LUCIAN BLAGA HRONICUL si CNTECUL VRSTELOr

Editura Tineretului
Bucureti + 1965
CUVINT NAINTE
Dintre scrierile postume ale lui Lucian Blaga, caietul intitulat Hronicul si cntecul vrstelor, datat
1946, este desigur cel mai interesant pentru istoricul i criticul literar. Raportat la biografia propriu-
:is i cu atit mai mult la diagrama personalittii scriitorului, la universul copilriei i al
adolescentei, la mediul in care i-a format primele reflexe fat de natur i societate, la cercul familiei
in care a crescut, la colile pe care le-a urmat, la evenimentele istorice crora le-a fost contemporan
(in principal primul r:boi mondial) aceast scriere
ii definete prin ea insi deosebita insemntate i se recomand tiparului.
Avind factura unor amintiri organi:ate cronologic, nu fr o cert intentionalitate artistic, acest
original ,hronic i cintec al virstelor" relev totodat un Blaga pro:ator liric, diferit de pro:atorul
ideologic din scrierile sale teoretice, confin, totui, lor prin atmosfera general care se degaf,
tulburtoare pentru ceea ce ele ofer ca revelatie asupra universului interior i secret al unei
personalitti. Faptul de a fi fost scrise intr-o anume finalitate artistic aceea pe care autorul i-o
voia in 1946 indic, de asemenea, o circumstant care sporete interesul scrierii pentru definirea
contiintei artistice a poetului i filo:ofului Blaga.
Confruntarea cu datele strict biografice este nu mai putin ispititoare. Se tie c Lucian Blaga s-a
nscut la 9 mai 1895 in comuna Lancrm din fostul fudet Alba, ca al noulea copil al lui Isidor Blaga,
preot ortodox, i al Anei Moga.
O prim parte din ,hronic" se refer la virsta fragedei copilrii, din care ,povestea plin de pe-
numbre a cuvintului" este evocat chiar dintru inceput. E descris, apoi, casa printeasc . ,o cldire
veche, destul de masiv in asemnare cu celelalte case dimprefur (...). Ctre ulit, de o parte i de alta
a ogr:ii, erau dou grdinite imprefmuite cu stilpi de :id i de gard (...). Trepte de piatr, ci:elate de
pai i nete:ite de ploi, suiau din curte in cas. Alturi era girliciul, pe unde coboram in pivnit, pe
lespe:i, sub care forfotea umed i cu miros ptrun:tor o enorm prsil de broate riioase".
~
Tatl poetului fusese elev al gimna:iului ssesc din Sebe, apoi al liceului Bruckenthal din Sibiu de
unde o anume traditie de cultur german.
VI
Preotul Isidor Blaga era un om intreprin:tor, deschis civili:atiei, incercind s introduc in sat
inlesnirile tehnice, nu fr impotriviri locale. El a scris opusculul Dup comasare. Povete
practice pen tru ntocmirea gospodriei n mosiile mici comasate (Ortie, Biblioteca ,Bunului
Econom", 1900). Dup o introducere in care aprecia: comasarea ca ,temelia pe care se poate
de:volta cu deplin reuit cultura cimpului", autorul d o serie de indrumri privind cultivarea
cerealelor i creterea vitelor. Urmea: un plan al culturilor pentru o perioad de apte ani, insotit
de tabele. Lucrarea se incheie cu o descriere a cerealelor i a plantelor industriale. Dei preot,
tatl ,era un liber-cugettor", i ,de-o exuberant i de o volubilitate deosebit de simpatic".
Asemeni unui alt Pop Tanda, prestigiul lui cretea cu exemplul sugestiv i viu. ,Ce face
Popa, sau cel cu barba de argint i cu mintea de aur ? se intrebau tranii, iscodindu-i crrile i pa-
ii, i-i urmau pilda". il pasiona literatura universal, dar i matematicile, citea pe Kant, pe Scho-
penhauer sau pe David Strauss. ,Acas era calm i rar la vorb, dar nu ursu:. Citeodat
evada. Evada nu tocmai departe, pin la Sebe sau la Bl-grad. Un pahar de vin il muta in iposta:ele
vorbrete. Dup alte cinci pahare, nu-i mai stpinca adincurile temperamentale, dup :ece cinta
sau aluneca pe povirnisul disputelor ce nu mai luau sfirit." Dar mama ? Era ,fr mult coal, cu
instincte materne i feminine preistorice. Preistorice in sensul deplinttii vitale, grele, masive. Nu
avea Mama cunotinte folclorice deosebit de bogate, dar ea tria aievea intr-o lume croit pe
msura celei folclorice. Existent incadrat de :area magiei, Ea se simtea cu toat fptura ei vibrind
intr-o lume strbtut de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodat
VII
visrii. Fiint impersonal, fr gind intors asupra ei insi, stpinita numai de sacrul egoism al
familiei, Mama era substanta activ in furul creia luau inftiare palpabil toate rinduielile vietii
noastre". Imaginea aceleia care pentru Blaga era Mama, scri-indu-i numele ca unei :eitti, se
integrea: organic, la acea virsta fericit a copilriei, in aura fabuloas a mediului rural. ,Satul era
pentru mine scrie viitorul poet o :on de minunate interferente. aci realitatea, cu temeiurile ei
palpabile, se intilnea cu povestea i cu mitologia biblic, ce-i aveau i ele certitudinile lor." Pentru
cine cunoate importanta pe care Blaga o acord folclorului i este interesat in descifrarea surselor
celui care va scrie Spatiul mioritic i va face elogiul satului romnesc, rindurile de mai sus nu sint
fr semnificatie. Nu mai putin, subcapitolul in care autorul mrturisete c pin la virsta de 1011
ani, viata avea s-i fie ,tot mai hotrit stpinita de un sentiment religios, sporit de cele mai
necontrolate excrescente". (,Ani de-a rindul am struit :ilnic citeva ore, cel putin dou, in
rugciune".)
In farmecul acestui original Hronic si cntec al vrstelor, cititorii vor descoperi ei inii, dincolo de
elementul documentar-biograf ic, pe poetul din totdeauna. Cci pe meningea universului de atunci s-a
imprimat i amintirea unei :ile cind a ,pus la incercare cerul". Naratiunea ia direct structura de
poem. ,Umblind odat pe ulit cu ochii in sus, am bgat de seam c cerul venea tot cu mine. Zenitul
se mica din loc tmindu-se neintrerupt deasupra mea' Era o mare descoperire cu totul nou, pe
care m simteam obligat s o pstre: ca un mare secret in cel mai ascuns ungher al inimii". Peste
ani, imaginea avea s revin in poe:ia
Vestea cea bun (publicat pentru prima dat in ,Contemporanul", nr. 19 din 7.J.1965) .
Printre lucruri cind umblm, pe aproape sau departe'
cerul singur cu tria sa albastr
ne urmea: pretutindeni in viat i in moarte.
Da, Zenitul e mereu deasupra noastr'
Evocarea primilor ani de coal, la Sebe-Alba, departe de casa printeasc, duce, prin asociere
dar i prin anume contraste, la unele schite ale lui Slavici, dar i la amintirile din copilrie ale lui
Creang. Ji:iunea lui Blaga e mai putin ,literar", mai direct i mai tehnic memorialistic decit a
humulesteanului. Dar cit de pregnant este amintirea :ilelor de foi, cind, fiind :i de tirg, ,Mama i
Tata se osteneau pin la Sebe, cu cruta" ' Totui mrturisete poetul peste decenii
niciodat coala i inima lui n-aveau s se-ntilneasc. Nu greuttile colii il speriau, ci faptul
c trebuia s infring necurmat ,un urit fr nume, fr capt i fr fund al sp-tminilor". In
aceste citeva cuvinte este sinteti:at drama tuturor copiilor desprtiti de mediul lor funciar.
Jacantele deveneau cu atit mai mult evenimente memorabile, i cltoria din vara anului
1903 in Muntii Sebeului la Bistra revelea: un Blaga pro:ator original in care sesi:ant este mai
ales descriptia de natur. Paginile cu imaginea Su-rianului se inscriu printre cele mai pregnante
din ,literatura muntelui" la noi. Nu mai putin, in acest univers magic, redescoperim imaginile stranii
i baroce ale olarilor guati, care au intrat in plasma poe:iei Olarii, publicat in voi. Nebnuitele
trepte din 1943 (pag. 64) .
De veacuri ei ii au aci lcaul, de la inceputul -ce/ dintii groteti i timpi, guati fr grai.
VIII
IX
Olari ei sint, sortiti s-nmoaie si s coac lutul. Ca nite :mei intir:iati si blin:i cu fete prelungite in cimpoaie,
arhaici ini, ii poart pe sub plai un vis fragil prin :ilele greoaie.
Se-nvirte roata, sfiriind, in orice cas.
De fat sint, in inim, tiparele btrine.
Trudescu-se ca-n somn olarii, i mocnesc Ung cuptoare.
Numai arar sint cercetati
de vreo lumin i de :ine.
In vile sublimelor recolte nu este sat cu duhuri mai incete, dar nici alt sat in care s se ard ulcioare mai frumoase i mai
:velte, cu miflocul de pctoase sfinte fete.
Reminiscentele peste timp ale experientelor intiprite de virsta copilriei vor transpare i in piesa de
teatru Arca lui Noe (publicat in iarna 1944 1945), scris in vara anului 1944 in satul Cpilna,
acelai care este evocat de Hronic : ,un sat adunat ca intr-o cldare, in fundul unei vi adinci..."
Ochii copilului de atunci s-au oprit indelung asupra unei mori strvechi de lemn, ale crei roti preau
c se invirt ,fr intrerupere chiar de la inceputul lumii". Personaful Noe din pies e morar la vechea
moar de lemn... De altfel, scriitorul insui, in pro-pria-i retrospectiv lucid, notea: asemenea
transferuri de imagini peste timp, ca aceea, intre altele, a ciinelui calcinat de lav la Pompei.
Imaginea avea s-l urmreasc ,o viat intreag" i avea s se plsmuiasc intr-un sonet, Cinele din
Pompei publicat in revista ,Claviaturi", II, nr. 4, 1943),
X
in care, cum notea: chiar autorul, ,sugestia se sublima simbolic intr-o vi:iune de apocalips cosmic
i personal".
Evocindu-i anii gimna:iali de la Braov, in timpul crora ca elev in ci. a J-a a fcut, in 1911, i
cltoria in Italia (dup ce incrcat de emotie poposise in Bucureti, unde la Academie a rsfoit ,cu
incordare" un manuscris eminescian), creionea: i figura unchiului su Iosif Blaga. Intr-o scrisoare
adresat nou de un fost coleg, mai virstnic, al poetului, doctorul Aurel Joina, medic primar de spital
i conferentiar universitar pensionar (domiciliat in Bucureti), acesta descrie elogios pe fostul lor
profesor Iosif Blaga . ,nscut in 1864, tot in Lancrm, dr. in filo:ofie i profesor de istoria i teoria
dramei", care ,tinea unor elevi din clasa a aptea i a opta lectii de nivel universitar i nu fr
folos [cci] din aceste lectii a scos i Lucian Blaga primele indrumri teoretice privitoare la opera sa
dramatic de mai tir:iu". Fapt e c, evocind mai departe i pe alti profesori ai si, intre altii pe
,domnu Budiu", unele din aceste amintiri se pot descoperi integrate in piesa Daria (Opera dramatic,
voi. I, p. 215218), unde Puiu, fiul Dariei, povestete intimplri de la coal.
Idem, acea domnisoar Roma C. (creia ii este dedicat acea ,Elegie" din voi. Poezii, ed. definitiv,
1942, p. 218), figurea: printre amintirile acestui Cntec al vrstelor cu primele efluvii ale
adolescentei incercate de Eros. (,Peste doi ani Roma avea s moar de tuberculo:.)
Dar la aceast dat, elevul Lucian Blaga trecuse defa i prin alte incercri. in 1908 ii murise tatl,
dup care urmase anii destui de grei ai liceului la Braov, intretinuti din sursele putine ale unei mame
impovrate de grifi.
XI
Din aceast perioad datea:, ins, i primele incercri de publicistic ,filo:ofic" ale tinrului cu
ochii iscoditori sub timpla inalt. El a alctuit, deci. o lucrare filo:ofic asupra ,Numrului" i
asupra ,Judectilor matematice" . reluind problema kantian, dar strduindu-se ,spre o alt
solutie" i, nedeclarindu-se de acord ,nici cu de:legarea propus de Stuart Mill", cu o fuvenil
indr:neal lua atitudine chiar i impotriva prerilor expuse de Henri Poincare in Stiint si ipotez.
Trimis revistei ,Luceafrul", temerara incercare n-a v:ut niciodat lumina tiparului i nici n-a fost
invrednicit cu vreun rspuns din partea redactiei, dar scurt timp inainte de bacalaureat, adic in
primvara lui 1914, nite note Despre intuitia n IilozoIia lui Bergson au fost mai norocoase. Ele au
aprut sub semntura Ion Albu, in Romnul, :iarul din
fustific intr-aaevar aprecierea, u,*,* xx*xxx~ . , ram o punte intre intuitia intelectual la Schelling, metoda
fenomenelor originare la Goethe i unele variante ale intuitiei bergsoniene".
Dar tinrul filo:of in devenire avea, odat luat bacalaureatul, s se inscrie la seminarul teologic din
Sibiu. Explicatia ? Spre a fi scutit de inrolare in armata austriac (in care alti doi frati se aflau de la
inceputul r:boiului). Dei trintit la examenul de ,Cintri bisericeti" i dei, in cele din urm, intre
el i teologie s-a pus ,o tabla de a:best-i:o-lator", a absolvit seminarul in 1917, pentru ca apoi s se
inscrie la Universitatea din Jiena, avind ca te: de doctorat o problem de Teoria cunoasterii.
La Jiena, poetul Blaga ia intiiul contact cu inovatiile artei ,expresioniste", cu desenele lui Kokoka,
Feininger .a. Manifestele expresioniste nu-i preau
XII
,de loc e:oterice", dimpotriv, le gsea ,foarte clare", prea putin convingtoare erau exemplele
destinate s le ilustre:e. Totui, Blaga se supune contiincios studierii unei intregi eseistice expresio-*
nite, imprtindu-i nedumeririle cu un student la Arhitectur i un altul mu:ician, tinrul nostru
poet mrturisind c dac ,teoria indupleca", nu se impca, totui, cu reali:rile artistice ale
expresionitilor, pe care le socotea ,lamentabile dibuiri, iar nu i:bin:i".
Urmrind cu anxietate evolutia r:boiului, Blaga ii indreapt atentia ctre studiile de biologie teore-
tic. Unele din aceste probleme, ,de o inftiare foarte dilematic uneori", au constituit una din
circumstantele ce l-au determinat s caute noi metode i chiar o lrgire a Teoriei cunoaterii in sensul
,minus-cunoaterii". in aceleai pagini Blaga mrturisete c la acea dat ,ideologiile revolutionare
din Rusia i doctrinarii ale cror nume au aprut pe rind in cadenta precipitat a vremuirii sociale
din Rsrit de la cderea tarismului incoace, nu-i erau necunoscute". In toamna anului 1918, la
Jiena, ,...foi volante, vestind revolutia, se amestecau cu frun:ele toamnei. De-un rou inflcrat erau
i manifestele i frun:ele. Masele de la periferie apreau ca pompate de-un punct de absorbtie din
centru". Dar tot in acel timp involburat, tinrul Blaga atepta in parcurile viene:e pe aceea care avea
s-i devin sotie i creia ii inchin nu putine pagini (Cornelia Brediceanu, fiica cunoscutului om
politic din Banat, Coriolan Brediceanu).
in 1919 ii apare prima culegere de versuri . Poemele luminii. Spre sfirit, caietul memorial include
textul articolului cu data de 1 mai 1919, din ,Neamul romanesc", semnat de N. Iorga, sub titlul
Rnduri pentru un tnr. ,E aici un tinr
xni
scria N. Iorga care intinde brate energice ctre tainele lumii. Tainele nu se prind niciodat, cci
avem un singur chip de a le prinde. s le trim. Dar avintul acestor brate drept i nobil intinse trebuie
pretuit i el ca i distinctia de aa natural gratie, a formei." Articolul se incheia cu acea genero:itate
de manifest, caracteristic scrisului lui Iorga din acea vreme . ,in rindurile, rrite ingrifortor, ale
cintretilor simtirii noastre de ast:i, fii binevenit, tinere Ardelean'"
Desigur, nu toate paginile Hronicului sint la fel de interesante. Unele se pierd in detalieri de
circumstante prea putin semnificative, de ordin intim, pe alocuri pro:aic. Dar dincolo de aceste spo-
radice pierderi in nisipul procesului memorial, ,cin-tecul virstelor" acestui prim ptrar al vietii lui
Blaga constituie o lectur din cele mai emotionante, in care poetul ,nebnuitelor trepte" se caut el
insui inapoi peste timp. La farmecul propriei regsiri, participarea noastr devine implicit.
GEORGE IVA$CU
mai 1965
Sat al meu ce porti in nume
Sunetele lacrimei.
La chemri adinci de nume
In cea noapte te-am ales
Ca prag de lume
Si potec patimei.
Spre tine cine m-a-ndrumat
Din strfund de veac,
In tine cine m-a chemat
Fie binecuvintat,
de lacrimi fr leac.
I. 9 mai 1895
NCEPUTURILE mele stau sub semnul unei Iabuloase absente a cuvntului. Urmele acelei tceri initiale le
caut ns n zadar n amintire. Despre neobisnuita nIiintare a graiului meu aveam s primesc o nsirare
de stiri numai trziu, de la Mama si de la Iratii mei mai rsriti. AIlai atunci c n cei dinti ani ai
copilriei mele cuvntul meu nu era cuvnt. Cuvntul meu nu semna cu nimic. Nici mcar cu o
stngace dibuire pe la marginile sunetului, cu att mai putin cu o preIigurare a unei rostiri articulate.
Adevrat e, pe de alt parte, c
2 Hronicul si cntecul vrstelor
mutenia mea plutea oarecum n echivoc si nu ndeplinea chiar n toate privintele conditiile unei reale
mutenii, cci lumina cu care ochii mei rspundeau la ntrebri si ndemnuri era poate mai vie si mai
ntelegtoare dect la alti copii, iar urechea mea, ispitit de cei din preajm, se dovedea totdeauna Ir
scderi. Cnd eram pus la ncercare, cedam pe planul miscrii si al Iaptei. Gestul meu contura ntocmai
semniIicatia poruncii. O dorint rostit de cineva si gsea rsunetul n actul cel mai prompt. Totusi,
mplineam aproape patru ani si nc nu pronuntasem nici un cuvnt. Nici barem cuvintele de
temelie ale vietii : ,Mam" si ,Tat". Cazul prezentnd Iete att de ciudate, nu putea s aib dect dou
explicatii, ntre care nici astzi nu m-as simti chemat s decid. Poate c starea mea embrionar se
prelungea dincolo de orice termen normal, pentru c avea n vedere un urcus tocmai de toate zilele,
sau poate o neIireasc luciditate s-a vrt, cu eIecte de anulare, ntre mine si cuvnt. ntr-o zi Mama,
cuprins de neliniste si ngrijorare, dar purtat si de ndejdea unei dezlegri, gsi de cuviint s m
duc la oras s m arate unui doctor. Nu mai era nimic de ascuns. Medicul, un vechi prieten al
Iamiliei, mi-a pus mna pe crestet, mi-a pipit maxilarele, si pe urm m-a cercetat ca pe o pasre,
creia, printr-o usoar tiere sub limb, i-ai putea drui grai omenesc. ,Copilul e ntreg" Iu ncheierea
linistitoare a doctorului. Sositi acas, Mama mai Icu o ultim ncercare s m ademeneasc n sIera
sunetului. Hotrse s m ia cu binisorul, ca pe un copil mare, si-mi vorbi. Se cznea s m nduplece,
s-mi strneasc rnndria. ,Dragul mamei, tu esti copil mare de acu ! Va trebui s vorbesti... Asta nu
se poate... Asa nu mai merge... Ne Iaci.
ude rusine... Azi-mine, copiii din sat au s spun c esti mut..." M-am uitat la Mama cu aceiasi ochi,
mereu limpezi, vii, ntelegtori. O ascultam, dar nici dup aceast cazn cuvntul meu nu voi s se
aleag numaidect. A doua zi, dup cine stie ce noapte de zbucium, pe care am uitat-o acolo n viata
Ir de grai, m-am dus lng ea. Si prinsei a vorbi vorbe legate. Tineam mna, rusinat, peste ochi, si
vorbeam. De sub strasina degetelor si a palmei, cu care m apram nc de lumea cuvntului, graiul
iesea din gura mea, ntreg, lmurit, picurat ca argintul strecurat. Cuvintele le rosteam asa cum le
culesesem din sat, dialectale, netezite sau roase de-un uz obstesc, dar Ir de trunchierile sau stl-
cirile, pe care oricine le-ar Ii asteptat de la un copil nc nemuncit de nici un exercitiu al uneltelor
comunicative. Numai teribila, buclucasa consoan ,r" avea s-mi dea de lucru, s m nIrunte nc un
an ntreg, s m trdeze ca pe un copil ,ntr-ziat". mi amintesc cu satisIactie de clipa, cnd stnd cu
totii mprejurul mesei, eu m-am silit s spun ceva, iar Tata m-a ntrerupt cu o exclamatie de bucurie :
,Bravo !". Izbutisem s imit ntia oar un ,r" puriIicat de orice aproximatii. De acest eveniment,
vrednic de a Ii nsemnat n calendar, s-a luat act n chip solemn n toat Iamilia, ca de nasterea unui
nou copil. Aceasta este povestea plin de penumbre a cuvntului meu. N-am putut niciodat s-mi
lmuresc suIicient de convingtor pentru mine nsumi, strania mea detasare de ,logos" n cei din-ti
patru ani ai copilriei. Cu att mai putin acel sentiment de rusinare, ce m-a coplesit, cnd, constrns de
mprejurri si de struintele ce nu m crutau, ale Mamei, am ridicat mna peste ochi, ca s-mi iau n
Iolosint cuvintele. Cuvintele mi erau stiute toate, udar n mijlocul lor eram ncercat de sIieli, ca
si
cum m-as Ii mpotrivit s iau n primire chiar pcatul originar al neamului omenesc.
S-a ntmplat s Iiu n casa printeasc al noulea copil, si cel din urm. Sora mea Letitia, cea mai
mare ntre Irati, se cstorise cu un tnr din acelasi sat, tocmai n timpul ond, lepdndu-mi ves-
mntul muiat n linisti de-nceput, m' integram cu attea ocoliri si amnri n regnul uman. Cea mai
veche Iraz, de care mi mai aduc precis aminte, s-a nchegat n gura mea ntr-o mprejurare
banal, ntr-o dup-amiaz de var, nu mult dup ce Letitia se mritase. Btea un ceas canicular.
Cumnatul meu si cu sora mea s-au reIugiat n grdinita dinspre ulit, n umbra unor vite slbatice, ce
sreau peste gard, din curte. Cumnatul meu, punnd o mngietoare dulceat n numele meu, m
chem din curte, unde m jucam n nisip ; mi dete un ,zlot" si-mi zise s m duc pn la ,bold"
(prvlia satului), s-aduc o sticl de bere sau, dac nu se gseste bere, o sticl de ,sod" (siIon). Am
luat zlotul, i-am pipit zimtii, l-am nvrtit n mna mea umed si am plecat. Pe drum ns,
ispitit de acel ceas de dogoare, aveam s-mi Iac socotelile mele. Berea mi Icea ru si nu
ntelegeam slbiciunea celor mari pentru ast amreal. Hotri deci s nu m ncarc cu sticla
de bere, chiar dac s-ar Ii gsit. mi plcea ns siropul de zmeur cu siIon, si m ntelesei cu mine
nsumi s nu aduc dect ,sod". Dup o jumtate de ceas m ntorceam Ir bere si Ir siIon la
tnra pereche din grdinit. Le mprtseam Ioarte calm rezultatul excursiei mele : ,Bere
este, sod nu-i si zlotu* l-am chiert (pierdut)". Uluire. Sora mea se uit lung la mine Ir a
scoate un cuvnt. Cumnatu* meu se ridic, m ia de mn : ,Haide !" Struia s-i art ntocmai pe
unde am umblat pe drum,
pn la bold si napoi. Zlotul l-am gsit acoperit de praI n mijlocul ulitei la calea jumtate. La n-
toarcere, sora mea m-a luat n brate si m-a s-, rutat cu putere. Dup stupoarea de-o clip, ntm-
plarea cu berea, soda si zlotu ncepuse s-i Iac haz si s-i scuture diaIragma. Avea Letitia o
slbiciune aproape matern Iat de mine, dintotdeauna. S-a nimerit s Iiu cel mai mic si s vin ntre cei
de acelasi snge ai casei ntmpinat oarecum cu dor. Trebuia s umplu un gol. Acesta era
sentimentul Iamiliei nainte de a m naste : o ndejde Iierbinte c voi putea s umplu un gol. ntr-
adevr m ivisem n lumea luminii dup o trist ntmplare, asupra creia Mama si cu Letitia,
sIsiindu-si Iiinta, vrsau lacrimi, de cte ori inima lor se ntorcea Ir izbvire spre acele timpuri.
Cteva luni nainte de a-mi lua locul hrzit printre vzute si nevzute, o surioar, ultimul copil
nainte de mine, pe nume Lelia, mai tria nc. Fetita nu avea dect doi ani. ntr-una din zile mica viat
a Iost curmat printr-un accident. Mi se povestea de multe ori c Lelia a Iost o Iptur dulce, vioaie
si Irumusic (Mama n miniatur), o jucrie nsuIletit, a crei cea mai mare bucurie era s
Iac ,servicii" tuturora din cas : s aduc un pahar, un prosop, s scoat o gheat de sub pat,
si pe urm nc una, s te ntrebe ce poItesti, si s surd. ntr-o nainte de amiaz, servitorul,
cu gndul la treburile sale, lu de pe sob, n buctria de var, un vas mare cu ap clocotit, si-l puse
jos. ntr-o clip, ce-a durat att ct servitorul se mai ntoarse o dat spre sob, Ietita, care-si ncerca
zburdlnicia prin buctrie ca-ntr-un ostrov Ir primejdii, se rsturn, mpie-dicndu-se n proprii-i
pasi peste buza de metal n vasul cu ap Iierbinte. Fetita Iu dezbrcat de rochita, ce aburea, arsurile au
Iost gtuite cu un ui-
cior de ap rece. n zadar. Dup cteva zile Lelia clca prin tinuturi de tain, stoars de chinuri cum-
plite, sporite de-un pojar, ce se pregtea s izbucneasc, n buntatea ei, Lelia credea c nu e voie s
scoat un scncet si rspundea suIerintei cu un surs, pe care l-a dus cu ea si n moarte. Cteva luni mai
trziu m nIiintam ca s tin locul unei amintiri, nIiintarea mea a Iost ns o dezamgire, cci cu masca
mea btrnicioas nu puteam n nici un Iel s suplinesc sursul unei Ipturi de vis.
II.
ASA printeasc din Lancrm, sat situat ntre orselul Sebes-Alba si Cetatea Blgradului (Alba-
Iulia) era o cldire veche, destul de masiv n asemnare HH``HIM
cu
celelalte case dimprejur. Ne
rmase de la mosul Simion Blaga, care Iusese pe vremuri, pn pe la 1870, preot n sat. Ctre ulit de o
parte si de alta a ogrzii, erau dou grdinite mprejmuite cu stlpi de zid si de gard una de
Ilori, cealalt, mai mic si chiar n Iata casei cu straturi sterpe: aci se oIilea n
permanent un pin, de sub care culegeam adesea acele czute, glbui, nmnuncheate la un
capt, ca niste tntari cu cinci lungi picioare. n aceeasi grdinit se nlta uriasul castan,
ce coplesea cu coroana lui toat casa. Bnuiam sub scoarta castanului lcasul unui duh legat n
chip misterios de destinul casei si al Iamiliei (castanul avea s se sting de altIel, mai trziu, tocmai
n anul cnd murea si Tata). Trepte de piatr, cizelate de pasi si netezite de ploi, suiau din curte n
cas. Alturi era grliciul, pe unde coboram n pivnit, pe lespezi, sub care IorIotea
umeda si cu miros ptrunztor o enorm prsil de broaste rioase. Spre curte casa era n ntregime
acoperit de vit slbatic, cu rod mrunt. ntre cas si sur, se nghesuia, pitit, buctria de varI
strjuit de-un dud cu Irunza deas, sub care vara luam masa, nvluiti de cntecul puterilor psresti,
n cas se urmau n sir patru ncperi, dintre care una era de ,lux" : odaia spre ulit (,casa dinainte",
cum i ziceam), un modest salon, aproape totdeauna sumbru, care se deschidea rar de tot si numai
musaIirilor de la oras. n acest salon, mobilat ntr-un Iel mic-burghez, domnea totdeauna o rcoare de
piatr. Mi-aduc aminte de dou dulapuri vechi, de nuc, cu usi ce luceau n jocuri ca de ap, si de-o
comod Biedermeier, pe care un ceas auriu, pus sub un clopot de sticl, cnta, cnd era ,tras", dou
melodii vieneze cu sunete metalice, sltrete si usurele, ce evocau o epoc. De multe ori m Iurisam n
salon numai ca s declansez automatul nchis sub clopotul de sticl. ntorceam resorturile, ce priau
subrede, cu o cheie ruginit, si melodiile ncepeau s picure ! Despre ceas umbla n sat o legend
odioas. ntr-un trecut mai deprtat, poate c o jumtate de veac n urm, se iscase anume ntre
comuna noastr si municipiul ssesc Sebes-Alba un mare proces pentru ,Coasta" satului (dealul
podgoriilor), proces, ce avea s Iie judecat n ultim instant la Viena. Ca mputernicit al satului pleca
la Viena, cu scrisori si peceti, chiar mosul Simion. Din nenorocire procesul a Iost pierdut, o ncheiere
si o stingere, ce-o ndurau aproape toate glcevile ivite ntre romni si sasi. Mosul Simion, care Icuse
drumul anevoios pn n capitala mprtiei, n-ar Ii voit s se ntoarc acas cu mna pustie. Ca s Iac
o bucurie celor ai si, cumpr auriul si aerianul ceas. Dar lui casc-gur din sat ceasor-
ri
nicul i se pru o comoar, dac nu miraculoas, cel putin lipsit de legitimitate, iar limbile negre ns-
cocir numaidect legenda c mosu ar Ii vndut ,Coasta" pentru un ,ceas care cnt".
Sura din Iundul curtii, de dimensiuni neobisnuite, cu porti mari ce se deschideau din toate
ncheieturile, comunica celui ce intra n ograd un simtmnt de asezare, de durat, de statornicie.
Cldirea cuprindea ncperi spatioase pentru care si unelte, poduri vaste pentru nutreturi, grajduri si
cmri. Lucruri, de al cror inventar nu mai tinea nimeni seama, zceau rvsite prin sur. n anii
copilriei mele privirea se mai poticnea pe-aici si de unele masini agricole, din cele multe, pe care Tata
si le procurase pe vremuri de la Pesta. Tata, desi preot si un mare iubitor de carte, nchinat grijilor
spirituale, Iusese n tinerete si un priceput, ndemnatic, harnic gospodar. El, cel dinti, s-a ncumetat s
aduc n regiune masini, menite s crute puterile omului : o grebl mecanic, cu loc de sezut nalt, de
pe care puteai s cazi usor ca de pe un cal nrvas, o masin de treierat, o alt masin de mbltit cu
o semistabil cu aburi si horn zvelt, care n repaos era culcat pe-o Iurc. Locomobilei i spuneam ,ghi-
bolu" (bivolul). n ciuda proIesiunii sale dumine-cale, Tata tinu s-si treac si examenul de masinist,
ncercare nchipuit de el mai mult ca un ndemn pentru altii. Cteva veri n sir, Tata a cutreierat satele
cu masina de mbltit, pn la Cheile Turzii si pn dincolo de Orstie. Dup ce si-a nsusit subtilittile
tehnicei, Tata Iu repede lovit de plictiseal, iar n aceast stare de lncezeal, el ced masina ctorva
trani din Lancrm, pe care i-a initiat n noua meserie. Despre aventura de ,masinist" a Tatii eu n-am
aIlat dect din auzite. Descopeream ns prin sur, risipite pretutindeni, vestigiile aventurii,
soiuri de unelte, suruburi, crlige, al cror rost nu-l ptrundeam. Se cuvine s adaug c toat aceast
poveste nu voia de loc s se lege de imaginea cei mi-o alctuiam despre Tata. Oricum, pe Tata numai
masinist mbrcat n pantaloni albastri-cniti nu mi-l puteam nchipui. Si n cele din urm nici chiar
,gospodar" nu-l vedeam. Pe Tata eu nu l-am pomenit dect ca pe un pasionat om al crtii. Asupra
gospodriei el nu se mai apleca de loc, sau numai arar. De multe ori nu cunostea cte si ce Iel de vietti
avea pe linia ieslelor. El nchina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte ,Iumuri" ale satului, dect
grijilor pentru vatra sa. Aproape ziua ntreag el citea ntins pe pat. Cu noi nu mai ajungea dect la un
schimb de tceri. nainte de amiaz, dup-amiaz si noaptea pn pe la ora dou, el citea. Era
cuprins de obicei de crti nemtesti, ce si le procura de la proIesorii saxoni de la gimnaziul din Sebes.
Tata ntretinea legturi nu s-ar putea spune tocmai prietenesti, dar cordiale, cu aceste cercuri, cci
pe vremuri Iusese si el elev la gimnaziul ssesc din Sebes, si-l mnau ntr-acolo amintirile. Mai pstra
n bibliotec ,Poeziile" lui Schiller, un volum ce-l luase cndva ca premiu, purtnd, pe ntia pagin, un
elogiu caligraIic si semntura baroc a directorului. Clasele superioare ale liceului, Tata le-a urmat la
Bruckenthal, la Sibiu, unde, pentru a cstiga timp, a ars etapele, con-sumnd ntr-un singur an trei clase
si bacalaureatul. n curs de 23 generatii s-a nIiripat astIel la noi n cas o anume traditie de cultur
german. Mosul Simion pusese temeiurile largi si simple. Tata apoi, Iire mai complex, si un Irate mai
tnr de al su, Dionisie, aparitie meteoric, ce s-a stins repede, si-au nsusit toate substantele crtii
germane. Era Iiresc s ni se dea si nou, copiilor, aceeasi n-
10
11
drumare. Cea mai apropiat scoal medie, pe care mprejurrile destul de vitrege ne ngduiau s o
urmm, era de altIel gimnaziul ssesc din Sebes. Toti Iratii mei au Iost trecuti prin strunga ngust a
acestei scoli; abatere s-a Icut numai cu mine, care mi-am Irmntat la Sebes doar clasele primare.
Dar s ntregesc imaginea casei si a gospodriei printesti, cu cele ale ei, si ale zrii, n care erau
asezate. Dup sur se nlta un stog masiv, gigantic, de paie, n Iorm de cub, ca un soclu de imaginar
turn babilonic. O salcie secular, cu scorburi adnci unde se prseau noroade de vrbii, acoperea cu
pletele ei, IlIind ca niste steaguri verzi, jumtate din arie. De aici se deschidea privelistea grdinii, cu
straturile de zarzavaturi, Irumoase ndeosebi n lumina lunii, cnd si juca urechile printre ele si cte-un
iepure de pripas. n Iundul grdinii pretuiam mai vrtos umbrele si roadele, ale merilor ptuli, ale unor
pruni chirciti si ale unui corn, ce si-a zidit lemnul din secrete oase subterane. Aceasta era lumea mea :
casa, sura, stogul de paie de dup sur, n care mi Iceam, n Iiecare var, un adevrat labirint, n
Iiridele cruia ndesam pepenii galbeni, s se coac mai degrab. Zarea mea spre rsrit era cuprins
de Coasta cu viile si cu ,rpile rosii", niste Iormatiuni geologice bizare ca o arhitectur de poveste, sau
ca o asezare de temple egiptene, cu columne de cremene si Ioc. Mai departe, pe ru n sus, ctre
miazzi, se proIilau Muntii albastri, iar pe ru n jos spre miaznoapte, alti munti : Muntii Apuseni,
n deprtarea crora desluseam ndeosebi dou vrIuri. Dou vrIuri : unul boltit, altul ascutit. N-am
aIlat niciodat numele acestor zeitti, ce mi-au strjuit copilria. Spre apus stiam c se ntinde valea
Muresului, cci de acolo veneau toamna negurile, aspre si reci. De jur m-
12
prejur, la captul vederii, era pentru mine o margine, marginea lumii. Mama mi spunea ns c n;
Muntii Apuseni ar mai Ii o tar : Tara Vlvelor Si c ntre aceste vlve se strnesc cteodat btlii
dup chipul si asemnarea Iurtunilor. Fulgerele mute, Iulgerele, ce lucesc uneori n zarea nordului,
neurmate de nici un tunet, ar Ii sgetile de Ioc ale vlvelor ! Din tonul n care Mama mi vorbea despre
aceste lucruri, simteam ns c Muntii Apuseni puteau totusi s Iie o margine, marginea lumii, si c
dincolo de ei nu mai era dect povestea.
III.
EI dinti prieteni ai mei n-au Iost prieteni, ci prietene. Asa a Iost cel putin pn n clipa cnd Lionel,
Iratele meu cu zece ani mai mare, Icu Iat de Mama, prin apropiere Iiind si' eu, o remarc
zmbitoare c eu n-as avea interes dect pentru Ietite. Locuia n vecintatea noastr, n a treia sau a
patra cas, pe ulit n sus, o Ietit cu un an mai n vrst dect mine : RaIira. Cum se Icu nu stiu, dar
RaIira m luase cu jocurile si cu toat Iiinta ei, n stpnire, asa de mult c nici nu bnuiam mcar c
pasiunea mea era ceva ce nu se cuvinea. M duceam n Iiecare zi la ea. Lionel, ca s m pun n
cumpn, mi arunc ntr-o dimineat cuvnt, c RaIira a murit. Sau mai bine zis, el nu mi-o spunea
mie, ci Mamei, dar de Iata Iiind si 'u eu. i ,Mam, stii c-a murit RaIira !" Acestor cuvinte le-am dat
urmare numai cu un val de paloare n Iat, cu cteva clipe de amutire si tu un tremur n 'brate si n
picioare. Am iesit din cas si am-luat-o grabnic spre casa cu coperisul de paie. Vorba`
13
auzit adineaori mi tiase pe la genunchi ndrzneala de a intra. M-am uitat pe un ochi de Iereastr
nuntru, s iscodesc dac RaIira ne-a pjrsit cu adevrat. Nu desluseam nimic n scunda nc-
pere, dar un glas m chema rznd, dinuntru. Am nteles atunci, c-o tresrire nciudat, c-am Iost pus
la ncercare. ncercarea avu Iunestul dar de a m dezlega de vraja RaiIirii, si prietenia se stinse Iul-
gerat ! Venir apoi adevratii prieteni, rudele mai presus de snge : Vasile Bnteanu, Roman al
lui Tudorel, si Adam al Vicii. Eram nscuti tuspatru n acelasi an. Vrsta mea, de la cinci la sapte ani,
st sub zodia de auror a acestor prietenii. Dimineata, de-abia trezit, numai ce auzeam strigte din
curte, din toate puterile : ,Lulu Popii ! Lulu ! Lulu Popii !" O mic pauz. Apoi : ,Lulu". Pe
urm iarsi: ,Lulu Popii ! Lulu Popii !". Chemrile se urmau cu modelatii si variatiuni de
accent ce veneau de-a dreptul din dorul inimii. Fusese asa de lung noaptea! O noapte ntreag
nu ne-am vzut ! De multe ori i lsam ntr-adins s cheme ct mai mult si ct mai Ielurit, cci Mamii
i Icea un deosebit haz acest cor ce varia ntre rcnete si cn-tece. M mbrcam si ieseam. Jocurile
noastre iscodiser toate virtutile nisipului. Exploatam o grmad mare de nisip mrunt pus
de cineva sub castanul urias din Iata casei. Din elementul usor umezit cldeam boliti, labirinte,
biserici. Mai ales biserici, mi pusesem n cap s devin odat ,zidar de biserici", adic arhitect.
Acesta a Iost ntiul meu ,ideal" de viat. Si m vedeam cu toat gravitatea acolo pe grmada de
trn, n exercitiul mret al viitoarei mele meserii. EIemerul alctuirilor, ce durau pn cnd o adiere
usca nisipul, nu ne dezamgea. Nu ne revoltam mpotriva vntului de sud, ca s Ii ncercat vreodat
s-i rupem aripile ! Ne
14
statorniceam pentru ziua ntreag, cu o pasiune ce nu cunostea nici Ioame, nici sete, nici Irig,
nici. canicule, n mprtia nisipului. Cu minutele noastre, ce-si nsusiser miscri de soboli si precizii
de mis-" trie, nscoceam ganguri subtile, arcade, catacombe,, noi si noi Iorme arhitectonice. Apoi,
cteodat din-tr-o nimica toat, cei patru prieteni ne schimbam, n Ilcri. Pentru un cuvnt
scpat, pentru o nebgare de seam, cdeam la dezbinare. Se ridica un Iel de rzboi al tuturor
contra tuturor. Rzboiul, odat dezlntuit, o tactic instinctiv si maniIesta iscusinta si-si chema
urmrile. Cei trei se retrgeau din curte, si Iiecare se baricada n poarta sa. Stm acolo, Iiecare n
pragul ulitei, avnd la spate certitudinea scutului matern si a apropierii duhurilor strmosesti. Ne
azvrleam mniosi, si strmbndu-ne, invective, batjocuri, injurii. Atacurile si replicele se legau vii si
prompte. Cele mai grele cuvinte de ocar, pentru care am Ii Iost n stare s ne scoatem, cu
reciprocitate si Ir mil, chiar si lumina ochilor, erau urmtoarele. Ei mi strigau : ,Pop cu.
ochii de cloc !". Eu rspundeam : ,Adam si Eva !" sau ,Tudorel Til-dol-da !". Erau precum se
vede,, aceste cuvinte, niste vorbe din cale-aIar grave, inIamante. Dup o jumtate de or, ca'la o
chemare a stihiei noastre, ne gseam iarsi cu totii pe grmada de nisip, ca si cum nimic nu s-ar Ii
ntmplat. Memoria invectivelor era ars pe rugul inimilor. Timpul nnl iroseam n joac
aproape nentrerupt. Cugetul nostru si nvta imperativele de la psri si Ilori, astIel c datoria
noastr era numai aceea de a creste. Uneori puteam s Iim, totusi, si Iolositori gospodriilor, cel
putin pe la margini. Cdea asupra noastr sarcina de a ne duce dup-amiaza cu gstele, la psune,
,sub arini", un loc m partea mai i de sus a, satului, ntre iaz si rzoare..
15
Locul era pe-atunci cuprins de arini stingheri si de pajiste. Luaserm obiceiul de a sta ntr-o rn
la umbra unui arin, din care cdeau arome amrui peste noi, n timp ce puii de gsc, cu un
dulce ggit conversau, ntinzndu-si gturile lungi unul spre cellalt, si se mprstiau n cutarea
ierbii si a troscotelului. Din cnd n cnd, unul dintre noi trebuia s se ridice s controleze
dac gstele n-au trecut rul pe psunea vitelor. De altIel pentru ast treab, n primul rnd, eram pusi
de paz. n mijlocul cercului nostru dup-amiezile deveneau parc mai lungi, dup cum erau si
jocurile si povestile. Ne istoriseam, n termeni pe care priceperea nu-i putea consuma, culesi
din vzduh si de la Ieciori Ir rusine, ntmplri mai vechi, sau mai noi, din cutare sau cutare ulit si
evenimente suspecte, acoperite de noapte, din cronica erotic a satului. Sau nscoceam, cu
nchipuire drceasc vreo cruzime, ce urma s-o ducem la ndeplinire pe socoteala mai ales a
gusatilor, IonIilor, tontilor, znaticilor sau bicisnicilor din localitate. Blestemtiile plnuite nu
erau totdeauna inoIensive, cci uneori ne ddeam ndemn, Ir de astmpr, pn ce le
duceam la capt. n acest cadru de complet nuditate a naturii rsrea n noi Ilora conIuz a tuturor
instinctelor si ciuguleam din ciorchinii celor mai varii stricciuni ale nchipuirii, cu
desvrsit nevinovtie. Dup dezmturile si alergturile Ir Iru ale imaginatiei, cea mai
mare multumire a noastr era s ne ntoarcem seara acas cu gstele stule. Din asta ne
Iceam un punct de onoare. Gusile gstelor trebuiau s Iie doldora, adic asimetric umIlate
deoparte a gtului pn sus, aproape de apertura urechii. Descoperirm si calea de a sili
.gstele s pasc mai mult dect le era poIta : pentru aceasta era de ajuns s nu le lsm nici o clip
16
s se odihneasc pe abdomen. Am remarcat, c, gstele minate nentrerupt, deveneau n Iata Iirelor de
iarb un Iel de automate consumatoare, ce se declansau de la sine. Cnd gusile prezentau contu-' ruri
onorabile o luam agale, cu pilcurile prin sat. Ne artam mndri de isprava noastr, si pe bun dreptate,
cci noi eram aceia care descoperiserm metoda de a obtine gusi de o perIormant, ce nu lsa nimic de
dorit. ntr-o sear, cnd s-mi culeg gstele de sub arini, ia-le de unde nu-s ! Un ceas ru, o clip de
nebgare de seam sau pisma altor puteri, intervenise n slujba noastr. Era sigur c gstele, Iolosindu-
se de neatentia noastr, trecuser grla. Am luat si eu apa n diagonal, am descins pe cellalt trm, dar
nu le-am mai dat de urm. Cutai pe unde putui pn trziu. mi ascutii urechile, n dreapta, n stnga.
Nimic ! n cele din urm am Iost nevoit s-o iau spre cas, s-mi mrturisesc, cu un simtmnt de
scrsnire, pctosenia. Era, orice s-ar spune, un dezastru : s-ti lipseasc cincisprezece gste ! De m-as
Ii ntors cel putin cu una-dou ! Dar nu ! La apelul nominal nu mi se rspunse cu nici un ggit.
Mi-am rostit Ir nconjur, singur, sentinta, numindu-m ,porc de cne", iar Mama si cu Tata m-au
lsat s plng. Pe urm Tata mi zise : ,Haid' cu mine !". Ca un pctos, ce m simteam, pornii, trecnd
lng Tata. O luam prin ,guruiet" spre biseric, de-acolo am cotit n ulita din Iundul grdinilor. ncotro
o tineam pe crri att de ntortocheate ? Eram nerbdtor s-o stiu, dar Tata nu-si grbea pasul. M
ducea oare pn n ,Sirini", un cmp neted ctre cetatea Blgradului, s m arunce n sorbul de nmol,
Ir Iund, despre care se spunea c-ar Ii ,gura iadului" ? Ne-am oprit la captul de deasupra al tulitei de
mijloc, ce taie satul de-a curmezisul. Ajun-
17
serm n Iata ,clsturii", un colt de rzor nchis cu garduri nalte, unde jitarii si paznicii
adunau toate viettile domestice gsite n abatere de la pravila cmpului. Tata a pltit ,gloaba"
reglementar,, ctiva bani de Iiecare gsc, iar eu putui s-mi scot plcul din clstur. Acum mi
ndrumam iarsi crdul prin sat n btaia lunii. Niciodat nu-mi vzusem gstele cu gusile asa de
pline ! Pe Valea pierdut, pe unde rtciser, au dat peste triIoi si varz. Eram de dou ori Iericit.
Fericit c Tata nu m-a lepdat n sorb si Iericit c mi-am gsit ,suIletele". ,Pentru gloaba ce-ai pltit,
zic eu ca s leg vorba cu Tata, ncaltea de-ar Ii murdrit cum se cuvine pajistea vitelor ! Da' ce ?
Numai vitele s aib iarb mare, gstele nu ?" Vorbele mi le-am spus si pentru ca s ntrebuintez
cuvntul ,ncaltea" ce nu era uzual n sat, dar pe care l auzisem n-tr-una din zile de la un trector
strin. Tata si-a ascutit urechea zmbind, ond auzi cuvntul, si-l rosti n soapt si el :
,ncaltea".
Era o dup-amiaz cald de var, cnd Mama, venind din ulit m cuta, strignd de zor, prin curte,
prin cas, prin sura, pe dup sur. Eu m gseam n buctria de var. Tceam chitic, cci mi
preparam la Ioc de paie, n tain, o ,chislit" de prune vratice, n care puneam zahr pisat, ce mi-l
procurasem cu trita din rezervele Mamei, mi aveam eu o Iirid de nimeni stiut, unde doseam
zahrul, bucat cu bucat, n cadenta zilelor de calendar. Zahrul dosit cu instincte de hrciog alctuia
un mic gorgan, dar tocmai n clipa aceea descopeream, pustiit de dezamgire, c-l npdiser Iurnicile.
n dup-amiaza aceea m pstrasem din ntmplare acas, nu iesisem, cum ne era cuvntul, cu gstele la
troscotel. Mama, vzndu-m, respir usurat. mi zise cu aer de porunc : ,nu care
cumva s iesi din cas !". ,De ce ?" ntreb eu. ,A trecut prin sat un cine de aiurea, turbat, mare ct un
vitel... A muscat sub arini ctiva copii!... Acu, e n satu' de jos." Din sat, de pe ulit, s-auzea zvon
surd ca de bocet. Cam dup o or, aIlarm, c un tran, la care cinele turbat se repezise pe cmp,
izbuti s rpun dihania. Ni se spuse c ,hiara" a Iost adus n sat pe umeri, de ctre acelasi
tran, pn n Iata primriei, ca s dea socoteal cu limba scoas... Ceea ce Iu ca un semnal
c puteam s iesim n ulit. Omul care a ucis cinele cu o Iurc stirb, de rnd, mai slab dect
coltii cinelui, a scpat spre uimirea tuturor, neatins. Unii si ddeau prerea, ntlnindu-se cu omul
nostru pe drum, c si el va trebui s plece la Budapesta pentru lecuire, cci turbarea s-ar lua si din
,rsuIlarea" cinelui ! ,Ei, prostii, rspundea omul, eu unul nu plec acu' n dricul verii, de m-
asteapt tot lucrul cmpului !" Printre alti copii Iusese muscat sl Vasile al Bnteanului, chiar
sub arinul unde obis-nuiam s stm dup-amiezile. Ceilalti tovarsi de joac, desi de Iat si ei,
au scpat teIeri. Mama lui Vasile, si Iemeile din vecintate, se ,cntau" cumplit, cu ochii preIcuti
n sipote de lacrimi. Lng Intn sngera Vasile ; sta buimcit, cu Iata crispat, Ir a scoate
cuvnt. S-a lsat asupra satului ca o panic de apocalips, cci Iuseser ncoltiti si atinsi de smnta
turbrii vreo treizeci de localnici si droaie de vite pe cmp. O bab spla rana lui Vasile, cu
murmure si gesturi de ritual ancestral. Baba se desprindea apoi din vlmsag, si apropiin-du-se de
Mama, i spuse n tain : ,Am vzut ctei n rana cochilului, zu lui Dumnezeu de n-am vzut ca
niste ctei mici n ran..." Vorbele aiurite m asezau dintr-o dat ntr-o lume halucinant, de
3 Hronicul ti cntecul vrstelor
19
izbelisti si de primejdii Ir leac, ce pot s cad de pretutindeni si de niciri. Cuvintele babei mi de-
ter Iiori la rdcina prului din ceaI, dar cel putin se Icea acum, n chip neasteptat, c ntelegeam
ceva ! Clinele turbat lsa asadar n ran niste ctei mici, aproape nevzuti de aceea turbeaz cei
muscati ! Cam asa mi tlcuiam cuvintele auzite, si magica lmurire m ogoia. Pe urm am pornit si eu,
cu multimea, spre primrie, s m mir de dihania, ce zcea rpus de ndrzneala viteazului. Cinele
era un cine ca toti cinii, mare ns cum nu mai vzusem. Gura se arta plin de snge, limba i atrna
ntr-o parte printre colti. Tranul, ce-l dovedise, se tinea si el prin apropiere si si privea calm victima !
La un moment dat, tranul, n rsItul tuturor ochilor dimprejur, si bg vrIul gol al piciorului n gura
cinelui: ,Hai, musc, mi !". Nimnui nu-i trecu prin minte s-i strige : ,Opreste-te, nenorocitule !".
Eroului nostru i se umplur degetele si talpa de snge. Tocmai n clipa aceea nimeri doctorul chemat n
grab de la Sebes. Doctorul vznd isprava tranului, a dat numai din cap, mustrtor, si-i cercet
piciorul. Descoperind o zgrietur, hotr ca si acesta s plece la Budapesta, nc n noaptea aceea,
dimpreun cu toat ceata celor stricati de musctura turbat. Cei ce plecau Iur tinuti n institutul
antirabic vreo cteva sptmni. Dup tratamentul de rigoare, s-au ntors cu totii, iar Vasile ne povestea
tot ce el putu s vad la Budapesta. Ne povesti mai ales de o ap mare si despre un pod de Iier nalt ca
turnul bisericii. Tata m lmuri c acea ap mare era Dunrea, pe care eu n-o cunosteam dect din
descn-tecul melcilor.
20
IV.
N rstimp de-un sIert de veac, si maii bine, ct trecuse de cnd era preot n Lancrm, Tata izbuti
s-si creeze n sat, ncetul cu ncetul, o atmosIer nu
tocmai prielnic. Adevrat c el nu se
da napoi de a voi uneori binele obstei chiar mpotriva vointei obstesti. Prilejul nentelegerilor, ne-
multumirilor, bnuielilor si brIelilor, era de ctva timp initiativa ce Tata a luat-o n
vederea ,comasrii" pmntului, ce apartinea comunei. Ca o urmare Iireasc a mprtirilor
arbitrare, prin repetate mosteniri, terenurile se nItisau unei priviri din nalt mai Iragmentate deot
o hain alctuit numai din petice. Productia agricol se resimtea dezastruos de pe urmele
acestei prostesti rsIirri a bunurilor. Nu puteai s numesti nici o singur Iamilie care s nu-si Ii avut
pmntul ca aruncat din prastie n toat geograIia satului. Prin comasare Tata ndjduia s
obtin o mai rational distributie a terenurilor. Comasarea nu se bucura de o Iaim prea bun printre
romni. De obicei, n satele cu populatie mixt, se abuza de procedeul comasrii n
dezavantajul romnilor. Neromnii din atari sate, avnd autoritatea n mna lor, culegeau toate Ioloa-
sele, iar romnii ponoasele. Tata, cumpnind lucrurile de aproape, aprecia totusi avantajele
posibile ale comasrii n comunele curat romnesti, iar Lan-crmul era un asemenea sat. n consecint
Tata a optat pentru comasare. El si-a impus vointa si n sIatul comunei, iar pe urm a sIrmat
mpotrivirile rzlete, pn cnd hotrrea a Iost dus la ndeplinire. Dup comasare, au rmas, Iireste, n
sat si o seam de nemultumiti, care s-au jurat s nu-l crute
21
pe ,popa" nici n mormnt ! nc n iarna aceea Iamilia noastr era s cad jertI unei ncercri, de
nlturare. ntmplarea veni cam asa ! Potrivit unei nvoieli ntrite de-un obicei al pmntului,.
lncrnjenii erau obligati preotului si cu unele contributii n natur. n Iiecare toamn curgeau n
gospodria noastr, din recolta satului, printre altele, attea si attea ,Ierdele" de porumb. A Iost s Iie o
zi de iarn, cnd Mama si cu mine am Iost surprinsi de ntmplarea de pomin. Ne gseam n odaia
unde se gtea. mi plcea s stau n linistea din apropierea Mamei. Mai spunea ea cte-un cu-vnt. Mai
spuneam si eu. Dintr-o dat Iurm scuturati de o grozav detuntur n sob ! Lespezile de metal srir
cu putere n sus. Jarul se risipi n odaie ! Mama se umplu de Iuningine, soba plesni, apoi ne zgudui o a
doua detuntur. Nu ni s-a n-tmplat ns nimic, nici Mamei, nici mie. Ne-am ales cu spaima, ce ne
nlemnea pentru o clip ! Mama buimcit nc ndrzni s toarne o vadr de ap pe Ioc !
,Mam, zic eu, te-ai Icut ca un hornar !" Dup ce Iocul se stinse, sosi acas Lionel, si pe urm Tata.
Cercetar cu de-amnuntul, doar-doar vor gsi vreun indiciu pentru descoperirea Iptasului. O mn de
neom pusese n mduva cocenilor o seam de cartuse mari de metal, din cele pentru arme militare. Stia
acel cineva c, neutilizabili pentru altceva, cocenii vor Ii Iolositi la nclzit si si-a pus n aplicare un
plan, ce rspundea matematic n reusit. Explozia avu loc, din Iericire Ir alte urmri. Din clipa aceea
s-a renuntat n casa noastr la combustibilul usor, aproape aerian, al cocenilor. n schimb, Tata a
obligat pe steni la o contributie echivalent n bani. Nu s-a putut da de urmele ruIctorului. Aceast
Iapt ne-a rmas ns n amintire. Nu ncape ndoial c Iapta era
expresia suntoare cu care un necunoscut rspundea trudei de-o viat, pe care Tata o cheltuise ca s
Iac din satul su o asezare-model. i
V.
-AS putea spune c basmele s-ar Ii revrsat asupra copilriei mele ca din-tr-un corn al
belsugului. Nu. Foamea de basm, Iireasc vrstei, mi-o astm- para, cu
intermitente, ce atrnau de
vremuirea de aIar, sau de urtul inimii, numai Mama cu cele cteva povesti ale ei. Nu stia Mama prea
multe, dar nimerea Ir gres tonul lumii ireale, nct chiar glasul ei mi se prea c vine dintr-o a patra
dimensiune a spatiului. La dorinta mea ea mi repeta adesea o poveste, ce aducea cu : ,Tinerete Ir
btrnete". Basmul se misca la nceput printr-o lume real, ca s-o ia apoi, pe imperceptibile trepte, spre
alt trm. Era vorba despre un june, bun si glumet, dintr-un sat cu nume identiIicabil, nu tocmai
departe de-al nostru, dintr-un judet megies, ntr-o zi muri muma Ilcului. Flcul se duse n
,progadie", s sape groapa. Ridicnd glia si pietrisul, dete peste-o cptn de om. Vljganul stergndu-
si Iruntea de sudoare cu mneca cmsii, mpinse scIrlia, cu piciorul, la o parte, si zise glumind :
,Hei cumetre, n-ai vrea s vii duminic la mine acas ?". Cptn Icu o miscare ca o Iptur ce d
din cap, ntrind. nspimntat, tnrul Iugi acas. Dumineca urmtoare, un oaspete misterios se nIiinta
n pragul casei sale : ,Am venit precum m-ai poItit". Oaspetele Iu asezat la mas. Cei doi au stat apoi
mult de vorb, schimbnd gn-duri si ispitiri. n cele din urm, Ilcul nostru, luat
22
23
cu Igduinti amgitoare, Iu cluzit de oaspetele su n Cellalt Trm, unde zilele snt ca veacurile
noastre. n Cellalt Trm, Ilcul vzu o lume minunat, cu privelisti si Iiinte ce erau o nencercat si
nebnuit bucurie ochiului si inimei. Dup ce a cutreierat vreme de trei zile toate locurile de sub zarea
Iericirii, Ilcul si aduce aminte de satul su, si-si zice c-ar Ii timpul s se ntoarc. Un dor nespus l
cuprinde n aceeasi clip si Ilcul ntoarce pasul. Sosit n sat, gsi totul schimbat. Alte case, alti
oameni. Nu mai cunostea pe nimeni. Feciorul, mirat de cele ce vedea, se duce la popa satului si-i
povesteste toat nstrinarea si toate cele ce i s-au ntmplat. Popa caut prin crtile nscutilor si
botezatilor, caut si caut, si gseste n cele din urm numele Ilcului, nsemnat pe-o Ioaie de acu trei
sute de ani. n putinele zile, ct junele a rtcit prin Cellalt Trm, se scurseser pe pmnt trei sute de
ani. Popa i spuse tnrului s ngenuncheze sub patraIir, ca s-i citeasc de dezlegare. nchein-du-si
rugciunea, popa ridic patraIirul. Sub patraIir tnrul se preIcuse ntr-o grmad de cenus. Aceast
poveste, n care se mpleteau attea si attea amnunte, Iapte si peripetii, duse acum de apa uitrii,
vroiam iarsi si iarsi s-o aud din gura Mamei. De Iiestecare dat povestea m tulbura n toat Iiinta.
M tulbura basmul pentru dulcea amrciune cu care vorbea despre zrile Iericirii, dar si pentru
simtmntul ametitor, ce-mi da, cu privire la nclecarea timpurilor, ce stpnesc lumea cu t-rmurile
ei.
