Cantonul părăsit

de Fănuș Neagu
 Fănuș Neagu (1932-2011)

Debutează cu povestirea Dușman cu lumea (1954), apoi cu volumul

de povestiri Ningea în Bărăgan (1960). Volum care a fost retipărit în
anul 1964 sub titlul Cantonul părăsit și în cele din urmă cu romanul
său de debut Îngerul a strigat (1968).

Fănuș Neagu aparține generației ‘60 și se înscrie în rândul acelor

scriitori care marchează un moment de răscruce în evoluția
literaturii române postbelice.

Nuvelistul recunoaște că a creat un stil propriu, al său, despre

care susține că „nu este neapărat metaforic, ci calofil, și nici
măcar calofil, ci căutând să aurească și acele cuvinte care n-au
circulație în sensul dorit de literator”, justificându-și toate
acțiunile prin iubirea profundă față de limba română.
 Crezul artistic
Fiind considerat unul dintre cei mai originali scriitori ai literaturii române după Al
Doilea Război Mondial, Fănuș Neagu a afirmat că scrisul în epoca totalitară a însemnat
„vocație, talent, chemare și un scenariu trecut prin douăzeci de aprobări”.

Tânărul romancier parcurge odiseia propriei descoperiri, dedicându-se scrisului într-un

limbaj care refuza limbajul nou.

Scriitorul recunoaște că a avut și pagini cenzurate, mai ales atunci când „scrisul său
ataca problema fundamentală a depersonalizării intelectualului și țăranului român.”
 Indiferent de timpul pe care îl traversează, Fănuș Neagu rămâne un om al vorbei rostite clar și răspicat, un
om al bucuriei de a trăi intens fără măști, în compania cărților, a oamenilor frumoși și vinului bun.

Scriitorul poartă întreaga viață în suflet, nostalgia locului natal, a satului aflat în câmpie, pe mal de ape și
între lanuri de grâu, întreaga sa operă fiind marcată de acest spațiu devenit un topos specific.

Perioada copilăriei este una a bucuriei și a fericirii unice, fapt ce reiese din mulțimea interviurilor acordate
de-a lungul vieții sale. Copilăria devine un spațiu al ludicului, al farsei, a fericirii, a basmelor povestite de
bunica sa, care știa „mii de povești”.

Scriitura sa reprezintă un amestec de realitate și ficțiune, proiectat de multe ori în afara existenței concrete.
El fixează o legătură între oameni și locuri, personajele fiind profund dependente de mediul în care trăiesc.
1960 - Ningea în Bărăgan,
1962 - Dincolo de nisipuri,
1967 -Vară buimacă,
1968 - Îngerul a strigat,
1976 - Frumoșii nebuni ai marilor orașe,
1979 - Cartea cu prieteni, însemnări,
1979 - În văpaia lunii,
1981 - Insomnii de mătase,
1987 - Întâmplări aiurea și călătorii oranj,
1988 - Scaunul singurătății,
2001 - Amantul Marii Doamne Dracula.
 Cantonul părăsit(1964/1968)
Antologia reprezintă o selecție făcută din volumele precedente, cărora Fănuș Neagu le
adaugă trei titluri inedite: Tutunul, Puntea și Descoperind râul.

Volumul relevă un scriitor matur, cu o formulă de narare personală, care îl

individualizează printre scriitorii generației sale.

Povestirile selectate aici întăresc imaginea lumii construite de autor în primele sale
volume, a realului, a socialului și a moralului, puse în lumină printr-o nouă abordare,
diferită de cea cunoscută din scrierile lui Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu, prin
capacitatea de a re-crea ambianța vieții zilnice.
  Este povestirea care dă lumină caldă și candidă acestei
antologii, ea combină prospețimea evocării cu notele de
lirism și este dedicată vârstei de aur a omului, copilăria.
Această etapă din viața omului reprezintă sursa de
inspirație specifică lui Fănuș Neagu.
 Evocarea unor siluete precum cea a bunicii sau a
tatălui, dar și a atmosferei unui timp trecut, retrăit cu
Descoperind râul nostalgie, fac ca acest text să fie nu doar o povestire
destinată copiilor, ci mai ales adultului nostalgic.
 Este prezentă aici acea condiție a privirii absolut
necesară epicului și care înseamnă cunoaștere, aspirație
spre relevarea lucrurilor, uimire și candoare, sete de a
afla, toate transpuse în acțiunile micului Bănică.
 Eroul povestirii este un băiețel cu părul blond,
nepieptănat ce capătă existență verbală, fiind un alter
ego al copilului-scriitor.

