi zei
sunt „Eu şi Pavel-baci", deci scriitorul şi
ghidul său, care poate fi duhul Sfanţului
Pavel travestit în cioban, sau, exact invers,
mai vechea lege păgână convertită în dogmă
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
8
Frumoasa Valley is - if we take into account
the interpretations of Alexandru Paleologu2 -
a magic name, a magical limit beyond which,
in the middle of the forest, her powers hidden
and permanent gather and manifest a
transcendent epiphany character. The auspices
announce a regime of the most confusing
sacrality: "It was a day like a few ... The sky
is shining, silent and silently fir tree." M.
Sadoveanu brings the astral rhythms closer to
himself, in a space where The deer, the tree,
have mysterious correspondence with
everything that has been in time, with
everything that is happening in subterranean
spaces. The writer makes out of the earth a
mundi center, typically using the eternal
present, in a gnomic, synthesizing language,
Versatile: "We love life (as much as we love
it), especially because it is fragile and
insecure." The flower flourishes in the
morning, until the spring is withered and the
wind is blown away - as the psalmist tells,
with gentle words, grievously crying the fate
of the poor man ". Reality, mirage and fantasy
combine, merging in a similar way, making
"the miracle", "the wonderful", "the
enchanting" to oppose the banal, the prosaic,
the ugly, the story introduces the fiction, the
metapovessa establishes the metaphysics.
Profane, the presence of God is all about us,
we are, clearly, in a restored earth on earth,
brought back from the sky on the Frumoasa
Valley, which becomes a pantheistic realm, a
terrestrial paradise. , In an unbelievable
movement, close to fairy tale and dream,
suggesting the fullest archaicity.In the
narrative as such, the narrator and God seem
to identify One is the creator of the imaginary
world, the other of the real one But the roles
seem to reverse In Lostriţa, the good God and
Sister Peter descend as pilgrims in a village
on the side of the mountain (see note 1), in the
Fountain of Youth, the two gods are "I and
Pavel-baci", so His writer and guide, which
can be the spirit of Sphinth Paul traversed in
the shepherd, or, conversely, the older pagan
law converted into Christian dogma. God
manifested his power in the outer plan of the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
creştină. Dumnezeu îşi manifestă puterea şi-n
planul exterior al povestirii („Dumnezeu
dăduse pace şi aur călduţ de soare acestor
singurătăţi"), în peisaj; dar şi interioritatea
cugetătoare a autorului-peregrin („Mă miram
chiar şi mă gândeam: Poate şi-a adus aminte
Dumnezeu de cerbii săi şi de jivine ca noi"),
precum şi-n monologurile bătrânei Glafira („-
Poate a vrut Dumnezeu să i se sfârşească azi
zilele, mormăia bătrâna..."), fiind aşadar
stăpânul autoritar al celor două lumi: profană
şi sacră. Căci natura e ea însăşi un templu,
codrul primordial - un veritabil sanctuar
natural. Casa perechii Onu-Glafira e „aşa de
sus şi de departe", că „nu-i mai nimerea
Moartea". Premiza depăşirii umanului e
creată. Muntele înseamnă verticalitate, iar
lumea cealaltă este imaginată ca un dublet a
celei terestre. în această oază montană
paradisiacă, scăpată de sub tirania timpului
curgător, cei doi soţi întineresc, precum Faust
în bucătăria vrăjitoarelor3, dar nu
mefistofelic, ci prin graţie divină, sorbind
miraculoasa apă din Fântâna Tinereţii. Deşi
fabula e modificată, legenda-poveste
sadoveniană (explică originea toponimelor
Fetiţa, Fata, Baba Moartă) menţine mai toate
simbolurile care scriu acea carte de dedesubt
ori de deasupra de povestire (schiţă, nuvelă,
roman, după caz): bradul, ferigile, merişorul,
hribii, soarele, focul, ursul, căsuţa de bârne,
corfa, piscul, păsările, piatra, poiana, peştera,
căpriorii, fântâna, lumina de aur. Sfântul Ilie.
Sfânta Marie, bâta (toiagul) ş.c.l. Bând din
apa minunii, Onu simte o blândeţe prin toate
mădularele: semn că a cunoscut izbăvirea de
ideal, de starea de dor, ca dor de perfecţiune
şi de beatitudine existenţială. El chiar
cunoaşte, prin propria-i experienţă, această
beatitudine. Şi e normal să i se întâmple acest
lucru, pentru că el e în „ţara fabuloasă a
Dorului'*, unde în curând „au să fie acolo
iarăşi singurătăţile şi raiurile de odinioară".
Povestitorul-autor şi povestitorul-personaj -
ni se dezvăluie, pe faţă - sunt nişte iniţiaţi,
posesori ai unor informaţii ezoterice.