Satul era pentru mine o zona de minunate interIerente : aci realitatea, cu temeiurile ei palpabile, se
ntlnea cu povestea si cu mitologia biblic, ce-si aveau si ele certitudinile lor. ngerii si Tartarul!
dracilor, cu puii si negri, erau pentru mine Iiinte,
24
ce populau nssi lumea satului. Triam palpitnd, si cu rsuIlarea oprit cnd de mirare, cnd de
spaim, n mijlocul acestei lumi. ntr-o dup-amiaz` de duminic, mi se Iuris n odaie Vasile al
Bnteanului. Avea o nItisare topit si oarecare sIr-seal n miscri. Pe un ton ce-l apuc tranii cnd
vorbesc despre lucrurile oculte, el mi mprtsi c ai lui snt plecati de-acas, si c n tinda lor se
petrec lucruri necurate. ncercai cu o ncruntare din sprncene s-mi redobndesc luciditatea, pe care
mi-o submina glasul lui Vasile, si cerui amnunte. Vasile mi arta c n tinda lor s-a lsat o bezn cum
de obicei nu este la acest ceas n alte zile, de unde ncheierea c diavolul s-a ascuns n ncperea aceea,
alungat de clopotele duminicii. Am plecat mpreun, luati de Iiori pe la sale, spre ograda cu pricina.
Dar ne-am ngrijit s mai strnim din vecintti nc vreo alti douzeci de copii. A pus mna, Iiecare pe
ce-a putut, si am purces cu Iurci, toiege, cldri, vtraie, rsteie, ca s dm n Iront compact nval n
ograda lui Vasile, cu un iures de trib din dumbrvile negre ale AIricii. Zeci de brate s-au ridicat si au
izbit cu toat puterea n usa, n dosul creia bnuiam ascuns duhul beznei. Loviturile erau nsotite de
strigte nearticulate si de asurzitoare zgomote de metal. Buzduganul nzdrvan nu-l vedeam, dar l
simteam lucrnd printre noi. Se iscase n noi ca o magic Iurie, ca o sacr betie, ce ne da ndrzneala
de necrezut de a nIrunta nevzutul si de a grbi deznodmntul. Usa ceda, sIr-mat. n tind nu era
nimic. Doar o raz de lumin vie, cdea piezis pe-un perete, ca un semn n Iata cruia si ostenelile
noastre trebuiau s cad dezlegate.
Cam din acelasi timp m urmreste si amintirea unei zile cnd am pus la ncercare cerul. Umblnd
25
odat pe ulit cu ochii n sus, am bgat de seam c cerul venea tot cu mine. Zenitul se misca din
Joc tinndu-se nentrerupt deasupra mea ! Era o descoperire cu totul nou, pe care m simteam obli-
gat s o pstrez ca un mare secret n cel mai ascuns ungher al inimii. ncepeam s-mi tlmcesc
viitorul, pe linia de vis a acestei
1
' descoperiri, nct pentru nimic n lume, nu m-as Ii ncumetat s-o
mprtsesc si altora. n Iiecare zi puneam zenitul la ncercare, dac se mai tine pe urmele mele sau
nu. As Ii Iost Ir ndoial dezamgit de moarte s Ii aIlat ntr-o zi c zenitul m trdeaz. Si
continuam s tin taina sub trei lacte si sapte peceti. Totusi, odat, n rgazul dintre dou jocuri, i
spun lui Adam al Vicii, ct de ales este crestetul meu, sub tria cerului. Numaidect Adam si ridic
si el ochii si o ia razna. Pe urm se ntoarce si-mi zice : ,Si cu mine vine cerul !". L-am privit
cu un zmbet de mil, cu ndoial apoi, si pe urm cu nedumerire. Adam si ntrea cele spuse
cu un ,zu curat", Iormula curent a jurmintelor n sat. ,Zu curat nu minti ?" l mai
ntreb eu o dat, cu toate c stiam c orice asemenea ntrebare era de prisos. ,,Zu curat c nu mint",
Icu nc o dat Adam, c-o hotrre ce m rusina. Formula era pentru noi prea sacr, dect s mai Ii
putut sta la ndoial. Eram dezolat c nu m dovedeam a Ii singurul ales, dar n aceeasi
clip un alt gnd m ndruma ctre o nou ncercare. ,Ascult, Adam, i zic, tu s-o iei pe ulit n sus,
eu o iau pe ulit n jos. Dac cerul se tine, cum zici, si vine si cu mine, cum zic, atunci crap si
zrim ce-i acolo nuntru. Poate c o s vedem chiar ngerii..." Si Adam, nduplecat si el de
logica mea, ce prea nchegat si Ir gres, o lu pe ulita n sus, iar eu pe ulit n jos. Dup ce
mntuirm sute de pasi, Ir de a auzi nici 26
un pocnet de grinzi ceresti n nalt, ne oprirm. Tria albastr nu s-a despicat. Ne-am apropiat iarsi
unul de cellalt. ,Mergea cerul cu tine?" l. ntreb. ,Mergea", zice Adam. ,Si cu mine mergea, rspund
eu, dar atunci de ce nu crap n dou ?" Cteodat Tata, cu suIletul ridicat de subsuori ca de-un senin
capriciu, si aducea aminte de treburile gospodriei, de lucrrile cmpului, de semnat, de cosit, de
seceris, de viitoruji cules al viilor. i plcea s m ia cu el, mai ales cnd trebuia s supravegheze Ielul
muncii si sporul lucrtorilor tocmiti cu ziua. ntr-o dimineat de primvar lumea prea o imens
explozie de lumin am plecat amndoi la viile de pe Coast, unde aveam ,oameni si muieri" la
,sap". Ne-am ngrijit s lum cu noi si merinde, ntr-o traista, cci aveam de gnd s stm la vie pn
pe sear. Iarba era nalt si plin de rou. Ct a tinut calea pln sub poalele coastei, se vedea ici si
colo, atrnnd pe Iirele de iarb cte-un nod de lichid spumos, alb, ca un scuipat. ,Ce-i asta" ? ntreb eu
pe Tata. ,Asta-i scuipatul cucului" ! zice Tata. ,Pi, cucu' scuip ??" ntreb eu mirat. ,De ce n-ar
scuipa, rspunde Tata, cnd n-are altceva de Icut ? Cucul cnt si scuip... ca Ieciorii care n-au de
lucru... Uneori scuip dup copii, iar cei de-i nimereste nu mai cresc !" Atta-mi trebui. Era o zi usoar,
cald nvluitoare, strlucitoare, cu soarele ct zarea. Dar ce Iolosi si pentru cine, dac ziua aceea era
plin de cuci ce zburau prin vii si peste crnguri, peste cmp, si prin desisuri, parc-ar Ii voit s ncurce,
cu zborul lor nsusi, Iirul sortii ntre rsrit si apus. Ajunsi la vie, izbutii s alung din cuget, pentru un
ceas-dou, aceast grij, ce sta la pnd, !n pragul inimii. Cnd se Icuse pe la amiaz, ne asezarm,
Tata si cir mine, n umbra unor pruni, la captul viei. mbucarm
27
cu poIt din cele ce ne puse Mama n traist. Tata se ntinse apoi si adormi. Stm si eu, ntins alturi,
dar somnul nu-mi trimitea nici o adiere. Auzeam deprtisor, peste vii un cuc. Cnta : ,cu-cu ! cu-
cu !" Si dup cteva clipe s-auzea, ca scpat de sub surdin, cucul n alt parte : ,cu-cu ! cu-cu !".
Era acelasi. Se apropia : ,cu-cu ! cu-cu !" Da, era limpede : se apropia. Urmream cu respiratia
tiat cntecul nIricostoarei paseri, ce putea s-mi reteze cresterea n lungul drumului si s m lase
pitic in calea vietii. Din pom n pom, cucul venea adus de gndul ru. Acum i desluseam si zborul.
Inima mi tropotea pe drumul, Ir apropieri si Ir deprtri, al sngelui. Apoi un trosnet de crengi
uscate chiar deasupra noastr. Si dintr-o dat i ,cu-cu ! cu-cu !". Tocmai n pomul nostru. Cu un tipt
slbatic de spaim, m aruncai peste Tata : ,Dezmeteceste-te, Tat, c m scuip cucu !". Tata se trezi
zguduit de strigtul si de cutremurul meu. ,Ce-i cu tine ?" m ntreb, cutnd s se descurce din
mreaja somnului. Apoi, cuprinznd situatia, izbucni n hohote de rs. ,Bine, dragu' Tatii, tu cre-zusi
toate povestile ce ti le spusei ? Astea au Iost pentru copiii prosti din vale, nu pentru copiii destepti din
deal !"
VI.
OTI Iratii Iuseser dati la scoal pe rnd, dup cum le btea anul si ceasul. Potrivit unei hotrri
printesti, ce nu trebuie cercetat mai de-aproape, scoala ncepea, de Iapt, pentru Iiecare biat de dou
ori. La vrsta de sase ani biatul urma timp de un an scoala din sat. La sapte ani trecea la scoala
28
primar german (la Sebes) unde, de dragul unui mai bun temei, era din nou nscris n clasa I. Anul
scolar din Lancrm nsemna astIel mai mult o obis-i nuire a minilor cu buretele de sters tblita. Cu
mine Tata ar Ii dorit s Iac o exceptie, sa pornesc mai devreme la drum. La vreo cteva luni dup ce
am mplinit cinci ani, n pragul toamnei, Tata mi zise : ,Ei, acu ncepem scoala !". Mi-o spunea la
plural, ca si cum el nsusi ar Ii dorit s pun un umr la urnirea nvtturii. Tata ndjduia s-mi Iac o
bucurie, dar i-am retezat vorba : ,Eu nu !". Scrisul si cititul nu se apropiau de mine cu nici o ispit. Si-
mi rosteam chiar prerea c-ar Ii mai bine ca scolile s nu mai Iac umbr pmntului. n acel ceas de
sIrsit de var, mi apram cu lacrimi, cu tipete, cu toat disperarea Iiintei mele, divina libertate. Tata
n-a struit. Dimpotriv, Iu repede gata s-mi prelungeasc slobozenia de nimic ngrdit cu nc un an.
Dup ce mplinii ns sase, Iui nevoit s-mi accept soarta, alturi de alti tovarsi de vrst ! Ar Ii Iost
netrebnic s mai ridic glas mpotriv. De altcum eram ncredintat, c Iirul liberttii o is mi-l torc mai
departe acelasi, numai cu alte rsuciri, si sub alte Iete. Scoala, odat nceput, reprezenta pentru mine,
mai presus de toate un prilej, inIinit multiplicat, de-a m ntlni cu Vasile al Bnteanului, cu Roman si
cu Adam al Vicii. Tabra noastr cu opt pumni si cu tot attea picioare, domina clasa. Un Abecedar,
care s-mi sprijineasc avntul spre nvttur, nu aveam, dar mprejurarea aceasta o gseam perIect
normal, si niciodat n-am struit, c-o vorb mcar, pe lng printi s se mpace cu cheltuiala si s mi-
l cumpere ! Cel putin n chipul acesta eram scutit de orice silint ntru pregtirea lectiilor. Aveam ns
o mic traist de scolar, croit dintr-un sIert de ctrint.
20
ucu chenare vii. Purtam n traist o tblit roas, care din pricina Igaselor adnci, lsate n
ardezie de stilul de piatr al Iratilor, de la care o mostenisem, nu-mi era de nici un Iolos.
Tblita era muncit de slove, ca o lespede de copite, si maniIesta diIerente de nivel, ce zdrniceau
orice rvn. Am purtat-o la scoal un an ntreg, dar n-o scoteam din traist dect simbolic. Traista
o luam cu mine mai mult pentru coltul de prescur alb, proaspt, pe care n Iiecare zi o aduceam la
scoal ca s Iac schimb. Cedam prescura mai bucuros pentru o bucat de turt de seminte de
bostan, uleioas nc, si impregnat de urmele teascului. n aIar de turta de seminte de bostan, se mai
gseau ns la scoal si alte cteva lucruri, ce m atrgeau. Momentele supreme ale scolarittii
erau Ir ndoial ,recreatiile". Printre recreatii se aprindea uneori, luminoas, ora de istorii
biblice. Pe acestea ni le povestea dasclul si-mi plceau Iiindc se nvtau Ir de carte. n lipsa
att a Abecedarului ct si a unei tblite utilizabile, am Iost adus n situatia de a nu-mi nsusi cititul si
scrierea n rstimp de un an, dect aproximativ. Tiparului i dam trcoale cu dibuiri, iar slovele le
scriam cu stngcii de desenator, ce lucreaz dup modele nchipuite. n schimb, m pricepeam s
povestesc, mai Iermector dect uoricare alt tovars de clas, istoriile biblice, acele istorii,
menite s-mi devin ntr-un Iel, crmizi ale Iiintei.
Anul scolar nu nainta singur. I se alturau, varii si neasteptate, ntmplrile din sat si din viata de
pretutindeni. Iarna trecu. Echinoctiul de primvar, dup ce-a luat cojoacele de pe umerii Ieciorilor,
ncepea s umIle mugurii. Noi copiii ne deschideam iarsi bratele sub soarele, ce ne cuprindea ucald,
printre aversele scurte si capricioase ale ano-
30
timpului. n aerul diminetilor de primvar ne hr-tuiam n curtea scoalei, n timp ce n vzduh plutea
ca un miros de Ium de vreascuri si cearta gures a vrbiilor. Un clopotel, ce suna de intrare`T ne
curma dintr-o dat alergrile si larma, cum se taie c-o stavil zgomotul de ap si de roti al morii, ntr-
un asemenea ceas, ne-am adunat odat dup sIertul recreatiei n clas, cu prul vlvoi, si cu Iruntile
ndusite si asteptam s intre dasclul. Acesta deschide usa, palid, si ne zice, desclestndu-si numai
anevoie Ilcile : ,Copii, plecati degrab acas ! Arde satul !". Ne-am nghesuit n us val-vrtej, si am
iesit, n goan, din scoal. n zarea de ctre miaznoapte a satului, crestea nprasnic un nor negru, cu
ngrmdiri de Ium si de Iuningine, si somoiege de paie, de stresini se ridicau ar-znd n naltul
vzduhului. Un vnt cluzit de ciori abtea norul asupra satului. O luai at spre cas ! Suiam gIind
urcusul de la Moar cu prpdul peste-cap. Norul cdea. Cu genunchii tiati de alergare, ajung acas.
Caut prin cas. n cas nimeni, dar toate usile deschise. M duc n sur. n sur nimeni. Iar norul de
Ium cdea. Vitele, Irmntate de neliniste, umblau slobode prin curte mugind ca pentru deprtri
salvatoare. Cineva le dduse drumul din grajd. Era deci acas cineva. Trec dup sur. Acolo era ntr-
adevr cineva. Mama, pe stogul de paie, sta la pnd cu o vadr de ap n mn, ca s nu ia Ioc paiele.
Mama veghea, se ntorcea n dreapta si-n stnga, si se repezea s sting Iuninginea si scrumul arztor,
ce cdea din nalt. Era ca o lupt pe care Mama o ducea acolo sus, cu norul negru care scormonit de
vnt se aprindea uneori n rotocoale, chiar deasupra noastr. Din sat ajungeau pn la noi,, ca un
murmur, ca un clocot, iar din Iierberea de pretutindeni tipete stinse. Cteodat tsneau n de-
31
prtare Ilcri ct plopii. Vedeam pe Mama, puternic, deasupra, nIruntnd elementele si o nespus n-
credere m cuprinse. Mama mi strig din vrIul stogului s mai aduc ap c-o alt vadr goal, ce mi-o
arunc. Dar pn s ajung la Intn, mi amintii c si eu aveam ceva de salvat din cas : viermii de m-
tas, ce iesiser de vreo cteva zile, din smnt, si pe care urma s-i cresc cu Irunze de dud pn s-o
alege gogosi. Sub amenintarea prjolului, ce se apropia, am scos din cas cutiile cu viermii de mtas.
Au ars n acea zi dou uliti, n ntregime. Satul de sus unde era si casa noastr a rmas nea-
tins, n mijlocul primejdiei, s-a ridicat n mine, n acea zi, credinta c Mama va nvinge totdeauna si-n
toate mprejurrile elementele vrjmase nou si asezrilor noastre.
VII.
Ei patru prieteni legam ndejdi Ir capt de cea dinti vacant mare de var. Cum paza gstelor nu mai
era o treab pentru vrsta noastr, si cum alte treburi mai serioase ne ocoleau nc, am intrat n
bucuriile verii, c-un simtmnt de libertate, ce da zilelor noastre intensitti de apogeu. Ct era ziulica
de lung, stm goi, n nmol sau pe iarb, lng rul care-si avea vadul la ctiva pasi de cas. Eram cnd
n ap, cnd la soare. Ne lsam negativul Iormelor n nmolul cald, unde descindeau uneori si
rndunicile ca s mai ia cte-o gur de pmnt pentru cuiburile lor, si gustam moliciunea ierbii mrunte
cu goliciunea tlpilor. Iar cea mai aprig plcere a noastr era, s rpim pentru o jumtate de ceas cte-
un cal din herghelia, ce pstea prin apropiere.
32
.
O luam la goan, clri, goi, pn departe sub o pdurice de slcii, unde, dac am Ii avut prul lung ca
Avesalon, am Ii putut rmnea spnzurati de crengi, caii scpndu-ne, de sub picioare, ca din prastie.
* n dup-amiaza de Snt-Ilie avea loc o petrecere n aer liber. Se da si un spectacol pe-o scen impro-
vizat, din stlpi si scnduri camuIlate cu verde de stejar. Feciori si Iete din sat jucau adic, sub su-
pravegherea unuia din dasclii localnici, o pies de teatru, localizat probabil dup Kotzebue. Noi, co-
piii, aIlnd despre aceasta, ne-am abtut clri, ntr-acolo, ca s lum parte la spectacol ca privitori.
Ne-am oprit n dosul multimii, adunate, de btrni si babe, de tineri si Iete, care-si ocupau locurile pe
bncile de scnduri, cu picioarele btute n glie. Ne-am ngduit, noi, cei patru prieteni, s ne Ia-
cem aparitia, asa cum ieseam din ru, goi, complet goi, cu Ietele acoperite cu nmol, pe mrtoagele de-
selate, ce le prinseserm din herghelie. Reprezentarea ncepea. Replicile alternau cu rsetele,
altercatiile cu plnsetele. Noi stm clri n dosul norodului, si priveam de la nltime, ca din
balcoane, spre scen. Nu ne interesa ce se petrece, dar eram prezenti cu Iete grave si lungi. Adstau si
caii linistiti, miscnd ritmic din cap, ca s goneasc mustele, ce-i torturau. Cte-o mrtoag da
semne de ,suspin", mai ales cnd vreunul din personajele de pe scen vorbea ,aparte". Asa mi-
a Iost dat s iau ntia oar parte la reprezentarea unei piese de teatru. Curios e c nici
,actorii" si nici ,publicul" nu preau stnjeniti de prezenta clretilor goi, cu msti pmntii de
diavoli. Nu ncape ndoial c Iapta noastr era cea dinti preIigurare a senzationalelor experiente
Iuturiste de mai trziu. n cadrul patriarhal, n care ne gseam, revolutia ncepea de la spectator.
33
VIII.
RTEJURILE din bolboaca de la Moar si cereau jertIa aproape n Iiecare var ! JertIa era de obicei cte-
un copil, care se abtea prin locuri, unde, cu puterile
si cu ndemnarea sa, nu mai putea s
domine apele. De la rdcinile adinei, ale slciilor si ale arinilor, ce se ntrezreau uneori rosii prin
ap, victima era scoas la lumin, cu burta umIlat. Un Iior stbtea atunci satul, ca o adiere a destinu-
lui. Si-n aceast adiere a unei rcori din alt lume Iiecare copil si da siesi cuvnt c n-are s se mai
ncerce niciodat n vrtejurile de la Moar. Pn a oua zi, promisiunea era dat uitrii.
ntr-un amurg m gseam n mijlocul ulitei, cu Vasile, cu Roman si cu Adam. Stm tuspatru, n cerc, n
Iata casei Bnteanului, si ascultam. S-auzea clopotul mic de la biseric. Trgea mic pentru un mort
mic. n dup-amiaza aceea sunase ceasul pentru jertIa anului. nc un copil deveni bulgr de plumb n
vrtejul Iatal de la Moar. Stm linistiti, cei patru prieteni, si ascultam clopotul. Ne trecea prin suIlet
Ituca celui ce-a luat calea spre rdcini, Ituca ce o vzusem vesel nc n dimineata zilei. Dintr-o
dat Vasile ntreb : ,Cum o Ii oare, cnd esti mort ?". ntrebarea cdea grea ca o Iptur vie ntr-un
vrtej, si nzuia spre rdcini. Pentru cteva clipe cdeam si eu n tcerile cele mai de jos, ca s gsesc
un rspuns. n calmul nserrii am alctuit cuvinte ce-mi veneau singure pe buze : ,Mort trebuie s Iie
ca si viu... Cnd esti mort, triesti mai departe si nu stii c ai murit... Noi stm acu aici, n cerc, si
vorbim, dar poate c sntem morti, numai ct nu ne dm seama..." Gn-
34
dul se nchega n mine de la sine, chiar n clipa cnd l rosteam. Prietenii nu ndrznir s
curme linistea. Numai ochii si artau albul mai mare." Apoi am pornit, tot tcnd, pe
drum n jos, cu pasi de oameni dintr-o dat mbtrniti.
IX.
A 1 septembrie 1902 eram la Sebes, nscris din nou n clasa I. primar la scoala german. Punnd
piciorul n cldirea spatioas, m nvlui un simt-` mnt de nsingurare, cu toate c Liciniu si
Longin, cei doi Irati imediat mai mari dect mine, erau si ei elevi la gimnaziul german din aceeasi cl-
dire, ntiul n clasa I., al doilea n clasa a IlI-a. M vd n clas. Simteam din aer c va trebui s-mi
chivernisesc altIel puterile dect pn aci. n jurul meu numai copii necunoscuti. Vreo patruzeci. Se
auzea exclusiv vorba nemteasc, cu toate c se gseau si o seam de romni printre acesti pui de
cetteni, cu apucturi netede si cu miscri degajate, de Ipturi urbane. Dar romnii tceau, purtnd sub
pleoape amintirea ctunelor lor si intimidati nc de toate cele ce vedeau. Din zgomotul egal, ca de
stup, desprindeam uneori cte-un cuvnt nenteles, pe care mi-J realctuiam mimetic, dup auz, si
numai cu buzele. Liciniu m-a adus aci de mn, acu cinci minute, si-mi descoperi un loc : ultimul n
banca a patra. ntiele dou bnci, chiar din Iat, erau cuprinse de repetenti, ce-si ntorceau ochii cu un
aer de superioritate spre noi cei mai din spate. Era un drept al lor, acesta, si singurul, de-a ocupa
ntiele locuri. Liciniu a plecat de lng mine aproape Ir s prind de veste, dar iat c
4 Hronicul si cntecu| vrstelor
35
nimereste Longin. Vrea s vad cum si unde stau. Mai ntreprinztor si cu poIte de uzurpator,
Longin ia pe-un biat din banca a doua, chiar din Iata mea, m aseaz pe mine n loc, silind pe biat,
s accepte schimbul. Am avansat deci Ir nici un eIort, ceea ce nu mi se pru lucru tocmai drept.
Dizlocarea pozitiilor avu loc sub ochii mei, dar nu am protestat, cci eram ncredintat c asa se petrec
lucrurile cnd ai Irati mai mari la aceeasi scoal. M gseam acum ultimul n banca a doua, si parc m
pretuiam eu nsumi ceva mai mult decit adineaori. Stiam nc de mai demult c, la scoala nemteasc
domneste n jurul ,locurilor" un spirit de concurent. Ambitia Iiecrui elev era s nainteze spre banca
din Irunte, cci pozitia Iat de catedr, mai n Iat sau mai n Iund, Icea prestigiul intelectual si moral
al elevului, locul ocupat de el n spatiu corespunznd exact clasiIicrii sale. Examinrile erau adesea
dramatic ntrerupte de dizlocarea zgomotoas a maselor vii, nsotite de crti si de ghiozdane. Elevii
naintau spre catedr sau erau reIulati spre Iundul clasei potrivit rspunsurilor, la care se pricepeau.
Cnd a intrat Herr Lehrer Roth, btrnul dascl cu barb lung, colegul meu roscovan si cu pistrui de
svab, cu care, Ir de voia sa si Ir de aprobarea mea, Icusem un silnic schimb, se ridic si artnd
spre mine, d cu un glas, n care ghiceam o proIund indignare, unele lmuriri, pe care nu le puteam
pricepe ntocmai. Dar am nteles : m pra c i-am uzurpat metrul ptrat de scaun, ce i se cuvenea
pentru meritele ale de repetent. Herr Lehrer Roth vine spre mine, m prinde de sIrcul urechii, ntr-un
Iel ce arta mult obisnuint, parc ar Ii voit s mi-l sIarme, si m duce pn ht n Iundul clasei. Cu
aceasta izbutii asadar s ocup tocmai ultimul loc n sal.
36
Umilitoarea ntmplare mi dete mult de gndit. Se trezea n mine, n chip surprinztor chiar pentru
mine, mndria. Si am nteles un lucru. Am nteles c * acum ncepea scoala adevrat. Am strns
buzele si brcinarul, si hotri s-mi vd de treburi. Cteva zile trecur Ir a Ii Iost nvrednicit de vreo
examinare din partea dasclului. Herr Lehrer se Ierea parc si s se uite la mine. Ru l-am suprat !
Dar asteptam cu rbdare. M czneam s culeg cu nvoadele lurii-aminte cte-o Irmitur din limba
aceasta nou, aspr si rece. RsIoiam prin Abecedar i ncercam s desciIrez cuvintele, ce ascundeau,
pentru mine, tot attea enigme. Nu era usor. Dar pentru nceput ni se acorda un avantaj : noi, romnii,
nu eram obligati s vorbim. Am pus totusi gnd s iau concurenta cu toat clasa. mi potriveam urechea
la sunetul nou, Icnd ore de-a rndul deprinderi de citit, cu glas tare, acas. La scrierea literelor gotice,
ce semnau cu degetele mele lungi si subtiri, nu eram lipsit de ndemnare. Iar aritmetica mi aprea ca
un tinut, de care nu eram strin si pentru a crui deplin luare n stpnire trebuia s-mi nsusesc doar o
seam de expresii. ntr-o dup-amiaz norocul se dezlntui, si luai cu asalt dou bnci. n curs de trei
sptmni, mncnd distantele si nghitind Ironturile, ajung ntiul n clas. Acolo m-am baricadat cu
ceea ce mi da o hrnicie treaz sustinut, si nu m-a mai cltinat nimenea tot anul. Eram pruncul imobil,
n timp ce n restul clasei n Iiecare or, si mai ales n ora de aritmetic, IorIotea o adevrat
migratiune a popoarelor.
Gzduiti eram n apropierea parcului orsenesc, la o ssoaic, vduva unui Iost cpitan din armata
imperial. Gazda, o Iemeie cu oaresicare scoal, si umblat prin mprtie, se ngrijea de noi, ca de
copiii ei. Avea mai multe camere, toate nchiriate 1
37
Fceam cas mpreun, trei Irati Blaga, doi veri de-ai mei si-o verisoar, dintr-un sat din apropiere si
alti doi sau trei elevi romni, din alte sate. Cei doi veri si verisoar erau copiii unei mtusi, singura
sor a Tatii, o Iemeie Iirav, ca dintr-o alt lume, cu ochii albastri si transcendenti, si cu o expresie a
Ietii, de pierdere de sine si de grije pentru altii. Avusese cincisprezece copii, dintre care ctiva n-au voit
s se aseze n cas pe vreme lung. Cel mai mare trecea uneori pe la gazda noastr, s-si vaz Iratii
mai mruntei. Era un tnr cu un nceput de mustcioar, cheIliu si mucalit. Fcea deseori haz pe
socoteala proliIicittii Iamiliale, exceptional ntr-adevr chiar si n acele vremuri. L-am auzit o dat
spunnd unei trnci : ,Ei da, noi sn-tem multi, au iesit copiii din Mama ca dintr-o scoal!". Cum nu
avui norocul de a m bucura de tovrsia vreunei surioare, mai aproape de anii mei,, am gsit n
verisoar mea, Vichi, o suplinire. De ani ea era ceva mai mricic, dar mult mai matur dect mine. n
noile mprejurri, ce-si aveau surprizele si umbrele lor, Vichi s-a aplecat s m ia sub ocrotirea ei cu o
aIectiune ngereasc. De multe ori, cei doi, ne alegeam mai la o parte de vlmsagul celorlalti si-ntr-o
singurtate Iermecat clcam mpreun taina istoriilor biblice, ea povestind si eu ascultnd. n
Iiestecare zi de la ora 6 seara pn pe la 8, doamna casei si lua locul n Iruntea unei mese mari si
croseta. Noi, elevii, stm toti, n jurul mesei. Erau orele de ,silentiu", cnd trebuia s ne Iacem lectiile,
sub supravegherea direct a gazdei.
Joia, Iiind zi de trg, Mama si cu Tata se osteneau pn la Sebes, cu cruta. Ne Iceau numai rareori
cte-o vizit la slas, ca s nu aib aerul c inspecteaz Ielul, cum sntem tinuti. Pe Mama o vedeam
ns la niste rude, care locuiau la Sebes, iar pe
38
Tata la ,Casin", un Iel de han de calitate, unde se ntlneau preotii, nvttorii, notarii, ce curgeau joia
la trg, din satele dimprejur. Era pe la sIr-situl lui septembrie, ntr-o asemenea zi de iarmaroc, pe la ora
unu si jumtate, cnd, cu povara unei iz-bnzi n spate, m-am dus s-l caut pe Tata la Casin. n curtea
prelungit a hanului, cu miros vrtos de mrIuri rustice, de nutret si de gunoi de cai, descoperii cruta
si pe Iuti, iapa noastr ce-si rontia Inul din sirigl. Mi-am Icut loc printre oameni, trsuri si cai, pn
la ea, ca s-o mngi pe coama de srm, si pe botul de catiIea. Iuti m primea sIorind i cu vdite
semne de recunoastere. Printr-un gang, ntunecos si cu peretii rosi de igrasie, am intrat apoi n Casin.
De la o mas m chema pe nume Tata, pe care l-am gsit ca si altdat, discutnd cu aprindere cu vreo
doi-trei cunoscuti de-ai lui. M duceam pentru bucuria de a-l vedea, dar si din oaresicare interes, cci
cu acest prilej mi luam n primire banii de buzunar : 2 creitari (bani). ,Ei, cum o duci ?... i cu
scoala ?" m ntreb el. ,Bine, zic, tocmai ieri am ajuns erster" ' ,Ei, bravo", zice Tata, mn-gindu-m
pe pr. Si de ast dat mi dete n chip exceptional 5 creitari, pentru ncurajare. Evident, era multumit.
Si cum n-ar Ii Iost ? ntia oar, unul din copiii si, ajungea ,primul" n clas ! mprejurarea l lumina
pe dinuntru, Iiindc amin-tindu-i zilele de mult trecute, l Icea probabil s spere c cel putin eu voi
psi pe urmele sale, si ale Iratelui su Dionisie, crora pe vremuri le umbla Iaima de elevi nzdrvani
ntr-un ntreg judet.
Cartea nu-mi punea piedici si norocul mi cnta n strun. Totusi scoala mi rmnea pe dinaIar,
nendrgit. De altmintrelea niciodat scoala si inima n`aveau s se-ntlneasc. Nu, niciodat ! Starea
de scolar o simteam nlntuitoare si apstoare,
39
de multe ori ca un urt s-ti chemi moartea. Se desteptase, ce-i drept, n mine un simt al datoriei, care
nu ceda si cu care rzbeam. Nu m speriau greuttile scolii, trebuia ns s nIrng necurmat un urt
Ir nume, Ir capt si Ir Iund al sptmnilor. Dup ce am prins pe vrIul limbii putin spum de
limb german, strdaniile de a m mentine deasupra nu se cereau prea mari. n clas m aIirmam n
punctul meu imobil, Ir a Ii prea serios mbulzit de ceilalti. Purtam ns n mine ca o ran, ca un Ioc
pe care trebuia neaprat s-l sting din cnd n cnd, dar care izbucnea din nou. Aveam dou umbre, o
umbr de zi, si-o umbr de noapte. Umbra de zi era a soarelui, umbra de noapte era a dorului. M
chinuia dorul de cas ! Smbt dup-amiaz m duceam deseori la sat, dar cu ce nconjururi secrete,
ca s nu m ghiceasc cineva ! Nu erau dect 4 km. pn la Lancrm. M Iurisam n tain spre vatra
printeasc, si nu pe drumuri, ci de-a lungul rului, cci directiunea scolii a pus sub interdictie aceste
vizite inoportune, ce ne scoteau dintre crti. Drumul la vatr ne era ngduit numai n vacante. Eu
clcam porunca tot la sapte zile, apoi m pedepseam singur, cci desprtirea de Iiintele obrsiei mele,
duminica seara, era totdeauna att de sIsietoare, parc de Iiecare dat ceasul ar Ii sunat pentru cea din
urm oar.
Fat de noi Mama se purta ntr-un Iel, si Tata ntr-altul. Nu vorbesc acum despre Mama, ca duh al
rnduielii, ci despre ea ca o ntrupare a duiosiei si a grijei. Tata nu-si da pe Iat btile inimii, ce le
avea pentru noi. El se pstra la deprtare, ntr-o atitudine de asprime, ce prea domolit numai de-un
oaresicare dezinteres. El si ntindea veghea asupra noastr prin simpla sa prezent, Ir a
40
ne tine cu tot pretul sub uittur. Eram nc prea mic pentru a-i Ii putut ptrunde Iirea si cugetul.
Numai trziu putui s aIlu de la Iratii mei mai mari si de la altii care i s-au abtut prin apro piere
c Tata era de-o exuberant si de o volubilitate deosebit de simpatic, atunci cnd se nimerea: s se
simt n largul su, ntre prieteni, ce-i artau ntelegere. Mai aIlam c era un liber-cugettor, desi preot.
Nici una, nici cealalt dintre aceste trsturi,, nu l-au mpiedicat totusi s-si ndeplineasc din plin
datoria Iat de altar, cdelnit si catapeteasm. Prestigiul Iat de steni, si l-a sporit si altIel, si mai ales
ca mare sIetnic al Lancrmului, n care calitate el druia din prisosul mintii sale ntregului sat.
Exemplul su prindea, cci era sugestiv si viu. ,Ce Iace Popa, sau cel cu barb de argint si cu mintea
de aur ?" se ntrebau tranii, iscodindu-i crrile si pasii, si-i urmau pilda. Cum popa si ndruma copiii
spre carte, tranii prinser a Iace la Iel, Ir prea mult sovire sau sIial. Anevoie se va gsi n tot
cuprinsul transilvan un alt sat, care s Ii azvrlit peste marginile lui pe podisurile mai nalte ale vietii
nationale, un mai mare procent de intelectuali dect Lancrmul. Localnicii erau gospodari strdalnici,
dar cam nevoiasi. Putinul pmntului trebuia compensat prin calitatea muncii, ceea ce a mpins pe
steni si spre o productie rationalizat si specializat. Varza deveni, nu prea bnuiesc din care pricin,
specialitatea satului. Mi-aduc aminte de o lunc larg strbtut de canale scpate din ru, acoperit
numai cu varz. n anume sptmni ale verii se da pe aceste ntinsuri o lupt crncen cu miile si miile
de Iluturi albi, ce nvleau n stoluri s-si depun oule pe rotundurile nIoiate verzi-albstrii. Toamna,
lncrnjenii, porneau, n scrtitul
41
osiilor, cu carele de varz, la oras. Cldeau n piat grmezi de cptni, pe care orsenii, le ridicau de
jos ca niste cranii, cumpnindu-le, cu gndul spre neIiint. Un trector, cu nchipuirea stricat de
lectur si nu lipsit de umor, ar Ii putut s ntrezreasc n dosul atitudinilor ndoielnice ale cum-
prtorilor umbra unui oarecare print de Danemarca, multiplicat n nenumrate Iete.
n general, lncrnjenii se dovedeau Ioarte deschisi la inovatiile mai mrunte, accesibile si srciei, ale
masinismului. n privinta aceasta iarsi Tata le-a dat izvod. Toate astea si attea altele nsemnau ns
prea putin pentru un osndit s rmn pn la urm un nemultumit. Prin nclinrile, cu joc de multe
laturi, ale inteligentei sale, prin cultura si stiinta sa, ce-si ntindea antenele spre cele mai diverse
domenii (l pasiona literatura universal, dar si matematica), prin mldioasa putere de optare a
spiritului su, Tata purta n sine, cnd mai stins, cnd mai treaz, aleanul altor orizonturi. n tinerete
Iusese, cu atipiri din cnd n cnd, activ si n plan practic, ba si tehnic, precum am mai artat, dar cercul
acestor activitti nu-i ncingea Iruntea cu lumina ndestulrii. si ndeplinea sarcinile preotiei pe care n
cea mai mare parte le socotea emanate din credinti desarte, ca un constiincios adept al pravilei, dar
oricum numai asa cum se putea Ir de elanul unei adevrate convingeri. El, care citea pe Kant,
Schopenhauer sau David Strauss, ar Ii avut nevoie de oarecare aer si zare. Acas era calm si rar la
vorb, dar nu ursuz. Cteodat evada. Evada nu tocmai departe, pn la Sebes sau la Blgrad. Un
pahar de vin l muta n ipostazele vorbrete. Dup alte cinci pahare nu-si mai stpnea adncurile
temperamentale, dup zece cnta sau aluneca pe
42
povrnisul disputelor ce nu mai luau sIrsit. La Casina din Sebes, sau uneori, mai rar, si numai cnd
credea c si-a gresit toate crrile, la Blgrad, si ncerca la jocul de crti o anume linie scrisa n palm,
pe care realitatea o dezmintea. Aceasta era Iorma cea mai de jos a evadrilor sale, si de obicei pierdea.
Stia Ioarte bine c neadaptabilului i este neprielnic orice sIar, cu toate astea, n momentele de
disperare l btea gndul s prseasc satul, s plece n ,tar" (asa numeam noi vechiul regat al
Romniei), unde si nchipuia c ar Ii putut cu darurile ce i-au venit mai din plin dect norocul, s
poarte ctva timp rosturile vreunei mari mosii, iar pe urm s se gospodreasc singur n stil mare. Dar
privelistea dezolant din preajm, droaia de copii, si-un pic de inertie Iizic, de care s-a molipsit timp
de zeci de ani n nemiscarea peisajului dominat de rpile rosii, hieratice, din Coast, toate astea m-
preun l Iceau s recad n aleanurile sale, ce nu mai miscau dect din aripi Irnte, si stri de delsare
Ir deznodmnt.
O jale m astepta de multe ori si acas, cnd m duceam pe Iuris pn la captul dorului. Printii nu
triau totdeauna n armonia ce-o visam slsluit ntre ei. Mama si-a Icut din sotul ei un idol, pe care
l voia al ei si numai al ei. Si cum asta nu prea mergea, ea cuta orice prilej s-si amrasc idolul cu
cte-un cuvnt aruncat cu ncruntare. l ntmpina cu mustrri scurte si ndesate si-l tinea n ele ct era
sptmna de lung. Pentru ce ? Ce vorb ! Iac pentru noptile schimbate n zile, mpotriva Iirii, la o
lun sau la o sptmna o dat, cnd la Casina din Sebes, cnd la cea din Blgrad, si mai adesea la cea
dinti. Mama, care se sIrma din ceasul diminetii pn-n miez de noapte, cu nease-
43
muit destoinicie, si ntrea, cum se putea, temeiurile casei, avea rsplat, suIerinte nesecate, ca rul ce
curgea prin sat. Ar Ii ndurat ea evadrile idolului, dac ar Ii avut cel putin un strop de certitudine
consolatoare c bnuielile, ce-i alimentau o Iorm aproape nIricostoare a geloziei, erau simple Iapte
de nimic, ale imaginatiei. Eu, din parte-mi, asa nevrstnic cum eram, gseam nc de pe atunci c
aceste suIerinte ale Mamei, ntemeiate au nu, erau pn la urm cam nelalocul la vrsta ei.
Mama era o Iiint primar. Eine Urmutter, cum i spuneam eu mai trziu, Icnd uz de-un cuvnt
nemtesc, ce mi se prea c i-ar cuprinde chipul si prin care o proiectam n arhaic. Fr mult scoal, cu
instincte materne si Ieminine preistorice. Preistorice n sensul deplinttii vitale, grele, masive. Nu
avea Mama cunostinte Iolclorice deosebit de bogate, dar ea tria aievea ntr-o lume croit pe msur
celei Iolclorice. Existent ncadrat de zarea magiei. Ea se simtea cu toat Iptura ei vibrnd ntr-o
lume strbtut de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodat visrii. Fiint impersonal, Ir
gnd ntors asupra ei nssi, stpnit numai de sacrul egoism al Iamiliei, Mama era substanta activ n
jurul creia luau nItisare palpabil toate rnduielile vietii noastre. Asa o stiam cel putin noi copiii.
n tinerete Iusese o Iemeie Irumoas, de-o Irumusete ce nu avea de loc constiint de sine. Ct m
priveste, nu-mi aduc aminte de ea dect ca de-o Iemeie mai n vrst, cu miscri apsate, ca de-o
artare adus putin din spate, cu prul crunt, apoi ireal de alb si ochii mari de basm. Avea n sngele ei
o ascendent macedonean. Strmosii ei, din Iamilia Moga, ce a dat neamului multi preoti si
un episcop, veniser n Ardeal din Macedonia, pe la sIrsitul veacului al XVII-lea, dup reprimarea de
ctre turci a unei rscoale si dup arderea acelei Moscopole, cetate balcanic de strlucit Iaim, ce
1
ntretinea impuntoare legturi de comert si de cultur cu Venetia.
SuIeream, zic, amarnic, si mi se sleia inima, cnd, uneori, gseam acas asezat ntre printi o tcere
de plumb. Sosit, odat, pe neasteptate, am ncremenit n prag. Tata era bolnav. Am luat-o spre
buctria de var, alarmat, s vd pe Mama, s ntreb ce s-a ntmplat. Ea era acolo, cu treburile ei, de
loc ngrijorat. ,Ce-i cu Tata ?" o ntreb. ,Ce s Iie ? rspunde ea, nu-i nimic ! Arde Blgra-dul !"
Era aceasta una din expresiile ei, aduse printre ntmplri ca Irunza verde n cntecul popular. Voia s
spun c Tata a cheIuit toat noaptea la Alba-Iulia si acum l ard pe dinuntru esentele. Mama, care de
altIel nu vorbea dect prea putin, tinea gata pentru toate mprejurrile cte-un cuvnt plastic si plin de
sev. Nu cuta aceste cuvinte, cci ele i veneau de la sine, si apoi le lsa s cad Ir team de a le
stinge puterea si culoarea printr-o prea deas ntrebuintare.
X.
E cnd scoala m-a cuprins cu al ei aer, o nclinare mai veche lua n suIletul meu ciudate trii si ciudate
Iorme : religiozitatea. C tocmai o atare nclinare a putut s dobndeasc n traiu! meu de copil
nItisri si intensitti, ce depseau obisnuitul, nu se datora, precum s-ar putea crede,
45
atmosIerei de acas. Casa noastr nu era o sera pentru astIel de vegetatii. Tata, cel putin, nu poate Ii
evocat ca un argument, cci n el presimteam instinctiv tipul areligios. Mama, pe de alt parte, desi
credincioas, nu-si maniIesta niciodat religiozitatea sub chipuri, ce ar Ii izbit. Dimpotriv, tocmai sub
acest raport, ea avea un suIlet retinut, iar interesele ei religioase apreau numai Ioarte estompate
printre concretele griji cotidiene. Desi preoteas, ea nu intra n scaunul ei de la biseric, dect de Pasti
si la Crciun, si aceasta mai mult de ochii lumii, si ca s rspund cu prezenta ei, cel putin din cnd n
cnd, ndatoririlor proIesionale, pe care Tata nu le ocolea. Religiozitatea ei era totusi o realitate. S-ar
putea aduga, c Mama suIerea de o religiozitate cu adiacente Iolclorice si superstitioase, ce n-o
ndruma spre naos si altar. Chiar n graiul ei de toate zilele se amesteca, plin de aluzii, soapte,
exclamatii si Iormule arhaice, o magie de aspecte pitoresti, pe care Iiinta ei o acumula din obstescul
vzduh. Fr ndoial c acest Iel al ei mi-a Iurnizat unele elemente, pe care religiozitatea mea le-a
Irmntat, asimilndu-si-le, si ntrecndu-le. Dar att si nimic mai mult.
Ceea ce s-a petrecut cu mine se lmureste cred anevoie numai prin conditii dinaIar. Pn la vrsta de
1011 ani, viata mea avea s Iie tot mai hotrt stpnit de un sentiment religios, sporit de cele mai
necontrolate excrescente. Si aceasta progresiv. Nu exagerez de loc spunnd c ani de-a rndul am
struit zilnic cteva ore, cel putin dou, n rugciune, n nchinare despuiat de orice ritual aparent.
Fceam adic loc rugciunilor printre btile ceasului de la turnul bisericii, cu deosebire ctre dimi-
neat, nainte de a se Iace ziu, cnd tocmai aceasta
46
grij m trezea. n timp ce toti ceilalti, cu care locuiam, si dormeau n ritmuri Ielurite somnul lin si
nepstor, eu, Ir de a-mi prsi pozitia orizon-" tal, ntovrsit de respiratia tuturor, repetam pe
ntuneric si numai pentru un auz interior de zece ori, de douzeci de ori, de cincizeci de ori, una si
aceeasi rugciune. O religiozitate deci nu lipsit de obsesia numrului si a rbojului. Pe la vrsta de 11
ani s-a produs apoi n mine, de la sine, o reactie mpotriva unor atari sentimente si preocupri ce
amenintau cu Iormele lor n devlmsie s-mi ia aerul de la gur ca o pdure prea deas. Rmne
curios pe de alt parte, c, de la nceput chiar, eu nsumi mi ntmpinam propria-mi religiozitate, cu
sIial, cutnd cu orice pret s mi-o ascund. Eram nc acas, n cursul acelui an de scoal steasc Ir
spor, cnd s-a petrecut ntre mine si Tata o scen, pe care nu m ndur s-o las nespus. ntr-o dimineat
(eram n odaia unde dormea si Tata) mi mntuisem numai pentru mine, si Ir de a-mi misca buzele,
colanul rugciunilor. Apoi m-am ascuns dup perdeaua de la Iereastr ca s-mi Iac cruce, cci o cruce
mplinit numai n nchipuire o gseam Ir Iolos, dac nu chiar primejdioas. Ur-mrindu-mi jocul
printre dou absente, Tata a bgat de seam. Spre surpriza mea, el m apostroIeaz : ,Tu de ce te
ascunzi cnd Iaci cruce ?". M simteam rsturnat si luat ca de-o ameteal, c-am Iost prins asupra
necuviintei, si o clip n-am rspuns. Pe urm am ngimat : ,Mi-e rusine de Tine !". Remarcasem
pesemne c Tata nu se ndemna acas, printre ai si, niciodat la vreo rugciune, necum la semnul
crucii. Cum era s nu m ascund dup perdea, unde martor al meu era doar soarele ce rsrea !
47
XI.
RSELUL Sebes-Alba, de-o nItisare n parte medieval-german, n parte tipic burghez, izbutea, azi
putin, mne putin, s m lege de ale sale colturi, Ipturi ` si privelisti. Mai mult de jumtate din
populatie era romneasc, dar atmosIera ce se rs-pndea din centru se datora burgheziei ssesti cu
asezrile ei seculare. Aspecte si duhuri cu totul opuse se ntlneau uneori n compromisuri Iiresti, ce
mprumutau urbei un Iarmec bastard. O tineam cte-odat singur n lungul zidurilor vechi si puternice,
ce timp de veacuri au Icut scut cettii, ca un inel. M opream, ca s m ncredintez cu totul trecutului,
prin preajma turnurilor prsite, n care acum nu mai slsluiau dect cucuveicile. Chiar casa unde
locuiam si odile n care dormeam, erau cldite pe temeiul unor muri rmasi din veacul de mijloc.
Noaptea, uneori, m gndeam c tocmai aci, unde, din ndurarea celui ce tine n mna sa tablele sortii,
se gsea asternutul meu, s-au dat cndva ntre semintii vrjmase lupte cu suliti si alebarde, si auzeam
sunet de zale, si trosnet de scuturi lovindu-se ndesat ca Iruntile berbecilor. Cunosteam de la scoal c
cetatea numra un trecut de sapte sute de ani si c ostile turcesti n cutreierul lor prdalnic au adstat n
repetate rnduri prin locurile cu iarb verde, unde ne nIiripam jocurile n dup-amiezile libere,
nchipuirea mea, cutremurat, se ntorcea mereu lng acel moment de cronic, plin de jale, cnd
aproape ntreaga populatie Iusese deportat de turci si silit acolo n mprtia lor s se piard Ir
urm n aluatul otoman. Detaliile dramatice si sI-sietoare ale evenimentului treceau patetice din crtile
de scoal n suIletele concettenilor sasi si n ale
48
noastre, care eram alturi. nuntrul inelului de ziduri nu mai rmsese, dup zilele de pomin, dect
oarecare smnt pentru viitor, putin, destul totusi ca s dea din ea n curgerea secolelor rsadul
saxon de astzi.
Localul scolii Icea parte dintr-un splendid ansamblu de cldiri roase de vremi. Miezul ngrmdirii l
alctuia strvechea biseric succesiv cldit din prti, una n stil romanic, a doua n stil gotic, de
nltimi Ioarte inegale, dar Irumos rzbunate de-un turn mndru, cu vrI ascutit, jucus, Ilancat de alte
patru minuscule turnulete. Ne minunam n Iata vitraliilor ogivale cu rsIrngeri multicolore, si a
portilor pline de inscriptii n graiul latinesc al umanistilor. Intram, noi, copiii, uneori, si n naos, ca s
ascultm sunetele de org si nltarea la cer a suIletelor protestante ! De obicei asteptam ns aci numai
s se deschid poarta scolii, aproape n Iiecare dimineat, dar mai ales n diminetile brumate, cnd
rezemati de ziduri ne puteam nclzi la prerea unui soare ce suIerea de anemie pernicioas. Uneori tot
aci ne ascuteam bricegele de cte-o piatr din pintenii arhitectonici ai bisericii, pentru un uz pasnic sau
pentru ncierri cu putint oricnd, dar de obicei suspendate din voia mai presus de noi a ntmplrii.
Scoala nssi era o zidire mai recent de pe la mijlocul secolului al XlX-lea. Pe Irontispiciu se citea ca
pe un pergament deschis, gata de a se aduna sul, dac ti-ar Ii scpat din mn, o inscriptie cu litere mari
: Bildung ist Freiheit' (,Cultura e libertate"). nvttorii si proIesorii, chemati s Iac educatia
bietilor, erau, cei mai multi, Iete umblate pe la universittile din Germania. Nu era nici o mirare c
nuntrul scolii st-pnea un pronuntat spirit schillerian. Eram nc Ioarte la nceput, adic numai n
clasa nti pri-
49
mar, dar puteam s-mi nsusesc cte ceva din acest spirit, cci la aceeasi gazd, locuiau, precum
spusei, si alti bieti mai naintati, unii n ultimele clase ale gimnaziului. Se nvtau pe
dinaIar baladele lui Schiller, si aveam prilejul s le aud declamate cu patos tineresc, acas, prin
parc, pe coridoare, si pretutindeni, unde ne nvrteam. mi plcea s ascult cadentele baladesti,
nchegate n stroIe de-o des-vrsire ritmic ce multumea timpanul cel mai pretentios, si
retineam, chiar Ir s Ii dorit cu tot dinadinsul, crmpeie vag ntelese din : ,Cocorii lui Ibicos"
sau din ,Cntecul clopotului". De altminteri, cel mai nsemnat eveniment ce avu loc la
scoal, n rstimpul ct urmai clasele primare (1902-l906) Iu comemorarea a o sut de ani
de la moartea lui Schiller. Cu aceast ocazie ni s-au mprtit gratuit, si-n mprejurri deosebit de
solemne, tuturor elevilor, cte trei-patru brosuri si crtulii despre viata si opera scriitorului.
Cunosteam trecerea pe prnnt a lui Schiller, dac nu cu zbuciumul ei, cel putin sub Iata ei anecdotic,
si m-as Ii priceput s desenez, dup ilustratiile vzute, chiar si numai din amintire, casa n care el s-a
nscut sau acelea, n care avea s nIrunte destinul. I-am ndrgit proIilul, privirea lui m exalta.
Cteodat, ntorcnd ochii n urma adolescentilor cu opt sau zece ani mai n vrst dect mine, mi se
prea c unii, mai ales svabii, erau aidoma marei sale umbre. Ceva din pornirea nalt, din
atitudinea de noblet si din elanul, de nimic abtut al Poetului, trecuse asupra micii colectivitti
n mijlocul creia triam. De cteori nu m-am Iurisat pn n apropierea celor mai mari de
la scoal, tot pe lng pintenii gotici ai bisericii, pe sub naltele vitralii, ca s adun noi amnunte din
viata Poetului, cci vreo cteva sp-tmni numai despre el s-a vorbit. Ascultam. Vor-
bele| lor trezeau n mine ca o muzic, ce Icea punte ntre zile de demult si zile ce vor veni. Eram
Iirav. Un pumn de trn strvezie. M ntrebam dac voi rzbi cel putin pn n anii adolescentii, cnd
voi putea s nteleg si mesajul Poetului, al acestuia si al altora. M bntuia, pentru clipe, o ndoial ct
priveste puterea mea de viat. Cu gndul pierdut, mi cercetam minile mpotriva soarelui, mi tineam
degetele n sus ca niste tevi de org, si priveam. Zream prin ele, c-o strngere de inim, aurora
sngelui rar si subtire.
XII.
N VACANTA mare din vara anului 1903 aveam s-mi sporesc orizontul cu experienta unei lumi noi, a
Muntelui. De aproape dou decenii printii n-au mai apucat calea spre munte, cum obisnuiau n anii
tineretelor lor. Tata, pe care nu l-am stiut niciodat prea sntos, se pomeni ntr-o zi cam slbit si ne
spuse c are de gnd s-si mute casa la aer mai tare ! O hotrre Iu luat nemijlocit cu chiote : vom
pleca n Muntii Sebesului, la Bistra, Tata se va ntelege cu un gornic de-acolo, s ne cedeze pentru un
sir de sptmni vatra sa. Gornicul cu ai si urmnd s locuiasc prin colibele si podurile ce le avea.
Din Lancrm pn la Bistra era o distant de vreo 60 km. Se putea ajunge pn n pragul acestei colonii
de pdurari pe-un drum ce serpuia, mai nti domol si bine btut, apoi tot mai accidentat, cnd pe un
mal, cnd pe cellalt, al ru-lui Sebes. Pe drumul capricios, n Iiecare sptmn scormonit si stricat
odat de puhoaiele ce descrcau mcinisul muntelui peste el, cltorului- oJA-i era cu
5 Hronicul si cntecul vrstelor ,, "*. ~ ' 51
putint dect o naintare nceat si rbdurie, cu cruta. Ca s tin piept unor crri Icute mai mult
pentru mgari, iapa noastr a Iost din vreme adus n Iorm cu ndoit tesal si cu portii suplimentare
de ovz. ntr-o nainte de amiaz, trzie, dup ce au Iost ncrcate n crut toate cele trebuincioase
somnului si traiului pentru vreo sase-usapte sptmni, pornirm. Pn seara ndjduiam -s ajungem,
nc nici la jumtatea drumului, adic pn la Sugag, unde potrivit itinerariului aveam s tinem popas
de-o noapte.
Trecurm prin Sebes, apoi prin alte dou sate, ca s ajungem la Ssciori, un trgusor situat
chiar 6ub poale de munte si cu uliti pline de gusati. Satul mi retinea luarea-aminte pentru ruinele
dintr-un vrI de deal, despre care ni se spunea c ar Ii rmsite ale unei cetti din vremea dacilor, de
Iapt ins numai medieval. Trgusorul mi tintuia privirea si pentru c pe ulitele sale se
blbneau aproape numai oameni diIormi, cu gusile atrnnd uneori pn la burt. De meserie
gusatii erau olari. Am rugat pe Tata s oprim o jumtate de ceas, ca s vd un atelier. Mi se mplini
poIta. Cstigul meu era nendoielnic, cci am urmrit cu ochii, din apropiere, mestesugul
olarilor. Omul, cu gtul mai gros dect capul, si cu un glas asemenea ltratului, tnvrtea cu piciorul,
lng vatra sa, o msut rotund, n mijlocul creia pusese lut moale ct o pne. Cu ce
repeziciune crescu sub degetele gusatului ulciorul ! Forma tsnea, zvelt, sprinten, cu iuteala
unei plante sub obiectivul unei camere de Iilmat, n care luni si sptmni se strng n durata
ctorva clipe. Olarul nu mai trebuia s suIle duh peste Iptura lui de lut, cci ulciorul era viu.
Cpcunul i-a Ixnt mijlocul ca unei Iete.
52
La Ssciori ajungeam ntre munti. Regiunea si desIsura Irumusetile, cotitur dup cotitur. Aerul era
mai proaspt. Apa rului tot mai slbatic. Mii, zeci de mii de busteni, se rostogoleau pe ap n jos, ca
nnebuniti de-un strigt al Zeului Pan, care pe-aici se ocupa probabil cu lemnritul. Uneori bustenii
nchideau valea.
Lsam n urm curmturile si munte dup munte. La Cplna, un sat adunat ca ntr-o cldare, n Iundul
unei vi adnci, ne-am odihnit putin pe-un trunchi, primitor rsturnat, la un colt de ulit. Ochii mi s-au
oprit ndelung asupra unei mori
s
t-5,Yihii-de lemn, ale crei roti mi se prea c se hvirt Ir
ntrerupere chiar de la nceputul lumii. Turme de capre negre, rosii, albe coborau pe povr-nisuri n sat.
Era asa de Irumos printre pripoare si zvoaie c as Ii stat s-mi prelungesc Ir capt tihna. Dar poate
c voi mai veni aci alt dat. La ajnul, sau poate peste zeci de ani. Da, voi veni, cndva, s-mi ogoiesc
aci inima dup un zbucium trziu al vietii, aci, numai aci, n aceast asezare, unde orice schimbare se
Iace Ir ndoial numai n tipare de totdeauna, unde desigur c nimic nou nu se-ntmpl niciodat, de
vreme ce Dumnezeu i-a ntors spatele tinnd-o la adpostul milostiv si prielnic al umbrei sale.
Iuti trgea cruta agale, si lua rgaz parc ar Ii bnuit c se asternea pe drum lung. Noi, cei mici, cei
mari, cu exceptia Mamei, mergeam pe jos, n urma crutei. Unde urcusul se dovedea anevoios, mai
ajutam si noi bietului dobitoc, mpingnd de loi-tre. Pe sear ajungeam la Sugag, sat de Munte cu case
ncheiate numai din brne de lemn neterminate pe dinaIar, nnegrite de ploi si crpate de soare.
Asezrile omenesti ale Sugagului erau rare, rsIirate pe mari ntinderi ; numai miezul satului
se
53
alegea vederii cu case mai strnse, uneori cot la cot. Am tras la un han, pe care Tata l-a descoperit dup
douzeci de ani, ca unul care ar Ii trecut doar ieri prin prtile locului. Furm osptati cu cas si cu
brnz, cu covsit de oaie, ce mi se prea o substant lecuitoare si mi se rspndea n gur ca o rcoare.
N-au Iost uitati nici pstrvii cu pete rosii. Seara czu apoi, cu aer tare si cu suier de ape. Era aerul de
munte. mi umIlam pieptul de mi se vedeau oasele prin tricou. Era aerul de munte, ce trebuia s-mi
aduc si mie ntremare. Crescusem prea nalt pentru anii mei, si eram cam transparent, din care pricin
mpresurat de ngrijorarea nestp-nit a ntregii Iamilii. Ce s mai spun de Mama, care nici nu se
putea uita la degetele mele, Ir de a se pierde ntr-un ton de bocet. ,Nu plnge, Mam", i ziceam, ,n-
ai vzut c si brotceii ia mici verzi au degetele la Iel de strvezii si d-aia nu mor !"
Am dormit n noaptea aceea ntr-o ncpere cu miros de busuioc, sub pturi de ln alb ca laptele, n
zori, cnd lstunii si rndunicile si ncercau doar glasul, Ir de-as prsi cuiburile, noi eram iesiti din
asternuturi si ne pregteam de plecare. Partea mai grea a drumului era nc n Iata noastr, ascuns cu
totul n taina zilei. Am purces cntnd. Strneam ecourile adormite prin vguni. Si mergeam. Si
cntam. Dup ce-am Icut cale de-o or-dou, ajunserm n niste vi, gtuite de coame nalte, cu stnci
uriase gata-gata s nchid chiar si ochiul de cer deasupra noastr. Iat : ,Masa Jidovului", zise Tata,
artndu-ne o Iormatiune geologic ce lua cu asalt, vertical, toate tancurile. Era un picior de stnc,
nalt de sute de metri, purtnd n vrI o lespede enorm, orizontal, ansamblul semnnd cu o mas
gigantic. De ce i-o Ii spunnd ,Masa Jidovu-
54
iui ?" m ntreb eu, numai pentru' mine nsumi. Dar Tata a si ghicit ntrebarea, cci nemijlocit prinse a
ne lmuri, c numele n-are nimic de a Iace cu ,jidovii". n unele tinuturi romnii numesc ,jidovi" pe
uriasii din basme. Prin urmare ,Masa Jidovului" nu este dect Masa Uriasului. Privelistea din Iata
noastr ntrea lmuririle ca un argument. Cum oamenii din aste tinuturi nu mai numesc astzi pe
uriasii din poveste ,jidovi", nimenea nu stie de ce acelei adncituri de piatr i se spune cum i se spune.
