Titlu: Cartea Pricoliciului (seria O istorie secreta a Țării Vampirilor #1)

Autor: Adina Popescu

Editura: Art/ Arthur

Anul aparțiri: 2015

Număr de pagini: 440

„- Greuceanu trebuie să-și găsească paloșul și să-și îndeplinească misiunea, vorbi din nou
răgușit Pricoliciul, care își amintise acum pe deplin povestea voinicului, nici el nu știa de
unde, însă era una dintre poveștile ce unise de-a lungul timpului toate erele Basmului.
Greuceanu trebuie să aducă Soarele și Luna înapoi pe cer.”

Ce repoș să aduc la adresa acestei cărți? Ce să vă spun despre ea? Cum să vă determin să o
citiți ? Cum să vă fac să credeți că este o carte extraordinară din toate punctele de vedere?
Cum să vă spun că o să vă amintească foarte mult de basmele copilăriei voastre? De fapt de
toate basmele care ne-au fermecat viața și amintile copilăriei?

N-am cuvinte să vă descriu ce am simțit pe parcursul acestei cărți. Mi-am amint cu drag,
despre perioada copilăriei, când mama îmi citea cu atâta gingășie poveștile lui Creangă,
Grimm, Slavicii, Andersen, Ispirescu și mulți alți care mi-au umplut copilăria de bucurie. Și
mai ales când am intrat cu pași mărunți în primele basme citite de mine, care îmi dăinuie și
acum în minte cu aceeași bucurie și acum.

Cartea Pricoliciului (seria O istorie secreta a Țării Vampirilor #1) este romanul care vă
deschide porțile spre o lume de mult apusă. Vă va aduce din nou pe Greuceanu, Sf. Vineri,
Sf. Duminică și ceilalți eroi ai copiilor voștri, însă într-un mod mai modern, un stil de scriere
impecabil și ilustrați pe măsură. Nu o să regretați că ați cumpărat această carte care este pur
și simplu genială.

Cartea Pricoliciului este cel dintâi volum al trilogiei fantastice O istorie secretă a Ţării
Vampirilor, o serie ce îşi propune să salveze mituri şi personaje sortite să dispară, dacă nu
sunt povestite.
Uitaţi de toată lumea, Greuceanu, Pipăruş-Petru, Sfânta Miercuri, Ileana Cosânzeana sau
Zmeul Tase au o viaţă banală care numai de basm nu este. În Ţara Vampirilor, vampirii sunt
scoşi în afara legii, Împăraţii confundă prezentul cu trecutul, iar Preşedintele e speriat de o
carte cu pagini albe care-i ameninţă viitorul.
Într-o lume în care se face contrabandă cu Apă Vie şi nu mai există fericire până la adânci
bătrâneţi, Pricoliciul a uitat cine este. Nevoit să-şi părăsească grota, porneşte la drum şi
ajunge să fie implicat în poveştile altora – iar în cele din urmă descoperă că nu poate scăpa de
Sfârşit decât dacă înţelege în ce măsură se întreţese povestea lui cu iţele Basmului.
Vor urma:
Cartea Fetiţei Vampir
Cartea Călătorului

În centrul acțiunii îl avem pe Pricoli, un personaj de basm care seamănă de la depărtare cu un

copil, însă defapt este cu un strigoi, care trece pintr-o perioadă foartă fastă a existenței sale.
Nu-și amintește din ce basm provine și începe încetul cu încetul să dispară, încercând din
răsputeri să rămână în viață.

Povestea acestei vietăți este scrisă cu o măiestrie aparte, deoarece lumea Pricoliciului este
foarte frumos conturată și descrisă într-un mod care îți va aduce nostalgie în suflet.

Am intrat cu pași mărunți și tremurători în lumea construită de Adina Popescu , crezând că

cartea nu îmi va plăcea ,însă m-am înșelat. Am descoperit un univers care era ascuns într-u n
colț foarte important a inimii mele. O lume plină de fantastic, de bine, de prinț și prințese,
cartea asta a reușit să-mi amintească cu drag de primele lecturi ale carierei mele de cititor.

Cu cât pătrundeam mai adânc în acțiunea cărți cu atât îmi dădeam seama de o lume
construită impecabil, de o performanță uluitoare a scriitorilor români și mai ales de tentația de
a citi în contiunuu și de a afla ce se întâmplă cu personajele.