Povestea din povestirea sadoveniană e cu atât
mai adevărată cu cât „a mai spus cineva, subt
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
9
story ("God had given peace and sunny gold
to these loneliness") in the landscape, but also
the thoughtful interior of the peregrine writer
("I was wondering even thinking: Maybe it
was God remembers his deer and the
shepherds like us "), as well as in the
monologues of old Glafira (" Maybe God
wanted it to end today, "the old man grunted
..."), being the author's master of the two The
world is profane and sacred because nature is
itself a temple, the primordial kingdom - a
true natural sanctuary. "The house of the Onu-
Glafira is" so far and far away "that" there is
no more Death ". Mountain is vertical, and the
other world is imagined as a double of the
terrestrial. In this paradise mountain oasis,
escaped under the tyranny of the flowing
time, the two spouses get mired, like Faust in
the mouth ria vrăjitoarelor3, but
Mephistophelian but through divine grace,
miraculous drinking water from the fountain
of youth. Although the fabula is altered, the
Sadovian legend-story (explains the origins of
the Toponyms, Little Girl, Dead Baba) keeps
all the symbols that write that book from
below or above the story (sketch, novel,
novel, as the case may be) The creeper, the
hribii, the sun, the fire, the bear, the beehive,
the corph, the peaks, the birds, the stone, the
glade, the cave, the deer, the fountain, the
golden light. Saint Ilie. Saint Mary, the bay
(the rod), and so on. From the water of
miracles, Onu feels a gentleness through all
members: a sign that he has seen the
deliverance of ideal, of longing, of perfection
and of existential beatitude. He even knows,
through his own experience, this beatitude.
And it is normal for this to happen to him,
because he is in the "fabulous land of Dor
The action in the Fountain of Youth
takes place in the illo tempore, during the
primordial, spatialized process, the succession
being transformed into simultaneity (at this
time, the old Onu and Glafira are biologically
regenerated, revived, revived, from
immortality they are mortal again, he also
flames , Infant in the front, for he had fallen
asleep at the spring). Obviously in this story,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
alt cer şi într-o altă depărtare, o întâmplare la
fel". Acest cineva se poate să fi fost Kitai,
Iapanit sau indian, deci miturile sunt comune
deopotrivă daco-geţilor, cehilor, indienilor,
egiptenilor, germanilor, ruşilor ş.a.m.d.
Acţiunea din Fântâna Tinereţii se
petrece în illo tempore, în timpul primordial,
spaţializat, succesiunea fiind transformată în
simultaneitate (în acest moment, bătrânul
Onu şi baba Glafira se regenerează biologic,
renasc, reînvie, din nemuritori se fac iarăşi
muritori, el flăcău şi ea, pruncă în faşă, căci
se lăcomise la izvor). Evidentă şi în această
povestire, rămâne putinţa de a integra într-un
continuum sensuri ale vieţii. „Cartea trebuie
să curgă — crede Roland Barthes4 -, pentru
că, în fond, în ciuda secolelor de
intelectualism, critica ţine ca literatura să fie
mereu o activitate spontană, graţioasă,
hărăzită de un zeu, de o muză, sau dacă zeul
sau muza sunt cumva reticenţi, trebuie cel
puţin să ascundă travaliul ei: a scrie
înseamnă a turna cuvinte în interiorul acestei
mari categorii a continuului care este
povestirea; orice Literatură, chiar dacă este
impresivă sau intelectuală... trebuie să fie o
povestire, o fluenţă de cuvinte în serviciul
unui eveniment sau al unei idei care-şi
urmează drumul ei spre deznodământul sau
concluzia sa: a nu-şi recita obiectul
înseamnă, pentru carte, a se sinucide".
Conştient de libertăţile pe care şi le arogă,
povestitorul (M. Sadoveanu - n.n.) se
sustrage timpului măsurat, comportându-se
ca un martor imaginar, transcende sistematic
momentul şi spaţiul, e uchronic şi utopic, ...,
cultivă mitul şi iluzia, ... , trăieşte şi visează
într-un timp rotund. De fapt, avem doi
„sadoveni": unul meditativ („Ştiam că un
asemenea ceas e trecător..."), solitar („Locul
singuratic, apa lină"), taciturn („Ca năcăjitul
din poveste, mă hotărâsem a mă duce cât mai
afund şi cât mai departe, ca să găsesc pe
părintele nostru din veac..."), îmbibat de
mister („Ne strecuram pe sub streşini de
cetină, intram din poiană largă în luminişuri
ferite"), plin, în fiinţa sa, de semne ale altor
dimensiuni; celălalt: comunicativ, jovial,
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
10
it remains to integrate into a continual sense
of life. "The book has to go," says Roland
Barthes, "because, in spite of the centuries of
intellectualism, criticism holds that literature
is always a spontaneous, graceful activity,
chartered by a god, a muse, or whether his
god or muse Are at least reluctant, at least
have to conceal her labor: write is to pour
words into this great category of continuity
that is the story; Any Literature, even if it is
impressive or intellectual ... must be a story, a
fluency of words in the service of an event or
an idea that follows its path to the conclusion
or its conclusion: not to recite the object
means, For the book, to commit suicide.
"Aware of the freedoms they are arrogating,
the storyteller (M. Sadoveanu - nn) evades the
measured time, behaving as an imaginary
witness, systematically transcends time and
space, it is uchronic and utopian. .., cultivates
the myth and the illusion, ... lives and dreams
in a round time.In fact, we have two
"sadoveni": one meditative ("I knew that such
a clock is a passing ..."), solitary (" Lonely
place, calm water "), silence (" Like the story,
I decided to go as far as possible and as far as
to find our forefather forever ... "), imbued
with mystery (" We sneak under the gutters'
roofs, we go from the wide poop into the "In
full, in his being, of signs of other
dimensions; The story is in many cases the
underground soul tragedy and the chimeric is
integrated into the same context, not the tragic
interior, here noticeable ("How the little girl
grew, Onu plunged In his sorrow (like Miron
because of the beautiful without a body), he
aged again and forgot the road to the fountain
of youth "], but his derivatives, coming to the
surface and becoming visible occurrences,
acquire a fundamental meaning.