Evident, numele i-a rmas din vechime, cnd si pe-aici ,uriasii" erau ,jidovi". I-am tiat Tatii avntul :
,Att c Tu nu vii din vechime si nu prea vd de unde stii toate acestea !". ,Omul, care gndeste putin,
e de totdeauna, rspunse Tata, si-i martor tuturor timpurilor."
Masa Jidovului a rmas si ea n urm cale de ceasuri. Se artau acum, din miscarea Irunzei si din unele
suvite de nor pe-o coam undeva, semne de Iurtun. Soarele ne prjolea si ne biciuia Iruntile cu plesne
de urzici. ,De-am ajunge cel putin pn la Tu, acolo ne putem adposti", zice Tata. Cte un vrtej de
colb se ridica din drum. Apoi o arip grea de vnt se rupse peste pdure. Furtuna dete peste noi mai
repede dect ne Iceam socoteala dup nvtmintele de la ses. O experient e valabil deci ntr-un
ocol s-l ajungi cu ochiul, dar dincolo nu. Si o Iurtun cu trsnete apropiate, dese ca parii din vie,
tbr peste noi, s ne mistuie, nu altceva. Rul se umIla, norii se prvleau. Ape sus si ape jos. Din
ceaI mi curgea un Iir de ap pe sira spinrii. Iuti singur nu se sinchisea, nainta ncet, aburii ieseau
din ea, ca dintr-o cldare. Cnd am ajuns la Tu, se nsenina. Si soarele suiu ne trimitea iarsi arsit.
55
Ne-am ngduit un popas, ca s ne primenim si s mbucm ceva. Un pdurar ne atta c nu vom putea
ptrunde pn la Bistra, deoarece drumul, de-abia oblit, a Iost stricat adineaori de puhoaie. Pornirm
totusi, ca s nu stm cu bratele crucis, rmnnd s vedem ce-om Iace, cnd vom Ii la Iata locului.
Intram acum n pdurile de brad, seculare. M minunam n Iata brazilor : ,stia-s jidovii, Tat !".
Lichenele, ca niste brbi albe, atrnau prin cetina uriasilor.
ntrezream, n stnga si-n dreapta, prin duiumul verdelui, pe sub brazi, muschiul moale ca un asternut
de perne, Ierigele cu miros adormitor, buretii galbeni, ciupercile rosii, mntrcile ct pnile. SIr-mam
ntre dinti acele de brad, ca s le strng aroma n cerul gurii. Toate mpreun alctuiau pentru mine
negndita, marea ntlnire cu Muntele. Acesta era asadar Muntele, despre care auzisem attea si al crui
zvon l-am acceptat ca o tint de dor chiar si n visuri. Dincolo de ceea ce mi arta, Muntele mai era
Iireste si altceva. Muntele mai era ursul si mistretul, ursul care, precum mi nchipuiam, putea s-ti ias
n cale la Iiece pas, ca s-ti ntoarc pielea din ceaI pn peste Iat, si mistretul albstrui, mthlos,
dar iute si cu colti adusi ca s ridice pmntul n rt. Muntele mai era vipera cu semn pe Irunte, ce st la
pnd, armie printre pietrele btute de soare, sau ntunecat prin tuIele de aIin. Purtat de ochi si de
nchipuire, m ptrundeam, cu si Ir Iabulatie, prin toti porii, de vraja si de primejdia Muntelui.
Muntele era plcul de Iluturi multicolori, ce jucau n cercuri, ngnnd un nevzut model planetar, dup
Iiecare cotitur de stnc, a drumului. Muntele era naltul si adncul, si adaosul de oboseal proaspt
ce-o simteam n snge. Muntele era aceast priveliste n care intram,
56
tot mai adnc, si care la rndul ei intra si ea n mine. Eu deschideam numai pleoapele mai tare ca* sa
m strbat rcoarea prin ochi.
La poalele Bistrei, ntr-o strmtoare, unde ncepea cel din urm urcus, drumul ni se nItisa sub chipul
unor mormane de pietrisuri scoase din mruntaiele muntelui. Nu se mai putea trece cu cruta. Am cu-
tat adpost ntr-o cas de pdurar din apropiere. Ni se pomenea de-o asteptare de vreo cteva zile pn
s-or urni trncoapele, ca s ndrepte drumul, sau numai de-o zi, pn cnd Iuti va urca pe spinarea ei
toate poverile pn la casa din Bistra, suind si cobornd de zece ori. A doua sear eram ajunsi la Bistra.
n urma noastr se lsa o perdea de neguri. Noi scpm ns n senin, si ieseam din vremelnicie n
alt timp.
Gornicul, care ne deschidea casa sa, avea copii multi, prin toate colturile cte unul, si cteva Iete mari.
Erau Irumusele Ietele. Sntatea plaiului le nIlorea n bujorii obrajilor. N-au trebuit s treac prea
multe zile ca s bag de seam, Ir de a iscodi ntr-adins, c Iratii mei mai mari le ddeau Ioarte
cuviincioase trcoale. Nimenea nu se-mpotrivea desItrilor junetei, dar Ietele si cutau mai mult de
lucrul casei, dect de bucurii, si-si vedeau mai ales de treburile stnii lor de sub vrIul Surianului, spre
care mnecau adesea, nclecnd pe cai mruntei, cu sei de lemn. Cnd se ntorceau, aduceau cu ele un
miros de jnepeni si nu stiu ce aer din deprtri de neajuns, si ne vorbeau, scotndu-ne din adormire
imaginatia, despre Irumusetea iezerului sau a ochiului de mare din inima Surianului.
La rndul meu, legam si eu noi prietenii. Stiam dinainte c vor Ii scurte si dureroase. Erau copii destui
prin casele pdurarilor, si era mai ales o Ietit de aceeasi vrst cu mine n casa din I
57
Iiica unui gornic ungur. Nimic nu ne sta de-a curmezisul de a Ii, ct era ziua de lung, mai mult
mpreun. Cu mine ea vorbea numai romneste, cu un accent repezit si hurducat, ce-i mprumuta un
Iarmec strin. Printii ei o chemau cnd ,Erji", cnd ,Boji". Remarcnd aceasta, Mama o ntreb ntr-o
zi : ,Bine drag, dar cum te cheam pe tine, Erji ori Boji?". Fetita rspunde: ,Erji B6ji-i tot un
drac !". Replica na se lsase asteptat si avea ceva din vioiciunea si sglnicia unei Iiinte nchinate
tuturor ghidusiilor. Copiii gornicului, la care stm, nu m scoteau din vorba c m-am mprietenit cu
dracu'.
Puseserm gnd s istovim cu tot dinadinsul muntele cu privelistele cte le putea avea pentru noi. Ne
avntam cu Tata n excursii tot mai lungi, unele de cteva ore, n diverse locuri, pe vrIuri si prin vi,
cu osebire pn n plaiul ,La picioarele cailor", unde era stna cea mai apropiat. Cnd nu ne nsotea si
Erji, mi era ca si cum as Ii btut calea zilei cu stngul. Acolo, la ,picioarele cailor" aveam s cunosc
viata de stn. Bacii si bcitele ne primeau cu chiote de departe. Nu se ddeau napoi niciodat de la
osteneala unui balmos pentru noi. Se punea ntr-un ceaun, cu Iuningine de-un deget pe Iund, zar pentru
mmlig, deasupra unui Ioc aprig n mijlocul stnii. Fiertura de Iin si de zr ra ncetul cu ncetul
dozat cu toate derivatele stnii : cu urd proaspt, cu cas dospit, cu brnz, ce se-ntinde ca Iirul tors,
si cu unt de oaie tiat n blocuri, ca din stnc. Ne da Iumul de brad n ochi, n Iata ceaunului cu
balmos, dup cum se n-vrtea vntul prin stn, dar rezistam necati pn la lacrimi, pentru bucuria de a
Ii de Iat la ritualul Iacerii. Vedeam si auzeam de toate la stn. Culegeam vorbele ciobanilor, luam
parte, ca privitor,
58
la mulsul oilor, lng strung, si mngiam n celar casii, nsirati ca pinile, s se dospeasc, pe polite
curate, splate cu zr. La ntoarcere ne alegeam, cte-un burduIel, si aduceam ntr-un vas de pmnt, cu
toart peste gur, lapte de oaie. Stiam acum si cum trebuie s te aperi de cinii ciobnesti. SIatul, ce ni
s-a dat, era s-ti iei literalmente inima n dinti la orice asalt al lor, s nu cedezi trm cu nici un pret, si
mai cu seam s porti cu nepsare o mciuc, pe care, dac esti ncoltit din toate prtile, s-o trsti la
spate asa ntr-o doar, n urma ta. De unde pn ieri, eram cuprinsi de-o hrmlaie nIricostoare, acum
la vederea mciucilor trte la spate, cnii se domoleau ca prin Iarmec, nchein-du-si ltratul cu un
mrit ncet, iar noi treceam printre ei ignorati si intangibili.
Zilele se urmau, reeditate ntocmai, s-ar Ii zis ca trecute printr-un acelasi inel invizibil al calen-
darului. Lund seama c triam ntr-o lume de insecte, cutai s-mi alctuiesc o colectie. n vederea
unor obligatii scolare de mai trziu m-am transIormat de la o zi la alta, ntr-un Vlad Tepes al
gndacilor. Insectele mi le Iixam n ace, nu dup criterii de clasiIicare, ci dup ochi, adic dup culoare
si nItisare. Se aliniau n cutia mea aschii de smarald, tndri de opal, Irnturi de rubine, tot attea
Iiinte Ir nume, soiuri alese pe care nu le ntlneai la ses. Sub o singur insect am lipit si eticheta cu
numele. Era un purice de stn, de-o mrime Iabuloas. Cu ajutorul Iratilor mei, care nvtau latineste,
i-am nscocit un nume latin : pulex stanensis. La prinderea gndacilor mi era de-un real Iolos si Erji ;
ea trebuia s m asiste ndeosebi la operatia de conservare a Iluturilor. Eu potriveam Iluturele, cu
aripile desIcute, ntre dou cartoane, -usi-i treceam un ac cu gmlie prin torace. Erji urma
59
s tin un chibrit aprins la captul ascutit al acului, care devenea incandescent si ardea Iluturele pe
dinuntru. n cteva clipe Iluturele se mumiIica. Pentru gndul la care tinteam, n-aveam nevoie de
retetele complicate ale vechilor egipteni. Ca ajutor pentru atta cruzime mi gseam elementul Ieminin.
De Iiecare dat ns, Erji si ardea si degetele cu restul carbonizat al chibritului si trgea cite o n-
jurtur ungureasc. njurturile, pe care stia s le varieze, erau uneori Ioarte drastice, dar Ietita nu-si
da seama de ntelesul lor.
Mi s-a dat s prind odat, ntr-o nainte de amiaz, un splendid crbus armiu, cu aripi poleite lucrate
cu migal iscusit de-un mare si nestiut mester. n vederea unui vnat mai bogat l nchideam
deocamdat ntr-o cutie de metal, cu miros de tutun, ce-o tineam anume. Trziu dup ora prn-zului, am
intrat apoi n odaia, unde pstram cutia, ca s procedez la operatia de conservare a crbusului. Ridic
capacul. Zresc o clip crbusul. Pe urm nu-l mai vd. Vzusem totusi, Ir putint de amgire, cum
crbusul iesea din cutie, nu prin deschiztura capacului, ci chiar prin peretele de metal, da, prin
peretele de metal, unde nu era nici o gaur ! Eram deplin ncredintat c ochiul meu nu s-a nselat. M
uitai pe jos, pretutindeni, prin camer, pe pereti, printre grinzi. Crbusul nicieri. Un gnd se tinea
tare s m ia de picioare ; evident, crbusul nu era crbus, ci nsusi diavolul. Lpdai cutia si prsii
odaia ca din pusc. M-am dus n dosul casei, subt un brad, n plin lumin solar, si ncepui s m rog.
Timp de dou ceasuri mi-am tot repetat, de zeci de ori, cele dou-trei rugciuni pentru asezarea
spaimei. Cci se ntm-plase ceva : un crbus iesise pe unde nu se putea iesi, si se Icu nevzut ! n
timp ce m rugam sub
60
brad, simt miscnd ceva pe la ceaI, apoi pe pr. Pun mna : crbusul ! L-am azvrlit ot colo si am
luat-o la goan. Mi-o Icuse deci diavolul din nou. Se nIiintase ca s-mi arate ct de putin i psa
Mriei Sale de rugciunile mele !
Dup vreo trei-patru sptmni se Icea c Tata. ar pregti ceva; o ghiceam din unele semne si vorbe.
Poate ntoarcerea acas ? Ar Ii Iost prea devreme, si o asemenea intentie destinuit pe neasteptate ne-
ar Ii pus pe toti protap. ntr-un asIintit, ce anunta o zi Irumoas, Tata ne zise : ,Copii, nc nainte de
rsritul soarelui, pornim spre Su-rian !". Mretul, boltitul vrI al Surianului nu se vedea de la Bistra,
din nici o parte. Dar Ietele gornicului ne tot vorbeau despre ochiul de mare, ca de-o nestemat, pus pe
inima, ntoars n sus, a gigantului.
n zori mnecam pe ci ntortocheate si lungi, dup ce Mama scuturase si umpluse nc din ajun
rucsacurile. Pacea pdurilor n-avea s Iie tulburat la acest ceas dect de pasii nostri, dibuitori. Pentru
a scurta deprtarea, ne strecuram prin desisuri de brad
L
prin pienjenisuri, ce ni se lipeau de obraji, ne
Iceam pirtie prin tuIe de aIin ntinse, sream peste trunchi rsturnati de Iurtuni, cu rdcinile-ntoarse.
Ne pomeneam din cnd n cnd n raristi, pe unde pdurea Iusese dobort de topoare. Cnd auzeam
glgitul vreunui izvor, dam nval, ne trnteam pe burt si puneam gurile. Apa era att de rece, c ne
zpcea. Ne rzbea rcoarea pn-n ceaI. Izvorul era curgtor desigur numai dintr-o eroare a Iirii, sau
Iiindc uitase s nghete ! Ajungeam n sIrsit n calea, unde semnele de ulei rosii, si albastre, puse pe
brazi de ,Asociatia Carpatin",, ne cluzeau spre Surian. Acum nu mai era nevoie s lum pdurile
de-a curmezisul, calea se nItisa
61
ns tot mai slbatic si cu totul czut din amintirea oamenilor.
De ore o tineam la pas. Rzbteam uneori n livezi cu linisti, ce n-au Iost parc niciodat sparte de
cineva ! Prin raristi ne poticneam de glii proaspt rsturnate de rtul mistretilor, ca de pluguri, adineori,
poate nici un sIert de ceas n urm. Mirosul de pmnt reavn ne adia nc, si larve ursuze cutau s se
ascund n tarin. Erau crri moarte pe-aici, cu gunoi de ursi, si cu iarba crescut, nebttorit de oi
sau de pas ciobnesc.
Si urcam ! Urcam !
Zream pentru o clip Surianul prin neguri, sI-siate de-o ochire a soarelui, n deprtare. VrIul se
ascunse apoi iarsi dup alte coame de munti. n curnd ns l vom lua pieptis, si uriasul nu va mai
scpa de noi, dect dac se va scutura. Brazii scdeau, se Iceau tot mai mici, pe urm mrunti. i
reteza aerul prea subtire. Cei mai avansati pe nltimi erau chirciti, niste pitici monstruosi. Rsrea aci,
din vnt, tinutul tuns al coniIerelor minuscule. Iat-l n sIrsit, de-a dreapta noastr, Surianul, cu
obrazul drz, numai de piatr. n stnga, ierbos si Ir gteli, tovarsul su de vesnicie : VrIul lui Patru.
,Acolo, pe seaua dintre vrIuri, unde-i trec-toarea, se gsesc urmele unui castru roman", ne lmuri
Tata. Pn pe-aici au ajuns cohortele ? m-ntrebam aproape cu nedumerire. InIormatia m zgudui, si-n
Iata privelistei m ptrundea sentimentul unei mretii istorice, pe care simplele Iapte de ses ale
legiunilor romane nu mi-l dduser niciodat.
Strbteam prin jnepeni, cu grija de-a nu clca pe vipere. Apoi se ivi un coperis de colib omeneasc.
Totul era ns n paragin, si Ir nici o suIlare prin apropiere ! Ceea ce vedeam Iusese
cndva o csut de adpost. ,Credeam c e nc
62
ntreag, zise Tata, csuta asta a Iost cldit cnd eram tnr, n vara cnd am venit ntia oar la Bistra.
Mama voastr n-avea atunci dect 17 ani.. Era nalt, palid si Ioarte slbut. La Bistra s-a ntremat, si
vedeti ct de voinic s-a Icut ! " Va s zic Mama a avut si ea cndva 17 ani. Si mie mi se prea Ir
vrst ca apa si ca pmntul.
Mai naintam ctiva pasi si-n Iata noastr sub crestetul boltit al Surianului, ntr-o adncitur, se ntinde
oglinda neted a iezerului. Acesta era asadar ochiul de mare ! ,E ca si cum Marea ar avea un ochi n
vrI de munte !" asa mi tlmceam eu cuvntul. n apa iezerului prundul se deslusea ca-n aer. Dar
Iundul se adncea treptat, pentru ca la o anume deprtare s par c nu mai este Iund, si c iezerul are
legturi cu o Mare de undeva ! Cel putin asa mi plcea mie s vd lucrurile, cu nchipuirea mea, care
strmba dup voia si placul ei chiar si legea vaselor comunicante.
DesIcurm niste pturi. Ne astmprarm Ioamea. Pe urm ne odihnirm ndelung, acolo n marginea
iezerului. Stncile, ce alctuiau, dincolo de ap si deasupra, vrIul Surianului, rspundeau cu sute de
ecouri, limpezi, de gheat, la orice chiot al nostru.. Dibuiam prin stratiIicrile geologice ale Surianului
vrstele, cnd aceast vgun de ap a putut s Iie cuib de balaur. Acum nu slsluia n ap nici un
balaur, dar ceva asemntor. Undele iezerului erau prielnice unei semintii de tritoni, un Iel de mici
soprle negre. Nu mai vzusem atari Iiinte. ,Dac le extirpezi ochii, cresc altii n loc", ne spune Tata.
Va s zic totusi niste Iiinte de basm, nzestrate cu daruri miraculoase, proprii altor ere !
Nici nu se putea altIel.
La ntoarcere ne era n gnd s cutm stna Ietelor. Stna am gsit-o, dar Ietele nu. Se mprs-
63
tiaser pesemne de-un vnt al dorului ca semintele ppdiei. Excursia la Surian Iusese semnalul c nu
ne vom mai bea mult timp cupa de lapte la Bistra. ntr-adevr dup alte vreo dou sptmni, arsi de
preri de ru, plecam iarsi spre Lancrm. n clipa desprtirii Iceam Erjii promisiunea de a reveni n
Iiecare var la Bistra. Pleoapele ei se zbteau, ca Iluturii strpunsi cu acul, nainte de a Ii arsi pe
dinuntru. Totusi niciodat nu m-am mai abtut prin acele locuri. Ne chemau tot alte meleaguri, cnd
treburile si lucrrile pmntului nu ne retineau n sat. M mai gndeam cteodat si la Erji, nu numai n
timpul acelor veri de demult, ci si mai trziu, si m ntrebam : pentru cine oare si-o mai Ii ars degetele
n viat ?
XIII.
OAMNA ncepea din nou scoala la Sebes, cu caznele si monotonia ei. Eram nempcat, si astIel multe
ntmplri au Iost date uitrii. Locuiam la aceeasi gazd, iar micii chiriasi eram tot cam aceiasi. Fr de
a-si lsa urmele n amintire, trecu iarna. Si trecu si primvara. n anul 1904 izbucni, nc din
primvar, o secet, cum nici btrnii cei mai albi nu pomeniser. Seceta dur toat vara. Le-a Iost
sortit atunci si Intnilor s se usuce. Un duh ru, subpmntean, le sugea pe dedesubt, pentru ca n
prundul lor s nu mai rmn dect uscciune, broaste si blestem. M aplecam pe unde treceam, ntr-
adins peste Intni. Ochiul de ap nu mai clipea n adncuri. Chiar n albia rului, care culegea izvoarele
unui ntreg tinut carpatic, mai curgea doar o suvit de ap gata s piar si ea n prjolul
64
solar. Cmpul luase nItisare pustie, de cenus. Cldura nu ceda nici noaptea si comunica oamenilor o
Iebr a duhului, la Iel. Se vorbea n soapte de, coada veacului si de Antihrt, care ar Ii Iost vzut cndva
pzindu-si caprele cu ugeri seci. Numai cteodat se ridica, n ceasurile dup-amiezii, cte-un nor
puternic, cu tunete sonore, dar Ir deznod-mnt. ,Mam, vine ploaia !" strigam eu. Mama adsta n
usa surii si ridica privirea : ,Ad-o, Doamne, ad-o !". Era n chemarea aceasta, ridicat din urm din alt
veac, un ton struitor de invocare pgn, un accent de descntec, irezistibil, c m miram, cum puterea
ascuns n miezul norilor se mai mpotrivea. Dar norii si pstrau plasticitatea alergtoare, nu se
dezlegau, si si duceau tunetele, iesite din relieIuri de aram, mai departe, ca s-si Iac jocul, acelasi, si
peste alte colturi de tar. Vitele pe cmp, cu Ilmnzrile prpstioase, scormoneau pmntul cu copita.
Caii si pierdeau uittura n zrile de Ioc.
La toate se adugau vedeniile. ntr-o noapte, trziu dup nalta or, un tran sta cu carul su pe cmp.
Era treaz, asa se povestea. Dintr-o dat el vede o roat de Ioc, cobornd din zare de peste Muntii
Apuseni. Roata se apropia repede, nvrtin-du-se. Omul o privea nnebunit. Cnd Iu lng el, roata de
Ioc se preIcu n om. Si om cu om se privir. Lung, Ir a-si spune un cuvnt. Vedenia aceasta a dat
mult de lucru tlmcitorilor din sat si mcina mintile. ntmplrilor de acest soi, li se alturau si
isprvile lui Gman, ciudatul stean, de care ne temeam ca de-o Iiint cu legturi prin t-rmuri
demonice. Cineva l-ar Ii vzut nu se stia niciodat cine era acest Cineva care vedea totul cineva
l-ar Ii vzut, zic, ln btaia lunii,
65
schimbndu-se n priculici printre mormintele cimitirului. S-a dus Gman ntr-adins acolo, cci numai
pe nclinarea unui mormnt putea s se dea de trei ori, invers, peste cap. Si-o Icuse Gman, dar dup
ce si-o Icuse, el nu mai era Gman, ci un Gman cu cap de cine. Iar Gmanul cel cu cap de cine se
duse la ru, si plescind din limb, aidoma cinilor, aduna de jos n sus suvita de ap, ce mai curgea, si
care din clipa aceea adunat a rmas, cci pe urm, un timp n-a mai curs. Iar priculiciul s-a ntors pe
drumul lui, s-a dat peste mormnt, schimbndu-se iar n Gmanul cel adevrat. De atunci Gman rde,
si nu stie de ce, rde aiurea prin sat.
Luam parte, cu latura de presimtire a Iiintei mele, la aceste ntmplri nentmplate, la aceste povesti,
ce se mpleteau cu crrile mele. Ctre Crciun seceta mai struia nc. Luna nu aprea niciodat
gulerat, bruma n-avea din ce s se-nIiripe.
O veste se rspndi odat n sat, Ir tob, Ir trmbite, dar Iulgertor, c-au sosit din America pentru
nevoile localnicilor ntile transporturi de porumb. Toat suIlarea, cu priviri n stare s deoache, s-a
adunat n Iata Primriei. Mirarea Icu loc unei nseninri. M desprindeam cu multimea semenilor din
teroarea perspectivelor de Ioamete, cu care ne-am hrnit lunile din urm. America cobora pe ulit sub
chipul unor poveri de porumb auriu, putin mai altIel dect cel ce crestea pe la noi. Faptul mplinit sub
ochii mei m Icea s vd n America ntruparea unei ratiuni, ce venea s alunge spectrele. Seceta
nceta dintr-o dat s mai Iie o putere vrjmas si de nenIrnt. De unde pn ieri seceta intimida nc
instinctele obstei, ca-n alte veacuri, acum ea era o momie lamentabil, ce cdea n neIiint.
Porumbul din America trezea n mine
66
o luciditate nou, Iat de care Iantasmele teriIiate se prvleau sub pragul constiintei, ca niste monstri
rpusi peste buza unei prpstii.
XIV.
VAR nou btea la us. Sosise acas, n Lancrm, Alcxe H., Iiul celui mai de seam comerciant
din sat, proprietarul ,boldei", la care ne aprovizionam cu cele trebuincioase. Alexe
umblase,
ani multi, prin cetti, metropole si lume. Dup ce pe vremuri a terminat cea mai nalt scoal din
nemijlocita noastr apropiere, adic cele patru clase ale gimnaziului ssesc de la Sebes, Alexe pleca
n Wanderschaft, pe jos, pn n Germania, neevitnd peripetiile, si cu nchipuirea exaltat a
unui adolescent, care desIiinta hotarele cu Iocul utopiei. Intentiona s nvete mestesugul tiparului si
meseria de IotograI. Era un biat ndrznet acest Alexe, Ioarte istet, ntreprinztor, gtit cu toate
dibciile. Dup ce-si nsusi, naintnd prin stadiile breslei, nvttura si mestesugurile visate,
Alexe trecu la Moscova, unde gsi mprejurri prielnice si unui rost, pentru care voia s triasc.
Venea n zilele acestea din inima Rusiei, cci dup attia ani i se nIiintase n crucea pieptului dorul
de ai si. La gimnaziu Iusese coleg cu cel mai mare dintre Iratii mei, cu Liviu, care acum era student,
avansat, la Universitatea de la Budapesta (urma matematicile). nainte de amiezile Liviu si le petrecea
de obicei acas, la masa de. sub dudul din ograd, n Iata unor carnete pline de ciIre si Iormule. M
uitam si eu prin aceste carnete, cteodat, cci m ispiteau literile, ce puteau s nsemne ciIre, si
Iormulele, ce vesteau normele dup
Q Hronicul si cntecul vrstelor
67
__
care trebuiau s lucreze mrimile. Pentru Irumusetea lui, mi plcea ndeosebi un semn, ce aducea cu
un S, prelungit, ce ar creste dintr-o pivnit cutnd lumina. l ntrebam pe Liviu, ce vrea s Iie acest
semn, ce cuprindea toate caturile unui rnd. Fratele meu m lua ngduitor de sub brbie si-mi spunea
c semnul tine de calculul diIerential si integral. Va trebui s mai am rbdare nc cel putin vreo zece
ani, mai aduga el, pn cnd voi Ii destul de copt, ca s nteleg acel semn misterios. Semnul a rmas,
de-atunci, pentru mine, o piatr de hotar spre care aspiram. Dup-amiaza Liviu se ducea la Alexe. Se
nchidea sub verdeata grea ntr-un chiosc, ntr-o grdin peste ru, mai jos de bolboac. Alexe, tnr de
un optimism robust, se nscrisese la Moscova n miscarea socialist. Descindea acas cu multe povesti
din Rusia si cu cravat rosie, iar acum l initia pe Liviu n ideile lui Marx. Nu-mi mai aduceam aminte
de Alexe, cci eram prea mic, cnd a trecut vmile, totusi imaginea lui trebuie s se Ii pstrat cumva n
mine. M uitam cu mirare la el. mi impunea grozav, c venea de asa departe, chiar de la Moscova, pe
care o cutam pe hart si-o proiectam n deprtri Ioarte albe. Pe Liviu, care de altIel nu era Irmntat
de nclinri extremiste, l pasionau discutiile cu Alexe, iar mesterul tipograI stia s-si apere cu vigoare
dialectica. Totul revenea la un exercitiu juvenil de aprare teoretic a pozitiilor. Cred c si Tata lua
uneori parte la discutii, dar mai mult dintr-un interes IilozoIic, dect
politic.
n anii aceia auzeam pronuntndu-se, la noi n cas, tot mai des si cu entuziasm numele lui Nicolae
Iorga. Tata, care citea de toate, ndrgise si ,Semntorul", ale crui numere nu strbteau ns toate
pn n Ardeal. n legtur cu articole ap-
68
rute n ,Semntorul" se iscau adesea discutii destul de aprinse ntre Tata si Liviu. Nu ntelegeam mare
lucru din Iocul lor. Cnd ns, din Ielul expresiilor si mai ales din ton, sau din repeziciunea cu care cei
doi si treceau unul altuia cuvntul, bnuiam c o nou disjput e pe cale, m desctusam din orice
interese ale clipei numai spre a Ii de Iat. M apropiam atunci pe nesimtite de masa de sub dudul din
curte, unde Tata si Liviu aruncau nvoade n vr-tejuri. Orice problem era dup prerea mea un vrtej,
si m ardea s vd, care din cei doi scoate ceva din adncuri. Dat mi-a Iost astIel s prind din dezbateri
unele Irme ce cdeau si pentru priceperea mea. M Iamiliarizam n acest chip cel putin cu sunetul
attor chestiuni ale timpului, nu din crti, ci din aer. Sub duhul nostru se gesticula spectaculos, si
problemele se ntrupau lund nItisare vie. Glceava dintre cei doi m tinea cu suIletul la gur.
Cel mai luminat dascl, din a crui art educativ m-am mprtsit, ct am urmat scoala primar
german din Sebes, a Iost Hans WolI. I-am Iost elev n clasa a IV-a. WolI si trecuse licenta la o
universitate german, era deci proIesor. n lips de alt post Icea pe institutorul. Printre elevii romni
ai scolii, WolI avea temuta Iaim a unui ,mnctor de valahi". Nu stiu cum a izbutit s-si creeze le-
genda. Dasclul era, ce-i drept, sever. Antipatiile, ce i se atribuiau, eu nu le prea gseam, sau oricum
numai Iiltrate printr-un perIect spirit de echitate. Fat de mine dasclul maniIesta o simpatie deosebit.
Mi-o servea ns n doze omeopatice, nct nici un moment nu m-as Ii ncumetat s abuzez sau s Iac
pe rsItatul. Se interesa de-aproape de dezvoltarea mea. mi da ghes s nvt bine limba german.
69
mi analiza n clas, cu satisIactie, lucrrile scrise. La aceste lucrri mai colabora si Tata, dar contri-
butiile lui m pricepeam s le camuIlez n dosul unor nendemnri voite. La o singur materie
schioptam : la limba maghiar. Prin aceast materie, nu umbla ns mai drept nici Dasclul, nct si
aici ne ntlneam pe un teren unde el era dispus ngduintelor celor mai surztoare. Pe la mijlocul lui
iunie 1906, dou sptmni nainte de examene, Tata, care tinea s plecm iarsi la Munte, s-a pre-
zentat la Dasclul meu, spre a-i cere permisiunea de a-mi ncepe vacanta nainte de ncheierea regle-
mentar a anului scolar. WolI a rspuns : ,Vi-l dau, cci i va prinde bine muntele. M ntreb ns ce
vom Iace la examene noi dasclii Ir de cel mai strlucit elev al scolii ! ?" Tata mi-a comunicat
aceste cuvinte simplu si Ir de nici o subliniere, parc mi-ar Ii pus numai n mn certiIicatul, cu care
aveam s prsesc scoala german.
ProIesorul Hans WolI n-a mai stat mult timp la Sebes, si i-am pierdut orice urm. Douzeci si cinci de
ani mai trziu aIlam, c, Icndu-se cettean german, n timpul ntiului rzboi mondial, a intrat n
carier consular-diplomatic, si c a urcat apoi treptele pn la o slujb nalt n Auswdrtiges Amt.
XV.
906, AJUN de septembrie. O sear mo-hort cobora, s tin isonul unei desprtiri si unei plecri. Cei ce
plecau, eram eu si cu Liciniu, cei ce rmneau erau printii si ceilalti. Plecam din Lancrm la Vintul-
de-Jos, de unde urma `s lum trenul spre Brasov. Printii se nvoiser s ne n-
70
scriem la ,Liceul Saguna" : eu, care rotunjisem 11 ani, n clasa I ; Iratele meu, care mplinea 15, n
clasa a V-a. Pn la Vint ne nsoti si Lionel, ca s ne ia biletele de cltorie. Trebuia de altIel s
n
5
va
d ?i asezati n tren, ca nu cumva, din greseal, s rtcim spre Arad. Nu cltorisem nc niciodat
cu trenul. Cltoria avea s dureze toat noaptea. Fiind preveniti nc de acas c la Teius trebuia s
schimbm trenul, `ntrebam la Iiecare halt, dac am ajuns sau nu n gara cu pricina.
M urmreste n legtur cu aceast cltorie o amintire de cosmar. Vd gri n noapte, Ielinare ce se
agit Iumegnd, luna alergnd, copii hrtuiti. La Teius, dndu-ne jos, am Iost ndrumati spre un vagon
de clasa a IlI-a, la coada altui tren. n vagon stteam, Ioarte nghesuiti, numai elevi, care, ca si noi,` se
duceau, strnsi de prin multe tinuturi, sate i trguri, la Brasov, ca s Iie vrsati aceluiasi liceu. Am
intrat n vorb, dar cum vagonul nu era luminat, nu ghiceam Ietele dect prin lumina alergtoare a
Ielinarelor de aIar. Din cnd n cnd trenul oprea n cte-o gar pustie, si-atunci venea ,cluzul", cu
cei doi snopi de mustat sub nas, asupra noastr, si tipa s ne mutm cu totii n alt vagon, la cellalt
capt al trenului. Luati de panic, noi, copiii, porneam, de Iiecare dat, Ir de a schita mcar vreun
nceput de protest. Credeam c asa trebuie s Iie. Ne luptam cu lzile si geamantanele, ce ne smulgeau
bratele de la rdcin, n timp ce masinistul de la locomotiv Iluiera cu ntreruperi, ca de plecare,
amenintnd s ne lase n gar ! Liciniu se opintea si icnea din rsputeri, crnd o enorm lad mult prea
grea pentru puterile sale. Nu puteam s-i Iiu de nici un Iolos. M tineam doar dup el, cu lacrimi n
ochi, sub teroarea semnalelor. ,Taci c nu pleac... Face el numai asa..." mi striga Liciniu,
71
linistindu-m. De-abia ne gseam un locsor n noul vagon, cnd, ajunsi n alt gar, acelasi glas al
,cluzului", ne izbea urechile : ,Jos, jos ! n alt vagon !". Aceeasi panic, aceleasi semnale, aceleasi
strigte si plnsete. Neomenia s-a repetat pn la Brasov de cteva ori. Si nu ntelegeam pricina. Se
aprindea de Iiecare dat osia vagonului sau numai spirtul n burta mustciosului ? De Iapt totul era o
simpl btaie de joc a cluzului, care se gdila probabil de-o sadic plcere, chinuind turma de copii.
Dup o noapte de neodihn si de stupide, ne-gndite, ptanii, ne apropiam de Brasov. Eram obosit.
Privind n dimineat, prin geamul usor aburit, avui impresia c trenul se misca invers. Parc ne-am Ii
ntors spre locurile de unde plecaserm seara, si dac n-ar Ii Iost de Iat ceilalti copii, s m asigure c
o tineam spre rsrit, as Ii crezut c rtcim spre apus. n gara Brasov ne n-voirm, cu alti ctiva copii,
s lum o trsur, mprtind costul. Ceilalti copii Iur descrcati prin cetate. Pe noi birjarul ne mai
ducea pn n Schei, pe Ciocrac, unde descindeam la locuinta lui Liviu, a crui adres ne-o Iixaserm
Iiecare de dou ori : o dat pe-un biletel, o dat n cuget. Fratele nostru mai mare era acum tnr
proIesor la ,Scoala real" din Brasov. Se cstorise n vara aceea, cu Iiica unui notar din Cugir. n
penuria de locuinte de la Brasov, tnra pereche gsise o csut, nu tocmai pe plac, pe Ciocrac. Cnd
am sosit noi, sosea si mobilierul lor, de-a dreptul de la Iabric. n micile ncperi lzi, mese, scaune,
dulapuri stteau claie-grmad. Peste toate mai clcam si noi. C-o zi nainte nimeriser tot aci si doi
Irati de-ai cumnatei. Cum nimenea nu Icea caz de sosirea noastr, m-am ntins, Ir de alte Iorme, pe-
o canapea si am adormit. Cnd m-am trezit, pe la amiaz, mi-au
72
trebuit clipe pn s pricep unde snt. Un simt-mnt de neagr nstrinare m lua n stpnire. Mi se
prea c nu mai snt eu, ci altul. M npdea o jale de nenduplecat pe la inim, pe la tmple, prin ochi,
si se alegea nod n gt. M vedeam prsit. N-am s mai vd pe Mama si pe Tata un an ntreg ! Ce leac
voi gsi acestui gol ? M simteam si rsIirat prin toat deprtarea, ntre locul unde stm si locul de
unde pornisem. Si plngeam monoton si lung, si nimenea nu mai putea s m linisteasc. Servitoarea
si arta, Ir nconjur, prerea c m-a deocheat cineva. Am acceptat si eu aceast explicatie, si am
but apa n care Iata stinsese un crbune. n cele din urm de ce nu ? M deochease spatiul i timpul !
Si paharul de ap mi s-a dat ca s m pot iarsi aduna din atta drum si atta vzduh si s sosesc de-a
binelea, unde sosisem.
Am stat pe urm la mas. Nu mai plngeam, dar reIuzam s rspund ntrebrilor, cu care cei din jur
ncercau s m descoase. Dup ctva timp ncepur s rd de mine, si Iratii mei si cumnat-mea, si
Iratii cumnatei mele, c m dau cu atta nestpnire n spectacol. Si cu ce ? Cu dorul de cas ! Cu acest
Ileac de dor ! n realitate eu nsumi eram mirat, Ioarte mirat, de jalea mea. N-am struit oare eu nsumi
zi si noapte, toat vara, pe lng printi, s m trimit la Brasov ? Atunci de ce aceast simtire ?
,Haide, sterge-ti lacrimile ! mi-am zis, si nu te mai sIrma, c nici nu-ti sade si nici nu se cuvine !"
Dup ceasul prnzului, am iesit cu Liciniu n oras. M tra, aproape, dup el. Apucarm spre Liceul
Saguna. M pstram nc n tristetea mea. Dar totul a Iost dat uitrii n clipa cnd am intrat ntr-o
prvlie, s ne cumprm chipiile de rigoare, chipiile de ,studenti". Al meu, pe care-l visasem toat
vara, era de stil Irancez
73
tivit cu panglic rosie, al lui Liciniu cu panglic albastr. Cu chipiile pe cap, am luat-o iarsi spre
liceu. Asa am nvins cea dinti si cea mai grea criz de nostalgie !
n Iata liceului elevii de toate clasele tineau obisnuitul trg de crti, care probabil si pe vremea lui
Anton Pann se nItisa tot att de rsritean ca si astzi. mi cumprai si eu crtile de scoal, cam uzate,
dar Iolosibile. Dup vreo cteva zile, clopotelul liceului suna orele, de intrare si iesire. Eram n clasa I
exact 60 de bieti, veniti din toate tinuturile transilvane si bntene. Unul singur din vechiul regat. n
primele sptmni colegii, mai vr-tos brasovenii, care erau Ioarte siguri de Irumusetea graiului lor, m
cam luau la vale pentru romneasca mea din Lancrm, unde se vorbea un dialect cu ,e" deschis, care
s-ar scrie ,".
Prieteniile prindeau si ele s se-nIiripe. ntr-o banc strlucea un biat de mocani din Scele, Ioarte
scuturat, cu ochi vii, ce-i strjuiau de aproape rdcina nasului : Gheorghe Popa. Era singurul coleg de
clas, de care m apropiam, deocamdat. Celelalte prietenii mi le alegeam prin clase superioare, rod al
sIerturilor de ceas de recreatie.
Cu ajutorul mai ales al anecdotelor, ce pluteau n jurul lor, apoi dup gesturi si ticuri, dup miscri si
nItisare, m czneam s-mi alctuiesc n nchipuire Iigura interioar a proIesorilor. Din primul
moment trebuia s m Iascineze ntr-un Iel dasclul de latin N.S., o aparitie ciudat, un om
incalculabil, de comportri echivoce, despre a crui inteligent exceptional printre attea de rnd,
auzisem mai de mult. Am bgat Ioarte curnd de seam c programa nu-l prea interesa si c nu avea
dect prea putine aderente la slujba sa. Numai rareori tinea cte-o lectie, cu care ne cucerea si cu care
si rscumpra
74
absentele suIletului. De obicei, el intra n clas, mus-cndu-si buza de jos, cu gndul aiurea. Se aseza
la catedr, si purta o clip privirile peste noi. Dar uit- , tura lui ne lua prin tangent si luneca peste
noi parc am Ii Iost unsi cu ulei. Pe urm dasclul ncepea s scrie. Stiam c scrie articole pentru o ga-
zet si c era un Ioarte temut polemist. Ne lsa s ne Iacem de cap. La nceputul orei avea grij de
a ne ocupa cu ceva, dar la sIrsit nu cerea niciodat lucrrile. N-au trecut dou-trei sptmni si trebui
s constat c i-am cstigat simpatia cu rspunsurile, ce i le-am servit n cele cteva ore, cnd el se ridi-
case deasupra nivelului obisnuit al constiintei sale proIesionale. si Iixase numele meu, ceea ce
nu era tocmai greu, de vreme ce la scolile din aceeasi cldire existau doi proIesori cu acelasi nume :
Iratele meu Liviu si unchiul meu IosiI. Cu nici unul din ei N.S. nu se gsea n relatii deosebit de
norocoase, -ceea ce, evitnd euIemismele, nsemna c ei nici nu-si vorbeau, si nici binete nu-si
ddeau : o mprejurare, n care la nceput vedeam o mare nesans pentru cel de al patrulea n neIastul
joc ! Cu att mai neasteptat Iu n ochii mei tot mai nvederat lui aplicare spre mine. Privirea lui m
cuta printre ceilalti, cu ncredere, aproape cu prtinire. Raporturile proIesorului cu clasa se
deIinitivau. La catedr el se simtea exteritorial, iar clasei el i pregtea n cele din urm o surpriz,
acordndu-i un soi de autonomie. Nu-si lua osteneala s retin numele elevilor. Dimpotriv, el
cuta s uite orice balast, s uite, s uite. Gsise de altIel o splendid metod de a ocoli orice
inutil ncrcare a memoriei sale de dascl. Cnd se ntmpla, si aceasta cel mult o dat pe
sptmn, s examineze, Icea apel la numerele de nscriere ale elevilor: ,S rspund
numrul 7, 51, 45 etc". Rezultatele inconcludente ale unei
75
asemenea examinri se spulberau Ir urm, n aceeasi clip. ProIesorul se socotea ns desigur
prea mult scos din ale sale chiar si de acest ,minim de eIort si atunci se hotr s-si simpliIice situatia
ntr-un chip cu totul uluitor : va nlta clasa la rangul unui teritoriu suzeran. ntr-una din zile a intrat n
clas muscndu-si cu dintii buza inIerioar si se asez la locul lui: ,Asa, mama dracului !" si apoi,
nitam-nisam, un strigt: ,Blaga !". M ridic speriat de sunetul ceresc de la catedr ! Dasclul si
nvrtea privirile peste noi, parc ar Ii voit s ne apostroIeze : ,Blestematilor, de aci ncolo s-a isprvit
cu huzurul ! Sntem la scoal sau la circ ?". Dar privirile lui ncruntate au iesit si de ast dat pe
Ierestre si nu s-au mai ntors. Era din nou absent, iar glasul lui se nmuie : ,Blaga, de-acum vei
examina tu ! ti Iaci rost de un carnet, n care vei introduce numele tuturor elevilor... Dup Iiecare
rspuns pui nota! Pe mine toti elevii vor aduce cte-un ban de aram, asa, m-ati nteles ? si banul l
veti da lui Blaga, s-si cumpere blajinul un carnet !". Si cu aceasta proIesorul se retrase n sine, scoase
din buzunar niste hrtii, si lu condeiul si se aplec peste articolul su, nceput de acas. Cam mirat de
marea demnitate, n care eram nscunat, ncepui a examina. Cnd silintele mele nu mai puteau s tin
clasa n Iru, proIesorul si Icea simtit prezenta printr-un urlet destinat s Iie auzit pn n biroul
Directorului : ,Asa, mama dracului, liniste ! !". Si-n clas se Icea iarsi liniste de mormnt, iar eu mi
redobndeam autoritatea, pentru care pantalonii mei nu erau destul de lungi, n gnd Iceam reprosuri
tardive Mamei, care nu m-a ascultat, cnd, ast-var, i tot spuneam s nu m trimit la Brasov n
pantaloni retezati pe la genunchi. (N.S. avea sa ne Iie proIesor de latin
76
opt ani n sir. Prea mult latin n-am prins de la el, nici gramatic, nici vocabule, dar cele cteva lectii
de pomin, ce ni le-a oIerit, cu capricioas intermitent, despre Iuliu Caesar, Virgil, August, Horatiu,
Cicero etc. au Iost pentru mine tot attea evenimente. Cu attea lectii de nalt nivel, proIesorul se
mpca ntructva cu propria-i constiint, dar si cu noi, care l ascultam cu rsuIlarea tiat !)
O zpad timpurie czu n toamna aceea. Pe la sIrsitul lui octombrie Tata si Mama sosesc pe ne-
asteptate la Brasov. si ngduiser s beneIicieze de-o cltorie aproape gratuit la istorica expozitie
de la Bucuresti. ntorcndu-se era Iiresc s se opreasc si n urbea noastr. Era o revedere ce aprindea
n mine nc o dat toat nostalgia. Ce era s le povestesc, printilor ? Erau attea, si attea de artat n
cuvinte, si le vorbii alandala. Despre isprvile de la liceu, despre proIesori si apucturile lor, despre
noii mei prieteni, si, natural, despre carnetul cu note de la latin. Liviu, Iratele meu, proIesorul, de-o
corectitudine juvenil si pedant, si desIsura, nu stiu a cta oar, n vorbe grave, proIunda indignare
Iat de metodele lui N.S., eu ns simtindu-m complice, mi vedeam amenintat rostul cu care Iusesem
investit, si-mi imploram Iratele s nu Iac, n consiliul proIesorilor, caz de aceast situatie, c m
nenoroceste. ,Ce caz are s Iac, mi prostule ?" interveni Mama. ,Sau crezi tu c Irate-to a czut pe
cap ?" mai aduga Ea, pe-un ton ce nu-mi comunica nici o certitudine linistitoare, pe-un ton din
care se ghicea parca si teama ei c ntr-adevr Liviu ar Ii Iost n stare s ridice att de inoportun o att
de dezagreabil chestiune n consiliul proIesorilor.
Tata si Mama Icur o vizit gazdei, la care eram incartiruiti, eu si cu Liciniu. Ne gsiserm la
77
Brasov chiar dintru nceput o camer, tot pe Cioc-rac, peste drum de Liviu, la o Iamilie trocreasc.
Stpnul casei era mcelar. si avea prvlia n Cetate. Nu venea acas dect seara. Si era totdeauna
beat. Aspru la vorb si repezit. Noi bietii gzduiti dam Iat cu mcelarul doar duminica dup-amiaz,
cnd matahala iesea pe gangul casei, cu ochii nrositi de somn si de aburii buturii. Salutam smerit si
cu inima gmlie. Grozav m temeam de acest om, pe care-l auzeam cteodat, noaptea pe la ore mici,
b-tndu-si nevasta si copiii ntr-o odaie alturi. n toat cetatea Brasovului exista, n timpul
acela, un singur personaj, ce-mi inspira o teroare si mai violent dect mcelarul, la care locuiam.
Acest de al doilea temut era Rupi, cel cu miscrile de sperietoare de psri scpat din par. Rupi
era un domn exaltat, cu gesturi nervoase, corect mbrcat, dar evident iesit din ttni. Purta un
baston, pe care-l mnuia cu stngcii de automat deranjat. Fusese n unele sezoane, client al unor case
de sntate, care ns i redeschideau portile, restituindu-l prea devreme vietii si strzii,
niciodat mai breaz dect intrase. Toti copiii, strnsi n haite, tipau dup el ,Rupi", n toate tonurile,
pe strzi, prin piat, pe dup zidurile cettii, si prin livezi. Porecla nu spunea nimic, dar scotea din
srite pe cel vizat. La rndul su, Rupi izbea ca din senin, cu bastonul, pe orice biat, chiar
pasnic, care trecea neprevenit pe ling el. Si Rupi dezlntuindu-se mecanic, lovea cumplit, s te
despice-n dou. Locuia undeva prin Schei, si avea dese drumuri pe Ciocrac. Cea dinti grije a mea,
cnd ieseam din curte, era s cercetez cu luare-aminte, n toate prtile, dac nu cumva trece Rupi.
Cnd se ntmpla s-l vd la cajpt de ulit, m ascundeam n grab, unde se nimerea, dup
porti, n grliciuri de pivnit, n gropi, n
78
canal, sub poduri, de-ar Ii Iost cu putint as Ii disprut si n gaur de sarpe. Fapt e c
plimbrile nu-mi erau nvluite de acel cald si agreabil sen-, timent de securitate, ce ti1 d
convietuirea cu semenii nuntrul unei cetti cu rnduieli bine statornicite. Nesiguranta
mea se nIiinta din pricina lui Rupi, dar si din pricina micilor trocari. Micii trocari erau
bietii scheieni, bstinasi. Puslamalele circulau de obicei n grupuri compacte, n vederea
ntlnirilor cu liceenii, care nu erau de prin prtile locului, si crora le purtau o pic asa-zicnd
proIesional. Lupte cu pietre pn la snge si ncierri cu lovituri de bricege, schingiuiri
aveau adesea loc. Evitam pe ct mi era cu putint n-tlnirile pe teren cu acesti derbedei.
Mai existau ns pentru mine si unele primejdii invizibile. Ca s ajung acas, Iie de la liceu, Iie
din Cetate, eram nevoit s trec pe lng un cimitir izolat n dunga unei livezi, de-a lungul unei alei ce
urca spre Tmpa. Seara, cnd se ntuneca, zream prin gratiile cimitirului, candelele arznd pe
morminte. Acolo si dormea somnul de veci poetul Andrei Muresanu. Un Iior m mbrca
rece, de cte ori o luam pe lng cimitir, pe ntuneric. mi nchipuiam c staIia de brum
IosIorescent a lui Andrei Muresanu ar Ii putut s m cuprind o dat cu bratele, pe la spate, si o
senzatie de atingere sepulcral cu lumea da dincolo si Icea prtie pe sira spinrii mele.
O tineam sgeat pn acas. Cu Iruntea ndusit m opream la poarta de lemn. Atrna
acolo un ciocan de otel, pentru dat semnale, n Iorm de sarpe, ce rspundea pe-o mic
nicoval. Prindeam ciocanul si izbeam cu putere n poart, nendrznind s privesc napoi n
noapte. Loveam cu o insistent si cu o nerbdare c se producea o tulburare n toat vecintatea.
M mai linisteam
numai cnd m ajungeau glasuri de pe la Ierestre. Din vecintate mi s-a strigat odat pe-un ochi de
geam, ce s-a deschis si s-a nchis repede ca usita unui ceas cu cuc : ,Ce bati asa, c doar nu vin
ttarii ?". Omul care m dojenea nevzut, nu bnuia, c ceea ce venea n urma mea era mai nIiortor
si mai de necuprins dect un duium ttresc. Trecnd adineaori pe lng mormntul lui Andrei
Muresanu auzisem ca un zvor de cosciug, ce se deschidea, si-un clinchet de candele atinse de cineva
n mers nevzut.
XVI.
RECEAU zilele, sptmnile, lunile. Un gnd m obseda. Greuttile, cu care luptau printii, erau din cele
mai serioase, i auzisem de attea ori vorbind
mm

mmm
despre bnci, datorii, cambii, restante. Opintirile
mele se nteteau, n speranta de-a obtine, pe temeiul certiIicatelor scolare, vreo burs sau alte ajutoare,
cel putin masa. Aspiratia mea secret, despre care nu suIlam o vorb nimnui, era s-mi scap printii,
asupriti de scadente penibile, s mi-i scap de orice cheltuieli, s m cresc singur, ca vrbiile. M-am
angajat, de ndat ce mi s-a dat prilejul, s dau meditatii colegului din vechiul regat, dar cu atta treab
izbutii cel mult s-mi Iac rost de niscai bani de buzunar. Bursele, ce se mprteau la liceu, putine si
derizorii, erau, n orice caz, destinate elevilor mai naintati. Faptul c un Irate ajunsese proIesor la
Brasov nu constituia o mprejurare, ce mi-ar Ii nlesnit dobndirea ajutoarelor, de care as Ii avut
nevoie. Dimpotriv, mprejurarea alctuia pentru
80
mine un dezavantaj, cci se credea c el, om Icut, ar putea s-si ajute Iratii. Dar Liviu se gsea n im-
posibilitate chiar si numai de a se gndi la asa ceva, de vreme ce el nsusi era nceptor, si Icuse o
seam" de datorii pn ce s-si termine studiile universitare.
n aIar de materiile impuse scolarului prin programe, n-as putea spune c, n timpul acela, m-ar Ii
interesat n chip deosebit ceva. Mai citeam, ce-i udrept, ici-colo, cte-o carte din biblioteca clasei, dar
nu semnm nc de loc cu ceea ce s-ar chema un cititor pasionat. Ba da, voi numi totusi unele lucruri,
cu care m ndeletniceam cu plcere. M preocupau, de pild, anume probleme de stiint. Eram un
geograI Ir pereche n tot liceul. Iar la geograIie am trecut peste puntile GeograIiei Iizice, la Astro-
nomie. Astronomia mi comunica realmente sentimentul unei cresteri personale, al unei treziri. In
marginea ei mi Iceam singur speculatiile. Descoperii crtile lui Flammarion. Perspective cosmice
negndite mi se deschideau. Lumea planetar si galactic deveneau pentru mine un mediu real, care
mi solicita la Iiecare pas un eIort de descurcare si n care palpitam cu ardoarea proprie vrstei. M
ntrebam uneori dac Christos s-a ntrupat si pe planeta Marte. De unde, pn atunci, m Irmn-tasem
ncarcerat ntr-o viat interioar de natur religioas dominat de mitologia biblic, acum mi
denuntam singur aceast mitologie, Ir de ajutorul vreunei lecturi, drept ceea ce era : adic drept mi-
tologie. Ce caraghioas mi se prea ntmplarea cu crbusul ! (Totusi m temeam nc de spectrul lui
Andrei Muresanu !) Singura perspectiv valabil era pentru moment cea ,naturalist". N-am avut
nevoie nici de critica biblic, nici de Strauss, nici de Renan, si nici de alte mrturii ca s aduc n Iata
judectii
81
mintii mele miturile biblice. Trezirea m-a zguduit ntr-att c as Ii voit s dau din ea si altora. M
doream adic nconjurat de prozeliti. Pledoariile mele cstigau de la o zi la alta amploare si se umpleau
de lumina celor mai varii argumente. Ctiva colegi au nclinat steagurile. Ceilalti se ridicar ns m-
potriv, si ntr-o zi se gsi n sIrsit unul gata s m rpun : m pra catihetului. Licentiat al Faculttii
de teologie din Cernuti, catihetul a ascultat jalba duhovniceste, dar ezit s-mi curme limbutia
luminist prin msuri mai drastice. Organi-zndu-si cu impresionant rbdare, un ciclu de lectii, el
cuta s ne ndrume, Ir a m aduce de-a dreptul n discutie, spre alte idei, ca si cum ntreaga clas ar
Ii Iost un aluat inIectat de-o drojdie bolnav. Dezbaterea, n care el, catihetul, era singurul protagonist,
lua o ntorstur moralizant ce m dezarma. Din parte-mi, am rmas pe pozitie, dar hotri s nu mai
Iac uz de trezirea mea. ncepeam s bnuiesc, cel putin vag, si chiar s m tem c ntre adevr si
moral ar putea s existe oarecare incompatibilitate.
ntia iarn la Brasov a Iost grea. Nu eram obisnuit, nici cu negurile, nici cu Irigul tinutului. Tara Brsei
cstiga n permanent, si pe ntreaga monarhie, premiul la temperaturile joase. Se mai Icu, nu stiu
cum, c tocmai n iarna aceea, gata n Iiecare noapte s nghit coloanele de mercur ale uneltelor de n-
registrare, am umblat tot timpul numai c-o pelerin necptusit. Adevrat e c Iusese dorinta mea s
mi se cumpere pelerina. Nu prevzusem c aceasta nu putea s Iie o mbrcminte de iarn. Fratii ar Ii
Iost chemati s aprecieze mai just. M ntrebau ei, uneori, dac, nu mi-e Irig. Drdiam, dar rspun-
deam : nu !
82
Bteau, n sIrsit, cu aripi de porumbei, vesti de primvar prin aer. Noi, copiii, ieseam pe Romuri,
ntre cele dou turnuri n ruin, si stm la soare. Umblau gngniile prin vreascuri. Obrajii si minile
prindeau culoare. Ceturile ne cercetau tot mai rar. Si Tmpa nverzea.
n luna mai avu loc n Stejeris, asa-zisul ,maial", o petrecere, n plin aer, a elevilor de la toate scolile
romnesti din Brasov. Era un jubileu anual al cloro-Iilei, o serbare a codrului si a centenarelor
haiducesti, Ir dat precis la calendar. Luau parte cu ,gau-deamus" si proIesorii, si alti cetteni,
cu Iamiliile lor. Era o serbare cu mese ntinse sub copaci, cu Iocuri aprinse sub Iagi si stejari, cu
butur, chiote, jocuri si dans. Sub corturi boltite se tiau miei pentru Irigare, se desIundau butile.
Ctiva dintre vljganii clasei a Vil-a si a VUI-a m luar ntre ei, si pentru cteva replici, cu care
stiusem s-i ncnt, mi deter s beau, mai nti vin, si apoi bere. Se clca legea de totdeauna a
butului, dar ce le psa lor ! Puseser gnd s m ameteasc, ca s m port pe urm cum m-o tia
capul. Si au reusit. La nceput rdeam ca un mic Iaun, apoi devenii zgomotos ct zece. M suiam pe
mese si umblam, lundu-le n sir, peste toate, ceea ce mi da senzatia c as clca pe coperisele caselor
dintr-o tar ce era a mea si numai a mea. n cele din urm czui lamentabil ntr-un sant n marginea
pdurii. Se nvrtea verdele codrului cu mine. Si m-a luat un ru, ce m ntrca, o dat pentru
totdeauna, de veselia ,maia-lelor". Un coleg s-a apropiat de mine. ,S-ti ridic putin capul !". M
pregteam s restitui naturii ce era al naturii. Apoi n plin marasm i-am spus milostivului samaritean
: ,sta nu e capul, sta-i curul !".
7 Hronicul ti cntccul vrstelor
83
XVII.
ECTII, lucrri, examinri, severitti proIesionale si mustrri pentru attea neglijente, ambitii rnite si
autorepro-suri astea alctuiau umplutura zile-mmmmm
[Ol
~ `e lucru. Dumineca ne duceam n
siruri la biserica SI. Nicolae, unde, etaln-du-ne palorile n Iata catapetesmei, stm n picioare cte 4
5 ore. De la un timp ne ncerca Ioamea, privirile ni se prelungeau peste tipsiile imense cu coliv,
asezate printre sIesnice. La ncheierea slujbei ni se mprtea coliv. Pentru primirea darului, n-
tindeam mna cu o hrtie, din vreme pregtit pentru aceasta. Preotul lua cu o lingur din grul Iiert,
portii mari, socotite `pentru cpcuni, si ni le punea n palm, iar noi ieseam n cimitir, unde sprijiniti
de cte-o cruce de piatr consumam pomenirea mortilor. Mult timp simteam nc un gust de miere si
gru n gur.
Anotimpurile se succedau, ocolind parc evenimentele, ce s-ar Ii putut ntipri amintirii. Asa se
ncheia clasa I. Asa ncepea clasa a Ii-a.
Eram n clasa a Ii-a, cnd veni la Brasov si Lon-gin. Dup ce scptase prin clasa a V-a liceal, Icu un
an de xicenicie privilegiat la un mare negustor din Orstie, iar acum se nscria la scoala de comert,
care dura trei ani. Scoala de comert se gsea n apropierea Liceului Saguna. De cte ori mi venea la
ndemn, dam o sritur pn acolo, aceasta mai ales, pentru delicioasele cornuri ce se gseau de vn-
zare la ,pedelul" scolii. Dar si pentru altceva. Scoala comercial era Irecventat n cea mai mare parte
de bieti mai n vrst, de Ilciandri cu mustcioar, mpinsi de nevoie sau de nclinri nnscute spre
cariere practice. Stpnea la aceast scoal o men-
84
talitate aparte, proprie adolescentilor arsi de setea unui cstig la repezeal. Elevii de la aceast scoal
umblau mai (pe pmnt, dect liceenii, zburtori cu plete-n vnt.