Adina Popescu creează o atmosferă de basm aparte . Autoarea aceasta scrie impecabil și cu
un stil care îți rămâne în suflet. Atât de mult îmi place cum d-na Adina deapănă întâmplprile
pricoliciului și a domnului Archibald. Încât nu știu cum să îmi mai ocup timpul până la
apariția celui de-al doilea volum a seriei care îl aștept cu sufletul la gură.

În Cartea pricoliciului o să întâlniți trei tipuri de basme: basmul străvechi, basmul noi și
basmul comercial care se împletesc într-o armonie deplină. Ai să te acomodezi ușor cu aceste
criterii și mai ales să îți amintești majoritatea personajelor a cărui basm aparțin.
Nu ști cum sau ce să mai spun despre această carte. Nu știu cum să vă conving că e minunată
pentru orice vârstă. E potrivită pentru după amiezi friguroase sau prea călduroase ca să le
citiți copiilor și mai ales să o citească un adult sau un adolescent.

Personaje minunate cu aer magic, un stil care te farmecă și îți taie respirația cu fiecare pagină
citită, dorind să afli mai mult. Evenimente care îți vor rămâne mult timp în suflet și îți vor
deschide apetitul pentru basme și povești pentru copii. Răsturnări de situație care te vor lăsa
gură cască și îți deschid ochii în legătură cu talentul scriitorilor români.

Îmi doresc cu nerăbdare următorul volum pentru a afla ce se mai întâmplă în lumea minunată
a pricoliciului și a Călătorului. Să văd cum mai acționează personajele și care dintre eroii
copilăriei mele mai dispar sau încearcă să mai rămâna în viață.

Ca încheiere vă îndem să cumpărați sau împrumutați acesastă carte pentru că merită citită și
pusă în biblioteca vostră , deoarece este fresh și ceva ce vă va relaxa . O să vă ajute să citiți
ceva nou împletit cu vechi, calitate și informații utile depsre personajele basmelor de mult
apuse. Potrivită de citit într-o după-amiază de iarnă cu ciocolata caldă într-o mână și cartea
alături de voi. Nu o să regretați.

„Printr-o crăpătură de la baza bolovanului ce acoperea intrarea se strecura un fir de lumină

argintie. Probabil că luna răsărise de mult. Fusese o zi lungă şi grea chiar şi pentru un
pricolici, iar acum nu mai avea suficientă putere ca să se folosească de agilitatea sa,
subţiindu-se precum o foiţă de hârtie pentru a ieşi din pumnul lui Tase.”

„Vocea Celui-din-Baltă sună de data asta irascibilă, atotstăpânitoare. Îi aminti Pricoliciului de

un trecut foarte îndepărtat, în care toate zgomotele erau într-unul singur, iar tăcerea le
cuprindea pe toate.
– Mai știi cum erai înainte, tu, făptură făr’ de începuturi? Mai știi cum ai venit la mine prin
întuneric, cum te-ai târât până aici, ca să mă întrebi cine ești?
Pricoliciul deveni confuz. Iazul din față îi lua ochii. Simți cum se întoarce înapoi, într-un timp
al nimănui.”
” Aceasta era o frântură de poveste pe care Pricoliciul şi-o aminti, într-un mod inexplicabil,
chiar în momentul în care Sfârşitul îi ştergea inima, prefăcând-o într-o scamă ce urma să fi e
purtată de vânt, ca semnele sau părerile, spre locul unde se duc toate ce dispar.

Un vânt de furtună pornit din senin mătură platoul din faţa grotei zmeilor. Vârtejul culcă la
pământ iarba măruntă şi aspră de munte. Ofili cu suflarea sa brânduşele târzii, răscoli
muşuroaiele, desprinse din stâncă pietre care o luară la vale. Odată cu ele, cheia castelului lui
Tase se clinti din loc şi prinse a se rostogoli pe povârniş, până se pierdu în negura vâlcelei.
Trecând de toate vămile muntelui şi ale văzduhului, ajunse pe fundul prăpastiei ascunse. Un
ochi de vasilisc, mare, alb, plin de strălucire privea din pădure, apoi se stinse. Începu brusc să
plouă, în rafale, ca să se şteargă Urmele.”

Cu stimă,
Florinela