Bănică, eroul principal, trăiește într-
o lume ce adună, la scară mai mică,
tot universul prozei lui Fănuș Neagu:
casa bunicilor, râul, Dunărea,
câmpia, satul, ninsoarea, fiind „mic
locuitor al unui paradis terestru”, un
spațiul deschis, al jubilației solare.
Dând dovadă de o fină intuiție
literară, Fănuș Neagu reface un
univers al candorii infantile, al
bucuriei descoperirii universului
înconjurător. Atitudinea este una
esențial lirică, estompând până la
dispariție granița dintre real și
fabulos, sub imperiul euforiei vârstei.
Puterea micului explorator este în
fond puterea oricărui copil:
imaginația. Din acest punct de
vedere textul amintește de Micul
Prinț, căci Bănică, în timpul
călătoriei făcute pe râul în albia de
rufe a bunicii Paraschiva, vorbește cu
o rățușcă și cu un berbec, întocmai
ca Micul Prinț cu vulpea.
Micul se afla la vârsta la care nu
distinge binele de rău și orice
descoperire i se pare un prilej de
uimire. Lumea pe care o descoperă e
aceea a unui basm, basmul în care el
trăiește și crește cu bucurie.
  Tutunul deschide antologia Cantonul părăsit, fiind
povestea dramei lui Luș, a realității care inundă
abrupt existența unui copil, o analiză psihologică a
sufletului unui adolescent surprins într-un moment
de bruscă maturizare.
 În povestirea Tutunul, pânză artistică
cutremurătoare, ce surprinde în detaliu climatul
„gospodăriei colective”, impus forţat în satele din
Bărăgan, toată lumea, şi mic şi mare, este antrenată
Tutunul într-o competiţie, contra cronometru, de cultivare,
recoltare şi uscare a „ierbii dracului”, fapt ce
provoacă multiple tragedii.
 Luş, adolescentul de şaptesprezece ani, feciorul lui
Vasile Popescu, este o adevărată minune de copil:
ingenios, plin de viaţă, pus mereu pe şotii şi pozne,
reprezentând acea necesară descătuşare spirituală
pentru ţăranii împovăraţi de griji materiale,
gârboviţi precoce şi cu speranţa pierdută.
 Atmosfera care deschide narațiunea este familiară,
caldă, chiar dacă liniștea casei este tulburată de
năzbâtiile lui Luș.
 Decorul capătă suave
accente romantice iar
Fănuș Neagu apelează
atmosfera generală a
la elemente ludice Din banii pe care
casei este infuzată de
care îi vor releva urmează să-i câștige,
bucuria copilului care
tatălui, decepționat Luș trăiește cu
află că va pleca la
moral, cu o sănătate speranța că va
Râmnic cu tatăl său
șubredă, bucuria cumpăra bunicii sale
pentru a vinde tutunul
paternității în stare un cașmir, o brichetă
muncit de el: „cine-a
pură: „Doar pentru voi cu melodii pentru
muncit tutunul ăsta,
le-am păstrat. –Tată, Maria, fata pe care o
cine l-a răsădit, l-a
rosti Luș fericit, tu ești iubea și o pereche de
cules, l-a înșirat pe
ăl mai bun tată de scatii Ilincăi, sora lui.
sfori, să-l usuce
copii.”
soarele, l-a împăpușat
și l-a făcut baloți?”
Mărcile oralității domină comunicare
colocvială printr-o aglomerare de exclamații și
expresii populare: „Tu-i cădelința mă-si, ...
parcă-i plin de spiriduși!”

Atunci când își dă seama ca tutunul este

destinat distrugerii, are loc trecerea de la
vârsta inocenței la cunoașterea vieții dure,
provocatoare de suferință și dezamăgire.

Finalul luminează un drum al cunoașterii,

aducând o experiență care pune capăt unui
stadiu de viață sufletească petrecută în
inocență, naivitate și totală euforie.
 Cantonul părăsit este nuvela reprezentativă a volumului
cu același nume. Nuvela este relatată la persoana I și
prezintă un episod semnificativ din viața unui tânăr
profesor de limba și literatura română pe nume Cernat.
Florin Cernat este repartizat într-un oraș din Câmpia
Bărăganului. Pentru a nu dezvălui numele satului,
naratorul preferă să-l schimbe în Lacul-dulce.
Cantonul părăsit
Într-o seară de august hotărăște să se îndrepte către
post. Cernat merge cu trenul. La autogară îl așteaptă
Sandu Bucur care îl duce în sat cu șareta. Gazda sa este
învățătorul Dan Tămărașul. Cu ocazia venirii sale se
organizează o cină la care participă profesorul de
matematică, un alt învățător, secretara Petrina, un
student la politehnică, poreclit „logodacul”, Nuța,
profesoara de sport și Lilica Dobrogeanu, directoarea.
 Cu ocazia cinei luate alături de
colegi, tânărul nu reușește să își
facă o primă impresie bună
deoarece consumă prea mult
alcool și vorbele pe care le
rostește sunt nepotrivite.(„M-
am făcut de râs, gândii, asta e,
și-mi venea să intru în
pământ.”)
După cină, pe la miezul
nopții se îndreaptă spre
serviciul telegrafic, de aici
trimite o scrisoare
prietenului său, Sorin pentru
ca acesta să-i găsească un
post la o redacție din
București.
A doua zi primește o
scrisoare de la Lilica, cea
care îi mulțumește că nu a
dezvăluit nimic despre ea,
fiica hoțului de cai omorât
de jandarmi, sora celei care
a fost ucise de propriul soț
din gelozie.
 Florin Cernat își dorește în continuare să plece din sat.