In the reactions of the Sadovian
heroes, the writer's experiences, which from
the story make a fabulous way, enriched by
reflection, are guessed. There is a style of
Romanian storytellers, which substitutes the
picaresque adventure for the legend and
ballad, the mixture of realism and magic,
lyrical participation and reflection. In the last
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
povestitor de „divan oriental", adică de grup.
Pentru povestitor, în multe cazuri, tragedia
sufletească subterană şi himericul se
integrează aceluiaşi context; nu tragicul
interior, aici sesizabil [„Cât a crescut fetiţa,
Onu s-a cufundat în întristarea lui (ca Miron
din pricina frumoasei fără corp), a îmbătrânit
iar şi a uitat drumul la fântâna tinereţii"], ci
derivatele acestuia, ieşite la suprafaţă şi
devenite întâmplări vizibile, capătă înţeles
fundamental.
În reacţiile eroilor sadovenieni se
ghicesc trăirile scriitorului, care din povestire
face o fabulă la modul superior, înnobilată
prin reflecţie. Există un stil al povestitorilor
români, care substituie aventurii picareşti
plăcerea pentru legendă şi baladă, amestecul
de realism şi magie, participarea lirică şi
reflecţia. în ultimele decenii, asistăm la o
nouă înflorire a povestirii de nuanţă epico-
lirică, în spirit modern. în prelungirea lui
Gala Galaction, Vasile Voiculescu din
povestirile postume excelează în împletirea
arhaicului şi insolitului cu tragicul şi
absurdul. D. R. Popescu, Fănuş Neagu,
Ştefan Bănulescu se circumscriu şi ei
aceluiaşi filon al spiritului folcloric şi al
fanteziei mitice. Oralitatea exprimării la
scriitorii români este o notă comună, ca efect
al fondului intim al limbii, de unde „impresia
trăirii intense a faptelor şi a zugrăvirii vii a
personajelor, care par a ne vorbi direct,
alături de autor, conferind astfel tuturor
genurilor literare o trăsătură ce aparţine, prin
excelenţă, dramaturgiei"5.
În Fântâna Tinereţii, mitul are un
dublu înţeles: de obârşie şi de legendă, şi
pare mai degrabă un mit transsemniflcativ6
decât semnificativ7. Funciar, un mit
înseamnă transfigurare. Introducerea lui în
artă implică o a doua transfigurare. Pădurea,
asociată muntelui, configurează o mitologie
în care lumina coexistă cu misterul într-un
clar-obscur de intensă voluptate lirică, în
Fântâna Tinereţii nu suntem pe aproape de
basm, ci chiar în basm. în plin secol XX,
Mihail Sadoveanu creează mituri. Ca să-1
pricepi cum se cuvine, trebuie să-l urmezi în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
11
few decades, we are witnessing a new
flowering of the epic-lyrical hue story, in a
modern spirit. In the prolongation of Gala
Galaction, Vasile Voiculescu from the post-
stories excels in the brawl of the archaic and
the insolvent with the tragic and absurd. D.
Popescu, Fanuas Neagu, Stefan Banulescu are
also circumscribing the same spirit of
folkloric spirit and mythical fantasy. Oral
expression of the Romanian writers is a
common note, as a result of the intimate
background of the language, from where the
"impression of the intense experience of the
facts and of the live painting of the characters,
which seem to speak directly with the author,
thus conferring to all literary genres a A
feature that belongs to dramaturgy "5.
In the Fountain of Youth, the myth has
a double meaning: the origin and the legend,
and it seems rather a transcendent myth 6 than
it is significant7. Land, a myth means
transfiguration. His introduction to art
involves a second transfiguration. The forest
associated with the mountain configures a
mythology in which light coexists with the
mystery in a clear obscurity of intense lyrical
voluptuousness, in the Fountain of Youth we
are not close to fairy tale, but even in fairy
tales. In the twentieth century Mihail
Sadoveanu creates myths. To get it right, you
have to follow him in his folkloric
mythological, unpolluted rhythm, with an
acute thrill of eternity. On and Glafira are
moving in a closed space, a sweet archaic, to
the real and imaginary boundary. They
cultivate a species of exile inside with a
severe spring. They are beings of the
mountain, which, they suggest, elevation in
spirit, purification, an elegant dream, near the
fire of the inherited storm. Herres, legends,
myths are at M. S. infused in the narrative.
Old Onu tells the gesture of the birds. We
know. From this moment, that man had
penetrated in a time of miracle, of the first
conceits, that he had the miter of the eternal
return. If the myth is not a voice of reason, it
is, however, a vox humana conqueror, in
which the sacred reverberations are heard (see
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
mentalitatea sa folclorică de rapsod mioritic
netulburat, cu un acut fior al eternităţii. Onu
şi Glafira se mişcă într-un spaţiu închis, de o
dulce arhaitate, la limita dintre real şi
imaginar. Ei cultivă o specie de exil interior,
cu resort grav. Sunt fiinţe ale muntelui, care,
lor, acesta le sugerează elevaţia în spirit,
purificarea, un vis elegiac, lângă focul vetrei
moştenite. Eresuri, legende, mituri sunt la M.