In sIerturile recreatiei comercialistii se adunau n latrin, unde Iumau n ascuns cu seriozitatea unor
oameni nchinati Ir scpare patimii. Treceam c-teodat si pe acolo. ,Ce-i mi, ce cauti pe-aici ?"
m repezeau uneori mustciosii, tachinndu-m, si azvrlindu-nii cte-o porecl de
circumstant. mi permiteam rspunsurile cele mai Ianteziste. Odat, mai stiu, c-am rspuns :
,Iac-asa, am venit s m p... pe scoala comercial !". Treab la care am si procedat Ir preget. n
cele din urm insolenta mea exprimare nici nu cuprindea vreo deosebit exagerare, cci
pisoarul era ntr-adevr un zid al scolii, nconjurat de trei prti ca de-un sopron. Cum n replica mea
pusesem un oarecare accent copilros, dar si o necuviincioas nuant de constiint
intelectual, nelaloc de la mic la mare, comercialistii m-au luat pe sus pn n tinda
,pedelului", unde mi-au nIundat gura cu cornuri, ca s-mi taie pe viitor orice poIt de atari rspunsuri.
Desi amenintat s Iiu suIocat, nduram pedeapsa cu plcere. Mai era ns si o alt mic si delicat
chestie ntre mine si scoala de comert. Se gseau acolo si vreo ctiva tineri cu preocupri de viat
nocturn si cu gndul prea putin la carte. ProIesorul lor de geograIie, diIicil din cale-aIar,
Andrei Brseanu, i ocupa pentru acas cu diverse lucrri, printre care superlativ anevoioase erau
hrtile de desenat. Cum tinerii si rezervaser noptile mai mult pentru explorri prin suburbii,
dect pentru hrti, m-au angajat pe mine pentru treaba aceasta care cerea o executie migloas
si de precizie sub sticl mritoare. Contra onorar, Iireste ! Nu o dat s-a n-
85
tmplat ca ilustrul proIesor s se opreasc n cursul orei de geograIie tocmai asupra acestor hrti ale
mele, ca s le dea drept model. Presupusii autori se umIlau n pene, n bncile lor, sub torentialele
elogii. n ziua cnd dam comercialistilor rspunsul, de care am pomenit, m duceam s le cer un spor
de simbrie, la care socoteam c aveam Ir ndoial un drept dup succesele obtinute.
XVIII.
N DUP-AMIAZA de Florii, din primvara anului 1908, cei trei Irati, contrar obiceiului de a nu prsi
Brasovul dect n vacanta mare, plecam spre MHBMBBBH Lancrm. ncepuse tocmai vacanta de Pasti.
Cum de ctva timp nici o veste de acas nu-si mai Icuse drum pn la noi, plecam s ne ncredintm
noi nsine de ceea ce putea s Iie motivul tcerii. Soseam acas a doua zi dimineata. Nu eram asteptati.
Mama ne primi n prag, cu Iata crispat, ngrijorrile ei, care si aveau pricina n alt parte, se adunau
acum asupra mea. Soseam acas palid, ogrjit, si cu o lumin ca de Iebr n ochi. Mama m strnse n
brate : ,Nu tusesti, dragul mamii ?". ,Nu, mam, n-am nimic. M simt bine", Icui eu. Nu, pricina
ngrijorrilor ei, nu puteam s Iiu eu. Simteam c Mama ar vrea s ne destinuie ceva, dar sovia. Noi
o priveam muti, si asteptam. n-torendu-si Iata, ca s nu-i vedem Irmntul, Mama ne spuse : ,Tata e
bolnav !". M-a lovit cu ascutis n inim. Clipe s-au scurs pe lng mine, parc n-as mai Ii Iost n Iiint.
Apoi apru si Tata. Da, avea Iat de pergament, si tusea. AIlarm, tot de lai Mama, c Tata Icuse
din imprudent o rceal.
86
cteva sptmni mai nainte, cnd a adus vit-de-vie american dintr-un sat ca la vreo 30 km de-aici.
Tata tinea s-si replanteze via de pe coast, ce Iu-l sese distrus, n ultimii ani, de Iiloxer. Tata ! Ochii
nu-i mai scprau ca altdat. Albastrul deschis al privirii sale cobora acum spre cenusiu. Era sleit, cu
Iruntea nrourat de sudoare. Mascndu-si grijile, ne ntreba ce mai e nou pe la Brasov. Am iesit cu el,
n curte. Dorea s stea la soare. Vibra n aer, sIios, un sunet de primvar. Se arta s Iie cald n cursul
zilei. Pe la vreo 10, Tata m ntreb, dac n-as vrea s m duc cu el pn sus pe coast, s cercetm vi-
tele, ce le-a sdit. Si-am plecat. Ct a tinut calea pe cmp oblu, Tata mergea nc destul de bine.
Dar cnd a Iost s urcm poteca spre vie, i era greu si se oprea la Iiecare pas. De jur mprejur se
deschidea peisajul, n mijlocul cruia Tata m speriase cndva cu povestea cucului. Cnta si acum
cucul, dar cnta a tgduire si pierdere. Iesise cucul la chemarea cui ? Si cine-i ncuviinta si acest
cntec, cnd domnul mare, Soarele, ntemeia o lume a Igduintei ? Seara, dup ce ne-am ntors
de la vie, Tata simti Iiori, si ca o sil de viat, si Iu nevoit s se culce. l lua Iebr mare n toat
Iiinta. Cele dou sptmni, ct am mai stat acas, el nu s-a mai ridicat din pat. Am luat iarsi trenul
spre Brasov, cu inima grea. Dup vreo cteva sptmni Mama ne ncunostiint c Tata a plecat
ntr-un sanatoriu, departe, n Muntii Boemiei. Era ntia oar c mi cdeau sub ochi slove
asternute pe hrtie de mna Mamei. Curios, pn atunci nici nu-mi ddusem seama, c Mama
nu ne scria niciodat. Aceasta era treaba Tatii. Acum se vedea constrns s poarte ea con-
deiul. M emotiona acest scris, dar cum as Ii dorit
87
s se ntoarc iarsi, ct mai repede, vremurile bune cnd Mama nu ne scria.
n Muntii Boemiei Tata a ndurat vreo dou luni ngrijiri ce nu mai erau n stare s stvileasc mersul
boalei. Ca attia bolnavi de plmni, el czu prad usoar amgirii, cu privire la starea sa, si nu se arta
ndelung rbdtor cum s-ar Ii cuvenit. La pricinile nerbdrii, ce-l cuprindea, se aduga si Iaptul c nu
se putea obisnui cu atmosIera strin. La sIrsitul lui iunie, cnd, dup ncheierea anului scolar,
reveneam n Lancrm, l-am gsit si pe el acas. Tata zcea. Era o umbr cu respiratia retezat la un
sIert. Totul se stinsese n el : sngele, glasul. Numai Iebra si tusea izbucneau, puternice, prin cldirea
lui de oase. Muntii Boemiei i mcina-ser ntructva optimismul, ce nsoteste de obicei aceast boal.
Mai avea ns ncredere n muntii nostri, mai ndjduia c-o s-l pun pe picioare ozonul carpatic.
Asteptase doar s sosim de la Brasov, cei trei, ca s ne mai spun un cuvnt, Iiecruia, si s plece apoi
cu Mama la Oasa, o asezare de pdurari pe rul Sebesului, sus, Ioarte sus, acolo unde prin tumultul
brazilor ncepea valea Iermecat a Frumoasei.
n Lancrm am rmas : Lionel, Liciniu si cu mine. O verisoar mai n vrst, Iiica unei surori de-a
Mamei, de prin prtile Orstiei, nu a pregetat s vie la noi, s se ngrijeasc de toate cele ale gospo-
driei. Casa o simteam totusi pustie Ir de cei plecati ! Un gol adnc se muta din odaie n odaie. Nu
m-am regsit, pn cnd, ntr-un ceas de singurtate, prinsei a cuta prin biblioteca Tatii. AIlai printre
altele, niste colectii vechi de-ale ,Convorbirilor literare", de prin anii cnd Tata era june. Am scos din
raIt un volum, m-am dus n grdin, m-am ntins sub un mr patul. RsIoind, descoperii un
Iragment din ,Faust", n traducere. L-am citit. Era marea scen, n care Faust ncearc s se
otrveasc, dup ce-si trece nc o dat prin vile sumbre ale cugetului toate deceptiile. Sngele mi
suna n urechi,' ridicat de simtire. mi suIla n pnze un vnt nou. Aceasta a Iost lectura decisiv ce a
desteptat n mine, la vrsta de 13 ani, cea mai nestioas patim a cititului. Scurt timp dup aceea am
dat n aceleasi colectii ale ,Convorbirilor literare" peste studiile IilozoIice ale lui Vasile Conta.
ncercrile de metaIizic materialist ale gnditorului romn mi-au tinut luarea-aminte, ntr-un
moment, cnd eu nsumi, cu neajutorrile si elanul, proprii unui ajun de pubertate, gndeam n acelasi
sens. Dibuielile mele do-bndeau, datorit acestor lecturi, o limpezire neasteptat, si rzvrtirile o
legitimare. Nu mai eram singur. M ntlneam cu cineva. mi conIruntam gndurile cu ale unor semeni,
care gndiser si ei la Iel, cu deosebirea c acestia erau inIinit mai maturi, si se nltau pe alte temeiuri,
mai solide. Nu m descopeream prin urmare cugetnd dup norme n-tmpltoare Iurisate n mine ca s
m rtceasc, dimpotriv m vedeam n slujba unor criterii, de care se cluzeau si altii. Dar pe urma
acestor prime lecturi abstracte m simteam sporit si altIel : luam ntia oar atingere cu terminologia
IilozoIic, si m nvtam cu cuvinte de obrsie greac sau latin, care trebuiau s-si pstreze caratele
lor, printre cele de rnd. Unele studii darwiniste mi-au czut n mn, tot atunci. Era pentru setea acelor
sptmni, exact ceea ce cutam. S-a Icut atunci ca si mai trziu, c mi gseam, cu o sigurant de
somnambul si cu o intuitie ce nu da gres, tocmai lecturile trebuincioase. Eram parc purtat de-un in-
stinct aparte, asemntor aceluia, ce ndrum pe copilul cu oscioare Iragile s road var, dac nu-si
88
89
gseste n alt parte, atunci chiar din zidul casei.
M opresc putin ca s-mi amintesc de o dimineat pe la nceput de august, ntiprit Iiintei mele cu
amnunte, ce mai au si astzi glas. M trezeam din-tr-un somn adnc, ce se hrnea singur, renscndu-
se din sine, parc n-ar mai Ii voit s se curme. De ore acest somn nu-mi mai era tulburat de nici o
miscare prin cas si curte. Acum m trezeam si-mi Irecam ochii. mi dau seama dup linistea, ce
domnea ca niciodat mprejurul meu, c rmsesem singur acas. Ornicul btea ora 8. mi adunam
gndurile. Nici din sat nu ptrundea nici un zvon pn la mine. Totusi aIar era soare. Si cald. Casc
ochii mai tare ca s nteleg ce s-a ntmplat. Da, Lionel a plecat ca ieri la Oasa, chemat s duc pentru
nceput de lun cele trebuincioase. Verisoara si Liciniu, si servitorul au pornit de dimineat la Sebes,
cci e zi de trg. Despre toate acestea czuse o vorb nc de asear. Iat pentru ce am rmas singur
acas. Din pricini mai multe, de a doua mn, iar nu ca s dau Iat cu aceast liniste Iatidic, ce m
mpresura, cnd m-am trezit. Sr din pat, m mbrac repede, si ies n curte.
mi iau o carte si m-asez sub dud. n asteptare nu voi avea altceva mai bun de Icut. Voi citi. Pe la ora
9 intr n curte Prgarul satului. Se apropie, ezitnd, de mine. ntreab de ai casei, cutnd cu ochiul
scotocitor prin golul buctriei din apropiere. ,Toti snt dusi la Sebes", i spun. Prgarul se uit lung la
mine. Evident, Ir treab n-a intrat la noi. Ar vrea s spun ceva, dar si amn cuvntul. Mai sovie o
clip, si pleac ducnd cu el tot ce avea de spus. Cam la o jumtate de or dup misterioasa vizit a
Prgarului, intr n curte o Iemeie, o vecin. Se apropie si-mi zice, asa-ntr-o doar : ,De-o Ii adevrat,
c a murit domnul printe ?". Fe-
meia punea ntrebarea ntr-un ton parc ar Ii asteptat un rspuns numai pentru ea, si ca si cum pe mine
o asemenea ntrebare n-ar Ii putut s m ating n nici un Iel. ,Tata ? Iac eu, zmbind, cine-o mai Ii
nscocit si asta ?" Femeia m priveste, pierzn-du-se cu gndurile ntr-alt parte, Iace din mn ca
o miscare, cu care ar nchide zvorul, si pleac Ir a mai spune ceva. De-abia n clipa cnd ea iesea pe
poart, mergnd chipurile c puteam s-i bnuiesc jalea din legnarea capului, Icui o legtur
ntre cele ce se petreceau n jurul meu. Prgarul a venit poate ca s ne anunte ncetarea din viat a Tatii.
Poate c s-a teleIonat ceva la primrie, chiar de la Oasa. A Iost ndeajuns ca acest gnd s-mi Iulgere
prin suIlet, ca s am dintr-o dat sentimentul c nu putea s Iie dect asa. Da, nu mai ncape nici o n-
doial ! ncepui s umblu n cerc, Ir rost, m-am dus n cas, am iesit, am luat-o pe crare pn n
Iundul grdinii. M-am ntors. M nvrtii de cteva ori prin sur, am deschis buimcit niste lzi, pe care
n-aveam nici o pricin s le deschid, ca s prind rdcin n mine ce ? Zvonul, teama,
gndul ? Toate astea mpreun sau nimic din toate astea ? Tata a murit! Am intrat iarsi n
cas. Deschid, Ir de nici un motiv, un dulap. n dulap atrna un vesmnt de doliu. Va s zic Mama
stia c nu mai este nici o scpare. Totusi Tata vorbea cu atta ncredere despre puterea Muntelui. L-a
nselat Muntele !
Am cobort n curte.
Pe poart intra Liciniu, Letitia sora noastr, care de vreo ctiva ani locuia la Sebes, si verisoara.
Letitia s-a repezit la mine, n hohote : ,Tu stii ?". Am ntrit numai din cap. Si ncepui s tip. Dar
tiptul mi se prea mie nsumi ireal. Si nu spu-
90
91
nea nimic din ceea ce simteam. Si-mi spuneam : ,Nu-i adevrat. Tata ? E cu neputint !".
Pe urm retras ntr-un colt, m-am sIsiat ntr-un neauzit si Ir capt scncet interior : ne-a trdat
Muntele !
n seara aceea am privegheat ndelung. Asteptam s soseasc de la munte Mama, Lionel, Longin, cu
cruta, si-n crut Tata ntins pe cetin de brad. Trziu, dup miezul noptii, am atipit totusi, asa
mbrcat cum eram, pe pat. Pe la vreo 3 din noapte, m trezesc. Cruta intra n curte, cu poticniri pe
caldarm. Dup cteva minute cei sositi si Iceau loc prin us, aducnd pe Tata, ntins ntre dou pturi.
Se vorbea n soapt, ca de team s nu Iie trezit cel ce sosea acas pe cetin de brad, s nu Iie trezit
dintr-un somn la care-si avea sIntul su drept.
XIX.
ATA A FOST cobort lng rdcinile plopilor din Iata bisericii. Eu plecam cu Liviu la Cugir. n timpul
vacantei de var, el sta acolo, la socrii si. M lua
cu el, ca s ies putin din atmosIera
trist de-acas !
ntlneam la Cugir si pe colegul meu de clas Ionit Suciu, un romnas Ir printi, nscut la
Budapesta si crescut de un unchi al su, de meserie nalt consilier ministerial, iar n orele libere un
pasionat al stiintelor oculte si adept al Iantasmagoriilor cu aparente matematice ale cabalisticei. Acest
,unchi" tinea ca nepotul su Ionit, cam nervos si Iragil, dar de-o remarcabil inteligent, s Iie crescut
romneste, si anume la Brasov. Posibilitti
92
bnesti aveau din plin si unchiul si biatul. Ionit era gzduit la Iratele meu.
La Cugir ajungeam ntr-o atmosIer si ntr-un, mediu, pentru a cror evocare ar trebui s recurg la
termeni din lumea slaraIilor. Socrul Iratelui meu era notar n aceast comun. Cugirul, sat la poale de
munte, lua tot mai mult o nItisare industrial din pricina Iabricilor si joagrelor, ce sporeau de la o zi
la alta, n marginea sa. Tranii, cuprinsi de Ireamtul mbogtirii, prseau coarnele plugului, ca s se-
nchine crusiei cu produsele brute ale to-pitoarelor de Iier sau s ncerce aIaceri, de preIerint n
legtur cu lemnul pdurilor. Se gseau la Cugir o seam de oameni nstriti, a cror viat de paste-
vnt se desIsura ntre specul si jocul de crti. Si erau aici case deschise, cu praguri primitoare, cu
prispe largi, cu mese totdeauna ntinse pentru oaspeti ! Notarul locuia ntr-o asemenea cas, care-ns
nu era a lui, ci a comunei. Dar n acest larg el se simtea ca si cum largul ar Ii Iost al su. La curtea
notarului era umblet mult prin grliciuri, de unde strbtea sunet de vedre ciocnindu-se de buti.
Dinspre buctrie s-auzea un necurmat sIrit, prin unghere se tiau curcani, se jumuleau gste, se
sprgeau nuci, se zdrobea zahr n piulite de aram, se pregtea nghetat n cantitti amenintnd sa
inunde. Era un du-te-vino, nentrerupt, prin curte, de lelite care oIereau struguri si poame. Pe Iruntea
notarului, ndatorat bncilor pn-n ceaI, nu se schita nici o grij. Jocul de crti ncepea pe la cinci
dup-amiaza, si se termina pe la opt dimineata.
Fratele meu, tnr proIesor de Matematic si Fizic la Brasov, si petrecea aci, dup cum spuneam,
zilele de vacant, adaptndu-se ncetul cu ncetul la o viat, ce-i repugna, dar pe care n-o ocolea.
93
Cstiga la joc. S-a ntmplat s m ia odat la plimbare cu el. Mi se mrturisea, el mie care nu
aveam dect 13 ani, c nu-i convenea de loc acest chip, dar n-are ncotro. ,E urt ceea ce Iac, Iiindc
nu e nici mcar un viciu, ci o a doua proIesiune..." Si-mi da sIatul s nu slbesc niciodat n Iata
ispitei. Eu si cu Ionit ,chibitam" totusi de cte ori cei mari bteau pe masa de marmur plcintele
norocului.' Ne-am nsusit repede regulele si tehnica jocului. Iar n timpul somnului de dup-amiaz,
sIoritor si dens, al celor ce-si Iceau din noapte zi, noi, nevrstnicii, nesupravegheati de cineva, ne
retrgeam mpreun cu alti bieti de-ai uCugirului prin grdini mrginase sub Irunza unor nuci imensi,
ca s mncm miez de nuc verde si s jucm crti. Jucam, pn cnd mi se golea pungu-lita de
mruntisul ce-l cptm n dar, pentru cte-un chibitat norocos, de la marii juctori din ucasa notarului.
Uneori, n mijlocul jocului, m trezeam sgetat de simtirea mustrtoare c pngream cu usurint,
creia m dam nevolnic, sptmnile sacrei srcii, n care Tata ne lsase murind. M npdeau pe
dinuntru umbrele, si luam sub ochi situatia. M gndeam la mine si la Mama si la incertitudinea total
ct priveste posibilittile de a mai urma liceul.
Familia ajuns n impas, buimcitor, venea cu un ucaz : n noul an scolar trebuia s rmn acas, n
Lancrm, s-mi prepar clasa a IlI-a ca elev particular. Evident, sarcina cdea asupra mea n ntregime,
cci nu-mi surdea de nicieri putinta de a-mi tine meditatori. Situatia avea s m strng n chingile
unui eIort sustinut, silindu-m la auto-disciplin. Aceeasi constrngere o ndura si Liciniu, care se
nscria n clasa a Vi-a.
94
n timpul iernii Mama avu rgaz s cumpneasc, si dup multe socoteli s trag o ncheiere : va
lichida toat gospodria din Lancrm. Nu era cu putint nici o alt solutie. Mama va vinde casa si"
pmntul si se va muta cu noi la Sebes. Era o jertI suprem, ce se impunea pentru cresterea noastr, a
celor nc asa departe de-un temei, pe care s Ii putut sta n neatrnare. Lionel, care se arta totdeauna
Ioarte sritor, cnd vedea necazul, ne punea si el la dispozitie o parte din bursa ce-o obtinuse ca student
n drept la Budapesta, dar cu aceasta nu se acoperea dect o Irm din cheltuielile ce ne stteau n
vedere. Bursa pe care consistoriul mitropolitan de la Sibiu o aprobase lui Lionel, era de la ,Fundatia
episcopului Vasile Moga". Episcopul,, care a ntemeiat Iundatia, era un colateral de demult pe linia de
ascendent a Mamei. Chiverniseala modestului si Ioarte cumsecadelui ierarh, care a pstorit ncepnd
de pe la 1810, timp de cteva decenii, romnimea de credint rsritean din Transilvania, din scaunul
vldicesc de la Sibiu, aducea astIel Ioloase de netgduit, o sut de ani mai trziu, chiar pentru urmasi,
desprinsi, ca si el,, de la acelasi strvechi izvor de snge.
De vatra din Lancrm ne desprteam cu preri de ru, ce ne zvntau. Eu, ndeosebi, Iiindc mi
promisesem pentru anii urmtori experiente nou n ceea ce priveste viata la tar. Nu m simteam oare
chiar si acum, n aceast ultim iarn, ademenit s m port pe la seztori, lund pe umeri vreun cojoc
de mprumut ? nc nu aveam curajul s rspund vorbelor, ce m chemau n dreapta si-n stnga, dar
dac am mai rmnea n sat e nendoios c la anul voi da si eu buzna prin seztori cu Vasile al Bn-
teanului, cu Roman si cu Adam al Vicii.
95
Ca un simbol al procesului de destrmare n care intra, Ir oprire, gospodria noastr, un
episod jalnic veni s ncheie cel din urm anotimp petrecut n satul natal. Tineam la curte un cine
mare, un bernardin nu prea corcit, ce crescuse amestecn-du-se printre pasii nostri : Nero.
Ziua, dulul si pzea lantul, noaptea ns si vedea cu patim de slujba lui de paznic, agitndu-se
liber prin ograd. Trziu, pe la cnttori, cnd l auzeam uneori n-tinzndu-se n pragul din aIar
al usii, parc n-tr-adins ca s ne simtim aprati, ne stiam la adpost de orice ruIctori. Spre
sIrsitul iernii, ntr-o dimineat, Mama iese s-i dea demncare. Cinele s-a repezit cu sete la ciubrul
cu aburi, Mama se-ntoarse. O clip doar mai trziu, iesii si eu n curte. l vd pe Nero ntins lng
csuta sa de lemn, de lng sur. l strig pe nume. Dar Nero nu se misca. Se preIcea, pasmite a
dormire. M apropiu : ,Nero ! Nero !". L-am mngiat cu piciorul pn n gur. Cnd i-am
vzut dintii, m-am nduplecat : era mort. l otrvise cineva. Era aceasta un semn c a btut ceasul
s plecm din satul nostru. Adversitti strvechi rbuIneau. Cu un cojoc pe umeri, cu Nero
alturi, cu mna n prul de pe capul lui, asa m visasem, trecnd pe ulit, trziu dup miezul
noptii, cu sngele sovind ntre rcoarea stelelor si cldura seztorilor. Asteptam doar s se mai scurg
un an, doi, ca s Iiu destul de nalt pentru atta alean. Cum s-ar nIiora Ietele de atingerile mari si
moi ale bernardinului meu ! Acum Nero era mort, iar ceasul seztorilor gndite trecea si el n
mprtia umbrelor si a nemplinirilor.
Prin preajma echinoxului de primvar eram mutati la Sebes. Schimbam spre un mod de viat minor-
urban, Ir de a iesi totusi prea mult din obisnuinte si deprinderi. Satul era la o azvrlitur
OG
de sulit, iar orasul cu destule aderente cmpenesti n aIar de zidurile medievale, si cu attea
ales-turi rustice nuntru, nct si aci Duteai s te simti angajat n ritmuri cosmice si ncadrat
de zilele Iacerii. O desprimvrare nvalnic mi deschidea zri alintoare sporului de vitalitate,
dup o hibernare aplecat asupra crtilor. Toat iarna citisem poveri de crti, vechi si noi. n
biblioteca rmas de la Tata, ca un alodiu spiritual destinat mie, m asteptau operele
complete ale lui Goethe, Schiller, Constantin Negruzzi, Alecsandri, Eminescu. n biblioteca
satului se nsirau opere de-ale lui Ca-ragiale, Creang, Odobescu, Sadoveanu, Iorga etc. Nu trebuia
dect s aleg, si alegeam asa c nu mai rmnea rnd nezvntat. Sociabilitatea mea, aproape nul, lua
Iorme dictate de considerente de atare natur. n biblioteca scolii romnesti din Sebes, am dat
peste Analele Academiei Romne, cu ale lor bogate Iascicole, cuprinznd studii,
conIerinte, comunicri. Citeam ndeosebi comunicrile academice ale proIesorului Marinescu.
Printre crtile mostenite ude la Tata se mai aIlau si niste brosuri albastre, n limba german, rtcite la
noi prin nu stiu ce potrivire de mprejurri. Autorii brosurilor erau inzii Swami Vivekanada si Swami
Abhedananda, apostoli ai lui Rama Krisna, cea mai minunat aparitie re-ligioas-spiritual a
secolului al XlX-lea. Erau vreo 15 lucrri de popularizare si interpretare a IilozoIiei
Vedanta, ce mi le-a ntins mna secret a unui universal logos, ce ne-ar tine sub observatie, pentru
ca n momentul oportun s ne preIac n organe ale sale. O curiozitate arztoare m mboldea s
citesc si s recitesc scrierile celor doi swami. Pe aceast cale, micul cettean al unui sat din Transil-
vania ptrundea ntr-o lume nou, ce i se prea att de paradoxal si sublim sucit n
asemnare cu
97
-L.
viziunea crestin, sub boltile creia crescuse, si n comparatie cu IilozoIia naturalist, ce tocmai si-o
nsusia din crti si din aer. Acesti doi swami erau pentru el un Iel de soli ai lui Strmb-lume.
mi ncercam cu unghia zimtii darului poetic. Si-mi ncordam urechea s-aud, dac metalul luntric
sun au nu ?! Cu un an mai nainte m ndeletnicisem, vieo cteva sptmni, prin genul Iabulei, dar
acum ntorcnd ochii cu dispret, aveam pretentii pe trepte mai nalte. Si scriam. Scriam versuri pe
msura acelora, ce aprea pe-atunci n revista ,LuceaIrul". Am trimis o poezie la ,Tara Noastr" de la
Sibiu. Mi se rspundea la posta redactiei c-o ncurajare !
n luna mai, vreo cteva sptmni nainte de examene, am plecat la Brasov, cu Liciniu, ca s mai
preparm unele materii nu numai dup manuale, ci si dup nsemnrile colegilor. Liviu, gsind c prea
curnd ne-am nIiintat la Brasov, sri suprat. Se temea oare s nu cdem n sarcina sa ? Fr ndoial
c nu aceasta era teama sa, dar noi, adic eu si Luciniu, am rstlmcit n acest chip copilros iesirea
lui, si ne-am nteles ntre patru ochi s nu-l deranjm pn la ncheierea anului scolar sub nici un motiv.
Locuiam ntr-o camer n Cetate, cu Longin, care se cznea s tin piept anului II la scoala comercial.
ForIoteau prin aceeasi cas o seam de elevi mai naintati, gzduiti prin mizere camere cu peretii
mcinati de-o pecingine igrasioas si cu sprturi, prin care circulau sobolanii. ntr-o zi, mult mai
repede dect ne Icuserm socoata, ni se isprvir paralele, cu care am pornit de acas, ntrebarea era :
ce ne Iacem ? Cuvntul, ce ni l-am dat, de-a nu molesta pe Liviu, avea muchi att de drze, c nici nu
ne veni aminte s-i solicitm ajutorul. Se Icea ora 7 seara si nu ntrezream nici
98
o putint de a lua masa. Ne ntorceam pe dos cptuseala de la pantaloni, scotndu-le la solduri
ca niste urechi ce cdeau clpuge. Atunci Longin zise : i ,M duc s joc crti, colo sus ntr-o odaie,
cu cel ctiva bogtani de studenti de la comerciale-Poate cstig ceva !". Am asteptat pn
la 8, pn la 9, Longin nu mai venea. Pe la 10 Ir un sIert Longin se iveste n prag radios : ,I-
am dovedit.. Haideti vizavi, la coIetrie". Vreme de vreo dou. sptmni Longin se pierdu cu totul n
datoria Iat de Iratii si mai mici, trudindu-se sub apsarea;, circumstantelor, n cutarea
unor expediente, ca s-ii scoat la liman. La sIrsit de iunie plecam tustrei, la Sebes : eu si Liciniu,
cu examenele Icute, Longin czut ! Czut, Iiindc n ajun de examene, ni loc de a mai iscodi
regulele dup care se calculeaz, dobnzile si anuittile, proIitul si pierderea ntr-o~ contabilitate
abstract, era nevoit s se gndeasc la masa concret, ce trebuia s-o serveasc de trei ori pe zi
Iratilor si.
XX.
PARTE din vacanta mare urma s-o petrec n satul Vinerea, nu departe de Orstie, unde eram poItit s
meditez pe-un prieten. Satul Vinerea nu-mi era tocmai necunoscut. Aveam rude apropiate
acolo, dinspre Mama. Pe Remus de asijderea mi-l stiam : schiopta c-o clas n urma mea la Brasov,
dar era un biat scuturat, cam neglijent, de-o pregtire scolar ciuruit de lacune, destept, nct
meditatiile n-aveau s ne Iure drag de vreme, n zilele calde cutam adumbrirea nucilor din lunci.
Remus mi alegea miez alb si crud, iar eu potriveam
8 Hronicul si cnteeul vrstelor 99 i
regula de trei ca s-i intre n cap. Mai mult de-o or-dou pe zi nu ne zdrobeam cu lectiile. Restul
timpului eram Iiii liberttii noastre.
Remus ducea o existent de invidiat. Era rsItatul a dou Iamilii, al unui unchi care-l adoptase si al
printilor si, care de-asemenea erau oameni nstriti, si care nu ncetaser nici un moment de
a-l socoti al lor. Biat cu dou perechi de printi si de dou curti, Remus si privea cu
optimism viitorul si scuipa la distante mari prin sat. Si avea parale. Printre altele o colectie de ,taleri",
al cror numr sporea pe zi ce trecea ca-ntr-o clocitoare, si Icea biatul rost de acesti taleri c-
o dibcie de scamator : era suIicient s intre pentru cinci minute n prvlia printilor si
adevrati, ca s ias de-acolo cu cte-un taler ascuns n cptuseala hainei, mi spunea : ,Banii
acestia au s ne prind bine la Brasov. Voi lua o camer, tu vei sta la mine !".
ntr-adevr, n toamna aceea, rentlnindu-ne la Brasov, am luat mpreun o camer ntr-o
cas veche din Piata Prundului, dar mi-am pltit partea. Remus gsea ns attea alte chipuri de a-si
pune-n lumin drnicia. Iat c mi spune : ,Stii, as vrea s-mi alctuiesc o mic bibliotec !". Si
m roag s-i aleg crtile, eu, dup placul meu. Nu m lsai rugat de dou ori. Cumpram crti si-i
prezentam nota, crti romnesti si germane. Acestea din urm, de IilozoIie, de la
Librria Zeider. Amicul meu nici nu slovenea mcar nemteste. Iar IilozoIia nu-l nelinistea, ctusi de
putin ! Era ns Iericit c vedea pe masa sa o plmad de bibliotec, si c alturi era si cineva care
citea. mprejurri suIiciente ca s-i exalte constiinta de viitor intelectual. De altminteri el nsusi si
ironiza uneori cu haz dezinteresul opac si admirativ Iat de orice abstractiune : ,Stii mi
spunea el, eu snt n aceast
100
privint ca badea Ion din Vinerea, cruia i-am strigat ntr-o zi peste gard : Hei bade Ioane, de ce nu
sdesti n grdina matale si cteva rnduri de logaritmi ? Ce Irumos ar creste ! Si care mi rspundea :
Noroc s dea Dumnezeu, as sdi da' n-am rsad !".
n acel timp de violent curiozitate intelectual puneam, de altIel, si eu temei viitoarei mele biblio-
teci. O ntmplare neprevzut mi dete sugestia unor resurse pentru ntemeiere. Deschiznd
lactul de pe o lad mare, ce-o aveam la Brasov, m vzui n Iata unei bogate recolte de haine vechi.
Se adunaser n cursul anilor, de la Iratii mei, si de la mine. Se gsi repede si cumprtorul, care
s m pcleasc, nsusindu-si-le pe un pret de nimic. Cu suma ncasat mi cumpram, totusi,
un numr considerabil de volumase IilozoIice din ,Universal-Bibliothek" : ,Corespondenta" lui
Spinoza, ,Lumea ca voint si reprezentare" a lui Schopenhauer, Prolegomenele lui Kant si Criticile, o
serie de dialoguri platonice, dar si alte opere, iesite din alte teascuri, precum ,Enigmele lumii" a lui
Haeckel, carte ce tocmai n timpul acela Icea ravagii n rndurile intelectualilor din
Europa central. ,Enigmele lumii", de a crei superIicialitate putui s-mi dau seama numai
vreo doi-trei ani mai trziu, devenise pentru mine, pentru vreo cteva luni, o carte de cpti.
Eram n perioada naturalismului.
Mi-am procurat si Etica lui Spinoza, pe urmele creia m pusese tot Haeckel. M luptam cu axiomele
spinoziene, care scprau lumini, Ir de a-i ngdui totusi privirii s treac prin ele, ca diamantele.
Pentru ntelegea Eticei Iceam uz de corespondenta IilozoIului. Rar pentru nceptori o mai potrivit
scoal a abstractiunii dect aceast cores-
I i -
-
pondent a gnditorului de la Amsterdam cu diversi intelectuali ai epocii.
Tovarsul meu de camer, Remus, tria, precum spusei, cu desvrsire n aIar de preocuprile mele.
Oaresicare interes putui s destept n el numai cu Catehismul budhist, pe care i-l turnam n urechi pe
capitole. ntr-o noapte Remus sosi Ioarte trziu acas. Era binisor dup ora vertical. ,Mi, tu esti palid
parc ai venit din Nirvana", i zic. Remus nu-si mai stpneste rsul : ,Chiar din Nirvana nu, dar din
paradisul mahomedanilor !". Si-mi mrturisi c tot adulmecnd pe sub Tmpa, a gsit n sIrsit drumul
ntunecat spre un Ioarte secret si Ioarte nbusitor local de noapte. Si adug : ,Data viitoare vom
merge mpreun. Cred c mai repede te convertesc eu la mahomedanism, dect tu pe mine la
budhism".
n primvara anului 1910 m pomenii usor luat de un nou val liric. Unda venea de undeva, adus de
primvar, din preajma brasovencelor Ir nume. Am trimis o ncercare la ,LuceaIrul",
n versuri libere, albe. Avntul meu nu-si Icea vad n coloanele revistei, dar obtinu un rspuns destul
de Iavorabil la Posta redactiei. Eram ndemnat s scriu mai departe, mi se reprosa ns, ntia oar n
viat, pcatul de a scrie versuri Ir rim. Cu pcatul meu preIiguram, totusi, nc de pe atunci,
o Iorm. ,Romnul" de la Arad, cel mai important cotidian al romnilor din Transilvania, mi
publica prima poezie. Poezia intitulat ,Noapte", spre deosebire de aceea oIerit
,LuceaIrului", dezvelea dimpotriv numai grija de a turna cuvinte n tipare prozodice curente.
,Evenimentul" era menit s strneasc vlv numai printre liceenii de sub poalele Tmpii, dar
nu dincolo de aceast vale. Liviu, desi multumit de isprava mea, mi atrase atentia c liceenii
102
n-au voie s publice nimic sub semntura lor : ,Asta de la domnul director citire..." mai adug ei,
btndu-m ncurajator pe umr.
Cam n acelasi timp mi puneam n exercitiu si nclinrile analitice si de sintez, scriind o lucrare
de vreo treizeci de pagini asupra ,visurilor". Un studiu al lui Vaschide, tradus din
Irantuzeste, si aprut ntr-o bibliotec de popularizare, precum si unele teorii spenceriene, mult
apreciate de marele public, m-au sltat spre atare cercetare. Intentia mea era s dau o explicatie
ndeosebi visurilor Ioarte Irecvente, n cursul crora, intervenind o stare de anxietate, ai dintr-o
dat impresia c nu te mai poti misca, c esti anchilozat. Fratele meu, Liviu, gsea Ioarte plauzibil, si
chiar ingenioas, explicatia ce-o dam acestor visuri. Ar Ii Iost Ir ndoial cazul s stau de
vorb cu unchiul meu IosiI asupra lmuririi pentru care pledam, cci el era proIesor de
psihologie la liceul nostru. Eram ns prea timid. Liviu avea s-i vorbeasc despre ncercarea mea, si
spre bucuria mea, unchiul IosiI gsea si el c explicatia, ce-o dam, putea s Iie just. Lucrarea s-
a pierdut.
XXI.
LAS a V-a aducea oaresicare noutate n desIsurarea scolarittii. Ni s-au alturat, de ast dat, multi
colegi noi, desprinsi, ca Irunza, de pe la alte licee. Si se preda si o materie Ieciorelnic : greaca, alb
pentru noi ca petele tinuturilor nc neexplorate din atlasele vremii. Deodat cu alIa si cu omega intra
n sIera preocuprilor noastre si proIesorul Paul Budiu, una din Iigurile cele mai
103
pitoresti din istoria, nu numai a Liceului Saguna, ci si a scoalei romnesti n general.
Despre Budiu voi vorbi mai trziu, nchinndu-i un capitol. M opresc deocamdat asupra unor
evenimente, ce s-au prelins cu Ireamt mai puternic din albia anului.
ntr-o dup-amiaz de septembrie m ntlnesc cu Liviu n apropierea liceului nostru. mi
Iace semn : ,Vino cu mine n curtea slii de gimnastic. A sosit la Brasov un tnr inventator de prin
prtile Orstiei. S csti ochii si s te crucesti !". Grbirm pasul, cci ora era naintat. n curtea,
unde intram, ne asteptau doi-trei proIesori, inventatorul pe nume : Aurel Vlaicu si cu
o seam de bieti. Tnrul Aurel Vlaicu, o aparitie oaches, zvelt, tinea n mn un mic
aparat cu aripi albe, ca o jucrie. El prinse numaidect a ne da unele lmuriri cu privire la
proiectul miniatural, de aeroplan, ce ni-l arta. Modelul s Ii tot avut lungime de-un metru. Si
era, precum se ghicea din toate detaliile, lucrat cu o meticulozitate usor exaltat,
proprie unui bijutier care s-ar gndi la niste mori de vnt. Sub sira spinrii aeroplanul
ascundea n loc de motor un mnunchi de coarde de gum, ce se rsuceau, ca resortul unui ceasornic,
si puneau n miscare dou elici. Dezvoltndu-si explicatiile, inventatorul sublinia un
amnunt, nc destul de misterios pentru cunostintele mele Iizicale de-atunci, c aeroplanul su si-
ar avea centrul de greutate Ioarte adnc Iat de planul aripilor, nct nici un vnt, orict de
puternic, n-ar putea s-l rstoarne, dect sIrmndu-l. Echilibrul zborului va depinde exclusiv de
rezistenta materialului, din care aparatul va Ii construit. Nscocitorul libelulei mecanice ne-a delectat
apoi cu o serie de demonstratii. Masina zbura ntr-adevr si putea s Iie dirijat
104
dup plac, la dreapta, la stnga, n sus, n jos. De la Brasov Aurel Vlaicu a trecut la Bucuresti,
unde dup multe struinte si neajunsuri i s-au oIerit n cele din urm conditii tehnice si alte
nlesniri spre a-si construi aparatul n mare. Aparitia tnru-lui inventator ne-a cucerit mintile.
Silueta lui zvelt, amintind liniile unei elice, ne-a rmas n suIlete. Vreo trei ani, lungi cum snt
ai adolescentei, am urmrit pas cu pas, cu negrit ncordare, cu ncredere si cu nu stiu ce
temere, ascensiunea ardeleanului, care se transIorma, pentru noi, tot mai mult ntr-un simbol cu
multiple semniIicatii, ce depseau mprtia tehnicei, ancornd, nu Ir de a ne da
presentimente tragice, n lumea idealului. Exercitiile mele poetice rmseser undeva n
urm ! Versuri nu mai scriam, iar cele ce le pusesem pe hrtie, nu m mai multumeau. Ceea
ce nu vreau s spun c as Ii pus distanta dezinteresului ntre mine si poezie. Din contr, nzuiam
spre o lrgire a zaristei. La Brasov, m-am mprietenit cu A.C., un tnr cu proIil goethean, cu
vreo patru ani mai mare si cu vreo cteva clase mai naintat dect mine, elev si el la ,Saguna", pe cale
de a-si trece bacalaureatul. A.C. reusise s publice poezii prin diverse reviste, nu numai din
Transilvania, ci si din ,Tar" ! n ciuda diIerentei de clase, care conteaz mult la aceast vrst,
amicitia se ntetea. Cu A.C. discutam adesea de-ale literaturii. El mi-a atras luare-aminte asupra
unor noi poeti romni, ce mi se preau cluziti n primul rnd de Irica locului comun. A.C.
si procurase unele volumase de-ale lor si-mi arta n copie versuri de prin reviste, ce nu
ajungeau pn la Brasov. AstIel se trezeau n noi aspiratii spre substante si Iorme mai putin uzate,
dect acelea ce le puteam ntlni prin revistele ardelene. Mrturisesc totusi c lecturile
105
mele preIerate erau n acest timp de natur IilozoIic ! M miscm prin trmurile ndrgite ca scos
din cmpul poverilor de cltuni de poveste. Luam seama, cu un pic de regret, c unii
dintre proIesorii mei, aIisau un oaresicare dispret Iat de obiectul patimei mele, dar n acelasi timp
mi-a Iost udat s descopr c acest dispret nu era dect o alt Iat a ignorantei. Gseam si eu c
domeniul putea s Iie incriminat, dar nu pentru inutilitatea sa, ci Iiindc era plin de curse si de
prpstii. Oricum, scena, ce voi povesti-o, avea s rmn de pomin. ProIesorul de istorie Icu
odat o incursiune prin gndirea IilozoIic a epocii, despre care ne vorbise pn atunci, si ne tinu o
lectie despre Descartes si Bacon. La sIrsitul orei m-am ridicat : ,Domnule proIesor, expunerile
dumneavoastr au Iost exacte, dar tot ce ati spus despre Bacon i se potriveste lui Descartes, si tot ce-
ati artat despre Descartes trebuie trecut n sarcina lui Bacon". Aprecierea mea, timid prin ton, dar
zdrobitoare n sine, era rostit cu siguranta unei sentinte inapelabile. ProIesorul s-a nrosit pn
dup urechi, s-a oprit o clip, s se adune. Da, s se adune, de pe unde Iusese m-orstit de-o
centriIug, n mijlocul creia a ajuns n chip att de neasteptat. Si apoi a zis : ,Ai dreptate. Am
Icut o conIuzie !". Cu aceasta m-am rzbunat, pentru multe de toate. n primul rnd
pentru dispretul aIisat de attia dascli Iat de obiectul patimei mele. n al doilea rnd,
pentru mizeriile, ce mi le Icea chiar proIesorul de istorie. I-o Icusem si eu acum o dat n schimbul
hrtuielilor, n care m tinea cam de un an ncoace. Era tot mai vdit c proIesorul cuta s m
prind cu lectia nepregtit. N-a reusit. El continua totusi s m examineze de la or la or, purtat de
speranta ascuns c n cele din urm totusi m va demoraliza
106
cu nencrederea, ce mi-o arta. Dup ptania cu Descartes si Bacon, proIesorul de istorie a devenit
Ioarte blajin, iar zvonul despre cele ntmplate a trecut din om n om, si o rumoare s-a mentinut nc
ani de zile prin coridoarele liceului n legtur cu ceea ce dasclul de nimenea iubit a Iost nevoit s
accepte.
XXII.
ASCL pentru disciplinele IilozoIice la Liceul Saguna era proIesorul IosiI Blaga, rud nu tocmai asa de
apropiat cu noi, cum se credea, dar cruia ``` i spuneam ,unchiu". Unchiul IosiI era autor al
unor manuale, printre cari o Ioarte iscusit alctuit ,Psihologie" si o remarcabil estetic strns ntr-o
carte intitulat ,Teoria dramei". Teoria dramei era o materie ce se preda n clasa a Vil-a. Eu mi-o
nsusisem nc din clasa a IlI-a pentru un uz particular si pentru criteriile de analiz ce le oIerea
pasiunii mele de cititor de piese de teatru. Teoria expus de IosiI Blaga n manualul su si avea
izvoarele n ideile despre dram ale lui Hebbel. Speculatiile asupra tragicului ale marelui poet si
teoretician, ele nsele un rod mai lturalnic al scoalei hegeliene, Iuseser adaptate de unchiul meu la
conditii impuse de scopuri didactice. IosiI Blaga analiza n manual drama antic si drama
shakespearean, tinnd n acelasi timp seam si de evolutia mai recent a genului. Autorii si preIerati,
mai noi, erau, se pare, printre cei strini : Ibsen, iar dintre romni : Caragiale.
Unchiul IosiI, n dragostea cu adevrat larg si cald ce-o purta elevilor, obisnuia s
organizeze,
107
tot la ctiva ani, cte-o cltorie n Italia. Cltoria era pregtit timp de sapte ani cu initieri ncete, att
la istorie, ct si la literatur. Se proceda astIel : cnd unchiul IosiI devenea, prin rotatie, diriginte la
clasa I, desIsura naintea elevilor programul viitoarei cltorii, ce se va Iace cnd aceiasi elevi vor Ii
n clasa a Vil-a. Dirigintele va avansa cu ei de la clas la clas, tinndu-i sub oblduirea sa. Elevii Ir
a Ii Iost n vreun chip constrnsi la aceasta, se angajau la o cotizatie lunar de-o ,coroan" la Iondul
viitoarei cltorii. Banii erau depusi, pentru spor, la o banc.
In luna aprilie 1911 btea pentru o serie Iericit de elevi, cari ajunseser atunci n clasa a Vil-a, ceasul
unei asemenea cltorii. Eu eram n clasa a V-a, si nu Iceam parte dintr-o serie ,cltoare", nct nici
un moment nu m-am gndit c as putea s prind si eu aripi pentru azururi mediteraniene. Cu unchiul
IosiI aveau s plece, de ast-dat, si sotia sa Elena si Iiica lor Marioara. Marioara, veri-soara mea, o
Iat deosebit de inteligent si o adevrat cumulard de virtuti, era nscris ca elev, particular n
clasa a V-a. Eram deci colegi. Cu ea ncheiasem cndva un mare legmnt de prietenie, iar cam de-un
an ncoace lectiile ni le preparam aproape zilnic, mpreun. Ne ntelegeam ca niste Irati. Mai erau vreo
zece zile pn la plecarea lor spre meleagurile italice. ntr-o dup-amiaz, n timp ce se Iceau ultimele
socoteli si preparative n vederea cltoriei, se pare c unchiul meu a surprins n ochii mei ca o und
de tristete ducus. M purtam ntr-adevr cu un pic de melancolie c n-am s le mai aud glasul vreo
patru sptmni. Si m gndeam desigur si la attea splendori, pe care poate c niciodat n-am s le
vd. Unchiul m privi un moment si apoi zise cu duiosie:
108
,Ascult, cum am putea-o ntoarce s vii si tu ? Iac, am o idee trebuie s-ti Iaci rost de
aproximativ 120 coroane. Nu stric o ncercare, bunoar la Banca ,Sebesana" din Sebes... Hotr-tor
e acolo doctorul Elekes, care a Iost un asa de bun prieten cu taic-to... Stiu c banca acord diverse
subventii pentru treburi culturale... Scrie-i doctorului Elekes, asa cum te pricepi, artndu-i despre ce e
vorba... Cine stie poate c-ti aprob suma !". Ideea mi se pru la nceput cam disperat. Totusi am
cedat sugestiei si am scris doctorului Elekes o expres. De, nu era timp de pierdut! A treia zi primeam
deodat cu o solie telegraIic de bune urri pentru miazzi, ntreaga sum cu care puteam s iau parte
la cltoria, att de incredibil nc inimii mele.
Caravanei noastre tineresti i s-au alturat si ctiva intelectuali de la Brasov ; printre altii avocatul Ga-
roiu, om trecut de saizeci de ani, scund si gras, cu ticuri si tabieturi. l ngrijorau probabil din cale-
aIar alergturile, ce ne stteau n vedere, cci si lua cu el un ceas de buzunar, ce indica nu numai ora,
ci si distantele Icute de purttor pe picioare.
Itinerarul prevedea un mare si ncnttor nconjur. La nceput de aprilie porneam din gara Brasov
spre... Predeal. Dup o or, depseam Irontiera maghiaro-romn Ir de a Ii Iost prea mult sciti de
ctre vamesi.
Si-am ajuns la Bucuresti.
n capitala Romniei, unde aveam s stm numai cteva ore, am Iost purtati prin muzee de art si de
stiint natural, pe strzi si bulevarde. Mai tr-ziu nu-mi mai aminteam dect de-o vizit la Academia
Romn, unde proIesorul Ion Bianu a deschis un sanctuar, din care scotea manuscrisele lui Eminescu.
Nu m-am dat btut pn cnd n-am
109
luat si eu n mn un caiet. mi croisem loc cu coatele, printre ceilalti. Grupul pleca, dar eu am mai
rmas aplecat deasupra manuscrisului, prin care rsIoiam cu ncordare. M emotiona nespus de mult
acest contact cu hrtiile Ii scrisul marelui poet. Si-am zmbit copilreste si intrigat, cnd n marginea
unei poezii am remarcat si niste desene de-ale poetului : erau niste schite obscene, care mi artau
c exist anume spatii intime, n care poezia si proza se nvecineaz Ir a se stnjeni. Am Iugit pe
urm dup caravan. n poarta Academiei unul dintre elevii mai vrstnici mi zice : ,Ce-ai ntrziat,
mi, te-ai ntins aci ca la tine acas !" ,Uite-asa ca s m deprind cu Academia !" rspunsei r-
znd, si mai adugai ceva Ioarte prezumtios. Mi-am dat ns cu palma peste gur cnd observai c un-
chiul m auzise. Dar unchiul m-a nvluit c-o privire plin de buntate : ,Mai stii... De ce nu?".
n dup-amiaza zilei luam trenul spre Constanta, unde n aceeasi sear urma s ne mbarcm pe-un
vapor romnesc spre Constantinopol. Era noapte, trziu, cnd am ajuns la Constanta, si n-am vzut
aproape nimic din cele ale orasului si ale portului, mi amintesc doar c marea era Ioarte agitat. Dup
ce-am intrat n pntecul vaporului, ntr-o ncpere mare cuprins de bnci de lemn, nu ne-am mai gn-
dit dect s ne gsim un locsor de dormit. De unde s poti ns nchide pleoapele ! mi era Irig. Si
altora la Iel. Cineva ne poItea s ne lum pturi de acoperit de pe bord. Am urcat niste trepte, ne-am
strecurat prin coridoare labirintice, si-apoi, ca prin-tr-un horn cptusit cu o scar n spiral, am iesit pe
bord. Marea Neagr nu-si dezmintea numele, cci o bezn de neptruns stpnea pe ntinsurile de vuiet
si valuri. SuIla un vnt s ne ia de pe picioare. Departe, n zare, se mai vedeau lumini slabe n
110
port. Eram n larg. Am smuls o ptur dintr-un teanc si cu prada n brate am alunecat iarsi n pntecul
vaporului. Dar nici ptura nu mi-a Iost de nici un Iolos, ca s adorm. M-am zvrcolit toat
w
noaptea.
Cum vaporul se legna, m lua din capul pieptului si pn-n ceaI o senzatie de slbiciune ; era ntiul
semn al rului de ape mari. Dimineata am urcat pe bord n speranta ca rcoarea curat de deasupra mi
va domestici mruntaiele. Paseri albe, cu sunete, n care se ghiceau pustietti marine, zburau dup
vapor. Uneori, rmnnd n urm, descindeau n dra de spum a vaporului. Apoi vzduhul se limpezi
treptat, iar la orizont ntrezrirm maluri glbui, sterpe. Ne apropiam de strmtori. n-viau n noi
dulceti sentimentale culese din Alecsan-dri si Bolintineanu. Limanurile asiatice se ntrupau aprate de
IortiIicatii strvechi si de nenumrate guri de tunuri. Intram n strunga dintre continente pe ape mai
linistite, si ntr-un climat domol. Se iveau, ct btea ochiul, tot alte si alte vapoare, corbii, salupe,
luntre. Am debarcat la Constantinopol nc nainte de amiaz. Aveam rgaz de cteva ore s vizitm
capitala imperiului otoman. Si prinserm arta de a consuma ct mai multe privelisti n ct mai putin
timp. Pe strzi, n Constantinopol, un miros Ietid ne izbi nrile si tot corpul, cel putin n apropierea
portului. Numai un cadavru istoric putea s miroase asa de cumplit. ForIotea de jur mprejurul nostru o
lume pestrit apucat de duhul unei paradoxale miscri stagnante. Cutam s iesim din vrtejurile
multimei si din zgomotul asurzitor al clipei, Icnd n timp un drum invers. Grbiam pasul spre veacul
al saselea : spre Agia SoIia. Cred c eram insuIicient pregtit pentru cutremurul de Iarmec, de
Irumusete si de mretie, al acestei catedrale, n care geniul bizantin a izbutit s se ros-
111
teasc, crend un sacri arhetip pentru toat lumea rsritului. Dup o noapte de nesomn simturile si-au
nchis zvoarele si si-au pus peceti. Cldura solar, ce m lovea n crestet, goana pe strzi, si apoi
nItisarea de iarmaroc dezlntuit a capitalei otomane, m Icuser aproape impermeabil pentru noi
impresii. Si cnd am intrat n Agia SoIia, nu mi-as Ii putut nchipui c peste douzeci si attia de ani
aveam s scriu cu entuziasm postum despre ceea ce vedeam si nu simteam atunci. Am iesit din mos-
chee, lpdndu-mi pantoIii sacri, pe care a trebuit s-i trag peste ncltminte. Si m-am nviorat ie-
sind. Cci strzile cu cadne ne ademeneau pe toti adolescentii caravanei neasemuit mai mult dect
moscheele. Ne ncordam privirile ca s vedem Ietele de rsritean paloare prin transparenta
voalurilor, n Ireamtul obstesc imaginatia ni se aprindea. Ne miscm pe caldarmuri din o mie si una
de nopti.
Pe Marea Egee ne astepta o noapte a lui Posei-don. Era ziua nasterii sale de ne primea cu un praznic
att de Iurtunatic ? Voia s dea un prilej de nebun joac delIinilor si, tinndu-le Iurca cu cele trei
coarne, s sar peste ea ? Sau, amintindu-si de-o strveche ceart, era gelos c o luam spre Atena si nu
ntr-alt parte ? ntrebrile nu erau nelaloc, cci precum mi spuneam nu se stie niciodat din ce le
sare tandra acestor zei, n ale cror tinuturi, de ap, de piatr si de azur, intram.
Cele dou zile petrecute la Atena mi-au lsat o amintire alb de marmur. Nu e vorba numai de
Acropole, cu templele, coloanele, Irizele, cariatidele si zeii si, ci si de acele vile si muzee albe ce
mpodobesc orasul modern, care tine se pare asa de mult s Iie substant din substanta Antichittii, si
lumin de asijderea din lumina acesteia. De vreo cteva luni nvtam la liceu si greca, ceea ce m
incita,
112
aproape pn la enervare, spre desciIrarea inscriptiilor. Obsesia ar Ii Iost nc suportabil naintea r-
msitelor antice, din pcate ns ea m tinea si n Iata Iirmelor de la prvlii. Ct de paradoxale mi se
preau numele mitologice ale acestor mslinari moderni ! Fapt e c majusculele elenice, printre care
nu m descurcam tocmai cu usurint, m Iceau s simt pretutindeni prezenta secret a proIesorului
meu de limba greac, a lui Paul Budiu, a crui Iigur am promis s-o conturez ntr-un capitol nchinat
numai lui. ProIesorul Paul Budiu mi-a spus la plecare s nu m ntorc la scoal Ir de o dare de seam
asupra celor ce aveam s vd n cetatea iubit de el mai presus de toate. Trebuia s-mi nsemn asadar
multe din cele ce mi se vdeau n cale si mai ales anecdote si detalii cu privire la pestera, unde se crede
c ar Ii Iost nchis Socrate, si unde nteleptul, suIerind de nebunia ntelepciunii sale, si-a but n cele
din urm cupa cu zeam de cucut, cu aceeasi nepsare, cu care urmasul su trage la msea un tui de
drojdie. Cci Socrate era divinitatea silenic a proIesorului Paul Budiu, care, si el, se ntrupase dup un
tipar asemntor, numai putin mai degradat. Cutam n amintire dac nu cumva proIesorul mi Icuse
vreo aluzie s-i duc ceva de prin prtile locului. Nu era cazul. Dac ns ar Ii Iost, atunci din cetatea
zeitei Atena, i-as Ii dus proIesorului meu, Ioarte primitor la daruri, mai bucuros o buInit, cci partea
de pitoresc l interesa desigur mai mult dect Partenonul.
Cu un vapor Norddeutscher Lloyd, ce se lua pe urma LuceaIrului de sear, am nconjurat peninsula,
ca s ajungem dup vreo patruzeci de ore la Catania, n Sicilia. Cnd am pus piciorul pe uscat, rul de
mare ce m scuturase din temelii si
113
pe apele din urm, m prsi dintr-o dat. n Ca-tania, trndu-ne amortiti spre oras, ne lu n primire o
tarantel cu loviri de castaniete dintr-o crcium cu usile si Ierestrele deschise. M simtii de ndat alt
om, dup marasmul pe Mediteran. Dar aci, n portul sicilian, n-aveam s stm dect o noapte.
Dimineata plecam cu trenul spre Messina, si anume tot pe trmul mrii, care pretutindeni ne desIta
ochiul cu un tiv de spum alb. Vedeam Etna n zare cu tichia de zpad, n Iata noastr coline,
cmpuri, stnci, portocali, smochini, lmi, si burguri medievale pe alocuri nltate de-a dreptul din
mare, iar peste toate azurul italic. Ni se trgea luare-aminte asupra vietii, ce a trebuit s palpite cndva
n Sicilia, n timpul de demult al mprtesei Constanta, mama mpratului Fride-ric II, si n timpul
acestui precursor al Renasterii.
La Messina am descins pe-un morman de ruine, doi ani dup nimicitorul cutremur. Se mai scoteau si
acum cadavre de sub drmturi. Treceam pe lng cosuri pline de oase si de scIrlii. Nu prea erau
semne de o nou viat n acest tinut de prpd. Mi-au rmas n amintire niste cldiri mari, cu
Irontispicii intacte, n dosul crora n loc de tavane se vedea cerul senin. Un localnic, care se gsise n
treab de a ne cluzi, ne explica Ioarte curioasa tehnic a cutremurelor de pmnt, care doboar,
uneori, numai tavanele si las neatinse zidurile. O strad pe chei prea nevtmat, dar la o privire mai
de aproape potemkiniada iesea la iveal, ilar, dezolant. ,Opera" de la Messina mai arta nc la
intrare ultimul aIis al unei reprezentatii, ce n-a mai avut loc, dar cu care odat, cndva, Opera si va
relua activitatea.
nc n aceeasi zi, n cursul dup-amiezii, treceam de la Messina pe pmntul italic propriu-zis.
114
Tinta noastr era Napoli. Cltoria cu trenul dura o noapte ntreag. nc nu se luminase de ziu,
cnd m trezii. Am dat putin la o parte perdeluta de la geam si am privit n noaptea ce ncepea s
cedeze. Dibuiam n clarobscurul de-aIar. Strbteam o cmpie si treceam tocmai pe lng
niste splendide ruini de temple, cu nvederate trsturi de stil grec. Eram singurul, care le
vedeam ; toti ceilalti sIoriau n pozitii din cele mai grotesti si chinuite pe bncile de lemn. Rnd pe
rnd se trezir si ceilalti cscnd zgomotos. Se ghicea din chipul cscatului ceva din atmosIera
Iamiliar n care Iiecare crescuse acas. M-am ridicat a spune, asa-ntr-o doar, unchiului, c am zrit
n ntuneric, mai acu un sIert de ceas, niste ruine de temple grecesti. Unchiul IosiI a stat putin
la gnduri : ,Trebuie s Ii Iost ruinele de la Paest. Mare pcat c nu le-am vzut cu totii". Si cutnd
ntr-un ghid, mi art niste IotograIii. ,Da, astea erau", zic eu.
Ajunsi la Napoli, eram redati nou nsine, pentru cteva ceasuri. Era n gndul celui ce hotra opririle si
drumurile caravanei, s ne asezm n oras pentru o ntreag sptmn. n dup-amiaza aceleiasi zile
lua sIrsit rgazul, ce ne Iu ncuviintat. Ce bine ne-a prins destinderea ! Fiecare-si simtea Iiinta
restaurat ntru ale sale. Puterile, cte le aveam, trebuiau adunate toate, cci ncepea acu goana cea
mare prin muzee. Impresiile din muzee au o tendint de conIluent haotic, nct din cele ce
descopeream la Napoli, mi se alege mai limpede numai imaginea unui asezmnt etnologic cu splen-
dide obiecte aIricane si australiene, scuturi, arcuri, sgeti, msti, instrumente muzicale. ntia zi, a
doua, a treia, a patra, ne-am nchinat numai bucuriilor muzeale, ntr-att c ne era lehamite de mirosul
nchis al slilor si al colectiilor de tablouri.