Cu ocazia unui spectacol organizat de partid îi este repartizată o secțiune, el trebuie să realizeze
un eseu prin care să-l satirizeze pe un flăcău pe nume Dinu Dimache care își bătea mama.

Lilica este impresionată de talentul lui, dar Dinu Dimache este revoltat și îl amenință pe Cernat.

Cernat o caută pe Lilica pentru a-i „cunoaște părerea despre o lucrare”, dar apropiindu-se de râu
vede „în mijlocul râului o fată care se scălda”, reprezentarea ficțiunii în opera lui Fănuș Neagu.
Apoi, Bucur îl cheamă alături de el într-o drumeție scurtă. Îl
duce în zona numită Cantonul părăsit , aici îi spune că este locul
în care Lililca a fost batjocorită de trei bărbați. Aici,tânărul află
că Bucur este îndrăgostit de Lilica, dar sentimentele nu sunt
reciproce, însă Lilica este îndrăgostită de el(de Florin Cernat) și
îl roagă să aibă grijă de secretele ei, dar mai ales de ea.

La întoarcere sunt rugați de câțiva oameni să îi ajute să încarce

pepeni într-un camion.

Finalul este unul deschis, cel care lasă loc interpretărilor.

 „A fost un personaj Eugen Simion spunea Pe ultima copertă a
inconfundabil în
cultura românească
despre Fănuş Neagu: volumului, Fănuş
contemporană. Când „Agrea spectacolul Neagu mărturisise:
ne-am întâlnit în unele vieţii. A fost un „Zilnic, întreaga mea
pauze dintre fenomen în felul lui. fiinţă emite
spitalizările lui nu am Fănuş Neagu este un ordonanţe ultimative:
vorbit niciodată despre noroc al limbii scrie, scrie, chiar
boala sa. Ironiza totul române şi nu îi dacă simţi moartea
şi probabil şi-a ironizat înţeleg pe cei care l- căţărându-ţi-se în
şi propriul destin, au marginalizat. Era cârcă. Pentru că
destinul unui scriitor un scriitor care citea, Dumnezeu m-a dăruit
de prim rang. Cu mine un cititor atent. cu talent şi voinţă,
discuta politică. E o Alături de Bănulescu inima şi conştiinţa
pierdere pentru limba şi Preda, Neagu este mea au ales definitiv,
română, pentru un prozator esenţial, încă din prima
literatură e prea puţin. al gândirii. A tinereţe, durerea
Era un creator de reinventat literatura, pentru şlefuirea
limbă cum nu cred să în felul lui inimitabil. cuvintelor, suferinţa
mai existe prea curând Era un personaj la fel pentru idee şi bucuria
altul”. (Răzvan
Theodorescu, fost
de cunoscut pe încântată de a
ministru al Culturii) stadion şi la teatru”. povesti”.
 Fănuș Neagu- Cantonul părăsit
 Raluca Giurgiulescu- Fănuș Neagu și poetica povestirii

 https://www.bnr.ro/page.aspx?prid=21877
 https://adevarul.ro/stiri-locale/braila/vezi-aici-biografia-lui-fanus-neagu-845292.
html
Bibliografie și
 https://www.rador.ro/2021/05/24/portret-fanus-neagu-un-prozator-esential-al-gan
dirii/- biografia completă
sitografie
 http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2619
 https://www.fanatik.ro/11-ani-de-la-moartea-lui-fanus-neagu-suferinta-care-l-a-c
hinuit-in-ultimii-ani-de-viata-mi-e-dor-de-pragul-casei-mele-20008775
 https://adevarul.ro/stiri-locale/braila/fanus-neagu-ultimele-declaratii-nu-cred-ca-
mai-844948.html
 https://adevarul.ro/stiri-locale/braila/mesajul-lui-fanus-neagu-de-pe-patul-de-spit
al-nu-845719.html-cel mai bun interviu
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Puterea%20sugestiei%20simbolic
e%20%C5%9Fi%20mitolo%20gice%20in%20crea%C5%A3ia%20lui%20F%C4
%83nu%C5%9F%20Neagu%20%C5%9Fi%20Ion%20Dru%C5%A3%C4%83.p
df