S. infuzate în naraţiune. Bătrânul Onu
desluşeşte graiul paserilor. Ştim. din acest
moment,, că omul pătrunsese într-un timp al
miracolului, al zămislirilor dintâi, că oficia
mitul eternei întoarceri. Dacă mitul nu e o
voce a raţiunii, el e, totuşi, o cuceritoare vox
humana, în care se aud reverberaţiile sacrului
(vezi nota 2). în povestirea de care ne
ocupăm în acest studiu, când o latură a
sacrului se manifestă (hierofanie) în acelaşi
timp ceva se ocultează, devine criptic.
Aceasta este adevărata dialectică a sacrului:
prin simplul fapt de a se arăta, sacrul se
ascunde („Căci acea apă a minunii, după cât
s-aude, iese numai când şi când sub peşteră.
Şi puterea ei e numai de la Sfanţul Ilie până-n
Sântămărie"). Povestirea Fântâna Tinereţii
porneşte de la un prim-plan epic, aparent
obişnuit, pentru ca pe nesimţite ochiul să se
cufunde în nelămurit şi tainic, iar inteligenţa
să bănuiască simboluri şi spaţii oculte,
pulsaţii de demult, de la geneza lumii.
Dar de ce înţelege dintr-o dată Onu
limba paserilor? Pentru că, întors în
începuturi, vorbeşte aceeaşi limbă originară,
limba unităţii primordiale, limba paradiziacă.
„Limba paradisului era ca o oglindă perfectă:
lumina unei înţelegeri totale străbătea prin
ea" — ne explică Andrei Pleşu8. în ceea ce ne
priveşte, ne încăpăţânăm în continuare de-a
căuta cuvintele de sub cuvinte, zeul ascuns în
fiecare din ele, de-a resuscita forţa uitată a
Cuvintelor, o forţă de natură nu doar să
exprime lumea, ci să o creeze. Limba
originară e kratophanie, limba profană e o
vorbire pe jumătate falsă. Nu de la nume
trebuie să pornim, ci se cuvine să începem a
învăţa şi a cerceta cu mult mai degrabă de la
lucrurile însele. Mihail Sadoveanu ştie că
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
12
note 2). In the story we are dealing with in
this study, when a side of the sacred manifests
itself (hierophany) at the same time
something is occult, it becomes cryptic. This
is the true dialectic of the sacred: through the
simple fact of appearing, the sacred is hiding
("For that water of miracles, as far as they
hear, comes only when and under the cave."
And its power is only from Sphinx Elijah The
story of the Youth Fountain starts from a
seemingly epic primal plane, in order that the
eye can be immersed in a mysterious and
mysterious way, and the intelligence may
suspect occult symbols and spaces, pulsations
of old, genesis world.
But why does he suddenly understand
the language of the birds? Because, back in
the beginning, he speaks the same original
language, the language of the primordial
unity, the paradigmatic language. "The
language of paradise was like a perfect
mirror: the light of a complete understanding
through it," explains Andrei Plesu.8 As far as
we are concerned, we are still stubborn to
search for the words under words, the God
hidden in each of them, To resurrect the
Forgotten Force of the Words, a force not
only to express the world, but to create it. The
original language is kratophanie, the profane
language is a half-false speech, not the name
we must start, but it is proper to start He
learns and searches rather from the things
themselves. "Mihail Sadoveanu knows that
what he seeks to reveal is not only an ancient
language, once unified, but immersive sources
of language, constantly active behind every
articulate and recoverable speech at any time
Willing to mobilize for them all their
capacities and qualifications. The family
forgotten by Death - Onu and Glafira - let's
not forget, it is placed by The author in the
mountain. The higher you placed, the more
your keys are at your fingertips, the closer
you are to the original language. And what
symbol is more appropriate to this happy site
than that of the bird that is unifying between
heaven and earth? "Language is the flight of
the creative thought on its credited mirror: the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
ceea ce caută el să reveleze nu e numai o
limbă străveche, unitară cândva, ci sursele
nepieritoare ale limbii, active neîncetat
îndărătul oricărei vorbiri articulate şi
recuperabile oricând de cei dispuşi a-şi
mobiliza, pentru aceasta, toate capacităţile şi
calificările pe care le deţin. Familia uitată de
Moarte - Onu şi Glafira -, să nu uităm, e
plasată de autor în munte. Or, cu cât eşti mai
sus plasat, cu atât cheile vorbirii îţi sunt mai
la îndemână, cu atât eşti mai aproape de
limba originară. Şi ce simbol e mai adecvat
acestui fericit amplasament decât acela al
păsării care planează unificator între cer şi
pământ? „Limbajul e zborul gândului creator
asupra oglindirii sale create: duh plutind
peste ape sau coborând sub chipul columbei,
sau al forfecuţelor, asupra celui dispus să-l
primească. Cuvintele stau asupra lumii ca un
popor de păsări care îşi mişcă ritmic, fără
odihnă, aripile. Şi nu puţine sunt legendele şi
miturile de pretutindeni care echivalează
cunoaşterea limbii originare cu deprinderea
misterioasei limbi a păsărilor". Pentru Onu e
semnul strălucitor al harului, căci această
limbă e şi limba îngerilor. Onu o înţelege şi
deci e situat în centrul absolut al Verbului. El
e omul tradiţional şi pentru el natura
dezvăluie şi camuflează supranaturalul şi în
aceasta rezidă misterul fundamental şi
ireductibil al lumii. Cei doi bătrâni şi cei trei
ciobani mioritici („Şi mai erau prin
cotloanele muntelui trei colibe de ciobani") -
ceea ce ne indică explicit faptul că povestea
celor trei eroiarzi ai Mioriţei s-a sfârşit fără
ca unul din ei, cel mai ortoman, să fie omorât
la apus de soare - trăiesc într-o geografie şi o
istorie simbolice, expresii fidele ale logicii
hierofanice. în Fântâna Tinereţii, acest loc
poate fi legat de o configuraţie „cratofanică":
muntele, stânca, peştera, şi este marcat printr-
un eveniment neobişnuit. Alegerea locului
sacru se face, deci, mereu în funcţie de o
hieroistorie, care asociază locului un
eveniment supraomenesc. „Centrul spaţiului
se identifică astfel cu locul revelaţiilor
primordiale şi devine locul unde se practică
iniţierile, unde, în timpul sărbătorilor, se
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
13
spirit floating over the waters or descending
in the form of the columbe, or of the blows,
upon the one willing to receive it. Words
stand on the world as a people of birds that
move their wings, without rest, without rest.