9 Hronicul si cntecul vrstelor
115
I
Un ru ca de mare mi se urca pn n retin. Seara, cnd soseam la hotel, btrnul nostru
tovars de drum, avocatul Garoiu, si scotea de Iies-tecare dat ceasornicul din buzunar, ca s ne spun
: ,Astzi am umblat 35 km pe jos!". ,Astzi 30". ,Astzi 28". Din parte-mi ironizam ce-i drept
acest chip de a strbate muzeele cu viteza luminii, dar m supuneam Ir murmur programului, zi cu
zi. Eram asa de extenuati uneori de zigzagurile acestui cutreier, nct grija noastr, cea dinti,
cnd puneam piciorul n pragul unui nou muzeu, nu era privirea spre opera de art, ci
cutarea unei bnci de odihn. SatisIactia estetic naintea tablourilor din perete era direct
proportional cu destinderea resimtit n picioare. Spre a pune vrI supliciilor, ce Iceau ca n
suIletul nostru ncntarea artistic s se amestece iremediabil cu o impresie de sIrseal, ne mai
duceam uneori, seara trziu, si la oper. Credeam c asa trebuie s Iie si acceptam biciuirea
amortitoare de nervi, ca o pedeaps abtut asupra noastr pentru vina de a ne Ii nscut
oameni.
Napoli ne cucerea totusi pe toti cu peisajul su. PreIeram, deci, excursiile n natur oricror vizite pe la
institutii de cultur. Din privelistea napolitan am adus cu mine imaginea glbuie, ce o mai retin si
astzi, a acelui vulcan stins, pe nume SolIa-tara, pe al crui crater acoperit, am umblat. Ne nIiorau
sonorittile de bolt, ce se auzeau sub tlpile noastre, unde la Iiece pas tsnea din cratere minuscule un
nisip Iierbinte aidoma unui clocot de ap ! Un miros de pucioas ne mprejmuia, ca ntr-o imens bute
albastr preparat cu turt de sulI aprins, pentru primirea vinului. Iar Vezuviul, de cealalt parte a
golIului, Iumegnd, mprumuta un calm negrit privelistei si obstestii solaritti.
116
mi spuneam : ,Napoli este asadar asezat n valea dintre dou vulcane iat un lucru pe care nu-l
stiam". Si ca s ni se dea si alti Iiori n cl-cie, ni se punea n vedere c ntr-o zi s-ar putea s
izbucneasc din nou SolIatara si s se sting Vezuviul. S-ar prea, zice-se, c cele dou vulcane intr
alternativ n Iunctie: perechea de Ioi pus n exercitiu de mecanismul mitologic al zeului, ce si-a ales
meseria de Iaur.
De la Napoli am cutat o dat s-atingem si poalele Vezuviului si am strbtut pn n regiunea
lavei. Erau case rzlete pe-acolo, pe pmnt ars, pe-alocuri podgorii si grdini cu portocali. Cte-
un vrtej de vnt ne umplea ochii si gura cu pulbere de lav. Strigtul mgarului s-auzea de pe culmile
toride. Catri suiau si coborau, astzi ca totdeauna, mi recitam pentru mine singur, versurile
lui Goethe : Kennst du das Land wo die Zitronen bluhn ?. Prin Iundturile de zgur Iceam
numai o incursiune scurt, cci termenul nostru era : Pompei. Iar o vizit la Pompei se
cuvenea s Iie ntreprins ntr-o zi canicular. Canicular n aprilie ! Cetatea moart ce ni se prezenta
ca pe-o tav incandescent, de ardezie, avea chiar de la nceput darul s anuleze n noi constiinta
timpului istoric trecut de la catastroI pn-n clipa de Iat. Pe toate supraIetele se topea vzduhul. n
marea liniste, ce pndea dintre ziduri, bnuiam umbrele romane. Erau Ioarte aproape de noi
aceste umbre. Si-mi evocam Ipturile vii de acum 2 000 de ani, al cror pas se auzea atunci la Iel cu
al nostru prin aceste strdute nguste, pietruite cam grosolan si arhaic. Ecoul din zid este al pasului
nostru sau al pasului lor ? nc ieri umblau pe aici semenii romani, cci se vd n lespezi urmele
rotilor. Dup un colt un puternic perete se-nalt n Iata noastr : ne oprim.
9`
117
Peretele ne ntmpin cu lozinci de propagand electoral, pe care le putem ntelege chiar si
numai cu pospaiul de latineasc, ce s-a prins Ir de voie de noi. Intrm prin case, prin grdini. n
praguri ne primeste, scris cu pietricele de mozaic, avertismentul n care se rostea simbolic
imunitatea casei romane : cave canem' Numai ltratul de rigoare lipseste. n schimb sarpele
pzitor st desigur undeva sub o lespede de marmur, muscndu-se singur de coad, ncheiat
ca un inel, si nchipuind timpul ce totusi n sine trebuie s se ntoarc odat. Ne
imaginm scene idilice ce-au putut s aib loc prin grdini, si scenele intime impuse ncperilor
chiar de pictura n negru si rosu de pe pereti. Ating cu mna vase si unelte. Peste o msut m
aplec ca s miros pinea ars. Muzeul local ne' astepta cu poarta deschis. Am intrat. Ochii mi
s-au deschis aci, clipind uimiti, n Iata acelui mulaj n ipsos al unui cine gsit n cenusa
vulcanic, ce-a ngropat asezarea. Evident, cinele Iusese surprins de norii prpdului, cci a murit
rsucindu-se si muscnd cu dintii din cenusa ce-l coplesea. (Imaginea m-a urmrit o viat
ntreag. Vreo treizeci de ani mai trziu aveam s scriu un sonet: ,Cinele din Pompei",
n care sugestia se sublima simbolic ntr-o viziune de apocalips cosmic si personal.)
Pe la ora 5 dup-amiaz ne ntorceam cu trenul la Napoli. Seara trebuia s ne mai ducem si la Oper.
Se reprezenta Tosca. n tren, ca s umplem timpul cu Iolos, verisoara mea, Marioara, ne povesti
cuprinsul operei. Urmream mai mult drglsenia gesturilor ei si vioiciunea expresiei dect anecdota
melodramatic a piesei.
Seara, la Oper, ne-am aciuat la galeria cea mai de sus, unde caravana s-a transIormat, pentru iro-
113
nia retinei mele, ntr-un grup de Iiinte galinacee. n perspectiva descendent, Ioarte curioas, asupra
scenei, totul mi apru diIormat si pestrit ca n desenele n creion colorat al copiilor. Mi-a Iost cu
neputint s mai realizez cu ncordarea ochilor distantele pn la obiect, si am atipit. Dar adormirea pe
jumtate pe o banc Ir spate era Ioarte incomod. Undeva n Iundul galeriei m chema irezistibil o
alt banc, lung, goal. M-am retras acolo, m-am ntins, si am adormit. Nu era o retragere n somnul
obisnuit al Iiintei mele vii, ci o reIulare n somnul materiei inerte din mine. M-am trezit numai n
ropotul de aplauze de la sIrsitul piesei. ,Splendid oper !" mi-am spus la urm rrecndu-mi ochii.
Sositi la hotel, avocatul Garoiu (dormeam n aceeasi camer), cercetndu-si ceasornicul constata placid
: ,Astzi am umblat pe jos 38 km!".
Dup epuizarea celor ce aveam de vzut la Napoli, unchiul IosiI a Icut loc n program unei
recompense pentru ostenelile de pn aci: ,Astzi snteti liberi. V plimbati unde doriti si cum poItiti !
" ne zise el. Nu eram pregtit pentru atta libertate ! M-am dus numai pn la cldirea cu arcade, din
apropiere, unde dibuisem niste librrii, ntr-una din vitrine descopeream o splendid editie italian a
operelor lui Hegel. ,Uite mi spuneam, n Italia dat Iiind necesitatea unei atari editii, Hegel, se pare,
c e mai citit dect la el acas !". Eram pe atunci de prerea c-n Germania Hegel nu mai avea sorti de
nviere, dup ce Iusese ngropat cu atta ardoare de attia ciocli, n Irunte cu maestrul lor Shopenhauer.
Nu puteam s-mi cumpr operele lui Hegel, dar am intrat n librrie, cci voiam, ncaltea, s le pipi.
Mretia lui Hegel o bnuiam n ciuda potopului de calomnii
119
revrsate asupra lui. Am iscodit cu timiditate pretul. Crtile nu costau mult, dar enorm pentru
posibilittile mele, cci nu aveam n pung dect vreo 25 de lire, banii de buzunar ce mi-i dete din-tr-
un ndemn imponderabil unchiul IosiI n clipa cnd i-am spus c am vzut n noapte templele de la
Paestum. La librrie am cumprat totusi ceva si anume o revist italian, recent aprut, n cuprinsul
creia am remarcat niste note despre IilozoIia lui Bergson. Era ntia oar c ncoltea n mine speranta
de a aIla ceva despre gnditorul Irancez, pe care-l stiam doar din nume. M-am ntors cu prada la hotel,
ca un ctelus ce a gsit un os prea mare, care-i va jigni caninii de lapte n cel mai cinstit exercitiu al
Iunctiunii lor. Pn pe sear m-am chinuit s desciIrez cu dictionarul, notele destinate s-mi rmn
inpenetrabile. La ora cinei eram tcut, aproape abtut, mriam nu vorbeam, cci textul m tinuse
toat dup-amiaza la distanta celor mai umilitoare trcoale. Mi-am prsit osul, descurajat, dup ce
timp de ceasuri i-am supus rezistentele unor cauze inconcludente.
A doua zi dimineata lsam n urm suvita de Ium a Vezuviului, si n gnd surdeam cettii Ir de
moarte. La Roma ne-am statornicit pentru vreo zece zile. Potrivit planului dinainte socotit, am cules si
aici splendorile scrise la carte, n Baedeker. Spre deosebire de toti strinii, ce descindeau n urbea celor
sapte coline, noi romnii, din motive stiute numai nou, acordam, n ordinea revelatiilor, ce ne
asteptau, q ntietate Iorului lui Traian. Ne spuse cineva c lng columna mpratului, de obr-sie
iberic, a Iost gsit nu de mult, odihnindu-se n cojocul su, ca sub un brad carpatic, Badea Crtan,
ciobanul care a venit pe jos din tara Fgrasului
120
pn aci, cluzit nu de Baedeker, ci numai de nostalgii milenare.
Pe lista celor de vzut urma numaidect Forul roman cu toate ale sale, de la cele mai vechi vestigii
etrusce pn la cutare templu cezaric. Forul, care n nchipuirea noastr se umplea de toata mretia si
stricciunea vremurilor, de toate triumIurile si spaimele epocelor, ne chema iarsi si iarsi. Si nu era zi
s nu-l traversm cel putin o dat. Gsindu-ne la Iata locului, s-a Icut c am simtit odat n noi ca un
imbold actoricesc de a reconstitui asasinarea lui Iuliu Cezar. Spectacolul, ce ni-l dam, era, Iireste,
hrnit de unele nclinri nsusite de prin romanele politiste, cci nu ne multumeam cu aproximatii, ci
cutam amnuntele, ce ar putea duce la identiIicarea asasinilor. Dar ne redo-bndeam degrab
gravitatea impus de istorie si locuri, care se complac n vag si n estompatele lor linii mari.
Cteva zile n sir vizitarm Vaticanul, el singur pe loc att de putin, echivalnd un univers. n Sixtin
ne-am oprit. Ne-am oprit ndelung. Aci ne luam rgaz, cci Iiecare devenea pentru sine nsusi un caz
de constiint. Cutam parca martori ai vietii noastre, n Iata lui Christos cel de Sus, care tinea judecata
din urm !
Pe rnd, n celelalte zile, mai vzurm apoi sacrele cldiri ale Romei, de la cele din antichitatea tardiv,
cu plaIonul drept si jos ca o lespede de mormnt, pn la bisericile din timpul barocului, cu boltile
Iictive pierdute n cer.
O dup-amiaz, din care mi-a rmas n urechi un Ireamt de plopi, a Iost nchinat mprejurimilor
Romei. Termele lui Caracala pstrnd nc pe-alocuri amintirea dimensiunilor monumentale de
altdat, ne-au dat o idee despre ceea ce a putut s
121
Iie, la un moment dat, civilizatia roman, iar Via Apia cu chiparosii melancolici ne-au comunicat sen-
timentul marii istorii. Pe drumul, tare ca osul, auzeam sunetul trecut al cohortelor, ce plecau spre
limitele lumii ca s apere ordinea Iat de iuresul haosului. Si am cobort si sub pmnt : n catacombe.
Cci si ele trebuiau s ne ncredinteze un secret. Din pmnt iese tot ce-i bun : aceasta-i taina
catacombelor. Spiritul ar Ii rmas probabil prea slab dac nu si-ar Ii avut si el Iaza teluric. Cnd te
plimbi prin aceste tinuturi de margine ale Urbei, e cu neputint s nu te abati si pe la bisericuta Quo
Vadis. Ne-am ndrumat si noi pe acolo, cci citiserm cu totii romanul lui Sienkiewicz, care popula cu
personaje att de vii locurile de legend.
Mosul Garoiu m acceptase si la Roma n camera sa. Din doua motive : nti Iiindc printre liceenii
caravanei eram totusi cel mai linistit si al doilea, Iiindc observase c noaptea i suportam sIoritul
Ir de a m trezi. n noaptea dup vizitarea catacombelor, m-a ncercat un vis din cele mai neobis-
nuite. Se Icea c eram la Roma. Seara trebuia s ne ducem la Oper, unde Ursus, cunoscutul personaj
din romanul lui Sienkiewicz, Icut s apar doar n arena unui circ, urma s dea un concert. Si am
auzit concertul ! Uriasul Ursus cnta cu un glas pe msura puterilor sale. Se cutremurau boltile Operei.
Cnta gigantul asa de grozav c m-am trezit: escaladnd octavele, btrnul Garoiu sIoria. SIoria din
rsputeri ! A doua zi povestii ctorva tovarsi de drum cele ntmplate. Din acel moment mosul Garoiu
purta Ir s-o stie porecla ,tenorul Ursus".
n cursul cltoriei n Italia am mai poposit vreo 23 zile la Florenta, o zi la Venetia. Am traversat
Adriatica pn la Fiume, de unde luam trenul spre Budapesta. De aci apoi, direct la Brasov.
122
Dup o noapte de odihn, o prospetime nrourat, de munte, m lua iarsi n stpnire. Aerul
Brasovului, ce-si aduna rcoarea solar din izvoare ceresti, si ntrea nc o dat Iaima. Grija mea cea
dinti a Iost s trec pe la Liviu s-i povestesc lui si cumnatei mele tot ce vzusem si n-tlnisem
n aceast cltorie. Raportul meu, cu vorbe rare si nmladiate la cele gndite, a durat c-teva ceasuri.
M ntorceam din cltorie Ir ndoial mai matur, si aceasta o simteam si eu chiar si numai din
privirile celor doi, care mi urmreau povestirea. Un deosebit haz avea s le Iac concertul lui Ursus.
Dar locurile cele mai Irumoase unde le-ai vzut ? ntreb cumnat-mea.
Pe la Salerno, cred, pcat ns c numai din goana trenului, zic eu.
Dar Iemeile cele mai Irumoase unde le-ai vzut ? ntreab Iratele meu.
ntrebarea, venit chiar din partea lui Liviu, Iat, n care respectam nu numai pe Iratele cel mai mare,
dar si pe severul proIesor, destept n mine o emotie. Am sovit un moment, apoi m-am Icut a
cumpni.
La Budapesta, rspund eu.
Cum ? sri ca ntepat cumnat-mea, nu n Italia ?
Nu, rspund eu, simplu.
Nici la Bucuresti ? se ndrjea ea cu interes.
Ei da, si bucurestencele snt Ioarte Irumoase, dar prea dau pe obraz cu sntate de la cutie !
Nu-ti spuneam eu ? ntri Liviu, care petrecuse n timpul studentiei, doua semestre la Bucuresti,
ctiva ani la Budapesta.
Cumnat-mea, aproape nestpnit, m mustra cu un surs nencreztor :
123
Ei, ce stii tu !
Rspunsul cu pricin i-l ddusem ntr-adins, ca s-o scot din srite, cci usor iritabil, cumnat-mea era
ngnat de-o slbatic Irumusete, cnd se supra.
XXIII.
ROFESORUL Paul Budiu, dasclul de limba greac, aducea nota sa aparte n atmosIera Liceului Saguna.
Era un om binisor trecut de saizeci. Curiozittile A`MMBtI multe si Ieluritele apucturi, sau mai putin
ntmprile n legtur cu el, alctuiau o ntreag arhiv anecdotic, ce se mostenea, crescnd din
generatie n generatie. Figura lui Budiu revrsat n gesturi deosebit de lente, o vd proIilndu-se pe
peretele din Iat a clasei. n rostirea vorbelor si n miscri dasclul punea o bizar ncetineal. Fata lui
maniIesta o usoar nclinare spre glbinare. Alternnd trezia cu aiureala, Budiu se reIerea n tot ce
proIera la maxime elenice, tlmcite de-a dreptul pe romneste. si supraveghea cu o grij de maniac
pronuntarea cuvintelor de origine greac. AstIel el niciodat nu Icea concesia de a spune ,un IilozoI".
Consoana z se preIcea ntr-un s Iin, rostit cu limb subtire, de sarpe, iar cuvntul l desprtea, subliniat
si ostentativ, n dou : ,un Iilo-soI".
Era ndeobste stiut c printre proIesorii de la Brasov el era aproape singurul nstrit. Proprietar al
ctorva rnduri de case n Schei si prin Cetate, el umbla totusi n hain peticit, pentru a-si pune n
relieI o modestie de ntelept, care ar Ii preIerat s triasc ntr-o bute. Dispretul Iat de orice strlucire
exterioar si1 tinea la vedere n Iel si chip. n aceast trstur trebuia cutat bunoar si pri-
124
cina pentru care el se purta n cizme de cea mai vulgar calitate, ascunse sub pantalonii lungi de
pnur. Dar nesocotirea aparentelor lucitoare sta n suIletul lui alturi de unele nclinri, ce s-ar Ii
prut cu totul strine de Iiinta sa. AstIel, el nu era cu totul lipsit nici de orgoliul bogtiei sale. Numai
asa se explic de ce iarna, mbrca sub palton, de obicei, dou surtuce : cel mai scurt deasupra, ca s se
vad c snt dou. Si numai asa se explic de ce dasclul nostru si mai punea, cnd intra n clas, nc
un rnd de ochelari peste cei ce-i purta n permanent : aceasta att de nevoie, ct si pentru a arta c
are mai multe perechi de ochelari.
Ct priveste raporturile dintre noi si el, e cazul s amintesc c nici un elev n-avea voie s spun
,Domnule proIesor !", sau, mai bine zis, toti Ir deosebire eram constrnsi s vorbim cu el la persoana
a treia si s-l numim : ,Domnu"'. De altminteri el nsusi vorbea despre sine numai la persoana a treia,
si pentru nimic n lume n-ar Ii czut n eroarea de a spune ,eu". Avea despre sine constiinta unui model
impersonal mai presus de pronume, si se numea singur : ,Domnu"'.
Cnd n cursul lectiei, se deda unor limpeziri sintactice, se lsa transportat de-un mod Ioarte aparte de a
ntinde cuvntul, de a-l silabisi, de a-l ritma. n conversatiile ce le aveam cu el n clas, am adoptat,
Iireste, si noi acelasi chip. Nu dintr-o dat, cci aceasta ar Ii Iost cu neputint, dar ncetul cu ncetul,
ceea ce i prilejuia o adumbrit mare satisIactie.
Cu nItisarea lui de silen suIerind usor de icter, Budiu prea o rmsit din alte milenii. Fr ndoial
c dasclul nostru era un clasicizant, dar clasicismul su era de-o desvrsire intrat n putreIactie, si
purta n tesuturile sale degenerescente si
125
alterri de dens, excesiv pitoresc. Dasclul nutrea un cult cvasireligios Iat de Socrate, al crui nume
el l pronunta cu o precautie sacral totdeauna numai ,Socratis" si nu altIel. Aceste aspecte, si altele
asemntoare ni-l situau pe Domnu' ntr-o singularitate n Iond simpatic, cu toate c... Ei da, cu toate
c. Toate avantajele sale pitoresti aveau la codit un ,cu toate
1
c..." Nu ne-a Iost prea greu
de pild s remarcm c Domnu' era jertIa unei conceptii Ioarte viciate despre demnitatea
proIesional. Vreau s spun c el nu era tocmai inaccesibil imprudentelor ce l-ar Ii putut
compromite, si accepta sub diverse Iorme cadouri de la elevii slabi, n schimbul notei de trecere.
Adevrat e c si aceast stare de lucruri noi o priveam cu o ngduint ingenu, cum ai trece cu
vederea o licent poetic unui mare poet. Chiar de la ntia lectie ni se da ocazia s veriIicm
atmosIera anecdotic, ce s-a creat n curs de cteva decenii n jurul lui Budiu. Dasclul ne-a ntrebat
pe rnd cum ne cheam, si de pe ce meleaguri venim. Aveam un nou coleg.
Pe tine cum te cheam ? l ntreb Domnu'.
Titus Olar !
De unde esti ?
De la Fget!
Tat-to ce-i ?
Protopop !
Da' mum-ta ce meserie are ?
Colegul se uit nedumerit mprejur si d din umeri. Domnu' nu asteapt rspunsul si continu a ntreba
:
Dar stupi aveti acas ?
Avem, rspunde hotrt Titus.
La ceea ce Domnu' se multumi s adauge un cuvnt de-o transparent dezarmant : ,C si Domnu' are
unul si i e asa de urt singurel !"
126
Colegul Titus s-a Icut a nu pricepe aluzia.
Intrati n materia recalcitrant a limbii moarte, pe care o preda Paul Budiu, descopeream aproape n
Iiecare zi noi siretenii si naivitti, si noi ilare apucturi de ale dasclului. Cnd ne traducea vreun text
din limba greac, el tinea mortis s pstreze si n limba romn anume accente, iar uneori si topica
originalului, ncredintat Iiind probabil c limba noastr dobndea cu aceasta o nevisat noblete, dac
nu chiar un reIlex olimpic. mi amintesc de-o propozitie, care lua, n traducerea romneasc, aceast
nItisare : ,Crocodilii de-a gstelor asemntoare ou ou". Voia Budiu s spun c crocodilii Iac ou.
ce seamn cu ale gstelor. Pe msur ce avansam n materie, el astepta si de la noi s ne turnm rom-
neasca pe calapoade atice, s o ritmm urmndu-i exemplul, sau cel putin s ntindem cuvintele si s
siluim accentele pn la limitele extreme ale ntor-tocherii. Cnd izbuteam, el ne privea cu moale re-
cunostint : ,Fru-m6s ai cntat!".
Se gsea printre cei vreo cincizeci de colegi un excelent caricaturist : Valeriu Maximilian, din Bra-
sovul vechi. Maximilian urmrea cu priviri drcesti proIilurile celor din preajm, Icndu-si cu ele
jocurile cele mai Ianteziste. Victima lui preIerat era ns Domnu', pe care-l caricaturiza cu cruzime si
inocent. Iat-l n rstimpul unei recreatii, c deseneaz ceva pe tabla clasei. Ce-o iesi ? Mai nti din
cteva linii, Iatada Liceului Saguna. n mijlocul pa-jistei dinaintea liceului, unde pe vremea aceea se
nlta un avuz cu bazinul mpodobit cu nimIe de metal, Maximilian plaseaz o statuie imaginar a lui
Budiu. Statuia prinde nItisare prin detalii puse cu creta, de-un verism grotesc. Caricaturistul n-are s
uite, desigur, nici cizmele, nici haina peticit, nici
127
cele dou perechi de ochelari ale dasclului. Domnu' trebuie s intre dintr-un moment ntr-altul n
clas, dar Maximilian nici gnd n-are s se grbeasc sau s stearg tabla cu buretele, ca s
rmn luciul negru si umed. Dimpotriv, el las desenul pe tabl si se retrage linistit n banc.
Asteptm cu ncordare s intre Domnu'. Inimile zvcnesc. Domnu' apare, e multumit c ne gseste,
exceptional, n atta tcere. Se opreste naintea tablei si priveste, priveste. Apoi, IilozoIic, se-ntoarce
spre noi : ,Cine m-a de-se-nat ?". Maximilian se ridic aproape mai calm dect Domnu'. ,Eu."
Domnu' se uit lung la el, mirat c cineva putea s Iie si mai calm dect el, si-i zice, Ir nici o
suprare, aproape cu duiosie : ,Sterge tabla mgarule !". Budiu cunostea pasiunea de caricaturist a
lui Maximilian si vedea n el, probabil, un posedat. De aci rbdarea, ndelunga sa rbdare. Colegul
nostru si permitea necuviinta de-a desena caricaturi sau schite, pline de sgettoare aluzii, chiar si
n caietul de compozitii, reglementar, care, la drept vorbind nu era numai al lui, ci tot asa de mult
si al proIesorului. AstIel la sIrsitul unui extemporal, Maximilian a schitat o dat, din cteva
mestere trsturi de penit, un vulcan din care ieseau tot ochelari si cizme. Alt dat o simpl cizm c-
un pinten, alt dat un nas nclecat de dou perechi de ochelari. Parc de Iiecare dat ndrcitul ar Ii
voit s mbie lui Budiu o emblem de noblet pentru un uz Iamiliar ntr-o mprtie de vis. Dar
insolentelor Domnu' le opunea o rbdare cu sapte caturi. El trgea doar, cu cerneal rosie, o dung
peste desen, si scria pe margine : ,Asta nu tine de compozitie !". Domnu' avea zile si ore cnd se
credea probabil un btrn aed, si atunci oIicia. ntr-o asemenea or, tlmcindu-ne niste hexametri
spicuiti dintr-un poet
123
homeric, a bgat de seam c un elev, ascuns dup spatele altora, n Iundul clasei, era cuprins cu totul
de altceva dect de vraja ritmurilor. n elanul scandrii, si purtat nc de cadentele textului, Domnu' l
repede cu glas suitor : ,Ce Iaci ma ticlosule-n banca aceea ?". Elevul se ridic, si d o replic, n
acelasi ritm, cobornd panta : ,Scriu dup cum dumneavoastr dictati n caietul acesta !". Domnu'
uluit, l priveste peste ochelari, c-un sentiment pe cale de-a degenera n admiratie, si-i zice : ,Fru-mos
ai cntat. Sezi !".
Cele mai desntate neajunsuri, destinate s-i submineze si bruma de autoritate ce-o mai avea, i le
csuna lui Domnu' un alt coleg : Horic Teculescu. Horic, cel mai tnr printre noi, era un pachet de
nervi, pe care nici o cingtoare nu-l tinea adunat. Purta porecla de ,argint-viu scpat dintr-un termo-
metru spart". Mercurialul personaj, cum era s-si gseasc pacea ntr-o banc ? Nu trecea or Ir de
vreo nentelegere cu Domnu', mai vrtos Iiindc elevul, la Iiece rspntie de Iraz nceput de altul,
intervenea nesolicitat. Horic era de-o improbabil spontaneitate, cu osebire cnd nu era ,ntrebat". El
sedea tocmai naintea mea, ocupnd centrul unei bnci n sirul trei. n timpul unei lectii, eu citind ceva,
nu Iusesem tocmai cu luare-aminte la cele ce se petreceau n jurul meu remarc ntr-un trziu, ca
peste clas s-a lsat o liniste total si c nici Domnu' nu mai vorbea. Ridic capul din carte. Domnu'
ochea incert spre locul meu. Credeam c snt vizat pentru vina de-a nu Ii Iost atent. Dar nu, Domnu'
privea putin alturi de mine, el se uita tint spre Horic Teculescu. Clasa era de-asijderea ntoars spre
acelasi Horic Teculescu. De ast dat ns impricinatul de totdeauna sta linistit. Suspect
129
de linistit, cu bratele ncrucisate, parc ntr-adins spre a-si dezminti porecla. ntr-adevr Horic nu
misca un deget. M dau putin la o parte s descopr ce s-a ntmplat : Horic si pusese peste ochi niste
ochelari, enormi, aproape ct capul su. Erau niste ochelari cu geamuri negre si cu retea de srm m-
prejur, din aceia, cu care stuparii se apr de albine. Horic simula o preocupare de citit.
Domnu' l Iixa, apoi l apostroIeaz, usor iritat, dar cu glasul nc stpnit:
M, tu ce ai acolo ?
Ochelari ! rspunde Teculescu, Ir a se ridica.
Cine ti i-a dat ?
Mi i-a prescris medicul. Snt miop ! Iace Teculescu cu toat seriozitatea si ca si cum o teribil
calamitate ar Ii dat peste el.
n aceeasi clip Domnu' se repede cu pasi de cataligi spre el, cu intentia vdit de a-l nsIca si de a-i
administra o sInt de btaie, pe deplin meritat. Dar Horic sare peste bnci, speriat, si Iuge n zigzag,
scuipnd nervos. Evadeaz, din clas, pe coridor. Domnu' nu l-a mai urmrit. S-a multumit s-l declare
,tigan". Cci dasclul era un adept al distinctiilor transante : clasa si-o mprtea n dou grupuri, n
,domni" si n ,tigani", dup cum erau rspunsurile si purtarea elevilor. L-am ntrebat o dat pe Horic,
cum i veni s Iac lui Domnu' aceast pozn. N-a putut s-mi dea lmuriri. Cred ns c motivul
subconstient al nscocirii sale era acela, c-l stia pe Domnu' un mare amator de stupi.
Cnd ne-am ntors din Italia Domnu' era bolnav. O jumtate de an mai trziu, ntr-o zi de noiembrie,
un steag negru apru pe Irontispiciul li-ceuiui. Domnu' a murit. Si cu Domnu' a disprut
130
din viata si din atmosIera liceului cel din urm. reprezentant al unui soi de clasicism pitoresc propriu
sIrsiturilor de veac.
XXIV.
-A NTMPLAT s mai petrec o vacanti de var n satul Vinerea. Eram gzduit tot la Remus, de ast data
ns nu- mai meditam. O desvrsit destindere `

si alte . neprevzute mprejurri Iavorizau

acum mijirea elanurilor lirice ale primei adolescente. Pusesem de-un timp la o parte aceie elanuri, dar
m simteam strin de mine nsumi, cnd le tineam sub surdin. Aveam presentimentul c stihurile mele
viitoare vor Ii putin mai altIel dect cele de pn atunci.
La Vinerea aveam s cunosc, n casa unor rude apropiate, o Iat, sosit si ea n sat din alt parte, si
anume din Tara Hategului. Domnisoara Roma C. asa se numea Iata, ce aducea cu ea nimbul unei
tri era o Iptur cu ochii imensi, si ar Ii putut s m priveasc putin peste umr, cci era cu un an
mai mare dect mine si aproape logodit cu un tnr avocat din urbea ei.
Roma si-a oprit ochii asupra mea, cu o struint Iix, iscoditoare, ca s-mi spun, chiar n clipa cnd ne
cunosteam : ,Ce pr Irumos ai ! Ti l-ai ondulat ntr-adins ?" ,Ah, nu rspund eu, e din nscare
asa, dar dac voiai s-mi spui ceva plcut, cum se Iace c mi-ai descoperit tocmai prul ? Snt
dezamgit!"
Nu trecea nainte de amiaz sau dup-amiaz, Ir de a m abate pe la rudele mele, care, pe de alt
parte, erau si ale ei : Att eu ct si ea, eram
10 Hronicul si cntecul vrstelor
131
bucurosi c noi nsine, ntlnindu-ne ntr-o atmosIer Iamilial, ne eram totusi prin snge
strini, nct sentimentele puteau s creasc n voie. Si Iie c era nainte de amiaz, Iie c era dup-
amiaz, privirile Ietei m asteptau, ntrebtoare si intrigate. Aveam impresia c m cunostea si dup
pas, cnd intram n curte. M lua de mn si m trgea dup ea ntr-un chiosc, unde stm de vorb.
Uneori ne plimbam prin grdin. Nu scpa nici un prilej de a-mi spune ct de urt snt si ct de mult
m simpatizeaz. Stia ea Ioarte bine de ce m lua de mn ca s m trag dup ea n chiosc. n
asemenea mprejurri scoteam din buzunar cte-o poezie, sau ucte-o scrisoare pentru ea.
Versurile, ea le lua n primire totdeauna, cu un usor tipt de bucurie. Ea le citea n Iamilie, iar
rudele i spuneau, etalndu-si comentariile, c biatul s-a-ndrgostit de-a binelea. A doua zi Roma m
ntreba dac-i adevrat.
Eu negam, simulnd un calm, care o dezarma :
Nu, draga mea, astea-s nchipuiri de-ale lor ! Dar n acelasi timp i Iurisam ntre degete crm-
peie poetice n devenire, care mi dezminteau cuvintele de adineaori.
Ce bine c nu esti ndrgostit de mine... continu ea, stii, tu-mi esti Ioarte simpatic, si n-as vrea s
suIeri... Dragostea e un lucru nesuIerit... Eu nu m-as putea ndrgosti de nimenea, nici chiar de tine,
dac ai Ii, s zicem, cu zece ani mai mare dect mine !...
Bine, dar atunci de ce te-ai logodit ? o ntreb.
De ce m-am logodit ? Pentru c mi-a btut ceasul ! Si Iiindc logodnicul mi tot spune c nu
poate tri Ir mine !
Fata m privea. Scormonea prin suIletul meu ca printr-un troian de petale adunat de-un vnt c.ild ling
ea. Ochii ei erau un univers n expansiune.
132
Ar Ii voit s cunoasc, ce se petrecea n mine ? Sau poate chiar s-mi ia inima n mn s-o simt btnd
? Nu stiu, dar era splendid n acea clip !
Si nici un simptom nu prevestea c peste doi ani Roma avea s moar de tuberculoz.
Dup moartea ei, s-a nimerit ca Lionel, Iratele meu, s cunoasc pe Iostul logodnic, cu ocazia exa-
menului de ,censur avocatial", la care s-au prezentat amndoi deodat, la Trgu-Mures. Tnrul
avocat, nc neconsolat, i spunea lui Lionel, c Roma, n timpul boalei ei, i vorbea adesea despre
mine.
Ciudat simpatie, aceasta, care mai plpia nc atta timp n urm n inima unei Iete. mi apropiu Iata
n gnd, asa cum era cnd m lua de mn si pornea la goan spre chiosc. Se bucura cnd i spuneam :
,Caraghiosii stia ai nostri si nchipuie c snt ndrgostit de tine, dar asta nu-i adevrat!". ,Nu-i asa,
mi rspunse ea, tine-te bine! S stii c-mi placi !"
XXV.
LAS a Vi-a a Iost ultima ce-o mai urmam reglementar la Brasov. Rnduiala scolar, cu mprtelile ei,
mi repugna, n orele de clas lncezeam, aproape
bolnav.
Lecturile mele IilozoIice singure aveau aripi, si mediul meu cel mai prielnic era acela al imaginatiei
abstracte. Cu crjile comentariilor m-am ncumetat pn n desisurile ,Criticei Ratiunii Pure" si ale
,Prolegomenelor" kantiene. Nu ocoleam diIiculttile. Dimpotriv, le cutam. AstIel, bunoar, m-am
pus singur la ncercare cu interpretrile diIicile, n marginea gndirii kantiene ale Scoalei de Marburg.
Cr-
133
tile nu erau numai citite, ci studiate pn la ultimele articulatii, cu creionul n mn, cu carnetul de n-
semnri sub ochi, uneori cu veleitti de atitudine. De m nchideam ntre patru pereti, sau de
m plimbam pe sub Tmpa, era ca s m aplec asupra vreunui text anevoios sau ca s iau pieptis
vreun gnd prea vertical. Terminologia IilozoIic nu mai era pentru mine o sperietoare. Ghiceam de
obicei din cteva Iraze nuanta particular, pe care cutare sau cutare gnditor o acorda unui termen
oarecare. Sistemele mari, aceste abreviaturi pentru uzul spiritului, ale universului, mi le nsusisem cel
putin n liniile lor esentiale. Dup ce mi-am pus asemenea temeiuri, o curiozitate arztoare m
ndruma spre gndirea contimporan. Trecnd odat, ntr-un ceas norocos, pe lng Librria Zeidner,
descopr n vitrin o carte splendid editat : ,Zeit und Freiheit" de Henri Bergson. Era tocmai ce mi
dorisem de atta timp (sub acest titlu apreau n traducere german ,Datele imediate ale
constiintei"). M-am repezit n librrie. Pretul era exorbitant: 9 coroane ! n buzunar n-aveam dect
mruntis pn la 2 coroane. Si nu sosise dect acest exemplar, pe care nu l-as mai Ii lsat din mn,
ca nu cumva s mi-l ia vreun alt amator. Nu ntrezream ns nici o posibilitate de a-mi Iace rost de
ceea ce lipsea pn la mplinirea pretului. Am Iost nevoit s las cartea. Rugam ns pe librar s
mi-o retin o zi, dou, pn mi-or sosi banii. Dar librarul a reIuzat. Pn s ies, cartea reapru si ea n
vitrin. M-am oprit nc o dat, n Iata geamului, n care bteam usor cu degetul tactul unui mars.
M simteam ndemnat s rmn acolo, s acopr cartea cu spatele, s mi-o apr de privirile
trectorilor. mi nchipuiam c mii de intelectuali brasoveni atta asteptau : o
134
carte de Henri Bergson ! Nimenea nu se oprea ns s cate peste umrul meu la cartea aceea elegant
n table groase, mbrcat n pnz brun-glbuie, n care erau impregnate cu litere de aur
numele unui autor si titlul Henri Bergson. ,Zeit und Freiheit". M-am dus acas. Am deschis
un dulap. Atrnau aici niste paltoane vechi. Le-am vndut. A doua zi mi cumpram cartea. Cu
ajutorul ,Datelor imediate ale constiintei" m initiam n IilozoIia lui Bergson, pe care aveam s-o
cunosc, ns, n toat ampla sa desIsurare de-abia un an mai trziu, din studiul aprut la Bucuresti,
al lui C. An-toniade : ,FilozoIia lui Henri Bergson". Un exemplar, unul singur, din cartea lui
Antoniade si-a Icut cale la Brasov. L-am descoperit la Librria Ciurcu si mi l-am procurat
numaidect. Se cuvine s nsemn aici c studiul lui Antoniade, cu toate c nu Icea dect s paraIrazeze
textele bergsoniene, sau poate c tocmai de aceea, a avut prin latura sa inIormativ ct si prin limba n
care era scris o deosebit nsemntate pentru dezvoltarea mea. Citind si recitind aceast carte, nvtam
dou lucruri: nti, cum gndeste cel mai de seam IilozoI al timpului, si al doilea cum se poate scrie
plastic si elegant IilozoIie n limba romneasc !
De-un timp n-o duceam prea strlucit cu sntatea. Frecvente gripe si guturaiuri m slbiser n-tr-att,
c m cuprinser o seam de griji ipohondre, din care, ntors la Sebes n vacant, m-am strduit toat
vara, s m desprind, cu singurul rezultat c recdeam tot mai adnc n mreaja lor.
n cursul acelor sptmni s-a ntors din Germania Simion Iasit, un vr de-al doilea. Revenea la vatr,
-ca Iiul risipitor, dar acas nu era asteptat cu vitelul cel mai gras. Omul si are povestea lui. Fusese, cu
135
ani n urm, nvttor. La vrsta de peste treizeci de ani, se treziser n el nclinri IilozoIice tinute pn
atunci ntr-o stare latent, scitoare. mpotriva tuturor sIaturilor ce i s-au dat, Simion si-a prsit
scoala, la care Iunctiona, si a plecat la lena, cu gn-dul s se nscrie la Facultatea de IilozoIie. A
Irecventat universitatea vreo sase-sapte ani, si acum se ntorcea Ir de a-si Ii trecut vreun examen.
Complet sleit. Sleit de bani si de puteri. M-am dus s-l vd. L-am gsit gzduit la Iratele su, un tran
Iruntas al satului, Iire nu tocmai de mizantrop, dar, oricum, apsat de conditiile n care recdea nu
iesea aproape de loc din cas. Avea o nItisare scheletic, ochii retrasi n orbite adumbrite, vorba
domoal. Adusese cu el de la lena o remarcabil bibliotec IilozoIic. Cu prietenie, cu o aplecare
aproape duioas, n ciuda considerabilei diIerente de vrst, Simion mi povestea multe din
viata universitar din Germania, mi vorbi, cu belsug de amnunte si amestecnd, uneori, si
cte-un cuvnt nemtesc n Iraz, mai ales despre IilozoIul RudolI Eucken, pe care l-a cunoscut Ioarte
de aproape la lena. Si Simion mi arta biblioteca. Nu era cazul s mi-o arate, cci o vedeam
: el sedea acolo ntre crti, ca un zidar ntre crmizi. Erau teancuri care aproape se rsturnau peste
el. M-am aruncat ca un incendiu asupra crtilor lui Simion. El si maniIesta cu o misctoare
amabilitate bucuria c putea s mi le mprumute. n Iiecare sptmn m duceam pn la Lancrm
s-mi aduc altele si altele. MetaIizica devenea tot mai mult viciul meu Ir leac, demonic
patim. Dincolo de orice rezerve kantiene, ncepeam s-mi alctuiesc noi criterii de apreciere a
creatiilor metaIizice n calitatea lor de creatii ca atare, si intram n robia lor cu un sentiment
de sacr betie,
136
XXVI.
NTR-O sear de sIrsit de august fui ncercat de Irisoane si de-o sIrseal curioas n tot corpul, nsotit
de Ioarte dezagreabile senzatii nervoase. A doua
I zi dimineata m trezeam cu o usoar
Iebr : 37,1. M-am ridicat totusi din pat. Accesele de slbiciune, cu alaiul nsotitor, de senzatii, mi re-
veneau cu intermitente de ore. La Iel o zi, dou, trei. Si apoi mai multe alte zile n sir. nainte de
amiaz pe la ora 11, si dup-amiaza pe la ora 5, termometrul pus subsuoar arta invariabil 37,1.
Mama era topit de spaim. Orselul nu avea un suIicient numr de medici pentru maladiile
imaginare cte se perindau pe dinaintea mea, una mai Ir de leac dect alta. Treceam de la un doctor
la altul. I-am exasperat cu struintele mele, dar nici unul nu putu s-mi ncuviinteze ngrijorrile n
legtur cu vreo boal precis. Nu se constata nimic umbratic la plmni. Cci, date Iiind
antecedentele Iamiliale, aceasta era grija cea mare. n concluzie hotri, Ir de nici un regret si
agtndu-m cu n-cptnare de-un pretext, s nu mai plec la Brasov. Voi completa liceul pe cale
particulara. Puteam s rmn astIel anul ntreg acas sub supravegherea alimentar a Mamei,
ceea ce mi convenea de minune. Dar noua conditie m ademenea si din attea alte puncte de vedere.
Scpm n primul rnd de aIurisita de scoal. Si puteam s m cuIund dup bunul meu plac n
lecturile visate, de ndat ce starea mea se va i ndreptat ctusi de putin. M-am adaptat unui mod de
viat mai igienic, cu mai multe plimbri n aer liber. Mama m supraalimenta. n curs de 3 luni au
disprut apoi si usoara Iebr si
137
accesele de slbiciune. Procedam economic cu timpul disponibil si plnuiam s nu acord materiilor de
liceu dect un eIort de 23 luni la sIrsitul anului scolar. Poticniri mai grave ncercam numai n limba
maghiar, care n sIera mea intelectual m stnjenea ca un corp strin. Poate c situatia si-ar Ii pierdut
multe din ascunzisurile ei, dac aceast limb s-ar Ii predat ntr-o atmosIer de destindere. Eram ns
constrnsi chiar de proIesorul nostru la ncordarea incredibil de-a nvta o carte ntreag de istoria
literaturii maghiare pe dinaIar. Vointa noastr era luat n rspr. ProIesorul credea c numai asa se
puteau salva aparentele, n momentele de panic si de zpceal, cnd la liceu si Iceau aparitia
inspectorii scolari de la Budapesta. Acesti inspectori, cu musttile lor, aveau, ce-i drept, aerul de-a voi
s ne trag pe roat, dar n Iond ei se dovedeau cele mai adesea, mai ales Iat de noi brasovenii,
suIicient de ntelegtori, ct priveste incapacitatea noastr congenital de-a nvta o limb lipsit de
orice aIinitti cu a noastr.
Eram n pragul iernii, cnd veni acas si Lionel. si relua locul printre noi, pe de o parte pentru a-si
prepara n liniste ,censura" de avocat, pe de alt parte ns, si pentru a-mi supraveghea ,reIacerea",
cci ntre toti Iratii el se alarmase cel mai mult de starea mea. Lumea se gsea la o curmtur istoric,
n vremea aceea. O epoc de securitate lua sIrsit. Fusese asa de lung aceast epoc, nct se prea c
omul european nici n-o regreta prea mult n clipa cnd ea nceta pentru un rstimp de cteva decenii
poate. Izbucnirea rzboiului balcanic era semnalul c planetele astrologilor au intrat de-a binelea n
alte case. Urmream desIsurarea ntmplrilor de la ceas la ceas. De altminteri numai aceste eveni-
138
mente, ce scuturau o peninsul si puneau n miscare un ntreg continent, s-au dovedit destul de specta-
culoase si de tari, ca s m smulg, cel putin vremelnic, din preocuprile mele spirituale. Ah, da !
Mult amrciune pricinuiam eu celor ai miei cu aceste preocupri ale mele! Lionel ndeosebi era
Ioarte mhnit, cnd m vedea cu vreo carte de Hegel sau Plotin n mn. El ndjduia s iau si eu calea
juris-prudentei. n IilozoIie el adulmeca numai prilejuri de ratare. Fratele meu Liviu, pe de alt parte,
ncerca s m ndrume spre inginerie. Povetele lor porneau desigur din cele mai bune intentii, dar nu
ne ntelegeam. Nu ne ntelegeam, Iiindc ei nu bnuiau tria nclinrilor mele Iiresti. De unde si cum
ar Ii putut ei s stie c Iratele lor mai mic era o Iiint eminamente metaIizic ! Peisajul transilvan nu
produsese nc buruieni att de exotice !
La ntiele semne de desprimvrare m nIiintam iarsi, dup o lung absent, la Brasov. Ca elev
particular puteam s m bucur de libertatea mea, aproape Ir ngrdiri. mi exaltam libertatea ca un
vis, dar nu abuzam de ea. Adevrat e c n timpul lectiilor ocoleam liceul ca apucat de nu stiu ce Iobie.
Gseam n mine disponibilitti numai pentru orele de Iizic si matematic, care m interesau
realmente si pe care proIesorul Aurel Ciortea, un intelectual Iin, autor de manuale, care vedea si
dincolo de ele, ni le Icea deosebit de agreabile. (Ciortea scrisese n colaborare cu Iratele meu, cu
Liviu, un Iaimos manual de Iizic.) Distinsul proIesor, totdeauna muncit de problemele specialittii
sale, un om cu setea zrilor n el, m lua uneori la plimbare pe aleea din Iata liceului. Discutam asupra
principiilor Iundamentale ale Mecanicii. Si cutam mpreun s alegem dac aceste principii puteau s
Iie n ntregime un
139
rezultat pe simplu temei de experient, sau dac nu, n ce msur ele implicau puterea nscocitoare a
mintii omenesti.
M nIiintasem la Brasov n timpul dezghetului, al ghioceilor si al epaticei albastre. Eram bucuros
c mai puteam s iau parte la ultima ,petrecere cu dans" a elevilor, ce mai avea loc n acel
sezon. Fceam curte Ietelor, ce s-au hotrt s nIloreasc n cele opt luni, de cnd am prsit
cetatea. Era acolo Ada, blond ca un Iuior de porumb nainte de Iecundare. Era acolo Eleonora cu
moliciuni de catiIea. Era acolo Silvia a crei vraj era un glas de biat, al crui glas ar semna cu un
glas de Iat ! Ochiul meu cuttor tot reIcea o diagonal, prin vlmsagul slii, pn n cellalt
colt, unde descopeream o Ietiscan, pe care n-o mai vzusem. Slbut, linistit, cu ochii vii si
inteligenti. Czuse, dup toate semnele, la o disput Ir capt cu Horic Teculescu. ,Acel
ghiocel negru cu care st de vorb amicul nostru si mai negru cine e ?" ntreb eu pe-un
coleg, alturea de care m nimerisem. ,Creola aceea ?... O elev si ea. A venit din alt parte, numai
anul acesta... Domnisoara Cornelia B., Iiica omului politic din Banat... Inaccesibil, dragul meu,
pentru de-alde noi, cci s-a ncn-tat de ea un tnr proIesor..." ntrebarea mea nu pornise ns din
dorinta de a aIla detalii de Ielul celora ce mi se comunicau. Era, din parte-mi numai asa, o simpl
ntrebare, la care poate c nici nu asteptam vreun rspuns. Cum era s ghicesc atunci c ochii mei
ntlneau ntia oar Iiinta care sapte ani mai trziu avea s devin tovarsa mea de viat ? E de
mirat cu ct de putine antene ne-a nzestrat natura n raport cu viitorul ! n seara aceea nu mi s-a
mbiat mprejurarea potrivit de a Ii pre-
140
zentat domnisoarei Cornelia B. Se pare ns c nici nu am cutat un atare prilej. Domnisoara Cornelia
era elev. Si eu elev. Aceast conditie uman mi impunea un salut cuviincios, de cte ori ni se n-
crucisau crrile prin Cetate. Nu-mi aduc aminte s-i Ii Iost prezentat vreodat. Ne comportam ca si
cum ne-am Ii cunoscut dintotdeauna. Ceea ce era suIicient, mai ales c nu maniIestam vreo curiozitate,
de nici un Iel, unul Iat de cellalt.
n primvara anului 1913, zumzetul egal al vietii noastre de liceeni, cu interesele sale, avea s
Iie coplesit de preocuprile palpitante n legtur cu complicatiile politice si rzboinice din
Balcani. Pre-simteam c si Romnia, ai crei cetteni virtuali ne socoteam, ar putea s intre n Ioc
dintr-un moment ntr-altul. Noi, oamenii din zona danubian, eram obisnuiti cu sunetul goarnelor, cu
ordinile de chemare, cu exercitiile de mobilizare. Mirosea tare a praI de pusc. Politiceste gndeam
numai n Iunctie de Romnia. La Brasov veneau adesea romni din ,Tar". Se ntmpla ca vizitatorii,
recunoscmdu-ne starea civil dup chipie, s ne opreasc pe strzile Brasovului, pe sub Tmpa, sau
printre ruinele de pe Romuri, si s ne ntrebe ce simtim si cum gndim. Cuvntul lor era ngrijit,
repeziciunea si vioiciunea lor intelectual ne Iermecau. Turnura elegant a Irazei lor nvedera,
prin contrast, asperittile Irazei noastre. Comparatia ne-ar Ii dat poate un complex de inIerioritate,
dac adolescenta noastr nu s-ar Ii conIundat pn la identiIicarea cu aspiratia spre Iorma lor.
Cuvintele noastre erau ncete, rostirile grele, complicate si dezarticulate ca Iiintele din alte ere, crora
de milioane de ani li s-a retras dreptul la existent. Si inima noastr recunostea acest lucru Ir pizm.
141
XXVII.
ND Irunza salcmului prinse a se nglbeni, si a arinului s se rreasc, Lionel si deschidea la Sebes, c-
o inim n care ndoiala si ndejdea nu-si prea ,` tineau cumpn, biroul avocatial. i convenea si
lui s rmn acas, cci avea nevoie de un ajutor. Pe de alt parte, spera c n Ielul acesta, dup metoda
dozelor minime, s m obisnuiasc cu gndul unei cariere juridice.
M duceam n Iiecare dimineat la birou, ntr-una din strzile principale ale orasului. mi aveam si eu,
acolo, msuta mea, unde m izolam ca sub un clopot de sticl. Sub scutul invizibilei sticle mi vedeam
de Iapt de nsemnrile si de lecturile mele. Numai cnd Lionel pleca la Judectorie pentru vreo
dezbatere, trebuia s-i tin locul, s primesc clientela. Aveam mai ales ndatorirea de a sta de vorb cu
oamenii, si eventual de a Iace hrtiile de primire ale vreunui nou proces. Lionel si-a spus dorinta s nu
accept dect procese care dup bunul meu simt ,aveau sanse de a Ii cstigate". nceptor, el se voia cu
orice pret un avocat al drepttii si att. Mai degrab dect mi nchipuiam, m-am deprins si cu aceste
treburi. Tranii nici nu remarcau c tnrul, cu care ei cdeau la vorb, nu era avocatul, ci Iratele
acestuia. Lionel si cu mine, cu toate c el era cu 10 ani mai mare, cu toate c el avea ochi albastri, iar
eu cprui, eram n permanent conIundati din pricina proIilurilor noastre si a siluetelor cu diIerentele
estompate de acelasi aer Iamilial. S-a ntmplat, odat, ca un tran necunoscut, s m opreasc pe
strad : ,Apoi domnule, s-aduc si bta ? !". Am nteles situatia : tranul era ncredintat c l-a ajuns
din urm pe
142
Iratele meu. Si am nteles c era vorba de-un proceS si de-un corp delict. Am acceptat rolul, si ca s nu
produc omului vreo deceptie, i-am rspuns : ,,Ad-o, omule, ad-o, n ziua judectii... c le artm noi..."
Tranul s-a desprtit de mine Ioarte satisIcut si convins probabil, dup tonul ce-l luasem, c a si
cstigat procesul.
Biroul avocatial nu era tocmai o uzin, dar nu suIerea nici de amorteal pernicioas. Numai cteo-dat
veneau peste noi sptmni pustii, pe care le numeam ,vacile slabe", cnd nici un nou client nu mai
btea la us. n asemenea rstimpuri m simteam la msuta mea ca scos din Iunctie, suspendat n ,go-
lul absolut", ceea ce nu era motiv de disperare. Dimpotriv. Fceam haz de necaz. Sub ,Consulatul"
vacilor slabe, biroul Iratelui meu purta, intre noi, porecla de ,Nirvana", iar eu nsumi m socoteam
simbrias al Nirvanei, ceea ce avea un dublu sens : eram adic simbrias Ir leaI ntr-un birou, pe care
n gndul meu l echivalam neIiintei.
Ajutorul, ce-l dam lui Lionel, la birou, nu-mi rpea asadar prea mult timp. Ocupatia era pentru mine
aproape ca o destindere. Ca o destindere, de care aveam nevoie, cci noi griji Iamiliale si sumbre
spectre ncepeau s ne dea trcoale. Liviu se mbolnvi tocmai n toamna aceea de-un ru misterios,
cruia mult timp nu i s-a dat de urm nici cu razele ce lumineaz pe dinuntru, de-un ru care-l tinea
cu lunile pe la clinicile de la Cluj si de la Budapesta. O nenorocire se schita n zare. Si cam n acelasi
timp veneau vesti de sntate mcinat nainte de vreme si de la Liciniu, din ,Tar", chiar de la
Constanta. Fratele si Icea acolo stagiul de viitor Iarmacist. Fat de gravele vesti cutam, la rndu-mi,
s-mi nsusesc tehnica evadrii. Evadam pe podisurile abstractiunii si n vile lumilor posi--
143
bile att de scumpe imaginatiei mele. n lunile de iarn am alctuit o lucrare IilozoIic asupra ,Num-
rului" si asupra ,Judectilor matematice". Reluam, cu alte cuvinte, problema kantian. M strduiam
ns spre o alt solutie. Nu eram de acord nici cu dezlegarea propus de Stuart Mill. Cu o juvenil n-
drzneal luam atitudine chiar si mpotriva prerilor expuse de Henri Poincare, n ,Stiint si ipotez".
Am trimis lucrarea la revista ,LuceaIrul". Coloanele revistei nu s-au deschis si nici mcar vreun
rspuns nu am primit. Recunosc c lucrarea era poate prea abstract pentru paginile unei reviste, ce
cultiva apetituri intelectuale cam provinciale. Snt ns departe de a crede c asta a Iost pricina tcerii
redactionale. Presupun mai curnd c n redactia revistei nu se gsea nici o competent, ce ar Ii putut
s aprecieze o asemenea lucrare. Din pcate si acele pagini s-au pierdut. N-am uitat ns solutia ce-o
propuneam, si poate voi gsi cndva un cadru potrivit, mai larg, de a ncredinta hrtiei gn-durile mele
de atunci.
Scurt timp nainte de bacalaureat, cnd hl-duiam iarsi prin adumbririle Brasovului, am scris niste
note Despre intuitie in filo:ofia lui Bergson. Duram o punte ntre intuitia intelectual la Schelling,
metoda ,Ienomenelor originare" la Goethe, si unele variante ale intuitiei bergsoniene. Notele erau
destinate s rspund unor cerinte, cci tocmai atunci Bergson Iusese ales membru al Academiei
Franceze. Umbla, ce-i drept, numele IilozoIului, ntia oar si prin ziarele noastre transilvane, dar
nimic nu se stia despre gndirea lui. nct ntr-o dup-amiaz, cnd m reIugiam sub Tmpa, s mai
citesc ceva n vederea bacalaureatului, hotri, n starea de tensiune nervoas, ce
i-o da gndul examenului, si sub apsarea urtu-
144
lui ce m-a cuprins n Iata manualului de scoal, s scriu un Ioileton. Tineam ca acest Ioileton, de-o
remarcabil densitate, s apar ntr-un ziar. Spre a Iorta portile, m-am vzut nevoit s m dedau unei
mistiIicri. Foiletonul l-am trimis la ziarul ,Romnul" din Arad, dar l dam drept traducere dup
cineva, si l-am semnat : Ion Albu. Semnat de mine, un ,licean", desigur c Ioiletonul ar Ii luat drumul
cosului. Foiletonul a vzut lumina tiparului ntocmai, dac se Iace abstractie de greselile de tipar de
rigoare. Aceasta era ntia mea ncercare IilozoIic, ce-si Icu loc n publicistica noastr. Era n
primvara anului 1914. De ce am recurs la o mistiIicare ? Dup ptania cu ,LuceaIrul" si n
atmosIera de ignorant IilozoIic stpnitoare pe meleagurile ardelene, aceasta mi se prea singura cale
de a-mi vedea scrisul nIlorind in litera tiparului.
XXVIII.
A SFRSITUL lunii iunie 1914, dup terminarea examenului de bacalaureat, sIsiarn n goana trenului
peisajul Tr-navelor n drum spre Sebes-Alba. Eram
stpnit de euIoria ce ti-o d depsirea
norocoas a unei pietre de hotar. n timpul cltoriei recapitulam, cu alti colegi, care si ei se grbeau
spre vetrele lor, Iiecare ducnd cu sine vestea cea bun ntmplri mai vechi si mai noi dintr-o viat,
ce rmnea n urm si care acum parc nici nu mai era a noastr. E de nenteles cum sentimentul eului
poate Ii att de proIund modiIicat de-un ,certiIicat". Pentru toat simtirea noastr eram rsItatii
propriului destin. Constiinta c am sc-
145
pat de obligatiile orarelor si de constrngerea scolar, ne slta ntr-o stare de auror, ce ni se prea c
nu va mai nceta niciodat. n veghea entuziast, n luciditatea sporit, nu ne dam de loc seama c mai
trziu aveam s ne gndim tocmai la acest timp, cu sentimentul unei ireparabile sIsieri, ca la o epoc
Iabuloas a suIletului nostru. Eram asemenea unor tinere Iiinte adamite, cari printr-o bizar alterare a
simtului realittii, s-ar bucura c prsesc paradisul.
,Mi, dar ne-ai secerat de pe picioare cu rspunsurile tale la Iizic si matematic, mi zice unul dintre
colegi, n-am nteles mare lucru, dar ce s-ti spun a Iost Ioarte Irumos." ntr-adevr, proIesorul de
Iizic si matematic si-a permis, cnd mi-a venit rndul, capriciul de a iesi din cadrul obisnuitelor teze.
Stiind c m-am ocupat n cei din urm doi ani mai de aproape cu ultimele teorii ale Iizicei, precum
aceea a lui Einstein cu privire la relativitatea spatiului si a timpului, iar n domeniul matematic cu
geometriile non-eucli-diene, si dorind pesemne s paradeze cu mine n Iata comisiei de- bacalaureat,
prezidat de un delegat al guvernului maghiar, mi-a cerut s Iac o expunere succint a problemelor n
chestiune. N-aveam s-mi pierd cumptul. Cunosteam aspectele esentiale ale teoriei relativittii si ale
geometri-ilor non-euclidiene mai ales din studiile IilozoIice suscitate de problemele n discutie. n
geometriile non-euclidiene m initiasem cu ,Stiint si ipotez" a lui H. Poincare. Date Iiind att
circumstantele, ct si Ielul cunostintelor mele, aveam s Iac mai mult o expunere IilozoIic, dect
matema-tic-stiintiIic a teoriilor n chestiune. Cu aceasta am transIormat o insuIicient ntr-un
avantaj. Att din punctul meu de vedere, ct si din acela
146
al auditorului. Numai n acest chip izbutii s m Iac nteles, cel putin aproximativ, si din partea ctorva
intelectuali din asistent. Mult timp nc, si dup zece, douzeci de ani, Iosti colegi mi aminteau de
acea incursiune a mea n teoria relativittii, teorie ce avea s devin Iaimoas de-abia mult mai trziu.
