Ce ne spun de fapt povestile?

| Cunoaste-te
5-7 minutes

Stiai ca prima varianta scrisa despre Cenusareasa si

surorile ei geloase apare de fapt intr-un manuscris chinez ce dateaza de acum 3.000 de ani?

De ce oare niste povesti atat de vechi incat am putea crede ca sunt desuete, inadecvate timpurilor
contemporane, ne vorbesc inca atat de mult?

Pentru ca reflecta structurile noastre psihice fundamentale. Sub forma de imagini simbolice, ele
traduc problemele cu care ne confruntam inca din copilarie si care se refera, in acelasi timp, la
relatiile familiale (rivalitate fraternala, incest…), si la cele personale (renuntare la dependentele
din copilarie, afirmarea pesonalitatii, constientizarea propriilor valori, depasirea conflictului
oedipian…).

Departe de a fi o simpla „literatura infantila“, aceste povesti, care pun in scena multe
fantezii, aduc, in maniera lor, solutii la toate aceste probleme.

Iata de ce, adresandu-se direct eului innascut al copilului, basmele joaca un rol foarte important
in constructia personalitatii. Pentru ca au adresat mesaje nu doar constientului, ci si
inconstientului nostru, personaje precum Alba ca Zapada, Cei Tei Purcelusi si Tom Degetelul ne-
au ajutat sa asimilam semnificatia binelui si raului, sa ne stimulam imaginatia, sa ne dezvoltam
inteligenta si, mai ales, sa vedem mai clar cauzele emotiilor noastre.

Bogatia continutului simbolic al povestilor este atat de mare, incat ele se preteaza foarte bine
analizei si interpretarii. Psihanalistii freudieni vor arata ce fel de material inconstient, refulat, este
subinteles in fiecare dintre aceste povesti.

Pentru ei, Jack – care face sa creasca un vrej de fasole magic, urca pe tulpina lui si omoara un
urias pentru a-i lua comoara – reprezinta afirmarea falica a adolescentului, care „isi omoara tatal“
pentru a-si impune propria virilitate.
La randul lor, psihanalistii jungieni vor vedea in aceasta poveste parcursul initiatic, imaginea
nevoii de a accede la niveluri mai inalte. Totusi, sensurile nu se exclud unul pe celalalt!

Si exista si dovada: la fel ca in toate acele numeroase povesti in care tanarul erou se dovedeste
mai siret decat uriasul, Jack le arata copiilor ca, ajutandu-se de inteligenta si de spiritul sau
practic, poate iesi din orice dificultate.

Universalitatea si profunzimea simbolica a povestilor cu zane permite ca basmele sa fie

citite, recitite si povestite de mii si mii de ori, la orice varsta. Acesta este motivul pentru
care ele sunt din ce in ce mai folosite in psihoterapie si in dezvoltarea personala.

Atelierele de povesti se inmultesc, propunand diverse abordari pentru a trezi „copilul din noi“,
pentru a dezvolta bogatiile imaginarului si a ne ajuta sa ne transformam.

„Alba ca Zapada“
Printesa Alba ca Zapada, invidiata de mama sa vitrega pentru ca este „de o mie de ori mai
frumoasa“ decat ea, este trimisa in padure pentru a fi omorata. Crutata de Vanator, aceasta se
refugiaza in casa celor Åžapte Pitici. Mama vitrega o gaseste si, de nenumarate ori, incearca sa o
ucida. Insa de fiecare data printesa este salvata, iar la sfarsitul basmului se casatoreste, desigur,
cu un print.

Dificultatile pubertatii

Putine povesti reusesc sa ne faca sa intelegem fazele importante ale dezvoltarii unui copil (in
special perioada pubertatii la fetite), precum face Alba ca Zapada. La inceputul povestii, o regina
care, mai tarziu, va muri dandu-i nastere Albei ca Zapada, se inteapa in deget.

Trei picaturi de sange cad pe zapada: inocenta, albul imaculat contrasteaza astfel cu sexualitatea
(culoarea rosie). Aceasta poveste le pregateste pe fetite sa accepte menstruatia, iar copilul afla
astfel ca o cantitate mica de sange este prima conditie a conceptiei.

In acelasi mod, Alba ca Zapada isi face educatia de tanara „cuminte“ pe langa piticii
asexuati, asteptand „Printul tanar si frumos“, care o va elibera de dorinta care o sufoca
(simbolizata de mar).

Atitudinea Mamei vitrege, care cauta in zadar sa se linisteasca („oglinda, oglinjoara…“),

aminteste ca, printre etapele necesare constructiei identitatii feminine, mama trebuie sa cedeze
locul fiicei.

Pielea de magar
Intr-o zi, un imparat bogat si puternic isi pierde sotia mult iubita, care, cu limba de moarte, spune
ca acesta sa nu ramana vaduv, ci sa se recasatoreasca cu femeia careia i se va potrivi condurul
sau. Dupa multa, multa vreme de cautare a unei noi sotii, sfatul imparatiei ii cere regelui sa se
casatoreasca cu propria-i fiica, pentru ca ea era singura ce putea incalta condurul fostei
imparatese.

In timp ce trebuia sa-si ofere acordul pentru nunta, printesa, sfatuita de dadaca, va cere trei rochii
de aur, margaritar si diamante, ca apoi sa fuga cu ele de la palat, imbracata cu o piele de magar.
Printesa va trai in saracie, ca gainareasa, intr-o alta imparatie, departe de regat, pana cand ii va
fura inima tanarului print mostenitor si se vor casatori.

Interdictia incestului

Acest basm a fost mult timp trecut sub tacere si adesea chiar cenzurat, pentru ca abordeaza direct
tabuul tabuurilor: incestul. Plecand de la o situatie extravaganta, interdictia incestului este clar
explicata de dadaca ce, la moartea reginei, indeplineste functia de mama vitrega, avand grija de
educatia tinerei fete.

Printesa da exemplu tuturor copiilor: ea reuseste sa se sustraga dorintei paterne

apasatoare, renuntand la o viata de lux, dar, la sfarsit va fi recompensata si va avea un
destin frumos. In mod simbolic, in povesti, a se imbraca cu pielea unui animal ii permite eroului
sa nu-si piarda sufletul…