And there are not many legends and myths
everywhere that equate the knowledge of the
native language with the knowledge of the
mysterious language of birds. "For Onu is the
brilliant sign of grace, for this language is also
the language of angels: Onu understands it,
and therefore lies in the absolute center of the
verb He is the traditional man, and for him
nature reveals and camouflages the
supernatural, and in this is the fundamental
and irreducible mystery of the world. "The
two elders and the three mioritic shepherds ("
And there were three shepherds' huts in the
mountain clutches ") - Explicitly indicates
that the story of the three eroians of Mioriţa
ended without one of them, most Orthodox,
being killed at sunset - living in a geography
and a symbolic history, true expressions of
the hierophonic logic. In the Fountain of
Youth, this place can be linked to a
"cratophanic" configuration: the mountain,
the rock, the cave, and is marked by an
unusual event. The choice of the sacred place
is therefore always based on a hiero-history
that associates the place with"The center of
space is thus identified with the place of the
primordial revelations and becomes the place
where initiations are practiced, where, during
holidays, the archetypal gestures that have to
regenerate the world are mimicked. For the
sacred place is at the same time the focal
point of convergence of the cosmic forces, the
vertical axis of the world "- specifies Jean-
Jacques Wunenburger.9 In this sacred space,
time is sacred and confounded with the
mythical time of the gods, Great Time (G.
Dumezil The interval of sacred time is, of
course, the analogical repetition of Great
Time, and man during the holiday (between
St. Elijah and Sounamar) becomes
contemporary with the time of his origins, the
force of which he captures In order to ensure
the renewal (the two old elderly) of society
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
mimează gesturile arhetipale care trebuie să
regenereze lumea. Căci locul sacru este în
acelaşi timp focarul de convergenţă al
forţelor cosmice, axa verticală a lumii" -
specifică Jean-Jacques Wunenburger9. În
acest spaţiu sacru, şi timpul e sacru şi se
confundă cu timpul mitic al zeilor, Marele
Timp (G. Dumezil), cel în care s-au petrecut
evenimentele primordiale. Intervalul timpului
sacru este, desigur, repetiţia analogică a
Marelui Timp, iar omul, în perioada
sărbătorii (între Sfântul Ilie şi Sântămărie),
devine contemporan cu timpul originilor, a
cărui forţă o captează pentru a asigura
înnoirea (cei doi bătrâni întineresc) societăţii
şi a cosmosului. O povestire, o privelişte
împlineşte în noi funcţia unei sonde:
instinctul străvechi şi nebănuit tresare şi
ţâşneşte cu putere neaşteptată. La Vasile
Voiculescu, fantasticul e un fel de
vizionarism întors spre trecut, vizionarism
retrospectiv, sprijinit pe o excepţională
capacitate de fabulare, calitate asociată
rafinamentului, artei de a condensa şi lucra
cu esenţe: Iubire magică, Lostriţa,
Schimnicul, Pescarul Amin10. La Mircea
Eliade, răspunde condiţiei definitorii de a uni
lămuritul cu enigma, făcând ca discursul să
se menţină în acea indecizie continuă care e
însăşi logica genului.
Ştefan Bănulescu, îmbinând umorul cu
fantasticul, proiectează asupra istoriei lumina
continuă a orei eterne. Polider, spre exemplu,
a cărui biografie o citim, se poate spune, de-
a-ndărătelea, fiindcă personajul întinereşte cu
flecare nouă povestire a scriitorului, dă
dovadă de o neobişnuită longevitate. Se pare
că - teoria lui Ş. B. aşa stipulează - Polider a
devenit, cu fiecare reînvestire legendară a sa,
un fel de semizeu, erou mitic al câmpiei.
Provincia de sud-est este fabuloasă,
imaginară, o dată, şi meta-imaginară, încă o
dată.