Uneori entuziasmul lor l gseam cam deplasat si ca s-l retez, le rspundeam : ,A tinti c-o arm cu
praI de pusc, nu nseamn a Ii inventat praIul de pusc !".
La Vintul-de-Jos urma s schimb trenul spre Sebes-Alba. n clipa dintre doua linii, cnd mi mutam
calabalcul dintr-un tren ntr-altul, se rs-pndi n gar vestea c Franz Ferdnand, mostenitorul tronului
habsburgic a Iost asasinat. Urcai n vagon lund cu mine si aceast veste. Spoream cu ea zpuseala. Se
produse un moment de stupoare. M-am oprit si eu putin ca s cuprind cu gndul toat situatia. Apoi am
zis ctre vecinul meu de banc : ,Asta nseamn rzboi !". Si ca o ghear de pasre, o ndoial mi
cuprinse inima : voi mai pleca, n toamn a lena, precum mi Icusem planul ?... Ct de repede a cedat
euIoria noptii l Acas gsii pe ai mei Ioarte Iierti. Lionel avea, si el, presentimentul rzboiului. Iesii n
oras. Vestea asasinatului aduna pe cetteni n grupuri, pe la colturile strzilor.
n primele dou sptmni ale lui iulie presa, spiritele, opinia public nu preau att de agitate, ca s
ntreasc n vreun chip teama c ne-am gsi n ajunul unui cataclism. Dimpotriv, aveam mai curnd
impresia c totul mergea spre domolire. Si viata mergea nainte ca si cum pe pmnt nimic nou n-ar
mai Ii Iost cu putint.
ntoarcerea la Sebes mi rezerva o surpriz. O seam de entuziasti luaser de vreo cteva spt-
11 - Hronicul ctntecol vrnelor
147
mni initiativa nIiintrii unei trupe permanente de teatru romnesc transilvan. ncercarea, subven-
tionat si de-un Iond anume, administrat de Astra Sibian, prindea contur sub conducerea lui Nicolae
Bil, actor, care Icuse o carier din cele mai ludate pe la teatrele nemtesti din Austria. Sosiser n
orselul nostru si dou tinere absolvente ale conservatorului de art dramatic de la Bucuresti.
Repetitiile erau avansate. Oaresicare pasiune pentru teatru se trezise n mine, cu ani mai nainte, n
conditiile modeste ce le oIerea mica noastr urbe. mi aminteam cu duiosie si cu un zmbet de vara
anului 1909 (nu aveam dect paisprezece ani), cnd, timp de patru sptmni, o trup german,
cltoare din loc n loc, a dat reprezentatii, sear cu sear, n orselul nostru. Trupa era excelent.
Calitatea actorilor te Icea s treci cu vederea lipsurile tehnice si neajunsurile decorului. Se
reprezentau piesele mari ale repertoriului german : Schiller, Grillparzer, Gerhardt Haupt-mann,
Sudermann. Nu dispuneam de mijloace bnesti s-mi procur biletul de intrare la Iiecare nou
reprezentatie. Dar simteam c m ,prpdesc", dac s-ar Ii ntmplat s-mi scape vreuna din piese.
Neavnd ncotro, am recurs atunci la potlogria de a-mi Iace loc printre spectatori si Ir biletul de
rigoare. Unul din Iostii mei colegi de pe vremuri la scoala german din localitate descoperise calea
spre o ntreag serie de bilete pentru un loc n picioare. Acestui coleg de altdat i-am impus un
angajament, de pe urma cruia el nu avea nimic de pierdut, iar eu totul de cstigat. La Iiecare
reprezentatie, dup primul act, amicul svab urma s ias din sal pe condor pentru a-mi ceda biletul
su. Cnd se da semnalul pentru actul al doilea, intram si eu. Fostul coleg nu era expus
148
s Iie controlat, cci cerberii de la us l cunosteau, iar eu m legitimam cu biletul de mprumut. n-
telegerea dintre mine si prietenul meu se desvr-sea n amintirea unei vechi ntmplri, cci
svabul era acel biat roscovan, care m prse cndva lui Her Lehrer Roth c i-am uzurpat locul.
Trupa romneasc, ce se njgheba sub ochii nostri, urma n toate exemplul trupei germane de
odinioar. Si cum teatrul m pasiona, luai tot mai adesea drumul spre repetitii. Ca simplu spectator
Iireste. Si din-tr-un interes plin de ardoare ce-l acordam actritelor, Iireste. mi Iceam,
tcut si linistit, aparitia n Iiecare dup-amiaz, la anume or, n sala unde aveau loc casnele
actoricesti. mi Iceam n cursul repetitiilor obiectiunile mele, dar numai pentru mine. M
socoteam prea novice, ca s le comunic si celorlalti. Si apoi ieseam, n grup, la plimbare.
Tinerele actrite aduceau n aerul provincial-me-dieval al orasului ceva din vioiciunea,
din eleganta si din sprinteneala degajat a vietii bucu-restene. Nu m mai gndeam la rzboi.
Pe la sIrsitul lui iulie trupa noastr de teatru iesea din Iaza problematic. Se Iixa cu nervozitate
itinerariul turneului n perspectiv. Dup clocotul tulbure al repetitiilor, spectacolele din retorta noastr
spiritual luau nItisarea pur a unui nobil precipitat. Dar, n acelasi timp, crestea de la o zi la alta
ngrijorarea obsteasc din pricina situatiei internationale. O Iat crispat ne aduse ntr-o zi vestea
despre probabilitatea unei mobilizri partiale. Dar panica se evapora repede. Prea putin luam n serios
sunetul zarurilor, ce se aruncau pe tabla de joc a diplomatiei. nIiorarea ne ncingea o clip si apoi
disprea. Apreciam c ar Ii Iost ntr-adevr prea stupid ca teatrul nostru s Iie zdrnicit de-un rzboi.
11`
149
n preajma ultimelor bti de ceas ale lui iulie, amenintarea, ce plutea peste omul european, lua
accente din cale-aIar grave ! ntr-o noapte de nceput de august aprur pe strzile orselului aIisele,
vestind starea de asediu si mobilizarea general. Un vnt uscat si Iierbinte sIsia aIisele mprumutndu-
le un sunet metalic.
24 de ore, mai apoi, conduceam pe Lionel, locotenent n rezerv, la regimentul su, la Alba-Iulia. Aci
Lionel Iu inIormat c va mai rmne vreo cteva sptmni pe loc, si c nu avea s ngroase chiar
rndurile celor dinti batalioane, ce plecau spre hotare. M-am ntors la Sebes cu atta consolare, singura
ce puteam s-o aduc Mamei. In-trnd n curte dau cu ochii de Iratele Longin. Sosea tocmai n momentul
acela de peste Carpati. Functionar, de vreo 23 ani, la o Iabric din Bucuresti, el venea s-si Iac
datoria de ostas al mpratului. Plpia n mine nu stiu ce poIt s-l iau la bti c a Iost att de
imprudent s dea urmare ordinului de chemare : ,S Ii rmas mai bine dincolo ! S te Ii nrolat n
armata romn ! Dac ti-e scris s cazi, am sti cel putin pentru ce !". l mustruluiam c nu stia bietul de
unde s se adune. Ne cdea n curte ca un neghiob, ncredintat c e vorba de simple demonstratii, si c
nu se va ajunge la rzboi. ,Ei, ai s vezi demonstratii, c ti-i musca unghiile !" i zic, si m reped Ir
ntr-ziere la post ca s dau o telegram celuilalt Irate, lui Liciniu, care se gsea la Constanta, s nu
alunece si el pe calea ordinelor chesaro-criesti. Telegrama am conceput-o n termeni camuIlati. i co-
municam c nu ne prjoleste dorul, s ne calce si el. Nu, Liciniu n-avea s vin !
Dup declaratiile de rzboi schimbate ca niste sinistre saluturi ntre popoare, dup dezlntuirea
4
ostilittilor, o singur ntrebare ardea n cmara cea mai luntric a inimilor noastre : ce va Iace
Romnia ? Un nceput de rspuns veni, cnd Iac- , torii, n care s-a ntruchipat pentru o clip nsusi
destinul, au hotrt ca romnii s nu intre n rzboi alturi de Austro-Ungaria. Era aceast ho-trre
pentru noi, ardelenii, care o asteptam cu aprig ncordare, un indiciu precis c Romnia si cuta, mai
presus de orice contingente, drumul intereselor sale, care n acelasi timp, erau si ale tuturor romnilor,
de pretutindeni. Deceptia Puterilor Centrale, care invocau un anume tratat de aliant, era vdit.
Sptmn dup sptmn, ct a tinut luna august, plecam, n Iiecare duminic, cu Mama la Alba-Iulia,
s-l vedem pe Lionel. Avea loc de Iiecare dat o ntlnire, pe care o credeam cea din urm, si de o
desprtire la Iel. Lionel ne privea ndelung din albastrul lui domolit de buntate. si curma vorba, parc
s-ar Ii ntrebat ce se alege de noi dup plecarea lui ! Dar se stpnea si nu astepta nici o consolare de
nicieri. *
Izbucnirea rzboiului trezi n mine, cu putere, instinctul de conservare, care pn atunci nu-si ridicase
niciodat capul din zona sa vegetativ. Se ridica nu att vointa existentei ca atare, ct a existentei
pentru ceva. Hrneam nc de mai demult, aproape de totdeauna, convingerea c as putea s nIloresc
cu Iolos mai nalt n viat, nct dinuirea mea, orict de egocentric ar Ii prut, s do-bndeasc o
legitimitate depsind sIera individual, n Iata primejdiei de proportiile unor continente ncierate,
convingerea mea se ntetea de la o zi la alta, lund uneori Iorma primar a unui tipt vital : trebuie s
ies teaIr din acest rzboi! Cu orice pret ! Fat de mpjtia`v sH"`ek`ettean
tolerat m stiam, nu aveam constiinta vreunei datorii. Mai precis, Iat de mprtie aveam constiinta c
trebuie repudiat orice gest ce ar Ii putut contribui, ntr-un chip sau altul la supravietuirea ei. M miram
uneori c imperativul acesta nu alinia pe toti romnii ardeleni n Iront compact. Dezorientarea era
ns numai sporadic.
Interesele mele IilozoIice nu erau nc stingherite de istoria n mars, dar planurile mele de studii
deveneau problematice. Cdeau toate pe rnd, mcinate ntre pietrele de moar ale imperiilor. Mi se
acordase o serioas burs, cu care mi-as Ii putut termina studiile universitare. Dar ncotro s-apuc ?
Spre care universitate ? Visam lena, sau un alt oras universitar din Germania, dar obtinerea unui
pasaport, n conditiile momentului, devenea aproape cu neputint. Atunci m hotri pentru Viena. Dar
Viena se deprta... Se deprta de mine, dac nu n spatiu, atunci n timp. Viena mi se amna.
Ctre sIrsitul verii, ntr-o dimineat, nc nainte de a m Ii trezit, eram chemat de urgent la Alba-
Iulia. Am priceput. Lionel urma s plece la Iront cu batalionul, la care Iusese repartizat. Plecarea, de
attea ori contramandat, era de ast dat irevocabil. Trupele rusesti naintau vertiginos n Galitia.
Comandamentul austro-ungar, cam derutat, trimitea noi ntriri s-astupe golurile si s mai nchege
rndurile n debandad. Improvizatiile comandamentului mcinau pe acest Iront ndeosebi trupe
romnesti din Transilvania. Am sosit cu Mama la Alba-Iulia. Am nsotit pe Lionel la gar. Batalionul,
alctuit din ostasi romni, cu Ilori de circumstant la sapc, umplea pn la reIuz vagoanele trenului
militar. n gar se lsase jalea. Jalea surd a tuturor mumelor, ce se sIrmau n
152
plngeri dup Ieciorii lor destinati zrilor. Lionel se stpnea, si eu nsumi, desi coplesit de sentimentul
amenintrii ce ne pndea, m stpneam, pentru ca s izbucnim, cu Mama alturi, n sughituri su- *
Iocate, cnd trenul se puse n miscare. Se urnea trenul anevoie, cu opintiri repetate. Cci pleca n
necunoscut, n necunoscutul Ir de Nord si Sud, Ir` de Rsrit si Apus, de a crui neagr team se
tnguiau mumele pe drumurile trii.
Cu trsura ce ne adusese, Mama si cu mine, ne-am ntors la Sebes ; cnd am trecut prin satul nostru,
prin Lancrm, am simtit o crispare n obraji. Soseaua ducea pe lng biseric, la ctiva metri deprtare
de mormntul Tatii, a crui cruce o vedeam peste grilajuri si printre plopii nalti. Mama czu si ea n
tnguirea unanim, ce se auzea pe toate drumurile, ca un murmur alherontic. Dar Iusese numai un
suspin adnc si lung, care ncerca s se articuleze n ritmul jalnic al bocetelor.
Menite somnului nu mai prea erau noptile celor ce au rmas acas. De auzeam cocorii n bezn sau
ltratul vreunui cine sIsiind mijirea zorilor, era numai ca s m ntreb unde o Ii ajuns n ceasul de Iat
Lionel. n camera de alturi Mama nchidea si mai putin ochii. Uneori o auzeam. Se ridica si umbla
Ir rost prin ncpere. Ciudat, de soarta lui Longin eram, Ir de vreun motiv precis, mai putin
ngrijorati. l stiam, probabil, mai deprins cu ale ostsiei, cci Iusese n 1912-l3 concentrat timp de
aproape un an n Bosnia. Acum lupta prin aceleasi tinuturi.
n singurtatea de acas ncercam s m realc-tuiesc si m nchinai scrisului. Am umplut, n c-teva
zile, cu nsemnrile mele, un caiet ntreg, mi puneam n Iunctie metoda ,evadrii Ir de pasi", cum
o numeam, care de attea ori, de aci
153
nainte, avea s m scoat din impasuri. Fceam note n vederea unor studii de teoria cunoasterii.
Unele gnduri de atunci si-au gsit o Iormulare deIinitiv de-abia vreo douzeci de ani mai trziu. M-
am retras n desisurile mele luntrice. n oras nu mai ieseam aproape de loc. mi era tot mai greu s
suport genul uman. Acest gen uman, care a Iost n stare s nceap un rzboi att de incredibil pentru
motive att de stupide ! Si tocmai n clipa cnd din omoplatii adolescentei mele trebuiau s creasc
secretele aripi ale junetei triumItoare! Numai ctre sear ieseam putin la plimbare, dincolo de oras...
Trupa noastr de teatru, ce izbutise s ajung biruitoare pn n ajunul unui turneu si al unui itinerariu
cu aIise gata tiprite, s-a mprstiat din prima zi de rzboi. Nu stiam unde au disprut actritele. S-au
rsIirat asa, Ir de a spune un cuvnt, Ir de a lsa un semn. Nici mai trziu nu mai aIlai nimic despre
ele. Dar absolut nimic. Parc le-ar Ii incinerat simplu numai vestea Iulgertoare a rzboiului.
La vreo zece zile dup desprtirea din gara Alba-Iulia, primeam o carte postal de la Lionel. Puteam s
citim printre rnduri c n curnd va intra n Ioc n Galitia.
ntr-un amurg calm de nceput de toamn m plimbam ,sub arini", asa se numea o dumbrav de-a
lungul rului, dincolo de oras. Departe undeva o crare se curma sub niste salcmi sIerici. Acolo m
odihnii, ca de obicei, pe o banc. Stm asa, nemiscat, cu gndurile mele. Eram probabil o prezent
ireal chiar si pentru aerul dimprejur. Si trebuie s Ii adstat mult timp asa neclintit, cci la un moment
dat simtii un sunet la cellalt capt al bncii. Era un sunet ca de plisc de pasre purtat prin pene.
ntorc Ioarte ncet, si suprimnd orice
154
alt miscare, capul ntr-acolo. La captul bncii o buInit urias si cerceta rdcina penelor cu
pliscul. Cteva clipe nc buInita nu m bnuia Iiint vie uce eram ; apoi si ntrerupse
ndeletnicirea intim asupra creia Iusese surprins si m tintui ip-notic cu ochii ei de Ioc, Ir
a mai clipi. Nu mai clipeam nici eu. O priveam cu pupilele Iixe. Aceast mut ncrucisare de priviri
dur un timp. PerIect dumirit asupra neIiintei mele, buInita si relu ocupatia, si bg iarsi
ciocul, de ast dat, n puIul ei de la subsuoar, moale ca aerul de noapte. Pe urm, Ir a-si mai
ntoarce capul spre mine, zbur cu IlIiri de spaim. O btaie a inimii mele se transmisese probabil
prin banc pn sub ghearele ei. Mi se spusese de attea ori c prin Ielul meu, prin tcerea mea si
chiar prin miscrile mele, as avea darul de-a rspndi calmul mprejur. Cum ns n mine nsumi
eu m-am simtit totdeauna oricum, numai domol nu, nu eram dispus s dau crezmnt vorbelor, ce
preIceau n dar o impresie desart, ntmplarea cu buInita m punea Iat n Iat cu mine. Mi
se dezmintea ntructva nencrederea ce-o aveam n linistea mea. Snt deci calm n aIar, miscat
nuntru. BuInita m-a simtit de dou ori. ntia oar mi-a simtit pmntul, a doua oar Ir-mntul.
n aceeasi sear m astepta acas o veste mbucurtoare. O veste mbucurtoare : ni se telegraIia de la
Cluj c Lionel se gseste acolo ntr-un spital, ntors de pe Iront, bolnav, dar n aIar de orice pericol.
Ni se mai anunta c a doua zi el va sosi la Vint, unde urma s-l astept c-o trsur. Argumentam Mamei
c de vreme ce Lionel va sosi a doua zi, nu putea s Iie nimic grav. Pe mine argumentul nu m
ndupleca, dar gsise calea s nduplece pe Mama, ceea ce era suIicient.
155
A doua zi asteptam la Vint. De cel putin o or m luptam cu toate nscocirile nchipuirii. M plimbam
nerbdtor pe peron. n cele din urm trenul intra n gar. Dintr-un vagon cobor Lio-nel. Era brbos,
cum nu mi-amintesc s-l Ii vzut vreodat, cu umerii obrajilor iesiti. ManiIesta si un tremur
muschiular, mai ales n coltul gurii. ,Esti rnit ?" l ntreb. ,Nu", rspunde el linistin-du-m, ,snt
numai bolnav. Pe cellalt clin al Car-patilor era s cad victima unui pahar de lapte, ce mi l-a dat un
tran rutean pe cnd treceam prin-tr-un sat". ,Va s zic otrvit ?" l ntrerup eu. ,Snt n aIar de
pericol", continu Lionel, ,Iericitul neajuns a intervenit tocmai n seara cnd batalionul nostru trebuia
s intre n Ioc... Primisem ordinul de a lovi, cnd asa, dintr-o dat mi se Icu Ioarte ru... Nu m-am mai
putut ridica... Stm n iarba nrourat sub cerul nstelat... Dus apoi pe targa la un spital militar, m-am
trezit numai a doua zi. Rtceau gloantele prin coperisul de tinichea al spitalului. n noaptea aceea
batalionul avea s Iie aproape complet mcinat de rusi... Nici un oIiter n-a mai scpat !".
Unde te-a ajuns norocul ? l ntreb.
Pe la Halici, n Galitia.
Sositi acas, ntia grij a Iost s linistim pe Mama, tulburat de nItisarea pmntie a lui Lionel.
,Miroase a pmnt Iiul tu", zic ctre Mama, ,dar a scpat!". Si m prinse un rs sacadat, nervos.
Lionel se ntinse pe pat: ,N-are nici o important toat chestia asta... si dac m-as brbieri n-as mai Ii
nici pmntiu. Dar uite, v Iac jurmnt, c eu la Iront nu m mai ntorc niciodat". Cuvintele lui
Lionel aduceau a legmnt. S-a mai poticnit el prin multe si nu i-au Iost tocmai Iloare la ureche
ncurcturile si peripetiile vreme de
156
patru ani, pn la sIrsitul rzboiului, ct a durat mpotrivirea lui la rnduielile ostsesti chesaro-m-
prtesti, dar nspre Iront mprtia n-a mai izbutit s-l mne din urm, niciodat, nici un singur pas.
n noaptea aceea Lionel s-a odihnit n perne mai cu dinadinsul dect pe cmpul de la Halici, unde
Iusese ridicat cu targa. A doua zi m lu cu ocoliri : ,Ce-o s te Iaci ? Rzboiul va dura. Vei Ii
curnd recrutat si tu. Singura salvare ar Ii, s te nscrii la teologie la Sibiu. Numai acolo mai g-
sesti un scut!". Povata mi se pru oportun, dar si usuratic. Oportun, Iiindc m ndruma pe o
linie la care si eu m gndeam uneori rusinat, usuratic Iiindc m scotea din toate Irumoasele mele
proiecte de studentie. ,Vezi tu, i zic, sIatul tu vine dintr-un gnd bun, Ir ndoial. mi
porti grij, cum mi-o port si evi, c nu mai am nopti de odihn. Numai ct totul ar putea s
devin si o chestie de constiint ! Stii prea bine ct de proIund mi displace teologia !" ,Dar
nimenea nu te sileste s te clugresti, nici s devii preot", mi rspunde Lionel, ,s scapi de
melita rzboiului, despre asta-i vorba ! Sau ai Icut oase, ca s ti le mprstii pentru mpratu' prin
Galitia ?"
Pe la 20 septembrie am dat o sritur pn la Sibiu, asa ntr-o doar, s vd ce si cum. n curtea mare a
Seminarului, clugreasc si stearp, era o aglomerare de aspiranti ca de bondari pe-un cmp de Ilori.
S-a ales c majoritatea Iostilor elevi, care n iunie trecuserm bacalaureatul la liceul din Brasov, ne-am
ntlnit la Sibiu ca la un consemn. Se Icea, cu alte cuvinte, o dovad la vedere, c educatia, din care
ne-am mprtsit la Liceul Sa-guna, nu Iusese tocmai ,patriotic". Iat c ne ntlneam, nu, precum ne-
am legat, la zece ani de
157
la bacalaureat, ca s vorbim despre vraja nevestelor, ci la cteva luni, ca s vorbim despre ce ?
Despre ce ? Despre apropiata prbusire a coroanei sIntului SteIan ? Descoperind n aer atta zumzet si
entuziasm pentru teologie, m-am nscris si eu. N-am stat la Sibiu dect vreo cteva sptmni.
ProIesorii de la teologie m agreau, cu toate c le era Ioarte de aproape stiut substratul intereselor mele
teologice. M agreau ns pentru libertatea ce-mi ngduiam, n discutiile ce le aveam cu ei. Deliciile
vietii, mprtite ntre utrenii si vecernii, se Iceau nod n cugetul meu, gata s m suIoc. Si atunci am
cerut un concediu de vreo cteva zile pentru... culesul viilor, cu toate c nu eram pod-gorean. Am
plecat la Sebes si plecat am rmas. Nu m-am mai napoiat tot anul la nalta scoal. Solicitam, de la
vatr, noi si noi concedii, pentru motive, Iictive, de boal. Prelungirile de concediu mi se acordau Ir
de nici o diIicultate. Ndjduiam s se termine rzboiul pn n primvar, ca s pot pleca n
strintate. Planeta Marte nu era ns Iavorabil zilelor mele, iar speranta c mcelul universal se va
curma se dovedea, de la un anotimp la altul, tot mai iluzorie.
XXIX.
N RSTIMPUL celor ctorva sptmni, petrecute la Sibiu, s-a Icut c am intrat n mai strnse legturi cu
veri-soara mea V. pe care pn ntr-aceea uu. n-o ntlnisem dect de vreo cteva ori n lungul anilor. E
vorba despre o verisoar, de neam al doilea, cu vreo zece ani mai mare dect mine. Era cstorit la
Sibiu. Datorit multiplelor
158
ei talente si Iarmecului irezistibil, de cte ori ea l voia asa, verisoar si crease o situatie de
prim important att n lumea romneasc, ct si n cea, sseasc.
Fat de mine verisoar se maniIesta ntr-un chip Ieminin si matern n acelasi timp. n Iamiliaritatea
plin de vraj, cu care m primea, ghiceam mai presus de orice un interes pasionat de-a colabora la
Iormarea mea. Cu vreo sase ani mai nainte, cnd, la vrsta de 13 ani, rmsesem orIan de tat, ea
venise odat ntr-adins pn n satul nostru, s m cear de la Mama : ar Ii voit s m creasc ea, sau
chiar s m adopte. Nu avea copii. Mama, la strmtoare, aproape c m-ar Ii cedat. Pe urm, nu stiu din
ce pricin, proiectul verisoarei nu s-a realizat. Acum, dup attia ani, mi ngduia s m bucur de grija
ei, pe care o sublinia parc anume, ca s m compenseze pentru ce nu a Iost dat s Iie. n Iiecare zi
trebuia s iau ceaiul la ea.
Fceam n acel timp nsemnri ntr-un caiet, n genul aIorismelor. Din cnd n cnd le citeam verisoarei.
Ea intra n textele mele cu aprig discer-nmnt : ,Asta-i bun. Asta-i bun. Asta nu-i bun !" Aproba cu
cumptare si elimina Ir crutare.
Odat pus la adpost de aversele grijilor n legtur cu rzboiul, puteam s m nchin lecturilor mele
preIerate, ntr-o atmosIer de destindere. Verisoar m ndemna ndeosebi s scriu. Si dam urmare
ndemnului : scriam.
n primvara anului 1915 eram acas la Sebes. Culesul viilor, pentru care n toamna trecut mi
cerusem o permisie de cteva zile, mai dura nc. Cel putin asa mi zeIlemisau colegii repetatele cereri
de prelungire a concediului. Din parte-mi nici nu mai intentionam s m ntorc. ncolteau n timpul
acela n mine preocupri, pe care le so-
159
coteam mai esentiale dect cele teologice. Cineva mi aduse vestea c verisoara a obtinut un pasaport
pentru un drum la Bucuresti. Lucru suIicient de anevoios pentru mprejurrile de-atunci, si ntr-un sens
riscant si pentru ea. Cci asemenea drumuri erau nsotite de toate suspiciunile autorittilor unguresti,
cltorul imprudent putnd avea cele mai dezagreabile surprize la ntoarcere.
Scrisesem n timpul iernii mai multe scurte lucrri IilozoIice. Printre altele una despre conceptele de
,materie" si ,energie", n economia inteligentei umane. Struiam, n lucrarea mea, asupra aspectelor
pe care inteligenta uman, care-si are si ea mizeria conditiilor sale, le ntipreste, n chip necesar,
conceptelor amintite. Si sustineam c cele dou concepte (al ,materiei" si ,energiei") nu pot s Iie
gndite dect corelativ, de unde ar urma ca ncercrile, de a elimina conceptul de ,materie" si de a cldi
un sistem al naturii numai pe conceptul de ,energie", duc inevitabil, datorit unor conditii inerente
inteligentei, la situatia paradoxal c ,energiei" i se vor atribui tot mai multe din particularittile
socotite pn azi ca apartinnd, prin deIinitie chiar, ,materiei". Rezultatul ncercrilor n chestiune va Ii
deci acela c ,materia" va reaprea n sistemele strict energetice ntr-o Iorm camuIlat.
Lucrarea am trimis-o verisoarei mele cu rugmintea s-o ia la Bucuresti si s-o dea, ocazional, spre citire
directorului de atunci al ,Convorbirilor literare".
Dat Iiind c trebuia s tin seama de cenzura de rzboi din monarhia austro-ungar, nu aveam n
mprejurrile de atunci alt posibilitate de a lua contact cu publicistica din vechiul regat. Asteptam cu
nerbdare un semn de la Bucuresti. Dar
160
nici o veste nu venea de la verisoara mea. De-abia dup vreo cteva sptmni, cnd s-a ntors
din ,tar" la Sibiu, ea mi scria c directorul ,Convorbirilor literare" a citit cu interes lucrarea,
mai mult chiar, cu ncntare si c ncercarea mea va aprea n revist, dup ce va suIeri unele
Ioarte nensemnate ndreptri de redactare. Era vorba de remanierea unor expresii. Se pare c n poIida
vigilentei mi-au scpat unele provincialisme, pe care redactia avea datoria de a nu le trece cu vederea.
Din motive politice revistele bucurestene nu mai soseau n Ardeal. Cenzura austro-ungar
le oprea la Predeal si la Turnu-Rosu. Regretam inIinit c nu voi avea prilejul de a-mi sloveni eu
nsumi lucrarea n paginile unei publicatii periodice de prestigiul, pe care-l stiam tot cel de pe
vremuri, al Convorbirilor. Cteva luni mai apoi, aIlam c lucrarea a aprut. Un Iost coleg de
scoal de la Brasov, devenit n rstimp cettean romn, si care se gsea la Bucuresti, mi-a scris o
carte-postal ca a citit-o. nsemn aceasta, deoarece e vorba despre ntia mea maniIestare literar n
publicistica bucu-restean, cu vreo patru ani anterioar primelor mele volumase, aprute de-
abia n anul 1919. Cam n acelasi timp trimiteam uneori la ,Romnul" din Arad, diverse ,cugetri" si
,note" care, din pcate, apreau coplesite, pn la nerecunoastere, de parazitii tiparului. Asupra
greselilor de tipar, ziarul, spre marea mea exasperare, nu voia s revin niciodat. Din vina
culegtorilor, ce nu aveau obisnuinta vocabularului IilozoIic, aIorismele mele luau nItisarea
celor mai opace ,cimilituri" sau ,ghicitori". Cum, de altmintrelea unii cititori, nu lipsiti de
ironie si haz, din orselul n care triam, le porecliser cu perIect dreptate.
161
XXX.
REOCUPAREA general, obsedant, a romnilor din Transilvania era una neclintit : cnd va intra Romnia
n rzboi ? Aveam ngereasca certitudine
c interventia dorobantului va Iace,
de la o zi la alta, s se aplece cumpna sortii si a istoriei, decisiv, ca sub puterea unui suprem verdict.
Uneori asteptarea, ce tinea n ncordare inimile, se aduna n cte-un valvrtej de zvonuri. Si volbura
trecea peste tinuturi, ca s cad apoi, asa cum s-a ridicat. Arcul asteptrii se destindea, suIletul se pr-
vlea n lncezeal. Si atunci dezndjduiam ca ,Tara" va mai gsi vreodat conditiile prielnice de-a
mai iesi din neutralitate. n dezolarea mea, dam Romniei numele de ,Neutralia". Era acesta un nume,
n care puneam tot Iocul unei iubiri nselate, n cursul anotimpurilor critice din 1915 si 1916, nainte
de intrarea Romniei n rzboiul mondial, alturi de puterile ce-i oIereau unice sanse n vederea
ntregirii, m duceam adesea la Andrei Otetea, bunul meu prieten, coleg de liceu si tovars de camer,
un timp la Brasov, iar acum coleg de sabotare, sub scutul teologiei, a monarhiei austro-ungare. M
duceam la el, la Sibiel, un sat de munte nu departe de Seliste. S Ii tot voit cineva s ne da de urm,
noi negsiti am Ii rmas. Slsluiam acolo ntr-o veche si mbietoare csut de lemn, pe-un umr de
deal, la captul unei uliti laterale a satului. Curtea era mprejmuit, medieval, ca o mic cetate, de
minuscule cldiri de brne si de piatr. Mama lui Otetea, o tranc iute, dar cu pas neauzit, se
gospodrea aproape singur. Subtiric si zbrcit, cu puzderie de griji n suIlet si-n obraz, se misca,
ziua si noaptea, dereticnd si alerga n
162
dreapta si-n stnga ca o zvrlug. Csuta era totdeauna curat, peretii proaspt spoiti,
icoanele sterse, lavitele albe. Poposeam la Sibiel zile, uneori, stinse n grab, alte dati sptmni,
depnate n tihn. Hoinream cu Andrei pe mguri si peste plaiuri, c numai bocancii grei si
puternici ne mai tineau de pmnt. Si discutam, si ne mprtseam gndurile, si ne spuneam
psurile, si ne jeluiam aleanurile. Sedeam uneori, pe treptele csutei, la soare sau n umbra
stresinilor. Lelita Otetea iesea din grajd cu sistarul, si-mi mbia lapte proaspt muls, spumos,
cald nc, si viu ca ugerul. mi plcea s-l miros si s aud sunetul spumei, ce se sIrma.
Andrei m privea, si Icea ochi mici si-mi spunea : ,Haide bea, si d-le brusului gnduri !". M
stia ncins de jaruri, si ca s m-nveseleasc putin, mi arunca ntrebare ca o
anacreontic minge de purpur : ,Mai zi o dat, cum e Iata ceea ?". Si-i spuneam a zecea
oar, cum e Iata... ,nalt e, si zvelt Iata aceea, Iin, Iigur de tablou Ilorentin !" Si continuam :
,De-un an-doi, o tot ntlnesc n Iiecare zi pe strada lung, din orselul meu, la aceeasi
or totdeauna. Si ne plimbm, mi ascult Ilcrile si mrturisirile. Dar din vorba ei nu pot culege
nimic. Fata e ca un Ioc amnat pentru a doua zi... Iat-m, acum, Iugit de ea, la Sibiel. La Sibiel e
bine !"
Era bine la Sibiel, cci o luam cu Andrei, n sus, tot pe marginea ruletului de munte, si dup cteva
urcusuri tristetile ne cdeau din suIlet ca trna de pe tlpi.
Andrei si nsusise, nc din copilrie, un mestesug rodnic la prinderea pstrvilor, care pe vremea
aceea nu era interzis. Dup ce izola, cu pietre si cu glii rupte din rzoare, cte-un ochi mai mare de ap,
el intra n oglind, pn deasupra genunchilor,
[2 - Hronicul yi cntecul vrstelor
163
si prindea pstrvii cu minile, aduse de dou prti, pe sub rdcini. Nu mic a Iost mirarea mea, cnd
mi s-a nvederat isprava de cteva ori pe rnd, cci mi se prea de domeniul scamatoriei. Cunosteam
din experienta mea de la munte psihologia diIicil a pstrvilor. Anevoie te apropii de ei cu orice
unelte relativ oneste. Si Andrei i prindea cu mna. Ba el mi mai spunea c-i poate prinde si cu o
simpl Iurculit. ,Probabil si gata Iierti n apa de munte... si-n cele din urm de ce n-ar Ii asa ? Apa de
munte sIrie si e ozonat !" Iu replica mea nencreztoare. Dar Andrei mi curm cuvntul cu un
citat: ,Exist n cer si pe
Ijmnt attea lucruri pe care ntelepciunea sco-astic nici nu le viseaz !".
Odat pe la vecernie, si nu tocmai, adic pe Ia ora cnd umbrele se lungesc, ntrecnd Ipturile, Andrei
m chem, cu inIlexiuni pline de calde promisiuni n glas: ,Haide la pstrvi!". l ntreb : ,Nu iei si o
Iurculit ? Vreau s-o vd si pe asta!". ,Astzi e Ir", rspunde Andrei. Cu pasi largi coborrm n
sat. Ajunsi la ru, n loc de a coti pe vale-n sus, Andrei o lu n jos. Intr ntr-o cas trneasc. Eu,
dup el. Era o gospodrie mai putin patriarhal dect a lelitei Otetea. Pe prisp ne ntmpin o Ioarte
Irumoas trncut, o Iat cu un an-doi mai tnr dect noi. ,Am venit n vzute, Mriuc", i spune
lumetul, ,uite-l, sta-i prietenul meu !". Mriuca ne primea cu un surs, ce nu avea nimic Iortat, si cu
miscri line, ca o domnisoar doar n ajun iesit dintr-un pensionat. Luarm loc. Si ne-am abtut cu
vorba asupra tinutului, satului, oamenilor. DesIsurndu-mi impresiile si creznd c m gsesc n Iata
unei b-cite, mi-am rostit dorinta de a vedea stnile de la munte. Si-am mai spus Ietei, c nicieri, prin
satele,
164
pe unde am mai colindat, n-am mai vzut attia copii Irumosi ca la Sibiel. ,Ei da, satul nostru ia premii
la toate expozitiile de copii", zise ea, ,e aer bun aici, si dac luati seama snt si mume Irumoase !".
,Da, e adevrat", rspund eu, ,si mumele snt. Irumoase, mai ales cele viitoare". Pe mas Mriuca si
potrivise un teanc de crti. M ridicai s iscodesc cam ce citeste. Erau crti de Dostoievski, Tolstoi si
Flaubert... n traducere romneasc. ,Dumneata citesti romane ?" o ntreb cu mirare. n loc de simpl
ntrire sau tgduire, Mriuca si arta unele preri despre romanele ce-i plcuser. Nu mult mai altIel
dect ar Ii vorbit o student, suIicient de prudent, si evitnd verdictele totale si chiar superlativele. Am
bnuit un moment c snt victima unei amgiri puse ntr-adins la cale. ,Ai Icut vreo scoal ?" o
ntreb. ,Desigur, clasele primare, n sat", mi rspunse, simtindu-mi nedumerirea si ncercnd s m
linisteasc, ,dac vreti, v conduc eu pn-n munte, la stna noastr !". ,Asa da", adaug eu, ,ce zici,
Andrei ?".
Dup ce vorbirm despre multe si de toate, prsirm casa. Andrei m lmuri : ,Vezi, ce posibilitti
are acest material uman ? S-a cultivat Iata aproape singur. Uneori i-am mai dat si eu cte o ndrumare,
cru reviste... Ai vzut, era gata s vorbeasc si despre Renastere... si o s mai vezi cte stie... Dar,
n cele din urm, aceast Mriuc mi produce su-Ierinti. M ia n Iata ei aproape ca un regret..." ,Da,
zic eu, suIletul Ietei e aidoma unui tablou mai larg dect cadrul. Si nteleg acum si povestea cu
pstrvii. Unde snt asemenea trncute nu e de mirare c poti s prinzi pstrvii si cu Iurculita !".
O luarm spre casa lelitei Otetea. M chemau insistent ncperile scunde si curtea nchis de patru
prti. Ptrundeam n curte ca ntr-un Iarmec virtos,
12`
165
Ierecat din vechime. Nicieri ntr-alt parte nu m simteam mai bine.
n dimineata zilei, Iuseserm pe-`un vrI de mgur mai nalt, deasupra satului. Mijea departe n zare
cetatea Sibiului, dar numai n btaia soarelui.. Peisajul mi se ntindea sub ochi ca o palm ce asteapt
s-i desciIrezi, din linii, trecutul si viitorul. Peisajul acesta, cu oameni, cu lcasurile, cu vetrele, cu
vzduhul, mi intra n snge asemenea unei ncete si dulci otrvi si ncepea s m lege. ntre mine si
cele vzute se dezlntuia n acele zile un imperceptibil proces de osmoz, n urma cruia coltul de
lume devenea pentru mine un arhetip, ou consecinte, ce nu le puteam nc ntrezri. Aci, n acest
peisaj,, n acest sat, aveam s pun n miscare oamenii si n-tmplrile din ,Tulburarea Apelor", piesa-
poem, n care sase ani mai trziu adunam atta aer si atta. prjol. Aici, n casa lelitei Otetea, mi-am
nchipuit pe Popa din poemul meu dramatizat, pe acel chinuit de patima liberttii din timpul miscat al
ReIorma-tiunii. Aci venea, cu ispitele ei, si Nona, Iiinta de-Ioc ce avea s piar n Ioc.
XXXI.
AREA ncierare nu a luat dorita ntorstur nici dup ce Italia s-a alturat aliatilor, declarnd rzboi
Puterilor Centrale. Legasem nebune ndejdi de acest
eveniment petrecut n Irumoasa lun.
mai. Acum se nrosea Irunza de vit, si nu ntrezream nici o schimbare n situatia general. Si nici
Romnia nu misca.
ncepea un nou an scolar si m vedeam constrns. s m nscriu iarsi la teologie. Dezamgirea
mea.
166
era sporit si de mprejurarea aproape demoralizant c trebuia, n prealabil, s dau examenele din
anul I, cu care m gseam n restant. Toat vara m-am purtat cu speranta c rzboiul se va termina,' si
c nu va mai Ii nevoie s-mi Iac aparitia pe pragurile si n slile seminarului sibian.
Am jertIit vreo dou sptmni diverselor materii, rsIoind, cu ochii numai pe jumtate deschisi,
cursuri, n majoritate litograIiate. La examene proIesorii maniIestau o ngduint jenant. Mie cel
putin mi puseser ntrebri cu totul neobisnuite ntre zidurile scolii, ceea ce echivala cu un omagiu
adus lecturilor mele. Unul dintre proIesori bunoar dorea s aIle de la mine cum vede AdolI Harnack
ortodoxia. Harnack era o Iaim a vremii. Ilustrul istoric al dogmelor crestine, proIesor la Berlin, teolog
de seam, a scris, printre altele, si un studiu despre ,Fiinta crestinismului". n acest studiu marele
teolog se ocupa pe larg si de ortodoxie. Harnack reIuza s vad n ortodoxie un crestinism autentic. n
ortodoxie celebrul teolog surprindea mai curnd proIilul si structurile pgnismului antic, care se
mbrca n Iorme crestine, si nimic mai mult. Fcui proIesorului o expunere la rece, dar att de relieIat
a ideilor lui Harnack, nct la urm examinatorul ezita parc s m ntrebe, dac eu snt sau nu de
acord cu aprecierile teologului protestant, de teama s nu rspund aIirmativ, ceea ce poate c nu ar Ii
Iost cazul.
M-am strecurat prin examene cu bravuri ad-hoc, dar proIesorul de ,Cntri bisericesti" mi-a Icut-o.
M-a trntit. Nu ncercasem pn atunci niciodat, o ,cdere". Acest sentiment era pentru mine cu totul
inedit. ProIesorul motiva asa : ,Nu te trn-tesc Iiindc nu stii nimic, ci Iiindc ai ureche si glas, si cu
toate acestea nu stii nimic !" - - Mi s-a
167
admis totusi nscrierea n anul II cu conditia s dau corigenta pn n Crciun. n cursul anului II am
stat iarsi mai mult acas n adpostul acelui buzunar de provincie, la Sebes, uznd de concedii, ilariant
sau cel putin Iantezist motivate.
ntre mine si teologie am pus o tabl de azbest izolator. Cu toate acestea contactul cu diversele
materii imponderabile si abstracte, ca substanta Iictiv a Cerului, a izbutit s destepte n
mine o seam de interese de aceeasi natur, dar degajate de orice criterii dogmatice. Dac
bunoar catehismul budhist m vrjise cndva, cnd eram prin clasa a IV-a a Liceului Saguna,
acum aceeasi aplecare, multiplicndu-si volumul, mbrtisa, n conul su de lumin, ntreaga istorie
a religiilor si IilozoIia religiei ca atare. De la biblioteca Bruckenthal din Sibiu mi procuram
diIeritele crti, ce rspundeau nesatului meu, ncepnd cu imnurile rigvedice
}
n traducerea lui Max
Miiller, si sIrsind cu istoria dogmelor a lui Harnack.
Poezia nu a contenit niciodat a-mi Iace semne. M legnam de-un timp sub zodia rsritului. M
Iascina poezia chinez, indian, persan. Eu nsumi am scris o seam de poezii : nu multe si nici mul-
tumitoare. Nici una n-a vzut teascul. Le-am ars cu usurinta deceptionatului, ceva mai trziu pentru ca
apoi si mai trziu s regret. Nu-mi aduc aminte nici mcar de nItisarea exterioar a poeziilor; ca Iel
acestea trebuie s Ii constituit ns o Iaz intermediar ntre versurile scrise la 15 ani, de Iactur
obisnuit, traditional si impersonal, si versurile libere n ritmuri abrupte, de proz extatic, cu care
am ,debutat" n 1919.
Departe de neajunsurile crude ale rzboiului, viata mi se scurgea ntr-o monotonie sIsietoare, uneori,
ca o lung duminic. Ca o lung duminic, ce nu avea
168
nimic comun cu intensitatea interiorizrilor mele. Golul dinaIar l compensam luntric. Dar eIortu
de-a m smulge din acest spatiu, Ir de ecouri, era anevoios Ioarte, cteodat, cci trebuia s-l Iac*
singur, Ir de sprijinul unor semeni orientati n acelasi sens, sau al vreunui curent care te ia si te duce.
n izolarea mea, m simteam tot mai mult ca un-cettean, aproape Ir trm, al unei patrii spirituale
mai presus de hotare si timp. Din ozonul tare al patriei siderale m mprtseam si eu, cum puteam,
deocamdat, ca un mic nucleu de Ioc n devenire. M miscm Iizic ntr-un ocol cu diametrul de-un
kilometru, dar luntric, detasat de contingentele geograIice si istorice, m situam ntr-un orizont, ce era
al Universului.
Prin Iorta mprejurrilor, dar si a conditiilor inerente ei, viata mea, ce nu era numai a mea, ci si a
,rdcinilor" cu care ea se conIunda, se dedubla. Si participam astIel, intermitent, cu toat Iervoarea,
ia ceea ce se petrecea n spatiu si timp, n preajm si mai departe.
ntregirea natiunii n hotarele sale politice Iiresti era o promisiune ce nc din copilrie mi-o Icea
Irunza arinilor, murmurul apelor si btaia proIetic a aripilor din vzduh. n aerul acestei promisiuni
am crescut. Iar cnd s-a ncins de-a binelea rzboiul, pe care pe de-o parte l cntream cu atta oroare,
gseam din alt punct de vedere c istoria nu iesea prielnic n ntmpinare. Cutam, cu alte cuvinte,
unui cataclism, declansat din cauze neghioabe, o semniIicatie cobort din trii si o legitimare ca
preludiu al unei supreme mpliniri. Dar de la izbucnirea epicului Ioc au trecut doi ani ! De cte ori n-
am disperat c micul stat romn, spre care inimile noastre se ntorceau ca un imens lan de Iloarea-
169
soarelui, a pierdut ocazia, ce nu se va mai repeta. Cteodat mi se prea chiar c ,Tara" s-a mpotmolit
n pragul destinului ei. Doi ani si-au picurat clipele n cupa nerbdrii, si hotarul din vrIul muntilor nu
se punea n miscare s vin asupra noastr, s se desIac un moment, si-apoi s se-nchid iarsi,
mbrtisndu-ne !
Numai zvonuri din om n om, si prin vama cucului, strbteau cteodat ,de dincolo", ca s mai suIle
n spuza vetrelor de aci, si s scoat iarsi la iveal ochiul de jar nestins.
XXXII.
IN VARA anului 1916 Lionel Iu chemat de urgent la Viena n Iata unei co-, misii medicale, ce trebuia s
hotrasc, dac mai era sau nu cazul s i se J prelungeasc scutirea de slujba ostseasc. La nceputul
lunii august m pomenesc c-o telegram de la el, s plec si eu la Viena. Lionel aIlase c va Ii retinut
nc vreo cteva sptmni n capitala mprtiei. Si dorea s-i tin de urt n singurtatea marelui oras.
mi mntui repede Iormele de plecare. La Viena am descins ntr-un hotel de zgomotoas' arter, pe
MariahilIerstrasse, n apropierea spitalului militar, unde Lionel astepta cu nIrigurare verdictul
comisiei medicale. Sosind pe sear, nu mai era cazul s-mi dibuiesc drumul pn la spital. Dimineata
m sculai nviorat. Era o splendid zi de var n toi. n ciuda lipsurilor, ce se Iceau simtite la Viena,
orasul, ntiul mare oras european, ce-l vedeam dup Iugara cltorie n Italia, mi
170
comunica, cel putin sub raport arhitectonic, impresia unei mretii ntr-adevr imperiale.
La spitalul militar Lionel m astepta. Avuse toat noaptea o senzatie aproape tactil c am sosit si
c m gsesc n apropiere. Am iesit mpreun pn pe Ring, la Palatul Imperial. Lionel mi dete apoi
unele ndrumri cu privire la centrul orasului si m ls n voia mea, el trebuind s se ntoarc la spital,
cci n-avea permisie de iesire dect udup-amiaza.
Cu stngcii de provincial, cutai s m descurc la un nod de strzi. Cir/culatia era haotic pentru
ureche si haotic pentru ochiul nedeprins. Am luat-io pe aleea ce alctuia un cerc interior de-a lungul
Ringului. Nimeream astIel calea pietonilor. Priveam n dreapta si priveam n stnga. Si mergeam Ir
de vreo tint precis. mi era cu neputint s nu ntorc capul dup vienezele, care, toate Ir deosebire,
puneau n mersul lor o vioiciune zvcnitoare ce contrasta cu mersul teapn duminical al Ietelor din
Ardeal. Si pe urm erau toate blonde, blonde, parc ar Ii dorit ca martor al vietii lor numai soarele. Am
ajuns n Iata Parlamentului, de-o nItisare cu amintiri grecesti, ntrezrii prin Irunzele unor copaci
proIilul unei uriase cldiri de stil eclectic : Primria. Apoi m-am pomenit n Iata Burgtheater-ului. M-
am oprit. Teatrul era n vacant, dar un aIis anunta c-o lun nainte deschiderea stagiunii cu o pies de
uGrillparzer: Des Meeres tind der Liebe Wellen, ,Ale mrii si iubirii valuri". Titlul piesei rezuma ntr-
o imagine impresia ce mi-o da Viena. M adia regretul c la deschiderea stagiunii, n septembrie, dup
toate probabilittile, nu mai puteam s Iiu la Viena.
171
Soarele ardea. AtmosIera se umplea de-un miros de asIalt nmuiat vratic. Zream de cealalt parte a
Ringului, ceva mai departe, o cldire, care, dup aspect, era nendoios Universitatea. Grbii pasul ntr-
acolo. Universitatea era deschis, desi n plina vacant. Am intrat. Cte-un vizitator stingher circula
printre naltele coloane si pe trepte. Pe-aici ar Ii trebuit s bat ceasurile studentiei mele. Ale studentiei
mele att de dureros amnate ! Am ptruns n grdina interioar, nconjurat de trei prti de lungi
colonade si de Ironturile dinuntru ale Universittii. Dup ce am trecut n revist bus-turile de
marmura ale Iostilor proIesori, printre care unele celebritti mondiale, m-am abtut pe-o crruie s
scrutez mai din apropiere statuia alb a Almei Mater din mijlocul grdinii. Albul marmurei iesea din
vegetatia verde, att marmura ct si vegetatia Iiind usor nnegrite de Iumul orasului. Era cald si as Ii
dorit s dea peste toate o ploaie de var, s spele marmura si Irunza, si s m rcoreasc si pe mine.
M nchipuiam gol printre toate cele ce vedeam ntr-o imaginar ploaie, ca n grdina interioar a
unui templu. Si nu pre-simteam nimic din toate cele ce aveau s se n-tmple cu mine prin aceste
lcteuri mai trziu.
ntorcndu-m sub una din colonade voiam s urc spre Biblioteca Universittii, cnd usa cu dou aripi
de la intrare se deschise si-mi iese n Iata un tnr cunoscut. Era Ion Clopotel*, Iost licean la Brasov,
pe care nu l-am mai vzut de vreo trei-patru ani. Ne-am mbrtisat pe acest prag al ciudatei
coincidente, mirati si cu cldur. O avalans de ntrebri, si de o parte si de alta, ne zdr-
* Mai trziu, cunoscut publicist, director al revistei clujene ,Societatea de mine".
172
nici pentru cteva clipe gsirea unui ritm alternant. ,Vin din bibliotec. Lucrez de-un timp aici.
M preocup unele probleme de sociologie", mi zice el. ,Eu snt numai asa n vizit, la Viena.
Pen-' tru vreo cteva sptmni", l lmuresc eu.
Ne-am dus mpreun ntr-un parc alturi, luarm loc pe-o banc n Iata unei Intni sritoare, care de la
distant avea aerul unui obelisc de marmur. Clopotel mi mprtsea amnunte asupra situatiei din
Austria. Dup prerea sa totul mergea spre dezagregare, ceea ce dup aspectul strzii nu prea tocmai
verosimil. L-am ntrebat dac Stie ceva despre intentiile oblduirii romne. ,n curnd va bate ceasul I"
mi zise el, dar tonul rspunsului su nu era att de sigur, precum cuvintele. De cte ori n-am auzit acest
,n curnd", adaug eu cu nencredere. n loc de orice alt replic Clopotel m inIorm c dup-amiaza
pe la ora 5 mai multi romni, printre care si ctiva cunoscuti oameni politici, se ntlnesc la caIeneaua
Palast : ,Dac vrei s aIli mai multe despre situatie, si dac ti-e la ndemn, vino si tu cu Iratele tu !".
Clopotel m puse n curent si cu orarul su cotidian. ,Stii, dejunul l iau la Maximilian-Keller pe Ring,
cu vreo ctiva amici, si stia tot romni. Unul e student-arhitect, altul e la conservatorul de muzic...
Poate c ne Iaci si tu plcerea !" Si cum eram n preajma amiezii, ne ndreptarm spre Maximilian-
Keller. Ajunsi la Maximilian-Keller, un enorm restaurant la subsol, prin apropierea Operei, am cobo-rt
treptele n agreabila rcoare de jos, si-am cuprins o mas. n curnd aveau s soseasc si ceilalti doi :
studentul-arhitect si studentul-muzician, doi simpa-
173
tici bietani, unul tantos, cellalt usurel, amndoi spilcuiti. Viitorul arhitect aducea niste brosuri-ma-
niIeste, de art modern. Le scoase din buzunar, plictisit si sceptic. Dup vreo cteva momente am
bgat de seam c aerul, ce sl1 lua studentul, acoperea o dezamgire, pe care el o avea cu sine nsusi
: nu ntelegea maniIestele ! n realitate el era Ioarte intrigat de continutul brosurilor pe care se cznea
s le desciIreze. n cele din urm studentul-arhitect si udete necazul pe Iat, mrturisind c
blestematele de maniIeste i snt inaccesibile, Iiind concepute n termeni prea IilozoIici. ,Ia d-le lui
Blaga", zise Clopotel, si studentul mi ntinse asa ntr-o doar, si cu un surs ndoielnic, un maniIest.
Textul era nsotit si ude ilustratii din domeniul picturii revolutionare ce se ncerca. AstIel luai ntiul
contact cu inovatiile artei ,expresioniste". Pledoariile nu mi se preau de loc ezoterice. Dimpotriv, le
gseam Ioarte clare, iar textele enuntate aveau pentru mine evidenta strvezie a unor axiome. Prea
putin convingtoare si catastroIal alese erau ns, dup opinia mea, exemplele destinate s ilustreze
tezele : ,Astea snt noile 95 de teze ale lui Luther", glumeam eu. Aveam n Iat desene de.Kokoska,
Feininger etc. (Numai ncetul cu ncetul am reusit n cursul anilor s-mi revizuiesc gustul Iat de noua
pictur.) Dup dejun ne-am mai ndeletnicit cu lmurirea maniIestelor, a cror sesizare presupunea
ntr-adevr o pregtire IilozoIic. Studentul-arhitect citea acas multe asemenea produse uesseistice,
dar se ncurca repede, si atunci, stioblc, cdea la Iund. A doua zi el se simtea totdeauna dator s aduc
pentru ceasul de exegez texte, Iragmente sau cel putin aliniate din aceast eseistic expresionist, ce-i
luau n rspr priceperea. Muzicianul, cu supletea lui sustinut mai mult de ureche, dect de
174
substanta cenusie, lua parte si el la eluciderea tlcu-rilor. Eu continuam s le art c teoria nduplec,
dar c nu m mpac cu realizrile artistice ale ex-` presionistilor, pe care le socoteam lamentabile
dibuiri, iar nu izbnzi.
Ne duceam uneori, cu Lionel, si la caIeneaua Palast, unde ne invitase Ion Clopotel. ntlneam acolo o
seam de intelectuali romni ! n convorbirile mulcome si interminabile se comentau evenimentele si
perspectivele politice. Bnuiam ns c, ntre patru ochi, se Icea uneori, acolo, si altIel de politic,
dect aceea la care puteau s trag cu urechea chelnerii, ce ne ddeau dese si inoportune trcoale.
Dup o lung, enervant asteptare de vreo patru sptmni, Lionel primi verdictul medicilor de la spi-
talul militar : era din nou lsat la vatr. Nu mai aveam deci nici un motiv de prelungire a sederii
noastre la Viena.
n preajma plecrii am dat o telegram Mamei,, s ne trimit o trsur la Vintul-de-Jos. A doua zi
seara, la ora 10, plecam.
La Viena, n gara de est, am mai ntlnit nc o. dat printr-o simpl ntmplare pe studentul-arhitect,
care pleca si el, neprevzut, spre Banat, la ai si. M-a ntrebat de adresa mea transilvan, pe care si-o
nsemn ntr-un carnet.
n Vintul-de-Jos ne astepta, n noapte, spre surpriza noastr, Mama. Din gar o luarm, sub scn-
teierile Orionului, spre Sebes, cu trsura. La un. moment dat, cnd rotile trsurii intrar n niste Igase
de pietris, pricinuind scrsniri ce acopereau, cuvntul, nct birjarul nu mai putea s-l aud,. Mama ne
spuse c iarsi a trecut prin Irunza verde-un zvon c Romnia va intra n rzboi n curs de
175
cteva zile. Acesta era motivul pentru care ne n-tmpina la gar : voia s ne comunice vestea o or mai
devreme... Glasul Mamei ocolea spre noi prin-tr-un ton de poveste. Closca cu puii de aur sclipea
deasupra. n gnd trgeam hotare nou.
XXXIII.
DOUA zi era duminic si srbtoarea Sntei Mrii. Am dat o rait prin oras. Nu suIla nimic nou peste
Iata de ap stttoare a urbei. Pe lacul din parc se ntindea n arhipelaguri verzi lintea broastelor si
soarele i era prielnic.
Luni de dimineat, Lionel, hotrt s-si renceap activitatea avocatial, plec la birou. M mbrac si o
tin si eu ntr-acolo. Lionel nu era n birou, dar am intrat si ncepui s citesc ceva. Nu trecu o jumtate
de or si Lionel da buzna, cam palid : ,Ai auzit ?". ,Ce ?" Iac eu, asteptnd s aud vestea, singura ce
mai doream s-o aud. ,Romnia a declarat rzboi ieri dup-amiaz ! Ce just presentiment a avut
Mama, cnd ne-a ntmpinat la Vint I" Vestea mi-a dat cu var peste Iat : ,Va s zic a btut ceasul
acesta !".
Noi, cei doi, ne miscm nuciti prin birou n linii drepte ce se ntretiau Ir rost. Ne opream. Si iarsi
ne miscm. Nu mai spuneam nici unul nimic. Se csca ntre noi cte-o pauz, ca un rgaz, pe care
luciditatea noastr si-l lua, ca s se adune asupra unui singur punct. Cumpneam Iiecare pentru sine
ce putea s mai intervin n zilele noastre cu neprevzute tisuri, sau ca neasteptat adaos, cci
soarta iesea din micile, calmele ei crri, la drum mare.
176
,Fr ndoial c autorittile vor lua msuri ca s Iim evacuati si transportati cine stie unde", zice
Lionel, ,eu voi cuta s rmn aici la adpostul uniIormei mele de oIiter, att ct se va putea. E cert c
trupele romne vor nainta repede. Poate ca ne pomenim cu Iratii asupra noastr, ntr-o zi-dou, sau
chiar mai degrab, dac vor cobor si pe Valea Frumoasei! Mama va rmnea pe loc, orice s-ar
ntmpla".
Marti, n zorii zilei, dup ce n-am nchis ochii toat noaptea, aIlarm c o seam de intelectuali romni
din localitate au Iost ridicati de jandarmi si dusi undeva... Nu se stia unde... Zvonurile cele mai
grozave si mai necontrolate circulau... Spectrul Iurcilor pe gorgane umbla din vorb n vorb. Lionel
era agitat, nu att pentru el, ct pentru mine : ,Stii, la ce m gndii ? mi zise el, cu ocol trebuie s
te salvezi cumva... Nu se poate sti ce se ntmpla cu cei dusi ntre baionete. Se stie numai ce s-a n-
tmplat cu srbii din Banat la nceputul rzboiului... Se vorbeste c la noapte vor ridica un nou lot...
Tu, la vrsta ta, nu esti prea deocheat, du-te la politie si ncearc s obtii o autorizatie pentru a pleca
din nou la Viena... Le spui c vrei s te nscrii la Universitate".
M-am dus la politie. Era IorIot acolo si nduI. Am strbtut totusi pn n biroul seIului. SeIul se uit
lung la mine, parc ar Ii dorit s m scotoceasc si prin cptuseala cugetului. M-a ntrebat distant ce
doresc. i spun. SeIul ezit un moment. Se-ncrunt. Se gndeste oare n clipa aceasta dac eu snt sau
nu pe lista celor ce vor Ii ridicati la noapte ?... Apoi cu un gest, care arta o total desconsiderare,
semneaz autorizatia.
S-mi cred sau nu ochilor ?...
177
M-am ntors aproape n goan, acas : ,S-a Icut !". De bucurie, Lionel sare de la mas : ,Acum
mpachetezi. Dup-amiazi, la ora dou pleci la Viena. Uite, ti dau toti banii, ce-i mai aveam la banc.
Ai putea s iesi la liman timp de un an, dac nu vei Ii prea cheltuitor. S-ar putea ca Irontul s ne
despart n curnd, azvrlindu-ne pe planete deosebite... Dac rzboiul va dura mai mult de-un an, ceea
ce nu mai e de loc probabil, te vei ajuta cum te vei pricepe... ti vei cuta vreo slujb... Dar s rmi pe
ct cu putint n Austria !".
M-am desprtit de Mama si de Lionel ca pentru totdeauna. M nelinistea incertitudinea, n care m
lansam ca o sgeat de ncercare, si m exaltau, pn la tipt, sortii de izbnd ce-i ntrezream.
n nghesuiala din gara de la Vint am reusit s urc n tren numai cu pretul unor vnti pe tot corpul.
Multime de oameni se reIugia spre interiorul Ungariei. Despre o Iemeie, ce venea din Tara Brsei si se
tnguia alturi, se povestea c si-ar Ii pierdut sugaciul din brate, n nvlmsagul grii de la Brasov. Ea
nici nu bgase de seam. Respirnd usurat, ntr-un ungher de vagon, ea prinse de veste c tinea n
brate perna si Ias, goale, numai dup ce trenul pornise. Curios mi se prea c Iemeia nu s-a dat jos n
gara urmtoare ca s se-ntoarc la Brasov.
n dimineata urmtoare soseam la Budapesta, iar pe sear la Viena. mi Iceam socoteala c deocam-
dat va Ii bine s descind tot la hotelul de unde plecasem acum cteva zile. Portarul domol si aIabil cu
toat lumea, ce sosea, cnd m vzu, m privi neglijndu-m putin, ca si cum m-as Ii ntors din oras, de
la vreun spectacol. Numai dup cteva momente, el si dete seama c plecasem de zile si c m
ntorceam probabil din pricina evenimentelor din Transilvania. Si dintr-o dat deveni extrem de
178
drgut. Mi-am luat n primire camera ; aceeasi, n care am stat pn deunzi si unde simteam nc
plutind n aerul nchis un parIum cunoscut... Da, era mirosul briantinei de care Iceam uz pentru
nmuierea prului meu recalcitrant. Cum eram Irnt de oboseal, am adormit numaidect.
Cnd m-am trezit, era dimineat. M-am mbrcat repede si am iesit pn pe Ring. Am intrat cu
nerbdare ntr-o caIenea. Am cerut ziarele. Comunicatele vorbeau despre naintarea romneasc. Bra-
sovul czuse. Cetatea copilriei si adolescentei mele era acum romneasc ! Amnunte ieseau n lu-
min de la sine, din prundisuri de vis: vedeam dorobanti plimbndu-se prin Piata SIatului, pe sub
Tmpa, pe Romuri... Lacrimile mi cresteau n gene ca un rod tainic al ntregii mele Iiinte. Ce putere
le-ar Ii putut opri ?
Am cutat apoi la locuinta sa pe studentul-muzi-cian. Era uluit c m vedea. ,Esti n mai mare
securitate aici, dect n Ungaria, zise el, dar stii c eu cam plec din Viena. M duc la Pressburg unde mi
s-a oIerit o slujb la Oper." Regretam Ioarte.. Vestea aceasta m izola complet. Rmneam deci la
Viena singur.
XXXIV.
OTELUL Iiind prea costisitor, hotr!, dup vreo cteva zile, s-mi caut o camer de student, n vreun
apartament particular, n oras. Descoperii o odit n Kirchengasse, o lateral a arterei de urias
circulatie MariahilIerstrasse. n izolarea, n care m gseam, m pregteam s-mi organizez viata cu
chibzuial si pentru lung durat.
13 Hronicul ti cntecul vrstelor
179
Deocamdat eram cu desvrsire absorbit de evenimentele n desIsurare. Dimineata ieseam n oras,
Ioarte devreme, ca s citesc ziarele. Comunicatele de rzboi vorbeau despre noi naintri ale trupelor
romnesti. Toat presa era plin de injurii la adresa Romniei, cu variatiuni pe una si aceeasi tem a
trdrii. Se dezlntuise geniul calomniei, cscnd o gur ct spatiul dintre Carpati si Alpi. nainte de a
pleca la Pressburg, studentul-muzician mi strecurase in soapt inIormatiuni ce i-au parvenit din Banat.
Studentul-arhitect a Iost detinut, de asemenea Ion Clopotel... Si alti vreo ctiva dintre intelectualii ce
Irecventau la Viena caIeneaua Palast. I-am spus studentului muzician : ,Tu nu pleci la Pressburg pen-
tru c ti s-ar Ii oIerit acolo o slujb la Oper, ci din alte motive !". ,Ai ghicit, mi rspunse el, vezi tu
la Viena ies Ilcri din asIalt pe unde calc." Din parte-mi n-aveam s-mi Iac griji din pricini de
nimic. O singur mprejurare mi da de gndit: n carnetul de adrese al studentului-arhitect, arestat n
Banat, era notat, inoportun, si adresa mea din Transilvania.
O sptmn trecu si altele vreo dou-trei. Presa Puterilor Centrale bagateliza naintarea trupelor ro-
mnesti n Transilvania care Iusese rapid si considerabil totusi. Aceeasi pres punea n relieI sub
titluri coplesitoare succesele bulgare pe Irontul dunrean, ntr-o zi, apoi, s-a anuntat c ptrunderea
romneasc n Transilvania s-a curmat. Presa vie-nez si exprima speranta c de-aci ncolo nu se va
mai ceda nici un metru de pmnt. Se pregtea ceva. O dup-amiaz ntreag am umblat pe strzile
Vie-nei, aiurit si rvsit de stirile ce soseau. nclzisem tot timpul, pn la incandescent, gndul c
intrarea Romniei n rzboi va duce Ioarte repede la dezno-dmnt, si c era cu neputint ca Puterile
Centrale
180
s mai reziste... Si acum gndul sIria sub o cascad rece: n Transilvania romnii nu mai naintau,
u iar n sud treburile mergeau anapoda.
Treceam n Iiestecare zi pe la Universitate. Ndjduiam s-mi soseasc vreo stire de-acas. Primii o
carte-postal de la Lionel, scris n termeni Ioarte voalati, a cror semniIicatie eu o stiam. AIlam c
unitti germane erau masate n Transilvania si c o puternic oIensiv se pregtea. Aceast carte-pos-
tal a strnit un vrtej de emotii. M bucuram pe de o parte c legtura dintre mine si ai mei nu era nc
ntrerupt, dar m ntunecam la vestea, ghicit doar printre rnduri, c urzeala prin care suveica umbla,
promitea s nu se. mai taie niciodat. Ceea ce ar Ii nsemnat c trupele romne vor Ii oprite sau chiar
respinse peste munti. Nu mult dup aceasta mi vine de la Lionel o alt carte-postal, de ast dat chiar
de la Palanka, din Serbia : Iusese rechemat de urgent la regimentul su, ce si-a improvizat un sediu n
acest trgusor balcanic, ocupat de vreo doi ani de trupele austro-ungare. Lionel n-a avut, prin urmare,
precum spera, norocul de-a Ii surprins ntr-o dimineat de trupele romne pe cale de-a intra n Alba-
Iulia.
Sub avalansa stirilor si n atmosIera de nstrinare, ce-mi devenea insuportabil, ncepui s Irecventez
Biblioteca Universittii. Fugeam de mine nsumi cel putin sase ceasuri pe zi, retrgndu-m n sala de
lectur mpresurat de enormele etajere, asemenea unor zgrie-nori de crti. Mirosul de in-folii m
linistea ca o butur stoars din laptele macului. Studiam IilozoIia indic dup cele cteva volume ale
lui Daussen.
Odat pe la amiaz, iesind de la bibliotec, aud pe Ring asaltul strident al colportorilor de editii
speciale ale ziarelor vieneze : bietii, ca apucati de
13`
181
alte alea, anuntau oIensiva german din Transilvania si retragerea n debandad a trupelor romne.
Frontul se deprta spre rsrit.
Nu puteam n nici un chip s pricep cum erau cu putint toate acestea. Mai eram eu acelasi ,eu" ? Dat
Iiind cumpna situatiei, avusesem, pn mai ieri-alaltieri, convingerea senin c armata romn va
decide soarta rzboiului n cteva sptmni! Nu era vorba numai despre o eroare, ce s-a strecurat n
socotelile mele abstracte. Se sIrma ceva n osatura mea suIleteasc : ncepea dezastrul Romniei ! Si
se mplineau ntocmai prevederile portarului de la hotelul unde am descins acum cteva sptmni. Ah
da, am uitat s povestesc c ntr-o sear, ntorcndu-m la hotel, portarul, ncercnd s m ,consoleze"
c-am Iost nevoit s m ,reIugiez", mi arta, tocmai mie, pe harta tintuit pe perete, unde si cum vor Ii
izbite n Transilvania trupele romne, ce s-au ncumetat peste munti ! Am surs, atunci, urmrind
expunerile naive ale acestui om, iar acum asistam cu inima n cutremur la mplinirea ntocmai a
prezicerilor strategice ale domolului si Ioarte cumsecadelui portar. De cte ori, de atunci si pn astzi,
nu mi s-a dat s descopr c mintile simple vd mai exact situatiile de ansamblu dect spiritele
complicate si dotate cu simtul just al amnuntelor.
XXXV.
E LA locuinta mea dam de obicei numai pe sear. Ziua mi-o petreceam la bibliotec sau prin oras. Cnd
m plictiseam de upanisadele indice, o
mm

m
luam agale pe aleea Ringului, si dup o plimbare de
dezmeticire intram n caIeneaua ,Mu-seum", nu tocmai departe de marea Oper. M
182
atrgea boema artistic a Vienei, care-si da ntl-nire n acest local. Scrutam Iizionomiile, mimica,
gesturile acestor oameni, care prin modul lor cutau s sar din norm. Toti se stiau si se trecea
Iamiliar de la o mas la alta. Si Iemeile, ce se abteau pe aici, si aveau tipul lor: spiritualizate,
nengrijite, ptimind de vicii nalte si joase. Veneam ns la caIeneaua aceasta si pentru altceva.
Descoperisem ntr-un ungher al caIenelei, rezervat lecturii, multime de reviste de art, printre care si
unele de avangard. Voiam s m Iamiliarizez cu noile tendinte ale artei. Strdaniile soviau ntre
dibuiri spre un stil al ,isteriei" si ntoarceri spre un primitivism sau spre un inIantilism, Iat de care
nici Mntui-torul, cu al su ,lsati copiii s vin la mine" n-ar Ii avut ndurare.
Seara cnd soseam la locuint, ca s-mi umplu cu cei doi pasi ai mei locuinta, se Icea c Iiica
gazdelor mele m ntmpina aproape totdeauna n antreu. Era o domnisoar ca de 18 ani, o blond
simpatic, ce cuta, recurgnd la Ieluri de pretexte, s m retin cteva clipe ntre usa de la intrare si
usa oditei mele. Se ndemna la o glum, mi spunea vreo noutate, m iscodea dac nu doresc ceva.
Odat mi-a spus : ,Dumneavoastr veniti totdeauna ncet ca un nger !". ,Nu-i asa ? rspund eu, bizar
nger acesta care vine de la caIenea !" Blonda a rs si s-a repezit n camera ei, s-mprtseasc Mamei
neasteptatul dialog. Se Icuse cu aceasta un promittor pas spre conversatii mai putin monosilabice,
dect cele de pn aci. Din ziua aceea, eram uneori poItit ntre ai casei, la o ceasc de ceai, de Iloare de
tei, ndulcit cu surogate si cu prezenta blond. ntr-o sear, sosind iarsi din oras, blonda, care gtit de
iesire, mi deschisese usa de la intrare, mi spuse c pleac tocmai la un cinematograI si m
183
invita cu cochetrie s-o nsotesc... Fusese evident c a pndit momentul si a iesit n clipa cnd mi-a
auzit pasii pe trepte. Am acceptat invitatia conditionat : i ceream s-si nchipuie c eu i Iceam
invitatia. Ne-am dus la un cinematograI din apropiere. Ne-am ocupat locurile si urmream ntmpl-
rile insipide ale Iilmului. La un moment dat, n ntuneric domnisoara mi lu mna ntr-ale ei, si
aplecndu-se mi srut podul palmei, si ncheietura degetului. Cnd, n pauz, se Icu lumin, am
crezut c dup un avena att de sltat, pot s-o privesc cu alti ochi dect pn acum. Dar m-a alungat cu
un glas sIielnic pn la nu stiu ce ireale conIinii: ,Sau poate c acest lucru nu e permis ?". Pe drum,
ctre cas, care era Ioarte scurt, si pe care din atare pricin l-am ntors de cteva ori, devenirm prie-
teni, ca si cum ne-am Ii cunoscut de ani. Si timp de cteva zile blonda mai avu apoi Iat de mine
delicioase si surprinztoare atentii. Episodul s-a stins repede cci altceva mai adnc si mai esential
avea s intervin n acel miez auriu de toamn n viata mea.
XXXVI.
IE2 auriu de octombrie. Ornicul de la Primrie btea ora dou dup-amiaza. Intram la Universitate. n
holul cldirii, m opresc n Iata tablei negre, pe care portarul nsemna cu cret
. ,"lor ce primeau scrisori la Universitate.
Caut la litera B. Dar aci, la rndul punctat, unde de cteva ori apruse numele meu, desciIrez cu emotie
un alt nume romnesc, si cunoscut mie: numele domnisoarei Cornelia B. ,Ghiocelul ne-
numele
184
gru !". Pe domnisoara Cornelia B. n-am mai vzut-o de vreo doi ani si mai bine. Stau putin si m adun,
cci inima mi btea ca un clopot. Mi-aduc aminte de acea ,petrecere cu dans" a liceenilor, cnd am'
zrit-o ntia oar pe Cornelia. n rstimp aIlasem doar vesti rzlete despre ea : c a stat un an la o
scoal la Lausanne, n Elvetia, c si-a trecut apoi, n iunie, bacalaureatul la Brasov. mi spun : mi se
pare c nu ne-am vorbit niciodat ! Curios. N-am Icut, pe vremea aceea, la Brasov, nici un pas ca s
m apropii de ea. Aceasta din Ioarte multe motive, printre care unul extrem de simplu : alte Iete m
interesau mai mult. Urcnd treptele spre bibliotec ncerc s-mi lmuresc putin situatia. Ea a venit
la Viena Ir ndoial cu intentia de a se nscrie la Universitate. Inima mea cade prad unei reactiuni
spontane la gndul c as putea, de la o zi la alta,, s-o ntlnesc n aceste locuri.
Continuam s Iiu cel mai asiduu oaspete al Bibliotecii Universittii, cu o regularitate n vdit contrast
cu nclinrile mele spre tot ce iese din Igase, n patima mea de studiu se amesteca nelmurit dorinta
de a uita clipa de Iata. Eram silit s m amgesc cu ceva la Iiecare pas. Seara mi era, totdeauna, team
s prsesc biblioteca. Soviam cu inima strns, cci la ora aceea apreau editiile speciale cu ultimele
vesti, ce mpingeau tot mai departe Irontul romnesc.
mi ocupam Ioarte devreme locul n Biblioteca Universittii. S-a potrivit odat, ntr-o dup-amiaz,
dup o or-dou de lectur, c mi-am ridicat ochii de pe carte. n Iata mea vizitatorii, n sir, Iceau
coad n marginea slii, n asteptarea locului ce devenea liber. Printre cei dinti, care asteptau, era
domnisoara Cornelia. Puteam s-o privesc, cci ea nu-mi remarcase prezenta n sal. Se alctuise n
acei ctiva
185
ani, de cnd n-o mai vzusem, Irumoas cu adevrat. Si se cuvenea s-o recunosc, spre a-mi corecta
amintirile n duhul drepttii. Strintatea cu aer Iin, adus de pe unde de lacuri, de pe zpezi alpine, a
mprumutat culoarei ei de creol o nou noblet. Silueta calm, privirea usor melancolic, liniile in-
teligente erau aceleasi, dar mai mature acum. Domnisoara Cornelia nu mai era Ietiscana subtiric, ce
reIuza cu dispret bietos mplinirile. Fptura, de contururi nmuiate n nuante de catiIea, Icuse con-
cesii Ieminittii. O priveam pierdut. Si, n ciuda tonului neutru al tuturor antecedentelor, inima mi
btea, inexplicabil. Domnisoara Cornelia si gsise un loc si intra n incinta meselor de lectur. Unde
se va opri ? Iat c vine spre masa la care stm si eu. si ocup locul. Nu ne desprteau dect trei-patru
intervale, marcate de necunoscuti. Am renuntat la lectur si rsIoiam prin carte la ntm-plare. Pndeam
momentul, cnd ea ar Ii putut s dea cu ochii de mine. M va mai recunoaste ? i Iusesem asa de strin
la Brasov, nct s-ar putea s nu-si mai aduc aminte de mine. O jumtate de or se mai scurse asa. Si-
acum as Ii dorit parc s scap neluat n seam ! Dar ridic capul si ntorc privirea. Domnisoara Cornelia
si ntorcea si ea ochii spre tnine. M recunoaste si-mi surde : mi prsesc locul. M duc lng ea. M
ntreab ce Iac la Viena. Cam ncurcat, i art n cteva cuvinte rostul sederii mele n capitala Austriei.
Ea mi spune c s-a nscris la Facultatea de medicin. n Iat are un roman : ,Raskolnikov". Dau din
cap : ,Dac nu m nsel, te nscrii la medicin cam a contre-coeurl" Ea ntreste cu un zmbet
umbratic si schimb' repede vorba, parc ar Ii tinut ntr-adins s ndrume conversatia ntr-alt parte. Pe
urm am revenit la locul meu. Dup o alt jumtate de ceas Cornelia
186
se ridic, se pregteste de plecare. M ridic si eu si plec cu ea. Judecind dup privirea cu care a accep-
tat hotrrea mea de-a iesi si eu, eram ncredintat c nu-i displcea intentia mea de a o nsoti. Am
w
cobort mpreun treptele, am trecut n revist busturile celebrittilor de marmur sub colonadele
interioare ale Universittii. Ajungnd n holul de la intrare, n Iata tablei cu scrisorile, i zic : ,Stiam
precis c ne vom ntlni, cci ti-am vzut deunzi numele pe aceast tabl". Am iesit din Universitate si
am luat-o pe Ring, inIormndu-ne reciproc asupra orasului, ntre zidurile si-n atmosIera cruia ne
ntlneam n situatii neprevzute ca un vis. Ajungnd n dreptul Volksgarten-ului, ea m ntreab dac
n-as vrea s ne plimbm putin prin parc. Am intrat n parc, unde ne-am plimbat vreo dou ore prin
preajma unei statui a mprtesei Elisabeta. Si am vorbit despre multe, de toate. Devenisem aproape
locvace, eu care nu m-am simtit niciodat n rol de ,delegat autorizat" al cuvntului. La nceput ne-am
ntretinut, cu ntristare, asupra situatiei din Rsrit. Ne ndurera aproape Iizic dezastrul, ce-l
ntrevedeam, al armatei romne. Apoi, pentru destindere, ne-am apropiat de-un subiect, n legtur cu
romanul, ce-l citea, al lui Dostoievski. mi czuse n mn nu tocmai de mult un splendid studiu de
critic literar asupra lui Tolstoi si Dostoievski de Merejkovski. Citisem, dac memoria nu m
amgeste, undeva, c studiul n chestiune, cu discriminrile si cruda, incoruptibila sa sinceritate, a
impresionat pe Tolstoi nsusi, ntr-att, c si-a prsit cminul, plecnd n lume, ca s moar dup cteva
zile ntr-o gar pustie... Studiul dezlntuise o nou criz de constiint n omul, care aspirase s scrie o
a cincea evanghelie, si care tria totusi, mai de aproape privit, ca un perIect epicurean.
187
Studiul lui Merejkovski cuprindea o seam de remarcabile analize, menite s relieIeze contrastul dintre
Dostoievski si Tolstoi. Tineam s mprtsesc Corneliei unele puncte de vedere, ce ar Ii putut s o
cluzeasc, acum, cnd citea pe Raskol-nikov. Si am condus-o pn la un tramvai, cu care se ducea la
locuinta ei, ntr-un cartier de vile la marginea orasului, unde ncep dumbrvile vieneze. La desprtire
m gseam ntr-o stare de nseninare, ce-mi dete ndrzneala de-a o ntreba, cnd mai vine la
Bibliotec. ,Mne", rspunse ea, cu o privire ngduitoare. Apucai si eu spre cas. Aveam pas usor.
Toat noaptea m-am gndit numai la aceast neprevzut, nevisat ntlnire.
XXXVII.
VEDEAM pe Cornelia n Iiecare zi. La bibliotec cele mai adesea. Dar uneori si la un restaurant, unde
luam masa mpreun. ntlnirile, ntruct dorite de
mm

mmm
`, amndoi, nu s-ar mai putea spune c erau
ntmpltoare. Iar n cutreierul nostru pe aleele tomnatice, ne vorbeam despre tot ce ne trecea prin
inim si cuget. i plcea s aud cuvnt, despre proiectele mele de viitor. i desI-Isuram aspiratiile
mele n domeniul IilozoIiei. Pe acestea i le-am mrturisit mai degrab dect cele poetice. Cred c n
timpul acela, nici nu bnuia mcar c puteam s am preocupri poetice, si mult timp nc nici nu avea
s-o stie. Descoperisem la ea o aplecare rar, ce-mi comunica unele sIieli, cnd vorbeam despre poezie.
Adusese cu ea, din Elvetia, gustul pentru poezia Irancez cea mai nou. De la ea auzeam ntia oar
unele nume prestigioase, n-
188
tr-o vreme, cnd eu ignoram ntr-adins creatia poetic a prezentului, si mi stingeam setea
liric numai cu poezia clasic si romantic, cu versurile lui Goethe, Holderlin, Byron, Shelley,
Heine, sau cu* poezia strveche a rsritului. Fcusem si eu, din curiozitate, incursiuni
incidentale prin poezia Irancez, dar nu dincoace de Verlaine sau Rimbaud. Cornelia mi vorbea
despre Francis Jammes, Clau-del, Maeterlinck. Ea se uita prin geamuri neaburite de istorie de-a
dreptul n vitrina actualittii. Adusese cu ea si unele crti Iranceze, aparitii recente, de la Lausanne.
n literatura nordic era de asemenea mai avansat dect mine. Eu m oprisem la Ibsen. Ea citea pe
Strindberg si pe Knut Hamsun. Se ntmpla uneori, dup conversatii de ore, s cad n tceri Ir
iesire. N-aveam putere s le pre-ntmpin, si o dat nIiintate n-aveam mijloc s le curm.
Trebuia s le las s-si Iac de cap. Erau tceri a cror prelungire m stingherea pe mine nsumi.
Tcerile acestea ieseau deasupra, cnd adncurile ncepeau s se angajeze n legturile mele cu
lumea si cu Iiintele dimprejur. n asemenea clipe, orice salt jucus al cuvntului mi devenea cu
neputint. Cuvntul nu m mai servea. Ceea ce spuneam, se reducea la cte-o expresie
automat, destinat s ntrerup golul. Golul aparent, care el nsusi era expresia preaplinului.
Mi-aduc aminte de-o zi Irumoas de toamn, cu Irunze mari, ce cdeau n spirale pe Ring. M-am n-
teles cu Cornelia s lum dejunul la Maximilian-Keller. O asteptam n Iata Parlamentului. ntrzia.
ntrzia mult. Credeam chiar c nici n-o s vin. Eram pe cale de-a m duce singur la Maximilian-
Keller. Si atunci ea sosi : ,Esti suprat ?" m ntreab ea. ,Nu. Eram numai nelinistit, rspund eu, ntr-
adevr credeam c nu mai vii. Niciodat !'
189
Ea mi explica pricina ntrzierii: a Iost retinut la decanat, unde trebuia s aranjeze ceva n legtur cu
nscrierea. n cugetul meu, mi spuneam, c dintr-o asemenea pricin eu n-as Ii ntrziat.
La mas, am tcut mult timp, aproape ct a tinut dejunul. Si eu
y
si ea. C eu eram nchinat tcerii,
aceasta o ntelegeam. Dar de ce tcea ea ? ntr-un trziu, ea si sterse cu o batist o lacrim.
Ce ai ? o ntreb.
M gndeam la aceast liniste, rspunde Cornelia.
Va trebui s te obisnuiesti cu ea, zic eu. Asa snt eu, un om cu oaresicari linisti nuntru...
Niciodat pn atunci soarta nu mi-a Icut nconjur cu pas mai apropiat. Si adaug : ,Dar linistile trec,
si ncepe iarsi cuvntul, si dup cuvnt vin din nou linistile, ceea ce rmne ns e starea aceasta, n
care ne gsim, si de care nu vom mai scpa, nici
eu, nici tu..."
Dup dejun am plecat la bibliotec. Continuam s tcem amndoi, dar acum eram Iericiti.
Am ocupat locurile, ce mai rmseser libere. S-a nimerit s stm aproape Iat n Iat. Am Icut un
eIort de-a m aduna asupra unui capitol de IilozoIie indic. Autorul cuta s aseze n ct mai mare
lumin prezenta elementului Ieminin n prima Iaz a gndirii speculative indice. Se nIiripau
Upanisadele... M-am oprit si am ridicat ochii, ca s dau Iru liber imaginatiei de-a se transpune n
eIervescenta speculativ a epocei si n clocotul de seve al peisajului, care o Icuse cu putint. Cornelia
se uita lung la minile mele, care acopereau pagina. Si mi-a zmbit, calm. Am stat vreo dou ore n
aerul, cu miros de Biblie veche, al slii de lectur. Pe urm am iesit iarsi mpreun. ,Am o
surpriz pentru tine, si trebuie s-mi promiti c n-ai s te superi", mi zise
100
Cornelia, cnd ajunserm sub colonad n dreptul Almei Mater, ,deocamdat ne plimbm putin, pe
urm lum un ceai la KiinstlerkaIIee. Iar desear mergem la un concert. Am luat un bilet si pentru
tine... Aceasta a Iost pricina ntrzierii mele la dejun..."
AtmosIera domoal, ce se statornicise ntre noi, mi da iarsi un vas ndemn s vorbesc despre viitor.
Pe sub coroanele tot mai rare ale copacilor schitam planuri pentru zile mai deprtate. ,IndiIerent cum
se va termina rzboiul, spun eu Corneliei, snt hotrt s trec la Bucuresti. Nici un dezastru nu-mi va
putea zdrnici ce mi-am pus n gnd." n aceeasi clip ieseau editiile speciale, ce vesteau retragerea
spre sesuri a trupelor romne, ce se mai tinuser ctva timp prin munti. CatastroIa mi aprea sub
nItisarea unor nuclee de oaste, ce se mprstiau prin tar, neavnd scut dect negurile si ntinsurile.
XXXVIII.
SCRISOARE de la Lionel. ce-mi sosi pe la nceputul lui noiembrie, m rsturna de pe podisul meu ntr-o
vale de ceturi, la care ncetasem de-a mai gndi. Citeam si reciteam scrisoarea. nalta scoal teologic
de la Sibiu se redeschide la Oradea n primele zile ale lunii. Ordinul era s plec Ir ntrziere ntr-
acolo, s nu pierd termenul de nscriere. Niciodat nu am detestat mai mult ncurctura scolastic, n
care am intrat. Voi pleca, desigur, dar ce voi ncepe cu aceast inim, ce se mpotrivea ? Voi pleca, e
cert, dar va trebui s-mi iau cel
191
putin un rgaz de cteva zile, s-mi pregtesc desprtirea de Cornelia.
Desprtirea de Cornelia n-a Iost usoar. Ne-am nteles s ne scriem. Ne desprteam tot asa de
neasteptat, cum ne-am ntlnit.
La Oradea ajungeam ntr-un oras trepidant, mie necunoscut pn atunci, si cu cel putin o strad de
izbitoare elegant. Se simtea din toate c eram ntr-un tinut, unde pusta interIereaz cu romnismul,
estompate amndou de enclavele unei societti Iine si decadente. Mitropolia ortodox amenajase n
vreo cteva cldiri slile de curs necesare scoalei teologice. Se improviza pentru o stare de provizorat.
Ca s m pot nscrie n anul trei si ultim la nalta Scoal, eram nevoit s trec, n prealabil, examenele
de anul II, cu care eram nc o dat n restant ! De ast dat m prezentam cu totul nepregtit. Rs-
punsurile mele, cnd nu erau ilariante, se mentineau pe linia unor lamentabile generalitti. n asemenea
vremuri de bejenie proIesorii snt ns destul de concilianti.
N-au trecut nici zece zile de la sosirea mea la Oradea, cnd m pomenesc cu Lionel. Fiind transIerat de
la Palanka, trgusorul balcanic, la Viena, si lua osteneala unui mic ocol, ca s ne n-tlnim. Aveam ntr-
adevr s ne spunem attea si attea despre ntmplrile ce ne-au risipit prin mprtie n ultimele luni.
Tineam s aIlu mai vrtos amnunte cu privire la naintarea si retragerea trupelor romne, sau mai
precis cu privire la mprejurrile care au schimbat un eveniment, ce-l visam decisiv, ntr-un simplu
episod al rzboiului. Lionel a putut s urmreasc Ioarte din apropiere pregtirea oIensivei germane,
care a dus la dezastrul de la Turnu-Rosu, dat Iiind c tocmai din regiunea Sebes-Alba, trupele
germane au suit n munti pe poteci
192
(
ascunse, cunoscute doar gornicilor, si au czut n spatele trupelor romnesti, tindu-le retragerea. Cl-
tinam numai din cap : ,Asa a Iost s Iie. S vedem ce-o mai veni!" Lionel mi vorbise despre Mama,
ct de speriat a Iost, cnd grosul inIanteriei si artileriei germane, ce se ndrepta spre Iront, trecu chiar
pe sub Iereastra ei, cu rnduri Ir sIrsit de alebarde si cu tunuri noi ca iesite adineaori din uzine. n
Iata cutremurtorului spectacol, Mama se vicrea : ,O s ni-i prpdeasc pe ai nostri, o s ni-i
prpdeasc !".
Si ce vei Iace la Viena ? l ntreb pe Lionel cu un usor tremur strecurat n glas.
Se pare c voi conduce biroul de cenzur al prizonierilor romni.
mi Iac numaidect socoata c aceast slujb va Ii de mai lung durat, si arunc, cu ochii luminati de-o
sperant, un balon de ncercare : ,Atunci... de Crciun... vin pentru cteva sptmni la tine la Viena...
as vrea s..." ,E o idee", mi taie el cuvntul bucuros. ,Dar s stii c nu vin pentru tine, ci pentru
altcineva !" adaug eu repede, nu cu intentia de a-l tachina, ci mai curnd dintr-o pornire de a-mi
pregti o mrturisire. ,Am bnuit-o Ir de-a mi-o Ii spus chiar adineaori, mi zice el, dar Iata cine e ?"
i art numele. ,Ei, nu ?" se mir el, ,e la Viena ?" ,Student la Facultatea de medicin", cu toate c
ar Iace Iigur mai bun la istoria artei. ,Atunci ne-am nteles, ntri Lionel, nici nu s-ar putea altIel...
Pe la 20 decembrie vii la Viena."
n comparatie cu lipsurile de la Viena, la Oradea piata era nc destul de abundent, dar Ir vreun
Iolos pentru noi, cci preturile depseau catastroIal resursele noastre de ,reIugiati". Fceam ns Iat
tinereste si Ir prejudecti neajunsurilor. AstIel, dimpreun cu alti colegi, printre care Dede
Rosea si
193
Horic Teculescu, am luat un timp dejunul la o pensiune, unde ni se oIerea din belsug carne, carne
gustos pregtit, dar care da ntructva de bnuit tocmai pentru portiile demsurate, ce erau aduse pe
mas. Am dat glas bnuielii, ca s Iim categoric dezmintiti de alte glasuri, care pretindeau c se pricep,
si-n consecint ne autosugestionam c Iripturile abundente si Iine nu erau cabaline. n deIinitiv, dup
ce am consumat vreo cteva zile la rnd Iripturile, nici o certitudine, care ar Ii conIirmat bnuiala
noastr, n-ar mai Ii Iost n stare s ne nduplece a prsi pensiunea.
Din cale-aIar apstoare era la Oradea atmosIera sub alt raport si anume politic. Intelectualii
romni, reIugiati aci din diIerite regiuni ale Transilvaniei, si ndeosebi din Sibiu, erau tinuti sub
observatie la Iiecare pas. Venise la Oradea si vensoara mea. ncerca s se adapteze la noile conditii si
izbutea mai lesne dect oricine. Treceam si la Oradea n Iiecare zi pe la ea. Palpitam, n acele sptmni
de toamn trzie si de nceput de iarna, la un nivel euIoric ridicat si Ioarte n contrapunct cu situatia.
Verisoara a remarcat acest lucru, si cu intuitia ei Ir gres mi tinu oglinda s-mi vd chipul: ,Ce e cu
tine ? Tu esti ndrgostit!". Am rspuns doar printr-o lumin, ce mi s-a urcat n obraji o dat cu sngele.
Verisoara m-a srutat, v-zndu-m att de Iericit. Si ntr-o zi, trecnd cu ea pe la librrii, mi atrage
luarea-aminte c la Oradea si-a trit prima tinerete poetul maghiar Ady Endre. Ea avea tocmai la dnsa
acas un volum de-al poetului, si sositi la locuinta ei, mi va citi cteva poezii, pe care gustul ei le
retinuse. Nu ncape ndoial c eu nsumi eram atunci n cea mai potrivit dispozitie suIleteasc pentru
a cuprinde poezia erotic a marelui poet. n acele zile verisoara mea mi puse n
194
mn poezii de Rilke, Dehmel, George, Tagore. Si-mi arta si o monograIie asupra lui Rodin, pe care
si-o comandase din Germania.
XXXIX.
E LA 20 decembrie, potrivit acordului ncheiat cu Lionel, m gseam iarsi la Viena. Fratele nchiriase
pe Mariahil-Ierstrasse, o camer simpatic, destul M``M`BMB de luminoas, oIerind si avantajul de a Ii
aproape de Ring. Apartamentul era al unui domn btrn, Ioarte cumsecade, de proIesiune ,operator de
ochiuri de gin". Nu mi-am putut stpni un zm-bet, cnd am vzut la intrare mica Iirm cu asemenea
indicatie proIesional. M miram c se putea tri n atari vremuri si pe urma unei ocupatii ca aceasta.
,De ce nu }" m lmuri Lionel, ,sta a nostru opera si ochiurile de gin ale mpratului Franz JoseI!"
,Iat-ne deci n contact intim cu Curtea !" adaug rznd. Lionel riposteaz tios : ,Crezi tu c
contactul oamenilor politici romni din Transilvania cu Curtea imperial a Iost vreodat mai intim
dect al nostru ?".
Dup vreo cteva zile, am bgat de seam, cu ntristare, c Lionel nu mai era att de multumit de vizita
mea la Viena, ca-n vara trecut. Om n toata Iirea, se suprase c acum nu ne mai ntlneam dect
noaptea. ntr-adevr, ziua eram de gsit oriunde, numai acas nu. Dup ce am iscodit motivul suprrii,
m-am declarat gata de-a Iace unele concesii, si, uneori, m duceam cu Cornelia la CaIe Piccolo, unde
Iratele sta la anume ceasuri ale dup-amiezii. Si izbuteam de Iiecare dat s-i ndulcim
,4 Hronicul si cntecul vrstelor
195
nsingurarea. Dar recdea-n urt de moarte, cnd plecam de lng el.
Umblam cu Cornelia s vedem cnd strzile vechi din centru, cnd pdurile de la periIeriile
Vienei, vizitam muzeele, bisericile, teatrele (acestea cu acces ieItin la ultrabalcoane). Cnd doream s
ne plimbm prin Wienerwald, porneam de dimineat, ca s ne bucurm de toat prospetimea ceasului.
Copacii grei de promoroac durau bolti albe, de pesteri luminoase, deasupra noastr. Umblam n
tineresc extaz ca printr-o lume de cristal. Si inspiram ceasuri, ceasuri, aerul, care dup Iumul
orasului ni se prea de-o puritate experimental. Crrilor stiute le preIeram explorrile : cutam s
descoperim tot alte si alte pduri si vi, prin care aprea, rar, cte-o cas izolat n somnul de vraj de
o sut de ani. Se ivea, si mai rar, cte-un restaurant, nchis acum ntr-o amintire de var. Din
pdure reintram n cartierele de vile. Ne opream aproape la Iiece cas numai asa ca s
aruncm o privire n curte. Erau si multe case vechi, prin aceste cartiere ; n asta din Iat, iat tabla
cu indicatia istoric a locuit Beethoven, iar dincolo, dup cotitur, se deschide aleea, unde surdul
titan se plimba ntovrsit de sunetele nscute din el, numai din el, ca din cea mai autentic
monad.
Dup ceasuri de cutreier simteam nevoie de popas. Ne opream pe la amiaz la cte-un restaurant
prelung, cu ncperi scunde, cu peretii ptrunsi de igrasie, cu aerul ncrcat de amintiri si de ecoul stins
al cheIurilor cu ,Heuriger", vinul mustos si tulbure de pe dealurile din jurul Vienei.
Spectrul Ioametei umbla pe coturni nalti prin capitala mprtiei. Doar la aceste restaurante mrginase
cu grdini ce se pierdeau n pdure, se mai gseau uneori materii prime, ce nu-si dezminteau
196
numele substantial. In oras s-a statornicit de-a bi-nelea imperiul surogatelor. Dar si la periIeriile cu
gospodrii aproape rustice lipsa era mare. Pe aici Iirmele caselor si ntreprinderilor te ntmpinau ca
o' promisiune de necrezut. Cte-o lptrie gigantic, cu Iirma : ,Molkerei", etalat n litere
smntnoase deasupra unei intrri, te amgea s auzi prin grajduri glgind laptele n vedrele de metal,
dar daca intrai nu puteai s obtii mcar un strop de leac pe vrI de gean. Cu obrajii rumeni de aerul
pdurilor si cu promoroac pe umeri, am intrat odat ntr-un restaurant nu departe de-un vechi castel,
pe cale de a se drma, nu departe de-o imens grdin, cu statui albe grecesti printre copacii negri.
,Aceasta mi se pare chiar lumea lui Hugo v. HoIImanstahl, zic eu Corneliei, decadenta austriac
suIerind de-o dulce anemie grea de amintiri." Luarm loc la o msut, printre multe altele.
ncperile se umpleau de musterii din suburbie, uzati, ca si peretii, de igrasia anilor. Izolati ntr-un colt,
pe-un mic podiu, muzicanti cu viori si chitare, druiti de soart cu ureche si diverse metehne
Iizice, ncercau niste melodii vieneze vechi ca amintirea ultimei ciume, ce-a Icut nconjur
sIntului SteIan din miezul cettii. O jupnit, cu aer de proprietar a restaurantului, ne ia n primire, cu
simpatie exclusiv, ca si cum noi am Ii Iost singurii musaIiri. Evident, ne pusese gnd bun. Am
ntrebat, ce ne poate oIeri. ,Ane Ant", zise ea. M uit lung si ntrebtor la Cornelia, ea la
mine. ntreb nc o dat : ,Was ist das J ,Na, ane Ant", Iu rspunsul. Jupnit se asaz pe-un scaun
lng noi. n dorinta de-a se Iace nteleas, ea recurge la gesticulri, ce imit parc niste Iorme, care,
evadnd dintr-un manual de geometrie, ar umbla libere prin curte. n cele din urm Cornelia adulmec
un sens : ,Eine Ente ?". ,Jawohl,
197
ane Ant". Ni se mbia asadar, spre surpriza noastr si spre mai marea glorie a pdurilor vieneze, Irip-
tur de rat.
Dup dejun, cu oboseala ceasurilor de dimineat nc n Ipturile noastre, am mai rmas un timp n
restaurant. Cuvintele noastre luau nuantele vinului din pahar. Se pare c vorbeam mai tare dect se cu-
venea, si vorbeam Iireste romneste. Am pus surdin glasurilor numai cnd am bgat de seam
c o tcere unanim stpnea la mesele dimprejur. Muzicantii atipiser, iar ceilalti se
uitau la noi si ascultau. ncercau s ne ghiceasc graiul, trecnd n revist natiile imperiului si ale
continentului. Unii si ddeau cu prerea c vorbim spaniola, altii propuneau ipoteza unei
limbi slave, si iarsi altii ne mutau pe cmpiile lombarde. ntr-un trziu prsirm localul, nu Ir
de-a lsa lmuriri amatorilor cu privire la starea de agregare etnic a noastr. Am iesit pe niste mici
strdute si apoi am rrit pasul printre vilele mbrcate n vit slbatic, prin care mai rmsese pe
alocuri cte-o Irunz uscat. Ne aminteam aceste vile din toamn, cnd erau coplesite de rosul
Irunzelor. Ridic ochii spre o vil si dau glas, asa ntr-o doar, unui alean juvenil ce m atingea :
,Ce n-as Iace s putem locui cndva ntr-o asemenea vil !". Cornelia se mbujora si o umbr
de ndoial, dar si de duiosie, trecu peste Iata ei: ,Aici la Viena ? Nu vd cum s-ar putea realiza
un vis ca acesta... Dar, n deIinitiv, exist case si vile destule si n Romnia !" ,,Ai dreptate",
rspund, dar n aceeasi clip prindea n mine vagi rdcini gndul s duc odat la mplinire tocmai
ceea ce ei i se prea un imposibil vis. ncrederea ei mi da un ndemn, ndoiala ei de asemenea.
198
Cele trei sptmni petrecute la Viena nu aveam impresia c trec lsate n urm, ele se risipeau n nalt,
arse de-o imens Ilacr.
XL.
E LA 15 ianuarie 1917 mi luam iarsi n stpnire cuibul de la Sebes-Alba. Pn aici nu se
abtuse rzboiul, nct am gsit totul neclintit. M cuIundam pentru vreo cteva luni n
istoria artelor. Cu ajutorul unor excelente monograIii si tratate, Iceam ntr-adins exercitii de
elasticitate spiritual. Cutam, ca un ru ce se dezgheat, s-mi sparg carapacea criteriilor clasiciste.
M czneam s surprind valoarea operelor de art n Iunctie de criterii imanente lor. Cu o
intuitie, ce se acomoda obiectului cu o tot mai vdit Ilexibilitate, desteleneam tinuturi, ce le
ignorasem pn atunci si-mi croiam prtie spre o larg si generoas ntelegere a diverselor stiluri.
Arta arhaic, babilonian, apoi arta bizantin si gotic mi desti-nuiau ncetul cu ncetul
ceva din spiritul lor, dar numai dup ce ncetasem s le judec dup canonul grec. In acest
timp am nteles ntia oar c nu voi putea s-mi asimilez tot belsugul de Iorme ale spiritului,
Ir de-a renunta n prealabil la dogma clasicist. Si naintnd pe acest drum, deveneam,
datorit extremismului propriu tineretii, aproape nedrept cu Grecii.
Viata de provincie si impune constrngeri de automat. Ornicul turnului medieval si ndrepta probabil
mersul dup plimbrile mele pe sub ,arinii" Sebesului. Citeam, scriam aIorisme, si urm-
199
ream, ca spectator pasionat, dar Ir de a m angaja n vreun chip n sens activ, evenimentele politice.
Eram n expectativ. Frontul romnesc se statornicise pe undeva, pe-o linie ce-a Iost cndva hotar ntre
Irati. Mhnirea proIund, ce m cuprinsese la Oradea, cnd, ntr-o sear, pe vremurile cu Iulgi, ziarele
maghiare au anuntat cderea Bucurestilor, Icea acum, pas cu pas, loc unei sperante, c soarta
Romniei se va decide n cadrul unei situatii generale, cu care inevitabil se va lichida odat rzboiul.
Ba, cu timpul, am nteles c mhnirea de-atunci mi venise dintr-o Ials perspectiv asupra ansamblului
rzboiului, adic dintr-o-judecat de june prea usor dispus s aseze n centrul evenimentelor mondiale
tara sa si propria piele. Oaresicare ngrijorare avea s-mi produc revolutia ruseasc, Iiindc nu aveam
suIiciente elemente de apreciere a desIsurrii ei viitoare, si a eIectelor eventuale asupra mersului
rzboiului. Cnd ns Statele Unite s-au hotrt s-si clariIice pozitia si s-si arunce si ele Iorta
incomensurabil n jocul destinului, ce-si cuta o albie, toate ndoielile Icur loc unei certitudini, ce
nu mai putea s Iie cltinat de nici o eventualitate, prevzut sau neprevzut, a rzboiului.
Pe la nceputul lui aprilie plecam la Oradea. Mai aveam n Iat dou-trei luni spre a ncheia n sIr-sit
studiile teologice. Dup licenta n perspectiv mi se deschidea pentru la toamn posibilitatea de a-
mi vedea de studiile universitare, nestnjenit de vreun neajuns previzibil. La Oradea urmam cu rvn
de ultim or cursurile si preparam licenta. Am eliminat din obisnuinta mea cotidian lecturile. Numai
evenimentele din Rusia m mai tineau n tensiune. AIisele din vitrina unei redactii
200
maghiare, schimbate din or n or, anuntau ntm-plrile. n viata politic si n miscarea ideologic din
Rusia apreau nume nc neauzite. Teoria ru-, seasc si prsea trmul ei plin de abstracte ardori, si
Icea ntii pasi n lumea de toate zilele : miscrile subterane, debordnd obstacolele, cucereau un nivel
istoric.
n programa scoalei teologice si aIirmau ntieta-tea unele materii Ioarte dure pentru aptitudinile
mele spirituale. Evident, la ,Dogmatic" m prezentam mai presus de orice concurent, dar
la ,Cntrile bisericesti" si la ,Economie" m apreciam singur, si Ir de vreo reticent mai
prejos chiar si de ceea ce eu nsumi puteam s astept de la mine. ProIesorul era unul si acelasi pentru
ambele materii, ce m ntmpinau cu tepi de arici. Putin timp nainte de licent proIesorul m
invit cu insistent aproape rugtoare s-i scriu cteva pagini de consideratii generale asupra
agriculturii. M-am achitat onorabil de nsrcinarea ce mi se da. Cu aceast lucrare de IilozoIie
agricol, pe care proIesorul intentiona s-o utilizeze ca o introducere la o carte de gospodrie scris
pe capitole de tot attia dintre colegii mei, m-am salvat. Mai mult : cu aceast lucrare am
obtinut bunvointa proIesorului meu si la ,Cntrile bisericesti". O surpriz neplcut mai putea
s intervin de-aici ncolo numai pe urma Iaptului c examenul avea s Iie prezidat de
mitropolitul Mangra, un neurastenic incalculabil, de la care te puteai astepta la orice. Dar si n
privinta aceasta mi-am Icut unele socoteli. Avnd o bun ureche, nu mi-a Iost anevoie s remarc
o dat, la biseric, n timpul unei slujbe, c mitropolitul Mangra era lipsit de auz muzical. M voi
prezenta prin urmare la examenul de
,,Cntri bisericesti" Ir de nici o pregtire. De altminteri o pregtire, chiar mediocr, mi-ar Ii rpit,
Ir de vreun alt Iolos, luni de zile pe care oricum as Ii rsIoit calendarul, nu le mai aveam la
dispozitie pentru atari exercitii. Contam pe solicitudinea proIesorului pe de o parte, si pe lipsa de auz
muzical a mitropolitului, pe de alt parte. La examen proIesorul mi puse n Iat un text liturgic, ce
urma s-l cnt pe glasul al III-lea. Dup trei ani de nalte studii teologice si de nepsare nu eram nc n
stare s Iac o deosebire ntre cele opt glasuri. Am procedat potrivit unei norme personale ajunse n
impas. Aplicai asupra textului cea dinti melodie bisericeasc, ce mi-o aminteam. Dup ce m
rostogolii melodios prin textul ce-l dislocam din toate ncheieturile sale Iiresti, mitropolitul Mangra se
declar Ioarte multumit, rostind un hotrt : ,bine !" Eu m uitam ns Ioarte perplex la proIesor, care-
si retinea verdictul si da discret din cap, dojenindu-m cu un zmbet. Dup examen proIesorul mi
spune, cu burta scuturat de-un rs homeric, c am trecut textul cam prin toate glasurile bisericesti, si
prin alte cteva melodii, sIr-sind lamentabil n modulatii de doin. Totusi mi-a dat un ,Ioarte bine",
deoarece mitropolitul apreciase Ir de nici o rezerv potpuriul liturgic, pe care l-am improvizat cu
atta surztoare impertinent.
Cu licenta teologal n buzunar am plecat la sIrsitul lui iunie acas la Mama. Acas m astepta o
scrisoare de la Cornelia, cald si calm ca anotimpul. Cornelia era nc la Viena, dar se pregtea s
plece n Banat, la Iamilia ei. Plicul sosit mai cuprindea si alte dou scrisori. Una de la Mama ei, a doua
de la un Irate de-al ei. Ce se ntmplase ?
202
ntr-una din zile, peste care n-a licrit steaua norocului, Cornelia scrisese att Mamei, ct si Iratelui ei,
care era pe vremea aceea oIiter la Pola, c ,s-a logodit". Rspunsurile Iamiliale, Iiecare din alt
1
parte,
ce le primi dup vreo cteva zile, erau alturate scrisorii, ce-mi sosise. Rspunsurile acestea, pe care le
puteam citi si eu, ar Ii voit parc s exprime o bucurie, dar nu depseau cu nici o vibratie tonul
conventional. Atta doar c Iratele Corneliei m invita pentru luna august n localitatea lor natal din
Banat, ,ca s ne cunoastem". Eu am nteles numaidect termenii conditiei ,omenesti, prea omenesti",
n care eram pus. Cornelia svr-sise un act imprudent, de pe urma cruia aveau s mi se trag multe
ponoase. Dac ea mi-ar Ii cerut vreun sIat n prealabil, as Ii oprit-o s comunice Iamiliei o ntelegere,
pe care din parte-mi as Ii dorit-o tinereste tinuit nc cel putin vreo doi ani. Dar imprudenta s-a Icut,
si-si declansa consecintele, pe care eu le ntrezream, dar Cornelia nu.
Am pus pe Mama n curent cu cele ntmplate. Mama era de prerea s nu dau urmare invitatiei de a
m duce n august n Banat. Cteva sptmni am cumpnit. Am tot cumpnit. Simteam c Mama
judeca just. Dar n-aveam ncotro. Trebuia s nIrunt neajunsurile.
Pe la mijlocul lui august plecam n Banat. Nu pot spune c n-as Ii Iost bine primit ,n casa printeasc
a Corneliei. Cel putin asa mi se prea, cci nu eram nc obisnuit s vd si dincolo de Iormele
conventionale. Fratele Corneliei lua ns lucrurile mai usor dect m asteptam : el nu a venit de la Pola,
precum promisese n pomenita scrisoare. Am stat n localitate vreo dou sptmni cu speranta c
totusi va sosi si cel ce-mi Icuse invitatia. Astep-
203
tarea mi-a Iost zadarnic. Si apoi m-am napoiat la Sebes-Alba, nu Ir de a Ii ghicit din unele gesturi
de ultim moment, c vizita mea si gresise adresa, deoarece ntr-un anume Iel, invitatia Iusese Icut
unei persoane imaginare, pe care aparitia mea real n-o reproducea ntocmai.
La vreo cteva zile primii o scrisoare de la Mama. Corneliei, cteva rnduri, n care mi se cerea, Ir
mult nconjur, s curm o corespondent prea asidu,, al crei rost nu putea Ii n nici un chip s Iie iden-
tiIicat pe linia unor planuri realizabile. Am citit scrisoarea nc o dat, si nc o dat. Da, era clar.
Foarte clar. Mai clar dect as Ii putut s mi-o imaginez vreodat ! Impresia, ce-o lsasem n Banat,
Iusese asadar mai prejos de orice asteptri, ceea ce, de altIel pentru luciditatea cu care eu nsumi pri-
veam lucrurile era de prevzut, cci nici nainte,, nici dup aceast ntmplare, niciodat nu mi-am
aranjat existenta spre a Iace vreo impresie. Cu a doua post a zilei primii o scrisoare de la Cornelia : s
nu-mi ridic prea mult la inim cele ce au czut ca din senin, datorit unor circumstante independente
de vointa ei. Cuvintele Corneliei erau ca niste Ilcri, care ar ngheta n vzduh, rmnnd imobile.
Au urmat nopti si zile, zile si nopti, si sptmni, sIsiate de veghe, arse de chin. M zbuciumam tl-
mcind gesturile s` cuvintele Corneliei n sute de Ieluri, ca s nu ajung la nici un liman, si ca s ncep
apoi de la capt. Zi si noapte, noapte si zi. Da, exista, cel putin pentru nchipuirile si temerile mele,
totusi ceva ce-ar Ii putut s surpe Marele Foc, exista si umbla pe pmnt un mic adevr, cu care
tineretea mea n-a calculat. Corneliei nu-i era tocmai indiIerent atitudinea Mamei ei, creia, pe de
204
alt parte, eu nsumi i dam ntr-un Iel dreptate ~ cci dup toate eminentele criterii n vigoare
ale bunei noastre burghezii eu nu eram dect un june` neisprvit, caraghios de neisprvit.
M-am retras n sngele si n tcerea mea. Se Icea uneori c nu scoteam nici un cuvnt ceasuri si zile,
alturi de Mama. Numai o dat ntr-un amurg, care da n odaie si cu rosata lui mi rstlmcea
paloarea, am zis : ,Mam, povesteste-mi ceva Irumos, I s uit. Tu stiai odat un basm, despre unul
care a Iost prin cellalt trm... Nu ti se pare c am rtcit si eu putin pe-acolo ? Vreo cteva zile, care
au Iost ns ct sute de ani !... Cine m-ar putea dezlega, dar temeinic, asa ca s rmn sub-patraIir o
grmad de cenus ?". Mama m privea neajutorat, cu ochii n lacrimi. Si am reczut, amndoi n
tcerile noastre, care erau una si aceeasi tcere.
Vreo cteva sptmni n-am mai scris Cornelier nici o scrisoare. Cineva n mine ncepuse s cnte. Si
nsemnam cuvintele cntate, pe hrtie. N-am mai trimis Corneliei nici un rvas. Dar ntr-o zi i-am
trimis poeziile, asa ca ale unui autor oarecare.
In octombrie am plecat la Viena. n aceeasi zi pleca si Cornelia spre aceeasi tint. Se potrivise astIel, si
nu stiu ce ntmplare a voit s ne ntl-nim la Budapesta n gar, de unde am cltorit mpreun la
Viena. Am putut s lmurim unele lucruri, ce-mi rmseser adumbrite. Sositi la Viena, ne-am nteles
s ne ntlnim a doua zi. Dar a doua zi m-am nchis n cas. A treia zi iarsi. A patra zi iarsi. A cincea
zi Cornelia m cuta n Biblioteca Universittii. Eram acolo. M cutase de Iapt n Iiecare zi. I-am dat
cteva noi poezii. Ea mi-at surs calm si cu tristete. Dac sursul si-ar Ii artat
205
numai calmul, ar Ii Iost ca atunci cnd s-a uitat la mna mea, ce acoperea pagina unei crti, din care
anul trecut, n aceeasi zi, ridicasem ochii pentru un moment, ca s-mi spun mie nsumi n gnd : ,nu,
de starea aceasta, n care ne gsim, nu vom mai scpa... Nici eu, nici tu...".
XLI.
NOTIMPURILE studentiei mele, ale adevratei mele studentii, ncepeau n conditii din cele mai putin
priincioase si nu aveau s-mi aduc nimic din da-
rurile miriIice ale vietii visate. La
Viena lipsurile de nedescris nregistrau catastroIale curbe statistice. Constiinta lipsurilor, Iiind supor-
tat de-o populatie de milioane, se mentinea ns pe-o linie de acuitate amortit. Spre a Iace Iat
mprejurrilor si mizeriei generale eram constrns s caut un corectiv, pe care l-am gsit ntr-un mod de
nomadism sezonier. Fceam adic naveta ntre Viena si Sebes-Alba. Stm dou luni la Viena, si dou
luni acas la Mama. Pe urm iarsi dou luni n metropol si iarsi dou luni n buzunarul de
provincie.
n decembrie 1917, n preajma srbtorilor, soseam acas, ca s-mi pun ntia oar n practic a doua
Iaz a traiului meu alternant. n capitala Austriei starea alimentar se redusese aproape n ntregime la
emiterea extrem de bine organizat a cartelelor Ir acoperire. Ne sleia al patrulea an de rzboi de
uzur. Pine nu mai vzusem de spt-mni. La ,Mensa Academica", din spatele Universittii, unde
luam dejunul, ni se oIereau exclusiv
206
surogate si apoi surogate de surogate. Citeam totusi cu rvn, ceasuri n sir, n Iiecare zi, n biblio-
teca Universittii, a crei principal sal de lectur si conserva n chip calculat si ermetic
aerul* viciat si usor nclzit de prezenta sutelor de cititori, ce-si cutau aci un simulacru de
adpost. Odat, pe la amiaz, n timp ce stm cuIundat n lectur, simt pe neasteptate o mn pe
umrul meu. Era Dede Rosea *, singurul student romn din Transilvania, n aIar de mine, la
Iacultatea de la Viena, n acei ani de rzboi. mi comunic n soapt un mare secret, ce trecea
din om n om : la Mensa Academica ne astepta o surpriz cum de mult nu mai avurm :
macaroane. Si m chema s ne ocupm degrab locurile, cci se anunt mare aglomerare de
amatori. Intrarea la Mensa Academica a Iost luat cu asalt; am izbutit si noi s ne Iacem loc la mas,
desi n vlmsag ne pierduserm ndejdea de a mai rzbi printre sutele de coate preIcute n
suliti si buzdugane. Asteptam cu nerbdare s ne vin rndul la nIruptare. Se serveau ntr-adevr, cu
un sos apetisant, niste macaroane de dimensiuni impresionante, groase ca degetele. Ne-am
aplecat cu incredibil poIt asupra Iinoaselor tubulare din blid. Macaroanele erau gustoase, cu toate
c aveau un usor iz de piatr de moar. Dar iat c Rosea si curm un gest si se uit n golul interior
al unei macaroane. Din tub iesea capul negricios al unui vierme tot att de gros, pe ct era
diametrul golului. ,Ei, bat-te s te bat", zice prietenul pe-un ton de bagatelizare, si cu vdit
intentie de a nu se lsa manevrat de sentimentul de sil, ce l-a cuprins, Rosea scoase viermele
* D. D. Rosea, mai trziu proIesor de IilozoIie Ia Universitatea din Cluj.
207
si-l puse pe marginea IarIuriei. Dar are imprudenta le neiertat s caute numaidect si n celelalte
macaroane, n Iiecare tub apare capul negricios, inevitabilul, scrbosul cap punctat. Cu o rbdare
proprie unui spirit critic hotrt s nu cedeze prejudectilor, Rosea scotea viermii sii punea pe tivul
blidului. Ne-am uitat unul la cellalt, luati de-o senzatie de reIuz, ce-o simteam din capul pieptului
pn n maxilare. ,Ce-i de Icut ?" m ntreab Rosea. Ezit o clip. Apoi, cu aer de rsritean mpcat
ucu soarta, eu, care nu Icusem nc nici o investigatie inoportun prin IarIuria mea, zic: ,Dragul meu,
problema nu mi se pare tocmai asa de complicat. Sau mncm, sau rmnem Ilmnzi ! Eu snt de
prere s nu mai cercetm, ce este si ce nu-i, prin aceste macaroane, ci pur si simplu s le mncm,
sau, IilozoIic vorbind, s nu mai cutm das Ding an sich, ci s ne multumim, cu aparentele !". Rosea
nghite n sec. Apoi, cu sentimentul cu care te-ai arunca ntr-o prpastie, continum a dejuna. Cred c
de-atunci, din clipa aceea, prietenul Rosea a rmas cu oroarea de ,lucrul n sine".
,Ce mai e pe la Viena ?" a Iost una din cele dinti ntrebri ce mi le puse Mama, n clipa revederii.
,Ce-ar putea s Iie maic-miculit, iac are loc acolo concursul hipic al clretilor apocaliptici :
deocamdat Ioametea e n Irunte !" zic eu, siI povestesc ntmplarea cu macaroanele. EIectul
povestirii a Iost Iunest, cci din acel moment Mama a rmas cu un tic pn la sIrsitul vietii. De cte ori
era pe cale de a gti macaroane, le cerceta pe rnd, uitndu-se prin ele, ca prin minuscule lunete.
Dup Crciun trece pe la mine Romul Bena, un vr de-al meu, dintr-un sat din apropiere. Am copilrit
mpreun, mprtind aceeasi camer la aceeasi gazd, cnd eram prin clasele primare la scoala
208
saxon de la Sebes-Alba. Romi asa-i spuneam era tnr dascl la Purcreti, un sat de munte,
ciobnesc, asezat pe-un plai, ce d ntr-o vale paralel cu Valea Sebesului. Auzise c-am sosit de
la' Viena si venea s m vad. Dup ce am stat putin de vorb, el mi spune : ,Stii c nu arti prea bine.
N-ai vrea s vii cu mine la Purcreti ? S vezi cum m-am gospodrit ! Are s-ti Iac bine aerul
de munte. Sus pe plai e zpad mare si nu e umed ca aici !" ,Esti Ioarte drgut, i rspund, as
veni bucuros, numai ct..." si cutam spre Mama, care sta si ea nedumerit... ,numai ct m ntreb ce-
o s ne Iacem acolo sus pe mgura ta, cci dup cte stiu esti burlac si nu prea vd cine s-o ngriji de
noi!". ,Nu-ti Iie grij, rspunde Romi, vino numai si-o s vezi !" Romi se-ntoarce spre Mama : ,D-
mi-l, mtusica pentru dou luni si ti-l aduc cu alt Iat !". Si apoi ctre mine : ,Haide, gat-te
de plecare, repede ! Mergem pe jos ! Desear, cnd se-ntunec, sntem pe plai !". Dup o jumtate de
ceas eram plecati. Romi mi duce, el nsusi, rucsacul n spate, cci era mai obisnuit cu aceste
urcusuri.