Evoluţia nu exclude repetiţia: ce este a
mai fost, ce a mai fost va mai fi... Două
perspective: una realistă şi demitizantă,
cealaltă maiestuoasă şi legendară, se
întâlnesc şi se completează. întâlnirea dintre
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
14
and of the cosmos.A story, a view fulfills in
us the function of a probe: the old instinct and
the unpredictable instinct resounds and blows
unexpectedly.In Vasile Voiculescu, the
fantastic is a kind of visionaryism turned
towards Past, visionary retrospective,
supported on an exceptional fabulous ability,
quality associated with refinement, the art of
leading Ensla and work with essences: Magic
Love, Lostriţa, Schimnicul, Amin10. In
Mircea Eliade, he responds to the defining
condition of uniting the enigma with the
enigma, making the discourse remain in that
continuous indecision which is the very logic
of the genre.
Stefan Banulescu, combining humor
with the fantastic, projects on history the
continuous light of the eternal time. Polider,
for example, whose biography we read, can
be said, because the character rejuvenates
with a new story of the writer, shows an
unusual longevity. It seems - the theory of S.
B. so stipulates - Polider became, with every
legendary reinvention, a kind of hemisphere,
mythical hero of the plain. The southeast
province is fabulous, once imagined, and
meta-imaginary, once again.
Evolution does not rule out rehearsal:
what has been, what has been before ... Two
perspectives: a realistic and demystive, the
other majestic and legendary one, meet and
complement. The encounter between history
and myth has a more imaginary boundary,
and the fact that it is captured by Stefan
Banulescu forces us to issue the hypothesis of
the meta-imagination of his writing. But as
historian and trans-historian coexist11, we
also suspect the implicit and implicit
relationship between imaginary and trans-
imaginary, between vision and the imaginary
universe. However, Nicolae Balot's
statement12, for example, is very clear: far
from being magical folklore, the prose of Sh.
B belongs, above all, to existential literature.
The very search for the woman, as a story in
another story, in search of dropie, this
mysterious mystery obscures the atmosphere,
thickens the enigma, the reality being
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
istorie şi mit are o frontieră mai mult
imaginară, iar faptul că ea este captată de
Ştefan Bănulescu ne obligă Ia a emite ipoteza
meta-imaginarităţii scriiturii sale. Dar cum
istoricul şi trans-istoricul coexistă11, bănuim
şi relaţia, implicită şi implicată, dintre
imaginar şi trans-imaginar, dintre viziune şi
univers imaginar. însă, precizarea lui Nicolae
Balotă12, de pildă, este foarte clară: departe
de a fi folcloric-magică, proza lui Ş. B
aparţine, înainte de toate, unei literaturi
existenţiale. însăşi căutarea femeii, ca o
poveste situată într-o altă poveste, în căutarea
dropiei, această taină în taină obscurizează
atmosfera, îngroaşă enigma, realitatea fiind
metarealitate. De misterul magiei ţine, de
asemenea, metamorfozarea tinerei femei
iubeţe în bătrâna cu „părul veşted" şi „gura
pungă", amintind o preschimbare similară
prin vrăji malefice din povestirea Iui Vasile
Voiculescu, Iubire magică. Naraţiunea se
organizează uneori într-un straniu labirint al
vorbelor, în care se pierd interlocutorii
(Dropia, Vieţi provizorii). Spaţiul fabulos îţi
indică ficţiunea, textul bănulescian e
metaficţiune. Nuvelele au un nucleu esenţial
literar: mit, fabulă, epic, privite şi prezentate
ca fapte de cuvânt şi se bizuie pe confuzii
încurcate în fantastic.
Bibliografie. Note
1. Mihail Sadoveanu, Povestiri, II, Editura
„Eurosport", Bucureşti, p. 17.
2. Alexandru Paleologu, Treptele lumii sau
calea către sine a lui Mihail Sadoveanu,
Editura „Cartea Românească", 1978, p. 188.
3. Johann Wolfgang Goethe, Faust.
Tragedie, traducere de Lucian Blaga, prefaţă
de Tudor Vianu, Editura pentru Literatură,
1968.
4. Roland Barthes, Essais critiques, Seuil,
Paris, 1964, p. 177.
5. Al. Dima, Conceptul de literatură
universală şi comparată. Studii teoretice şi
aplicative, Editura Academiei R. S. R.,
Bucureşti, p. 206.
6. Mitul transsemnificativ încearcă să
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
15
metaleality. The mystery of magic also keeps
the metamorphosis of the young woman in the
old-eyed "old hair" and the "mouth of the
mouth", reminding a similar change through
the evil spells of Vasile Voiculescu's story,
Magic Love. The narrative is sometimes
organized in a strange labyrinth of words, in
which the interlocutors are lost (Dropia,
Temporary lives). The fabulous space
indicates your fiction, the vowel text is
metaphysical. The novels have a key literary
core: myth, fable, epic, viewed and presented
as word acts, and relies on confusing
confused fantasies.
Bibliography. Notes
1. Mihail Sadoveanu, Stories, II, "Eurosport"
Publishing House, Bucharest, p. 17.
2. Alexandru Paleologu, Steps of the World or
Mihail Sadoveanu's Self-Path, "Cartea
Românească" Publishing House, 1978, p. 188.
3. Johann Wolfgang Goethe, Faust. Tragedy,
translated by Lucian Blaga, preface by Tudor
Vianu, Publishing House for Literature, 1968.
4. Roland Barthes, Essais critiques, Seuil,
Paris, 1964, p. 177.
5. Al. Dima, The Concept of Universal and
Comparative Literature. Theoretical and
Applied Studies, Academia R. S. R.,
Bucharest, p. 206.
6. The transcendent myth seeks to reveal
something without a logical equivalent, in a
clairvoyance that conceals a last secret.
7. Significant myth reveals, at least by its
intent, meanings, sometimes with a logical
equivalent.
8. Andrei Pleşu, The Language of Birds,
"Humanitas" Publishing House, 1994, p. 26.
9. Jean-Jacques Wunenburger, Sacred,
translation, notes and introductory study by
Mihaela Calut, posture by Aurel Codoban,
Dacia Publishing House, Cluj-Napoca, 2000,
p. 63.
10. Vasile Voiculescu, The Integrity of
Literary Prose, Neat Edition, Preface and
Timeline by Roxana Sorescu, Publishing
House, Anastasia ", Bucharest, 1998. \
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
reveleze ceva fără echivalent logic, într-un
clarobscur ce ascunde o ultimă taină.
7. Mitul semnificativ revelează, cel puţin prin
intenţia lui, semnificaţii, uneori cu un
echivalent logic.
8. Andrei Pleşu, Limba păsărilor, Editura
„Humanitas", 1994, p. 26.
9. Jean-Jacques Wunenburger, Sacrul,
traducere, note şi studiu introductiv de
Mihaela Căluţ, postfaţă de Aurel Codoban,
Editura „Dacia", Cluj-Napoca, 2000, p. 63.
10. Vasile Voiculescu, Integrala prozei
literare, ediţie îngrijită, prefaţă şi cronologie
de Roxana Sorescu, Editura, Anastasia",
Bucureşti, 1998. \ companion to give the newborn a good
11. Ştefan Bănulescu, Un regat imaginar.
Nuvele şi povestiri. Prefaţă de Georgeta
Horodincă, Editura Allfa, 1997.
12. Nicolae Balotă, Universul prozei, Editura
Eminescu, Bucureşti, 1976, pag. 135
Note:
Nota 1: în rezumat, o pereche de ţărani, soţii
Lipan, capătă în sfârşit un copil de mult
aşteptat. în noaptea în care se naşte,
Dumnezeu şi Sântul Petru se află găzduiţi în
casa românului. Sf. Petru roagă pe divinul
său tovarăş să dăruiască noului născut o
soartă bună. Dumnezeu nu poate, pentru că
ursitoarele au hărăzit altceva copilului - şi
acest detaliu este suficient pentru a arăta
originea precreştină a mitului. Zeus nu poate
îndoi hotărârile Moirelor, care în basmul
nostru au decis ca, mai târziu, copilul să-şi
omoare tatăl şi să ia de soţie pe mama sa.
Soţii Lipan (au nu se cheamă şi eroii
Baltagului tot aşa: Nechifor şi Vitoria Lipan?
- n.n.) au auzit şi ei hotărârea irefrangabilă a
ursitoarelor. Tatăl înfige copilul din scutece
într-un par şi, după crimă, fuge în lume.
Copilul e numai rănit; mama sa îl vindecă,
apoi îl pune într-o copaie, pe care o aruncă pe
apa Moldovei. Hăt, târziu, copilul care a fost
cules într-o mănăstire, se întoarce acasă
necunoscut, aşa cum i-o meniseră ursitoarele.
Cere să fie tocmit în slujba aceluia care era
tatăl său necunoscut. Tatăl îl tocmeşte să-i
păzească prisaca de urşi. Ca să-l încerce, se
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
16
11. Stefan Banulescu, An imaginary kingdom.
Novels and stories. Preface by Georgeta
Horodinca, Allfa Publishing House, 1997.
12. Nicolae Balotă, Universul prozei,
Eminescu Publishing House, Bucharest, 1976,
p. 135
Notes:
Note 1: In summary, a pair of peasants, the
Lipan spouses, finally get a long-awaited
child. On the night he is born, God and St.
Peter are housed in the house of the
Romanian. St. Peter asks his divine
fortune. God can not because berserkers have
something else for the child - and that detail is
enough to show the pre-Christian origin of the
myth. Zeus can not doubt the decisions of the
Moire, who in our fairytale decided that the
child should later kill his father and take his
wife to wife. The Lipan spouses (not also
called the heroes of Baltag as: Nechifor and
Vitoria Lipan - nn) have also heard the
irrefutable determination of the mockers.
Father puts the baby out of his diapers in a
hair and, after the murder, runs into the world.
The child is only injured; His mother heals
him, then puts him in a cop, which he throws
on the water of Moldova. Late, late, the child
who was picked up in a monastery, returns to
the unknown home, as the mockers had done.
He asks to be baptized in the service of him
who was his unknown father. His father treats
him to keep his bearded beast. To try it, he
dresses in a bear fur in the night, as well as
Craiul, the father of Harap-Alb, when he tries
his son's strength at a bridge crossing. Lipan
from our fairytale is killed by his offspring.
The son stays near his mother as the last
support, without knowing the relationship
between them, then marrying her.
Note 2: See Eminescian poems Doina and
Muşatin and Codru. "For the sound of the
horn / All-life turns" or Over the peaks: "Do
you call yourself, sweet horn, / For me ever?"
See also the Silver Tiger Boar by Stefan
Augustin Doinaş: "Better take your horn and
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016
îmbracă noaptea într-o blană de urs, aidoma
ca şi Craiul, tatăl lui Harap-Alb, când
încearcă tăria fiului său, la o trecere de pod.
Lipan din basmul nostru este omorât de
odrasla lui. Fiul rămâne lângă mama sa ca
ultim sprijin, fără ca să ştie de rudenia dintre
ei, însurându-se apoi cu ea.
Nota 2: Vezi poeziile eminesciene Doina şi
Muşatin şi codrul. „Căci la sunetul de corn /
Toate-n viaţă se întorn" ori Peste vârfuri:
„Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine
vreodată?" Vezi şi Mistreţul cu colţi de
argint, de Ştefan Augustin Doinaş: „Mai bine
ia cornul şi sună întruna. / Să suni până mor,
către cerul senin... / Atunci asfinţi după
creştete luna / şi cornul sună, însă foarte
puţin". Sunetul cornului semnifică
reverberaţiile sacrului.
Ştefan Popenici pledează într-o
manieră neaşteptat de… pedagogică pentru
educaţia din perspectiva relaţiei dintre real şi
imaginar. Plasează imaginarul educaţional în
context narativ, ilustrând caracterul iniţiatic-
educativ al basmului.
Dinamica praxisului şi imaginarului
educaţional Ştefan Popenici o condensează
într-un proiect de curriculum, militând pentru
o abordare cross-curriculară în favoarea unei
educaţii globale la baza căreia s-ar putea
resitua însuşi regele prozei folclorice,
basmul: cel vechi, cel nou, cel ştiinţifico-
fantastic etc.
Educaţia pentru valori, educaţia
estetică, educaţia moral-civică pot avea ca
suport didactic basmul, căci pentru a re-
compune povestea educaţiei noului mileniu,
al treilea, trebuie să avem noi poveşti de
spus.
Imaginarul educaţional al basmului
conţine biografia profesorului în mai multe
variante, ipostaze şi versiuni: arhetipul
Mentorului, apoi pe cel al Maestrului
Spiritual.
Contribuţia basmului la dezvoltarea şi
actualizarea educaţiei contemporane este
reprezentată de caracterul universal şi
profund uman al genului: basmul ne
vorbeşte, fiecăruia dintre noi, despre fiecare
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
17
ring. / Call until I die, to the clear sky ... /
Then set off the moon / and the horn sounds,
but very little. "The sound of the horn
signifies the reverberations of the sacred.
Stefan Popenici pleads in an unexpected
way ... pedagogical for education from the
perspective of the relationship between real
and imaginary. It places the educational
imaginary in narrative context, illustrating the
initiative-educational character of fairy tale.
The dynamics of praxis and educational
imagination Stefan Popenici condenses it in a
curriculum project, militating for a cross-
curricular approach in favor of a global
education at the basis of which the king of
folkloric prose could resume, the fairy tale:
the old, the new Science fiction, etc.
Value education, aesthetic education, moral-
civic education can have fairy tale support,
because in order to re-compose the story of
the new millennium, the third, we must have
new stories to tell.
The educational imaginary of the fairy
tale contains the biography of the teacher in
several variants, hypostases and versions: the
archetype of the Mentor, then that of the
Master Master.
The contribution of fairy tale to the
development and updating of contemporary
education is represented by the universal and
profoundly human character of the genre: the
fairy tale speaks to each of us about every
experience we experience. He urges us on the
path we follow in personal development and
how we can become heroes or monsters.
The project elaborated in this paper is a
possible answer to questions about how the
school can convey this profoundly human
message.
Bibliographic Notes:
1. Nicolae Manolescu: Reading and
Writing; Polirom, Iaşi, 2002, p. 14
2. Idem, ibidem, pp. 24-25
3. Ibidem, p. 63
4. Ibidem, p. 64
5. See Marin Sorescu: Unusual lyrics; Neat,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2/2016

experienţă pe care o trăim. El ne îndeamnă pe
calea pe care o urmăm în dezvoltarea
personală şi despre modul în care putem
ajunge eroi sau monştri.
Proiectul elaborat în lucrarea de faţă
constituie un posibil răspuns la întrebările
legate de modul în care şcoala poate
transmite acest mesaj profund uman.
revised and added edition. Postface, notes,
annexes and bibliography by George Sorescu;
ed. Alma, Craiova, 2002; See posture "Marin
Sorescu and the fabulous folklore. Other
lyrical dimensions ", pp. 153-167.
6. Nicolae Manolescu: op. Cit., P. 109.

Note bibliografice:
1. Nicolae Manolescu: Cititul şi scrisul;
Polirom, Iaşi, 2002, p. 14
2. Idem, ibidem, pp. 24-25
3. Ibidem, p. 63
4. Ibidem, p. 64
5. Vezi Marin Sorescu: Versuri inedite;
ediţie îngrijită, revăzută şi adăugită. Postfaţă,
note, anexe şi bibliografie de George
Sorescu; ed. Alma, Craiova, 2002; vezi
postfaţa „Marin Sorescu şi fabulosul
folcloric. Alte dimensiuni lirice‖, pp. 153-
167.
6. Nicolae Manolescu: op. cit., p. 109.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 2/2016
18