Strbturm prin lapovit o pdure ntins, ne-am strecurat prin dou sate cu cini rgusiti de bur.
Dup vreo trei ore de drum ajungeam ntr-o vale, lrgut la nceput, apoi sugrumat de dealuri si de
mguri tot mai nalte. Pe-aici ningea cu Iulgi mari. n rstimp i povestisem lui Romi din cele vzute
pe la Viena. ncercam s-i art, cu ampl desIsurare de amnunte, c strile de-acolo vor pune capt
rezistentei. ,Puterile Centrale vor pierde rzboiul. Nu trebuie prin urmare s ne descurajeze nici
dezastrul armatei romne, nici alte evenimente din rsrit ! Acum noi romnii sntem n nadir, dar toate
se vor ndrepta dup o judecat mai bun, si noi ne vom tri viitorul n Romnia, care va Ii o
209
tar pn dincolo de Muntii Apuseni." Romi asculta, i plcea s aud o vorb de mbrbtare. Si
cnd izbuteam s-l mai nsuIletesc, el si potrivea c-o opintire rucsacul n spate. Valea se ncheia n-
cins de munte. ncepurm, dup un scurt popas, sa urcm spre Purcreti. Drumul nu mai era drum,
ci o cale de munte la ndemn mai mult ciobanilor legnati clare, dect crutelor. Ningea si amurgea.
M opream cteodat si inspiram adnc : ,Ce aer dumnezeiesc, dup Iuninginea de la Viena !
Lumea la nceput trebuie s Ii avut un miros de zpad proaspt !". , propos' Mai scrii
poezii ?" ntreab Romi. ,Fireste c scriu. n lunile din urm am scris chiar Ioarte multe. M deprind
ntr-un gen Ir rime..." ,ntr-un gen Ir rime ? Ei drace ! se mir Romi, cum adic ?" ,N-am
publicat nc nici una din poeziile acestea, rspund eu mirrii rostite att de drastic, dar cnd s-a
isprvi rzboiul, am s ies cu un volum ntreg. Si cu toate c volumul nu e gata, i-am si gsit un titlu...
Ti-l spun, dar s nu rzi : Poemele luminii". Romi nu prea multumit de titlu, si ca s-mi
dovedeasc ntructva c se tinea la curent chiar si cu cele mai proaspete ,reputatii" ale publicisticei
transilvane, el continu a m descoase: ,Dar cu aIorismele cum stai?". ,Merge, zic eu, si ncep
s rd, stii c dasclii de la Sebes mi le-au poreclit ghicitori... Am si aIorisme de-un volumas. Toat
recolta am adus-o cu mine si ct voi sta pe plai, aste dou luni, dac nu m va cotropi dulcea
somnolent, mai cioplesc si mai netezesc si poeziile si aIorismele." ,Poate c ai s mai nchegi si
altele, nou, Iiindc snt sigur c are s-ti plac n cuibul nostru !" adug Romi. ,Mai este mult
pn sus ?" l ntreb. ,Mai este... mai este!" Ne odihnim putin pe-un cotor de stejar. ,Poate c am s
mai scriu, zic eu, dar vezi tu, acesta-i un
21
lucru, pe care mi-e team s-l iscodesc... Dup orice poezie, ce mi-e dat s-o scriu, rmn nstrinat mie
nsumi ca si cum niciodat nu m va mai cerceta' nici un gnd !"
Urcam. Se-ntunecase n rstimp de-a binelea. Romi mi arta c-un gest spre nalturi o luminita
pe-o coam de mgur : ,Vezi lumina ceea ? Acolo st printele Stanciu, scoala e alturi si tot
acolo e si biserica ! Nu se vede nimic acum J. Luminita m amgea s-o cred Ioarte departe, nct m-am
mirat, cnd dup vreo cteva minute am ajuns n pragul ei. ,Scoala" era o cas ca multe altele,
cu dou ncperi largi, desprtite printr-o tind. n-tr-una din ncperi se tineau lectiile cu toate
clasele, n cealalt ncpere locuia Romi, dascl, director, si printre picturi servitor al scolii. ntr-
adevr, asta era starea, c nu rareori se ntmpla s mture singur. Orbecind prin tind, intrarm
n odaia rece. Romi aprinse Iestila unei lmpi cu petrol, si att Iocul n sob. Lemnele de brad,
cuprinse de setea unei grabnice nimiciri, ardeau zgomotos. Soba se ncinse. Lepdarm paltoanele si
vestoanele, r-mnnd numai n svetere. Cinarm la repezeal din rucsac, nIulecnd Irme zdravene
de pine, ce ni se opreau aproape dureros n esoIag. Si ne culcarm. Eu n patul mai aproape de sob.
Eram prea obosit ca s Ii putut adormi numaidect. Pn ctre-miezul noptii am tot urmrit hora
Iocului pe pereti si prbusirea nsotit de-un suspin de mntuire a jratecului n sob. M
gndeam. La ce m gndeam ? La un poem ? Nu. M gndeam la ,subiectul absolut" al poemelor
mele, la Cornelia. Asteptam o scrisoare. De-o sptmn ar Ii trebuit s soseasc. Dar scrisoarea
ntrzia.
Am adormit si nu m-am mai trezit dect cnd mijea de ziu. M-am desteptat ca de-un
zgomot
15 Hronicul si cntecul vrstelor
21
de scaun rsturnat. Romi srise din pat. Bjbie acum prin vreascuri si prin gteje de brad, pregtite
alturi nc de asear, le vr n sob, aprinde, se-ntoarce repede sub pturi. n sob se aude chinui
Iacerii, mocnit la nceput, apoi rbuInind : se naste din lemn zeitatea paserea de Ioc. Flcrile, ca
niste aripi scpate, joac, n ntuneric, pe pereti. Un miros de rsin de brad, ne inund odaia, ca s dea
un nimb ritual mitologiei desIsurate la vedere. Prin tind se aud pasi mrunti si glasuri mici de copii.
E ora sase jumtate. Dar scoala ncepe de-abia la 8.
Ce se aude ? ntreb eu.
Vin copiii la scoal !
Cum ? La ora 6 ?
stia n-au ceas. Vin unii cnd se crap de zi. Altii pornesc cu noaptea-n crc pe la 4, stia stau
departe la sapte-opt kilometri de-aici, vin singuri, sau cte doi, peste mguri si prin pduri de la
casele lor, m lmureste vrul meu.
Ridic capul din perne :
Nu le e team de lupi ?
S-au obisnuit si cu lupii. Vei vedea astzi pe cei doi Irati, o zprste de biat si surioara lui, care
deunzi, venind la scoal, au ntlnit lupul prin pdure. Lupul i-a ocolit, ca s nu-l apuce poIta de-a
nsIca.
Ei, asta-i! Iac eu.
Fr glum, ntreste Romi.
Bine, dar printii ar trebui s se gndeasc .putin, c nu toti lupii au avut prilejul s asculte
predicile sIintilor ! adaug eu.
Pe aci nu umbl teama de lup, ncheie Romi ipe-un ton de proces-verbal.
Tot mai multe glasuri s-aud n tind si n ograda scolii. Treptat lumina intr n vigoare ca un
212
decret de obsteasc ridicare. Romi sare din pat, se mbrac. Schitez si eu un gest, mimetic. ,Mai rmi
n pat, mi zice Romi, poti s citesti, te scoli cndi ti-e poIt, eu trec s mai potolesc dezmtul, pe
urm vin s mbucm ceva... Acu ns, cnd voi deschide usa spre tind, vei Iace bine s te preg-
testi de-a vedea ce niciodat n-ai mai vzut ! Romi deschide usa. M nalt putin pe-un cot, si
vd : pragul nostru e plin de Iel si Iel de lucruri, c aproape nu se poate iesi. Vreo cteva oale de
lut, niste castroane ocup pragul, si de-a valma bucti mari de carne de porc aIumat, ou, brnz, cas,
n oale e lapte, si covsit de oaie... Romi zmbeste multumit ca unul cruia i se cnt n strun :
,Erai cam ncurcat ieri, cnd am pornit, c n-om avea ce mnca aici pe plai. Am Iost destul de hain s
nu te linistesc cu tot dinadinsul. Tineam s te pun n Iata neasteptatului... Asa ne va Ii data, n Iiecare
dimineat... Se ngrijesc ciobanii de domnul nvttor, cu toate c n-ar Ii datori s-o Iac... Toate astea
le aduc copiii, de la vetrele lor... Si Iiecare si pune darul n prag, si niciodat nu stiu cine ce a adus, c
nu suIl cuvnt nici unul...". Romi culege darurile din prag si le pune pe mas : ,Vrei putin brnz de
burduI ? Lapte doresti ? Am de toate, numai caIea n-am". ntind mna : ,D-mi, te rog, o bucat
de brnz... Mai mare rogu-te, nu te zgrci !... Asa !".
Romi si Ireac minile si Iace un salt pn la copiii de alturi. M mbrac si eu, n ritm domolit de
cldura sobei si ptruns de-o dulce durere pe la toate ncheieturile, dup oboseala zilei de ieri.
Ies si eu s-mi iau n primire ambianta.
Am cutat chiar din prima zi s-mi potrivesc traiul la tiparele vietii de plai. Aceste tipare nu aveau
surprize dect pentru nceptori, din categoria
15`
213
crora eu eram singurul prin prtile locului, dar si singurul n stare de a le nvedera relieIul. M sim-
team acolo, sus, mutat ntr-o vrst arhaic, la adpost Iat de tumulturile istoriei, ce numai
arar si trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau dect o dat pe sptmn, cnd prgarul
ctunului le aducea de la Sebes-Alba. Czusem la nvoial cu prgarul s treac de Iiestecare dat
pe la Mama, s-mi ridice corespondenta cu nerbdarea unuia care ar umbla pe crare de jar, si
ieseam totdeauna n calea aductorului pn la o curmtur pe care am botezat-o ,curmtura
respiratiei tiate", n ceasurile de scoal, cnd Romi si tinea lectiile, eu stm n brlogul meu de alturi
si citeam. mi adusesem ntr-adins o singur carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta
o materie, ce m interesa, dar la care trebuia s dau n primvar si un examen. n rstimpul celor
dou luni ct Irecventasem cursurile universitare, am bgat repede de seam c n ceea ce
priveste IilozoIia, sub raport problematic, sistematic si istoric, proIesorii nu aveau s-mi spun nimic
nou. Toate aceste lucruri, docte n aparent, mi erau stiute dintr-o asidu lectur particular
nc din liceu. Si cum nu eram un adept al reIrenurilor, ncepui s evit cursurile de IilozoIie.
Audiam ns cu pasiunea unui om de vocatie stiintele naturii, ndeosebi biologia, pe care o nscrisesem
de altIel ca materie secundar, si la Iel alte cursuri, pe care nu le nscrisesem, de ex. : istoria
artelor, reprezentat prin proIesori de Iaim mondial. n iarna aceasta, n linistea de pe plai, de dou
luni m ndrjeam s m initiez n problemele esentiale ale biologiei teoretice. mi aduc aminte ce
revelare Iuseser pentru mine regulele eredittii, ale lui Mendel, cu posibilittile neasteptate de a
introduce matematic n domeniul vietii si al
214
asa-zisului ,destin". Problemelor de biologie teoretic, cu care am ajuns n atingere de altIel mai de
mult, prin mijlocirea IilozoIiei, le-am nchinat n cursul deceniilor de mai trziu o Iervoare internii-*
tent. E poate locul s adaug c aceste probleme, de-o nItisare Ioarte dilematic uneori, au constituit
pentru mine una din circumstantele ce m-au determinat s caut noi metode si chiar o lrgire a teoriei
cunoasterii n sensul ,minus-cunoasterii". Unele din ideile pe care vreo cincisprezece ani mai trziu le
expuneam n Trilogia cunoaterii, Iuseser menite la nceput s alctuiasc doar o introducere
metodologic la un studiu cuprinznd o teorie nou de IilozoIie biologic, cu special reIerint la
ontogeneza si Iilogeneza Iiintelor vii. Ideile s-au ampliIicat ns n cursul anilor in asa msur, c-am
Iost nevoit s renunt la proiectul initial si s accept planul mult mai cuprinztor al Trilogiilor, n
Iiecare nainte de amiaz nchinam studiului cteva ore. Pe urm ieseam s m plimb. Luam cu mine,
cele mai adesea, o mic sniut, primitiv, de lemn. cioplit patriarhal cu barda, o sniut cum trebuie
s Ii existat si acum cteva mii de ani pentru uzul dacilor iernatici. Erau prin apropiere destule
povrnisuri si nltimi, pe ale cror cline, repezi sau domoale, puteam s-mi ncerc stngciile sportive,
Ir de a Ii urmrit de alti spectatori dect de cinii ciobnesti. La dreptul vorbind, sniuta o luam cu
mine mai mult din pricina acestor duli de-un aspect Iioros, ce purtau n jurul grumazului, cte-o
legtur groas de Irnghie de cnep, n care atrna un lemn de pavz pentru cnd s-ar ncaier cu
lupii pdurilor. Am bgat de seam c m apram cu sniuta, mai eIicient dect cu orice, de multimea
cinilor ce m asaltau asmutati de pasul strin, cnd treceam pe lng gospodriile risipite
215
prin livezile nzpezite ale Purcretilor. Cnd m vedeam mpresurat si ncoltit de toate prtile, m
aruncam ntre ei cu burta pe sniut si porneam la vale, n timp ce cinii se mprstiau schellindu-se,
ca si cum cu miscrile mele grotesti le-as Ii deteriorat imaginea ce si-o Icuser despre lume.
Potrivit unei bune nvoieli intervenite ntre Romi si printele Stanciu, luam dejunul si cina la acesta
din urm. Darurile, cu care copiii ne copleseau pragul aproape n Iiecare dimineat, luau un drum n
consecint, trecnd de Iiestecare dat n gospodria printelui. La dejun nu ne ncurcam vecinii prea
mult cu prezenta noastr, dar seara stm la mas pn trziu, ca s mai tundem excrescentele hibernrii.
Ajutnd doamnei preotese la depnatul Iirelor de ln, noi brbatii ne ntretineam mai vrtos asupra
evenimentelor politice. AIlam despre ele cu atta ntrziere, nct eram ndrumati s lum n dezbatere
de obicei numai ansamblul rzboiului. Marea Revolutie a lui Lenin se instalase acum cteva luni n
Rusia.
Ideologiile revolutionare din Rusia si doctrinarii lor, al cror nume au aprut pe rnd n cadenta
precipitat a vremuirii sociale din Rsrit de la cderea tarismului ncoace, nu-mi erau necunoscute,
mi culesesem aceste cunostinte, nc de mai demult, ce-i drept, dintr-un singur dar Ioarte masiv i
doct studiu, si anume din cele dou mari volume tratnd despre IilozoIia social si religioas la rusi a
lui Thomas Masaryk, emigrantul ceh, presedintele de mai trziu al republicii cehoslovace.
Dup vorba c de unde nu e Ioc nu iese Ium, umblau si unele zvonuri despre o eventual pace separat
ntre Romnia si Puterile Centrale. ncercam s alung umbrele ce cdeau pe Iruntile
216
noastre, sustinnd c n cele din urm soarta rzbo- ' iului se va decide n Occident.
n singurtatea si-n acalmia plaiului, mereu aceleasi, Ienomenele naturii mi retineau luarea-aminte
aproape mai mult dect omul cu Iaptele sale. Istoria, disprnd din cmpul meu vizual, dobndea un
proIil aproape abstract. AstIel curiozitatea de observator mi-o satisIceam cu nimicurile vesniciei, mi
plcea bunoar s urmresc miscrile maselor de neguri, ce se ridicau dimineata din ses, iar seara
coborau din nou n vi. Negurile erau ca o urias mas de lapte. Aceast mas zcea pn la o anume
or a diminetii, n vi, unde o vedeai de sus-ca o supraIat miscat de valuri egale, a unei mri albe,
lucind n btaia soarelui. Marea se ridica apoi, se apropia de mine, suind, m ajungea, m neca,
acoperind soarele si seninul de adineaori. Marea alb m depsea n sus, eu rmneam sub ea, si apoi
dup un timp se risipea n Iorm de mielusei pe cer, pe care i nghitea albastrul, ce rmnea biruitor n
nalt. Spre sear, aceleasi neguri se realctuiau din nimicul seninului, si descindeau, ca s se statorni-
ceasc departe n matca vilor. Si n timp ce marea de lapte se odihnea ntre limanurile de jos, noi Iiii
plaiului ne bucuram de cerul nstelat, ce se alegea deasupra. Acest joc al Firii era ca o naintare si o
ntoarcere solemn a unor puteri de nceputuri, asemenea stihiilor din vizuinile cosmogonice ioniene.
Pe crrile ntortocheate, pe care apucam de la o vreme spre a descoperi noi privelisti, ntlneam nu
arareori ciobani clare pe mgrusi, suind sau mai adesea cobornd, cu turmele de oi. Sub ploaia unei
mguri mi iese-n cale odat, un pcurar, chipes, cu o cciul ct un ciubr, tronnd ntre desagi aInati,
pe dobitocul su docil. S-a oprit, si cum l vedeam mai de jos, prea priponit n azur. I-am
217
urat cu senintate : ,Bun dimineata J Ceea ce i dete tresrirea de-a m ntreba ce caut prin pustie-
tatea asta ! ,M ncnt soarele dumneavoastr, baciule", rspund eu, ,tare e Irumos pe-aici !". Cio-
banul nciudat rosti atunci un cuvnt de nIruntare : ,Da' ce dracu' de Irumusete gsiti pe povrnisurile
astea ?". n ochii lui eram deci un trgovet ticnit. Am surs cu bunvoint, dup ce, att eu ct si el, am
nteles c Iacem uz de vorbele aceleiasi limbi, dar vorbim n graiuri diIerite.
De la Viena nu-mi mai sosea nici o scrisoare. In zadar mai asteptam smbta pe nserate la ,curmtura
respiratiei tiate" ntoarcerea prgarului din vale. Rul suIletesc, delicatul cumplitul ru de care
suIeream, cuta jgheaburi lirice, pe care un sobor seraIic le-ar Ii captat, dac nu s-ar Ii nIiintat n
acelasi timp si insomniile cu alaiul lor de visuri, ce-mi parodiau Iantastic si sIsietor temerile omenestii
mele inimi. Sngele mi se primenise n luminozitatea de iarn a peisajului, dar nici o veste nu venea s
m restituie mie nsumi si suIleteste.
ntr-o dup-amiaz, dup ce copiii au zburdat prin ograd, am intrat, ca s mai scap de gndurile mele,
n scoal, adic n ncperea unde Romi tinea lectiile cu toate clasele deodat. Vizita avea aerul unei
inspectii. Se cuvenea deci s pun si eu unele ntrebri copiilor. Atentia mi se opri asupra unui biat
mruntel, al crui crestet nu atingea limita de jos, scolar, dar care de la vrsta de patru ani lua parte cu
o tainic aplecare la toate lectiile. Mam-sa l trimitea la scoal ca s se mai scuture de grija lui, iar el
venea posedat de poIta nvtturii, ca de-un viciu precoce. Nu era nc nscris nici n clasa I, dar stia s
rspund prompt la nivelul oricreia dintre cele patru clase. Ceilalti scolari se uitau la el cu privire
mare, ca la un pui de om
218
nzdrvan. Mi se povestise c n primvara trecut s-a ntmplat ceva de pomin cu acest copil. ntr-o
zi Irumoas de mai sosise n ctun un inspector maghiar, care tinea s constate la Iata locului nain-*
tarea limbii maghiare printre valahii din vrIul muntilor. Luarea-aminte a inspectorului a Iost
retinut, cum era de altIel asa de Iiresc, de acest bietas. Cu un surs ngduitor, inspectorul l ntreab
pe biat, n limba maghiar, cti nasturi are la hain. Copilul ncepe linistit, s numere pe
ungureste, punnd degetul pe rnd pe toti nasturii, de la gt n jos. Se lupt din rsputeri cu vocalele si
consoanele unguresti, silindu-se s ia ct mai putin n rspr graiul autorittii. Ajungnd la captul de
jos al pieptarului de pnur, copilul, dintr-un excesiv si naiv spirit de exactitudine, continu s
numere si nasturii de la pantaloni. Ceea ce strneste ilaritate n scoal, pricinuind oaresicare
perplexitate si inspectorului. Sigur e c inspectorul se va Ieri pe viitor de-a mai repeta ntrebarea
cu bucluc si la alte -scoli romnesti. mi adusei aminte c doream s vd si pe bietasul, cu surioara
lui, care nu de mult n-tlniser lupul cu ochi de catran aprins n noaptea pdurii. ntreb : ,Care din
voi a vzut vreodat in lup ?" Se ridicar numai vreo ctiva, ameste-cndu-se n vorb.
Bietasul, cu surioara, tinu s m asigure c lupii nu Iac nici un ru, ,nici oamenilor, nici
muierilor", si ca o dovad povesti suava ntmplare. M loveam, cu cele ce aIlam de la acesti copii n
legtur cu lupul, de-o experient destinat s inIirme prerea ce umbl la ses despre aceeasi
Iiar si m simteam luat de-un curent de regresiune spre basm.
Seara prelungeam tot mai mult dezbaterile la masa printelui Stanciu. Si dezbaterile erau cte--odat
asa de aprige, c tulburam arderea egal a
219
candelei din colt. Atunci glumeam : ,Strnut candela, e timpul s plecm !
K
. Ieseam apoi n noapte
sub cerul nstelat, si treceam prin ograd la vatra noastr. M opream de Iiecare dat si ascultam n
linistea lumii ltratul mic al vulpilor din vale. Dac nu mi-ar Ii spus Romi, n-as Ii stiut niciodat c
Ipturile, care ltrau, erau vulpi.
Nici cu studiul, nici cu poezia n-am reusit s-mi omor tot timpul disponibil n surghiunul meu, ales de
bun voie. Va trebui oare s-mi caut o nou ndeletnicire ? Se Icea c n aceste sptmni premer-
gtoare postului mare, veneau la printele Stanciu unele din muierile ctunului, cte-o bab din cele
ce-si scutur cojoacele n Martie, cte-o Iemeie cu sotul plecat n rzboi, cte-o mam cu
Ieciorul disprut prin cine stie ce lagr de prizonieri, veneau zic, la printele Stanciu, s-i cear s li se
citeasc slujbe si rugciuni pentru ,gndul lor". Rar trecea dimineat Ir de asemenea sobre slujbe n
bisericuta de alturi, menite s pecetluiasc o amintire sau s adoarm Iocul vreunei biete inimi. S-a
nimerit s. trec o dat pe lng clopotnit, cnd tocmai se trgea clopotul. n lips de clopotar printele
Stanciu legna el nsusi arama. Se mai scurgea apoi o jumtate de ceas pn s soseasc la biseric, de
la Iumurile de pe mguri, ntiele suIlete. Vznd aceasta, am zis printelui: ,Printe, d-mi voie,
rogu-te, s misc si eu !". Printele se nvoi. Si am tras clopotul. Cu oaresicare ndemnare la
alternarea Iuniilor, se puteau trage si dou clopote deodat. Socoteam c un asemenea exercitiu
de dimineat n clopotnita ctunului ar Ii o ndeletnicire trupeasc si netrupeasc, Ioarte indicat, si
n acelasi timp binecuvn-tat. Si am rugat pe printele s-mi comunice si mie de cu sear cnd are
slujbe a doua zi, cci voiam neaprat s servesc eu clopotele. Si lucrurile se
220
Icur, dup cum le orinduiam. M ptrundea n Iiecare dimineat uriasa plcere, ascultnd delirul
aramei de sus, ampliIicat de ecourile deprtrilor, ce se ntorceau n clopotnit ca-ntr-un Iocar al lor. Si
* de-abia trecea jumtate de ceas, c soseau apoi ncetisor si Iemeile cu ,gndul" lor. Niciodat n-au
aIlat ciobanii si Iemeile din Purcreti, cine a Iost vreme de cteva sptmni n iarna cea mai grea a
cumplitului rzboi, clopotarul care-i chema cu o ardoare aproape pgn la slujbele din plai. Se
amesteca n tumultul bratelor mele, cu o nuant de treaz nebunie, ndemnul secret de a-mi Iace auzite
clopotele pn departe, dincolo de orizont, pn la Viena.
Pe la sIrsitul lui Iebruarie mi sosi n sIrsit o scrisoare. Subiectul absolut al poemelor mele si scuza
plauzibil tcerea, si-mi spunea unele cuvinte de consolare, ba se Ielicita c posta a conIiscat vreo
cteva scrisori, ce-ar Ii trebuit s-mi soseasc : altIel probabil c nu i-as Ii trimis cele mai noi poezii.
As Ii putut s-mi prelungesc sederea la Purcreti, dar dup primirea mesajului simteam c devin un
corp strin n acest peisaj, si plaiul nsusi, cu jocul, ce topea zpezile, al vntoaselor sale, Icea eIorturi
de a m elimina. Si am luat-o la vale, ntr-o dimineat, la Iel cum venisem. mi lsasem n rstimp
barb si mustat. Sosit acas trebui s mi le tai, cci Mama nu era dispus s numeasc al ei asemenea
pocitanie de biat. Barba ndeosebi era prea multicolor. La ncurcarea graiurilor n Babilon nu s-au
ales attea limbi, cte nuante de blond si roscoviu
Iin la aproape ntunecat n barba mea. Ceea ce at de prul capului, un singur lan ondulat
si castaniu-nchis, era cel putin izbitor.
,Ce stiri de la ai nostri ?" ntreb eu pe Mama ! Lionel mai lucra si acum tot n biroul militar de la
221
Viena. Longin lupta cu cete izolate prin Galitia. Ct despre Liciniu, care era student-Iarmacist la Bucu-
resti, si care n vremea aceea se gsea desigur prin Moldova, n sumbrul legendarul triunghi,
nu mai aveam nici o veste de vreo doi ani. ,Spune-mi tu, mi zice Mama, ncotro vine Galitia ?"
Trebuia s-i art directia real, Iat de locul nostru, al tinuturilor unde lupta Longin. Cci sub raport
geograIic, Mama nu s-a obisnuit niciodat s gndeasc, de-tasndu-se de cele vzute, cu ajutorul
abstract al hrtilor. Situat ntre punctele cardinale ale vederii, ea voia s cunoasc precis directia n
care palpita viata acelui Iiu, cruia n clipa de Iat i purta grija cea mai mare. I-am artat, cu un
gest ce despica spatiile, directia ce-o interesa. n zilele ce-au urmat, am vzut-o pe Mama, de multe
ori, cu gndurile ntoarse spre perete n acea parte. Era ncredintat c, stnd cu Iata spre alt punct al
orizontului, Iiinta ei putea sa Iie scut pentru cel ce se trudea ntru primejdie. Asa se ntorcea Mama
spre perete si cnd eu eram plecat n deprtri, n mprtie, n tar, sau mai trziu departe pe multe
drumuri dincolo de hotare.
XLII.
N OCTOMBRIE 1918 eram la Viena. Cursurile universitare ncepuser ntr-o atmosIer de general
nervozitate. Ca s-mi pstrez echilibrul n vrtejul eve-uuu nimentelor, am nceput s lucrez la teza
de doctorat. mi alesesem o problem de Teoria cunoasterii. Mai aveam n Iat doi ani pn s-mi ro-
tunjesc reglementara Irecvent universitar, nct era tocmai timpul s m gndesc la redactarea tezei.
222
Bulgaria se prbusise. n mprtia austro-ungar si n Germania simptomele de dezagregare se n-
multeau de la o zi la alta. Mnjite de snge, simbolu-
w
rile imperiale se nruiau. Studentii, care
luptaser ani de zile pe Ironturi, se ntorceau la vetrele lor. Pe gangurile Universittii apreau tot mai
multe Iete combative, brzdate de experienta rzboiului. Sub colonade se vociIera. Alma Mater se
nnegrea de Iuninginea declinului. n Biblioteca Universittii, unde mi adunam material n vederea
tezei de doctorat, numai ce vedeai, potrivnic oricrei pra-vili de bun rnduial, ridicndu-se cte-un
tnr, ca s tin vreun incendiar discurs. Rumoarea strzii strbtea prin toate zidurile. ManiIestatiile se
nteteau.
Foi volante, vestind revolutia, se amestecau cu Irunzele toamnei. De-un rosu-nIlcrat erau si ma-
niIestele si Irunzele. Masele de la periIerie apreau ca pompate de-un punct de absorbtie din centru.
Urmream miscrile mai ales n Iata Parlamentului, din Parcul Mare, unde n ceasuri de rgaz m
plimbam cu Cornelia. Eram prea tineri, poate, ca s Ii putut ntrevedea liniile istorice mari, ce ncercau
s se nasc sub ochii nostri. De altminteri semniIicatia secular a convulsiunilor nu ne preocupa : noi
vedeam un singur lucru: vedeam apropiindu-se ziua n care Transilvania va Ii a noastr, scpat din
ocolul vulturului heraldic. Tineretea si are totdeauna gndurile prisoselnice dincolo chiar si de cele
multe, ce se cuvin circumstantelor celor mai absorbante. Odat, pe cnd prseam Biblioteca
descinznd sub colonadele interioare ale Universittii, Cornelia m ntmpin vesel. Se apropia, din
cealalt parte, Icndu-mi de departe exuberante semne, cu o scrisoare, pe care tocmai o ridicase de
la portar. Ajungem Iat-n
223
Iat. ,Ce e ?" o ntreb. ,O veste mbucurtoare, dar stii Ioarte Ioarte Ioarte mbucurtoare",
mi spunea Cornelia, aspirnd spre superlative dintr-o singur rsuIlare, ce ardea toate virgulele. Si
Cornelia prinse a-mi povesti, cu o introducere si cu mici ocoliri, c mai acum cteva sptmni, n
dorinta de a pregti editarea, a trimis, Ir a-mi cere consimtmntul, poeziile mele
proIesorului Sextil Puscariu de la Cernuti (,Poemele luminii" Iuseser tocmai ncheiate n
manuscris). Rspunsul a sosit adineaori. Luai scrisoarea si citii. Aprecierile proIesorului, care era si
critic literar, erau mai mult dect mgulitoare. M gseam, neasteptat, negndit, n Iata ntielor
preri ale unei terte persoane asupra ncercrilor mele, iar cuvintele, ce umpleau cele cteva
pagini, erau ntr-adevr destinate s-mi dea ncredere si s m ntreasc n hotrrea de-a tipri
volumul, de ndat ce se va termina rzboiul. Am iesit cu Cornelia pe Ring, contaminati amndoi de
bucuria ce coborse ntre noi n nvelisul neprihnitului plic. Frunze rosii ne cdeau pe umeri ca
niste Ilcri: ,Pzea, c astzi sntem materie inIlamabil!". Din deprtrile Ringului ptrundea
pn la noi zvonul surd al plebei n miscare. Nimeni nu mai stvilea tumultul. Nimeni nu mai nIrunta
puterile desctusate. Se anuntau vremuri haotice, dar noi aveam certitudinea c le vom strbate
cu bine... ,Stii, i spun Corneliei, am impresia c nu vom mai putea rmne mult timp la Viena." Dar ea
mi rspunde c, ntruct o priveste, nici vorb nu poate Ii de plecare, deoarece la Medicin
Irecventa cursurilor e obligatorie, ceea ce nu era cazul la FilozoIie.
Dup alte vreo cteva zile se vestea de la Budapesta c Tisza Istvan, unul din pilonii monarhiei, omul
politic care a jucat un rol decisiv la izbuc-
224
nirea conIlagratiei mondiale, a Iost mpuscat la el acas, de-un grup de soldati revolutionari. Sub
impresia acestei stiri, m-am oprit n Iata une` librrii, n vitrina creia era aIisat o hart mare a
Europei Centrale, ce se descompunea, chiar din ordinul mpratului, care-si nchipuia c soarele nu
rsare Ir de cntecul cocosului. Alturi atrna si-un maniIest al mpratului, care ngduia n sIrsit
,popoarelor sale" s se organizeze n state nationale. Era oare monarhul purtat nc de naiva sperant
c va putea ncadra noile state ntr-un suprastat Iederativ ? ManiIestul era adresat tuturor popoarelor
din monarhie, numai nou, romnilor, nu. Nici n acest ultim ceas al monarhiei, noi, romnii, nu
aveam nici un Iel de Iiint n constiinta imperiului.
In ziua de 30 octombrie ntlnesc pe Dede Rosea la Universitate. ,Ce ne Iacem ?" m ntreab el...
,Plecm acas, i rspund Ir ntrziere. Desear, dac se poate." Seara pe la 8 eram n gar, cu Iebra
revolutiei n noi. Dar cnd s ne lum biletele, ne-am lovit Iruntile de ghiseuri nchise. Din ceasul acela
nu mai circulau prin gara de est a Vienei dect trenuri militare. Soseau, valuri-valuri, soldati de pe
Irontul de sud. De teama unor tulburri, oricnd cu putint n asemenea mprejurri, autorittile
vieneze ndrumau pe acesti soldati, Ir popas, spre Ungaria. M uit lung la Rosea; el la mine: ,Ei,
acum e acum !". O senzatie de panic ne tia genunchii n acel moment, cci ne vedeam, pentru cine
stie ct timp, n imposibilitate de a ne ntoarce n Transilvania. Un hamal, vzn-du-ne neajutorati cu
povara geamantanelor alturi, se apropie de noi si ne spune n soapt c n gar a Iost tras un tren, gol
nc, pentru soldati, gata de plecare spre Budapesta. Hamalul ne mai soptea c
225
ne-ar putea conduce la tren, trecrtd'u'-rre prrr m&-gazii si pe-o us lateral. ,Fr bilete ?" ntrebm
noi. ,Ce v mai intereseaz biletele ? S v vedeti n* tren, pe urm v descurcati dumneavoastr !"
Ne; conIormarm binevoitoarelor sIaturi. Gara era necat n lugubru ntuneric. In reIlexele rosii ale
unor Ielinare ghicirm pe una din linii trenul sperantelor.. Am urcat ntr-un vagon. Hamalul ne
ordona s ,Acum tceti chitic, ascundeti-v ntr-un colt ! De altIel n ntuneric nu v mai vede nimeni !
Peste cteva minute soldatii vor ocupa trenul !". I-am dat bacsis hamalului, multumindu-i. Dup
vreo cteva. minute trenul Iu luat cu asalt de soldatii sositi ni clipa aceea de pe Irontul de sud, echipati
cu toate ale lor. Se auzeau strigte n toate graiurile mprtiei. Se auzeau mai ales
chiote unguresti : ,Triasc republica maghiar !". Ecourile Ioamei de-libertate, cu accente de pust,
se multiplicau, trecind" dintr-un vagon ntr-altul. Trenul se urni n cele din urm, opintindu-se
sub povara unui Iragment de Iront prbusit. n vagoane n-avea nimenea gndl s Iac lumin. Toat
noaptea am cltorit sub scutul beznei, Ir de a Ii ntrebati de bilete. Cnd se crp de ziu, am
recunoscut prin geamul aburit gara Komarom. Mai aveam deci dou ore pn la Budapesta. Invadati
de luciditatea acut a diminetii', am remarcat c eram numai doi civili: eu si Roseai.. Soldatii se
trezeau din greul sIorit al noptii si re-intrau cu ncetul n rolul lor de protagonisti ai liberttii.
Impuscau pe Ierestre, asa din joac, spre tinte la ntmplare, n vzduh sau pe cmp. Prin statii
ochiul surprindea, din goana trenului, magazii devastate. Sosirm cu ntrziere la Budapesta, dar ne
urmrea norocul, cci dndu-ne jos, aIlarm c alt tren, tocmai cel din Iata noastr, urma s plece nu-
maidect spre Arad-Brasov. Izbutirm s ne Iacem
226
locsor ntr-un vagon. Stpnea si aci aceeasi atmosIer, cu deosebirea c acum se mai auzeau si glasuri
romnesti. Soldatii transilvneni se ntorceau, pe alte linii, de pe acelasi Iront de sud. De
ndat ce trenul se puse n miscare, ncepur si salvele pe Ierestre. Toat ziua cltorirm, cu opriri
nesIrsite prin halte si pe cmp, de la Budapesta la Szolnok, pn la Arad si mai departe...
Pretutindeni, prin gri, magazii pustiite si vagoane desertate. Buti golite si lzi sparte zceau risipite
pe lng linia Ierat. Uneori prin statii, rsturnati lng zid, oameni czuti de cte-un glonte rtcit. n
vagon ne suIocam n nghesuiala, ce nu voia s cedeze. Soldatii Iixati locului urinau pe Ierestre, Icnd
glume de domeniul balisticei. Cltoria s-a prelungit toat noaptea. Dimineata am sosit la Vintul-de-
Jos. Trebuia s cobor. Dar cum ? Era cu neputint s te misti. Am spart geamul, ce se ntrtase n
ncheieturile sale, izbind din rsputeri cu geamantanul, si am iesit pe Iereastr, nsotit de
chiotele soldatilor. Era o zi senin, moale, de 1 noiembrie. O rcoare vegetal si un aer de
tinuturi natale, m adia n obraji.
De la Vint am luat-o pe jos pn la Sebes. Dup o plimbare de-o or si jumtate intram n urbea co-
pilriei mele, care struia paradoxal n linistea ei de altdat. Pn aici nu ptrunsese nc nici o veste
despre convulsiunile Iostei noastre ,patrii". De unde ncheierea mea c am sosit prin prtile locului, cu
cel dinti tren de ostasi revolutionari. n dup-amiaza aceleiasi zile jandarmii maghiari, aIisnd
un aer calm, si mai purtau penele de cocos pe strzile orselului nostru. Numai sasii, stpni de
veacuri ai cettii, si aveau desigur inIormatiile lor, cci arborau Iete pmntii si consternate.
Acas gsii pe Lionel, tot n uniIorma sa de locotenent austriac, ce
16 Hronicul si cntecul vrslelor
227
mi se pru cu stelele de la guler, ntia oar, ilariant desuet. Fusese repartizat n ultimele luni s supra-
vegheze activitatea unei Iabrici de hrtie din apropiere, luat sub control militar. Am adus la Sebes
nouttile menite s excite atitudinea si turbulenta, si am trecut altora cuvntul despre cele vzute si
ptite. Cu aceasta urbea intra n respiratia epocei. Intelectualii erau cluziti de cea mai sincer dorint
de a evita excesele. Nu mai putin ns ne gseam cu totii n asteptarea impetuozittilor locale, ce nu
mai puteau s ntrzie. Si n noaptea aceea am tras un somn subliniat de-un suprem optimism, n
dimineata urmtoare, Letitia, apriga noastr sor, care locuia n aceeasi curte, intr s rscoleasc Iur-
nicile celulare din noi. Venea dup ea alaiul buInitelor treze ale noptii: psrile care n-au nchis ochii si
au vzut cele ntmplate pe la cnttori. Toti jandarmii unguri, deghizati n popi valahi, n trani cu
itari si n ciobani cu cojoace, au prsit, prin ngustimea dintre dou ceasuri Ioarte negre, orasul, iar
un slujbas de la primrie a Iost mpuscat de necunoscuti, dup ce Iusese lamentabil trt din asternut
pn n piat. Mrturie : singure buInitele.
O delegatie a Primriei ssesti din localitate s-a prezentat pe la amiaz, la noi, oIerind lui Lionel postul
de primar al orasului. Fratele meu a tratat delegatia cu toat deIerenta, dar a rspuns c n conditiile de
Iat numai poporul ar avea dreptul de a-l nsrcina cu conducerea primriei, pe care desigur ar
accepta-o bucuros pn la asezarea vremii, dar nu mai mult, cci n-a aspirat niciodat la asemenea
slujbe...
n dup-amiaza nIrigurat de 3 noiembrie populatia romneasc din Sebes-Alba, adunat n preajma
bisericii de lng ru, s-a pornit n mars masiv spre
228
centrul orasului, spre piata mare, avnd n Irunte o seam de soldati sositi n cursul diminetii de
pe Iront si pe cei ctiva intelectuali localnici. n piat s-au rostit discursuri, artndu-se ca
romnii dirT Transilvania doresc alipirea la regatul Romniei. Se ncerca, pe de alt parte, pe ct cu
putint si domolirea spiritelor, acum cnd ,Dumnezeul Wilson" a luat n minile sale destinele
popoarelor. Autorittile ssesti au predat cheile simbolice ale puterii, act echivalnd cu un nceput de
er. Fratele meu a luat n primire Primria. Un consiliu orsenesc, alctuit din intelectuali si trani, s-a
ales apoi, si s-a procedat numaidect la unele msuri pentru prevenirea de-zordinelor, ce se anuntau.
Noua autoritate nu avea la ndemn deocamdat nici cele mai elementare mijloace pentru
mentinerea bunei rnduieli. O amenintare grea se ridica ndeosebi din satele dimprejur, c vor veni cu
lovire si nval asupra orasului. Fratele meu a stat la Primrie toat noaptea. Ctiva soldati, o seam
de bietandri, au improvizat un Iel de gard de paz. Intelectuali, cu darul cuvntului, au iesit la
periIerie ca s nduplece la ntoarcere spre satele lor, pe tranii, care se apropiaser cu armele
traditionale ale rzmeritei, cu securi si coase, astep-tnd coborrea noptii. Toti acestia s-au napoiat la
vetre. Totusi s-a Icut c n acea noapte au Iost devastate cldirile si gospodria unui negustor
sas, ce se gsea cam la marginea orasului. Negustorul sas, amintit acum norodului pentru atitudinea sa
odioas din timpul rzboiului, a simtit apropierea urgiei si Iugi cu Iamilia sa la Sibiu. Seara, dup ce
s-a ntunecat de-a binelea, s-au prezentat la crciuma negustorului ctiva soldati. Au cerut vin. Li s-a
dat. MusaIirii, aburiti, au cerut apoi cheile de la pivnit. Li s-au dat cheile. Cobornd n pivnitele Ir
Iund,
16`
22
au but mai departe. n dezmtul betiei, carabinele se descrcau aproape de la sine n buti. Vinul glgia
inundnd Iundul nisipos al pivnitelor. Soldatii se ntindeau pe burt n grlici, ca s bea
vinul ca apa la pru. Vznd toate acestea, populatia a prins patim de jaI. Si s-au pomenit oamenii a
veni cu carele, ca la zi de iarmaroc, si molipsindu-se unul de la altul Ir mpotrivire, au ncrcat tot ce
era de ncrcat prin pivniti, au pustiit crciuma, au golit cele vreo zece ncperi de belsug ale
negustorului. Dup ce din cele misctoare nu mai rmsese nimic, s-au pomenit oamenii a scoate
Ierestrele, usile, sobele si a desprinde podelele. A Iost o IorIot urias, lucrare Ir stvili si munc
pustiitoare din ceasul serii si pn-n straja diminetii la
7
curtile negustorului. Si ct a tinut domnia
beznei, oamenii de omenie s-au pomenit a jeIui ca-ntr-un vis, pe care-n zori ti-e rusine s-l spui.
Trecuse o noapte, noaptea de cosmar a cettii. Dimineata, mi-am Icut cale de ctiva pasi prin curtile
negustorului, ca s vd. Totul era gol. Suiera vntul prin Ierestre si usi Ir rame. Am strbtut prin
jalea ncperilor. Fusese ridicat s scndura din praguri. Doar zidul a rmas, zid si crmid. Si
ntr-un colt o grmad de crti. Alt nimic. Etajerele au luat drumul tuturor si-al nimnui, dar neatinse
si dispretuite, ntr-un ungher, crtile. Am iesit din curtile prpdului, cltinnd din cap, si m
ndrumai spre centrul orasului. ntr-un colt de strad se hrjoneau ctiva soldati guresi si cam buti.
Purtau nIipte la sepci, la vedere, ca niste pene spectaculoase, IotograIii de-ale Irumoasei domnisoare
Mitzi, Iiica negustorului sas. A negustorului att de crunt ncercat de vijelia unei nopti, n care a
rbuInit Ir nume o ur tinut sub pragul cugetului sapte sute de ani...
230
XLIII.
RDINEA a Iost restabilit n curs de* cteva zile. Cel putin n aparent. Era o ordine capricioas, gata s
se rstoarne n Iiece moment. Fratele meu, ` primarul, era Ioarte obosit, si mai ales nespus de
plictisit de neajunsurile ce le ntm-pina, la Iiece pas, si de la ceas la ceas. Orasul si acordase, sub
Iorta mprejurrilor depline puteri si se oblduia singur, Ir de imixtiunile vreunei alte autoritti
superioare, care de altIel nici nu exista. ntr-o zi Lionel m ntreab cu un aer de autoironie : ,Mi-ai
putea spune n ce situatie ne gsim ?". ,Cum nu ? rspund eu, Sebesul a Iost un municipiu cu
privilegii, acum e un stat independent, si anume : o republic anarhist, iar tu nu esti primar, ci
presedinte!" Starea aceasta incert a durat cteva sptmni, ca s se curme aproape brusc dup
Adunarea National de la 1 decembrie 1918 de la Alba-Iulia.
Pentru marea, istorica adunare national de la Alba-Iulia unde s-a hotrt alipirea Transilvaniei la
patria-mum n-a Iost nevoie de o deosebit pregtire a opiniei publice. Pregtirea se Icuse vreme de
sute de ani. n dimineata zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea romneasc a purces spre Alba-
Iulia (spre Blgrad), cum i spuneam noi, cu vechiul nume, pe jos si cu crutele. A renuntat la cltoria
cu trenul, cci pn la Alba-Iulia nu erau dect 16 km. Era o dimineat rece de iarn. Respiratia se
ntrupa n invizibile cristale. Pe o parte a soselei se duceau spre Alba-Iulia, scrtind prin Igasele
zpezii, crutele romnesti, buchete de chiote si bucurie, alctuind un singur tir, iar pe cealalt parte
se retrgea n aceeasi directie,
231
armata german, ce venea din Romnia, tun dup tun, ca niste pumni strnsi ai tcerii. Soldatii ger-
mani, Iumegnd linistiti din pipe, se uitau mirati dup crutele noastre mai grbite. Ei si luau rgaz.
Nu s-a produs nici un incident. ,Uite, i spun lui Lionel, asa prin ger si zpad, se retrgea pe
vremuri Napoleon din Rusia."
La Alba-Iulia nu mi-am putut Iace loc n sala adunrii. Lionel, care era n. delegatie, a intrat. Am
renuntat c-o strngere de inim si m consolam cu speranta c voi aIla de la Iratele meu cuvnt despre
toate. Aveam n schimb avantajul de a putea colinda din loc n loc, toat ziua, pe cmpul unde se aduna
poporul. Era o roire de necrezut. Pe cmp se nltau ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau natiei.
Pe vremea aceea nu erau microIoane, nct oratorii, cu glas prea mic pentru atta lume, treceau, pentru
multiplicarea ecoului, de la o tribun la alta. n ziua aceea am cunoscut ce nseamn entuziasmul
national, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te Icea s uiti totul, chiar si stngcia
si totala lips de rutin a oratorilor de la tribun.
Seara, n timp ce ne ntorceam, cu aceeasi trsur la Sebes, att eu ct si Iratele meu, ne simteam purtati
de constiinta c ,pusesem temeiurile unui alt Timp", cu toate c n-am Icut dect s ,participm",
tcuti si insigniIianti, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la rscrucea zilei, cu tria
si atmosIera sa, ne comunica o constiint istoric. Cnd am trecut prin Lancrm, satul natal, drumul ne
ducea pe lng cimitirul, unde, lng biseric, Tata si dormea somnul sub rdcinile plopilor.
Zgomotul rotilor ptrundea desigur pn la el si-i cutremura oasele. ,Ah, dac ar sti Tata, ce s-a
ntmplat", zic eu Iratelui meu,
232
ntorcnd capul spre crucea din cimitir. Si ct a tinut drumul prin sat n-am mai scos un cuvnt, nici eu,
nici Lionel. O emotie ne strnsese gtul ca o mn, care ncetul cu ncetul se nmuia, dup" ce voise
aproape s ne suIoce. n sat era ntuneric si liniste. Cnd dm s iesim din sat, numai ce auzim dintr-o
curte, neasteptat, n noapte, un strigt de copil : ,Triasc Romnia dodoloat !" (acest ,dodolot" era
n Lancrm cuvntul curent pentru ,rotund").
Sosirea n tinuturile noastre a trupelor regulate romnesti, de peste munti, a ntrziat mai mult dect
puteam s bnuim n primele zile ale revolutiei. Urmream, n imaginatie, etapele, si numram
popasurile lor posibile pn la noi. ntrzierea. inexplicabil nerbdrii noastre, ne da senzatia c
Romnia era la o deprtare intolerabil. n cele din urm, ntr-o sear de decembrie, trupele mult
asteptate si-au Icut intrarea n suIletul cettii. Entuziasmul si bucuria populatiei s-au maniIestat
printr-o hor urias, ce-si sprgea cercul, ncol-cindu-se n spiral, dup modelul nebuloaselor ceresti,
ce ncearc o nou nchegare si un nou echilibru.
Scurt timp dup intrarea trupelor romnesti, moment destinat s ncheie starea nesigur de tranzitie, si
s marcheze ncadrarea eIectiv a poporului n statul mrit al Romniei, Iratele meu, care se
nsrcinase doar s supravegheze cetatea n Iaza de incertitudine, a renuntat la Primrie, relundu-si
activitatea de liber-proIesionist. Eu nsumi m retrgeam treptat, din apriga vltoare ce ameninta s m
tin locului. Nu aveam nclinarea de a m pripi, dar prin Ireamtul celor aduse de timp mi Icea
semne un drum, drumul meu. Tineam gata de tipar cele dou volumase Poemele luminii si
233
Pietre pentru templul meu (aIorisme). Ezitam ns. M ntrebam dac n-ar Ii bine s mai amn
publicarea. Fat de atmosIera general de entuziasm, ce nconjura ca o luminoas aur mplinirea
visului de unire national, aveam modestia de a recunoaste c ,poezia" si ,cugetrile" mele nu adu-
ceau nimic, dar absolut nimic n legtur cu realittile istorice palpabile, sau n legtur cu izbn-zile
concrete ale destinului nostru politic, la care luam parte totusi cu toat cldura si puritatea tineretii.
Poeziile si cugetrile mele ar Ii putut deci s par cu totul strine de aspiratiile inerente peisajului
nostru spiritual. De aici sovirea, s le dau sau nu tiparului. ndoiala mea a durat pn n clipa cnd, pe
la nceputul lui ianuarie 1919, o btrn si distins doamn, care de zeci de ani tria la Sebes, doamna
Roman, vduva ilustrului proIesor universitar si academician de pe vremuri, mi trimise, cu Iata din
cas, un ziar. Fata a btut la us si a intrat, IlIind un surs de bun-vestire n coltul gurii. Tinea n
mn un ziar, despturat ntr-un Iel c puteam s-i citesc titlul de la distant : ,Glasul Bucovinei". Era
un nou ziar, ce aprea de vreo cteva zile la Cernuti sub conducerea proIesorului Sextil Puscariu.
Doamna Roman nsotea ziarul cu urri de bine : numrul n chestiune aducea pe n-tia si a doua
pagin un lung articol, n care Sextil Puscariu prezenta publicului romnesc Poemele luminii n chipul
cel mai elogios cu putint. Se scria deci despre volum nainte ca volumul s Ii aprut. Ceasul suna
gndului meu o dezlegare. Dup citirea articolului, m simtii ca o piatr pretioas, ce ar voi s se
elibereze din strngerea unui inel de rnd. Articolul mi sltase juvenila constiint mai mult dect se
cuvenea, si luai hotrrea de a tipri volumasele de ndat ce voi Ii descoperit undeva
234
hrtia necesar. Triam nc ntr-un timp cu coada destrmat de rzboi. Hrtia ce se mai gsea, era
grosolan preparat ca din scrob de cltite. Lioneh mi Igdui, ce-i drept, suma de care aveam nevoie
pentru procurarea coaielor, dar am Iost ndrumat din partea unor binevoitori sIetnici s mai astept
putin, cci viata, sub toate aspectele ei, se nIiripa numai pas cu pas.
Citeam ntr-o dup-amiaz, n una din camere, cnd aud pe Mama plngnd aIar, pe coridor, la
intrare. Si mai aud rspicat si alt glas cunoscut parc, dar pe care nu-l mai puteam localiza nic-
ieri. Ies, cu inima strns, s pricep ce s-a ntmplat. n Iata mea : Liciniu, pe care nu-I mai vzusem de
vreo sapte ani. Nimerea de la Bucuresti. Liciniu trecuse nc din 1912 n vechiul regat,
unde si-a Icut stagiul de Iarmacist si apoi anii de Iacultate. n timpul rzboiului s-a nrolat n armata
romn si era dat ,dezertor" n Ungaria. Sosea n acea clip, obosit putin, dar chipes, n
uniIorm de oIiter romn. Era un exemplar uman s ilustrezi cu el un tip antropologic.
Desvrsit mai ales prin proIilul su roman. Bine nchegat, de-o paloare ns ce ne da
sgeata prin inim. Era o revedere aproape nesperat, ce ne ridica inimile dintr-o lung
boal Ir leac. El era Iratele meu imediat mai mare. El m snopea pe vremuri n cele mai
cumplite bti, el m iubea cel mai mult. ,Uite-l, Mam, mi zicea el, l-am lsat copil sl1 gsesc om
celebru... Tu nici nu stii... Am o surpriz pentru tine." Si-mi scoase din geamantan
,Glasul Bucovinei" cu articolul. l descoperise la Bucuresti, unde colegii l Ielicitau,
creznd c el este Lucian : ,Tata poart vina acestei conIuzii, cci el ne-a dat tuturor numele acestea
cu initialele convergente... Liviu, Lionel, Longin, Liciniu, Lucian etc..." Pe
235
urm Liciniu ne povesti viata lui, mpletit cu attea episoade, din tot lungul rzboiului... Iar
noi trebuirm s-i destinuim n cele din urm, rana noastr ascuns si s-i spunem c
Liviu, Iratele nostru cel mai mare, a murit n 1916. ,Moartea lui a Iost pentru noi toti att de
dureroas, c si amintirea o ocoleste. A Iost o lung, misterioas suIerint, care l-a secat,
sporindu-i pn n clipa din urm luciditatea..." Liciniu se Icu ca de ivoriu si sub osul Ietii sale
apru o pat pmntie. Dar se reculese : ,Ei, s nu Iim tristi. Vezi, Mama, c cei mai multi dintre bieti
ti triesc, si o s trim nc multi ani cu bine n tar nou ! Cine ar Ii crezut asta n 1912, cnd am
trecut muntii, ca s m ntorc de-abia astzi ?".
XLIV.
ICINIU avea, ntr-adevr, si el nevoie de odihn si destindere dup ptimirile sale, si a stat acas, cu
noi, vreo dou luni. l aduceam cu ncetisorul, zi cu uuuuuu3
z
i' s-mi povesteasc din ale
vietii bucurestene. Nu-l slbeam, trebuia s-mi descrie totul, oameni, strzi, Iemei, stele,
asezminte. Si el, cu Ielul su usor sentimental, rspundea pe-ndelete curiozittii mele nestpnitc.
Apoi a plecat iarsi la Bucuresti, s-si vad de ultimele examene restante, si de-o slujb
provizorie, ce i se promisese la
Filantropie.
Plecarea lui era ns si pentru mine ca un semnal de exod.
Pe la mijlocul lunii martie, mi se oIerea posibilitatea de a-mi tipri, relativ multumitor, dac se-tine
seama de conditiile postbelice si provinciale
23(5
de-atunci, cele dou volumase. Poemele au intrat n lucrare la Orstie, iar aIorismele la Sibiu. Coaiele
ieseau din teascuri c nu pridideam cu corecturile. Pe la sIrsitul lunii crtile se iveau n lumina
vitrinelor.
Ctiva colegi din mprejurimi, printre altii Andrei Otetea, care porneau spre Bucuresti s se nscrie
la Universitate, au luat cu ei cteva sute de exemplare din crtile mele, pentru librriile din
capital. Acesta era modul cel mai putin riscant de a transporta mrIurile spiritului n
haotica stare a noii patrii, ce se nchega. Eu nsumi m-ara ngrijit s trimit exemplarele de
rigoare ctorva personalitti din generatia mai veche : Iorga, Vla-hut, Duiliu ZamIirescu,
Ibrileanu etc... n privinta tinerilor contemporani eram n complet ignorant, sau dac
auzisem unele nume, ele erau pentru mine echivalente cu tot attea semne de ntrebare. N-
au trecut bine dou sptmni si Ni-colae Iorga publica n ,Neamul Romnesc", ziar ce domina
n acel timp opinia public romneasc, un articol de Iond, pe care-l reproduc ntocmai :
RINDURI PENTRU UN TINR
Din Ardeal ni vin Ioarte Irumoasele versuri ale d-lui Lucian Blaga.
D-sa crede c ni d ,Poemele luminii". E n datina celei mai nou scoli s caute cuvinte mari si
neobisnuite, dar, mai la urma urmei, cum nu Iac bine cnd nu e putere, cnd puterea este, ele nu Iac ru.
Nu snt poeme si nu lumina e ce stp-neste. Snt bucti de suIlet, prinse sincer n Iiecare clip si
redate cu o superioar muzi-
237
calitate n versuri care, Irnte, cum snt, se mldie mpreun cu miscrile suIletesti nsesi. Aceast
Iorm elastic permite a se reda si cele mai delicate nuante ale cugetrii si cele mai Iine acte ale
simtirii.
E si IilozoIie nuntru, o melancolie, dar nu deprimant, IilozoIie care leag mpreun, ca n cele mai
bune produse ale poeziei din toate timpurile, toate aspectele din aIar ale naturii si, nluntru, toate
miscrile prin care si noi o parte din imensitate, din vesnicie si astIel prtasi la incomensurabilitatea
si la nemurirea ei i rspundem.
E aici un tnr care ntinde brate de energie ctre tainele lumii. Tainele nu se prind niciodat, cci avem
un singur chip de a le prinde: s le trim. Dar avntul u acestor brate drept si nobil ntinse trebuie
pretuit si el ca si distinctia de asa natural gratie, a Iormei.
Pierdem zilnic attea Iorte. E o mare bucurie cnd vedem cum din Iondul bine-cuvntat al neamului
rsar totusi altele pentru a le nlocui.
n rndurile, rrite ngrijitor, ale cntre-tilor simtirii noastre de astzi, Iii binevenit, tinere Ardelean !
N. Iorga
(,Neamul Romnesc", 1 mai 1919)
Ziarele si revistele bucurestene ncepur a se ocupa de Poemele luminii si de Pietre pentru templul
meu, ca ,de-un dar pe care Ardealul l Iace Romniei n ziua marii uniri".
238
XLV.
N PLIN, promittoare nvalnic primvar, primesc o scrisoare de la. Cornelia, de la
Viena. Nu se miscase-! de acolo, rezistnd tuturor neajunsuri-
mmm
M l
r
de dezorganizare din
ultimele luni. M anunta c pleac peste cteva zile la Paris,, unde Iratele ei, care se gsea de
ctva timp n calitate de membru al Delegatiei transilvane la ConIerinta de Pace, o invitase.
ntelegerea, ce-o Icusem cu Cornelia, era de a se ntoarce si ea n tar. Vestea, ce-mi trimitea, m-a
tulburat proIund. Cci invitatia, venit de la Iratele ei, o interpretam ca o diversiune iesit din capul
nscocitor al unui ,lumet" (Ioarte simpatic de altIel), care ncerca s-si compenseze sora cu
o agreabil sedere de cteva luni la Paris, pentru o renuntare dureroas, pe care-el, dup propria
sa credint, i-o impusese un an si jumtate mai nainte.
O adnc mhnire m-a cuprins, vznd c soarta avea si pentru mine stiutele, presimtitele, amarni-
cele mini, una cu care da, a doua cu care lua. Miscrile mele suIletesti nu-si mai tiau prtie dect prin
greu si apstor prundis. Chiar miscrile mele Iizice, si de altminteri ncete, devenir si mai lente. Mi
se prea c umblu n permanent printr-o materie advers. Da, tocmai n acest timp de mare desprim-
vrare, tumultuoas si unic, ce avea desigur toate-sansele de a nu se mai repeta niciodat, era cu pu-
tint si aceast ucigtoare nsingurare, Si nu aveam n conditiile atunci de Iat nici mcar
avantajul trist consolator de-a putea pune vina pe cineva. Asa era s Iie ! Purtam acest ,asa e dat s
Iie" impregnat, ca un peisaj ciIrat, n palm, n snge, n mers,. n masc. Usoara mea melancolie
de totdeauna..
239
acea stare-Iundal, pentru care cele mai adesea nu gseam motive ponderabile, si descoperea acum le-
gitimitatea n mprejurri precise, pe care le devoram cu tragic sete, cu amar satisIactie, cu uluit
spaim.
Ctiva prieteni, care mi bnuiau suIerintele, m chemau la Bucuresti. Pe la mijlocul lunii mai am
plecat la Sibiu cu intentia de a Iace apoi o vizit amicilor mei, n capital. Era singura cale de-a mai
iesi din izolare.
Sibiul nu mai avea pentru mine destul Ireamt. Plecai la Bucuresti. Sosii dimineata. Liciniu m as-
tepta la gar. Locuinta era undeva departe ntr-o mahala, pe-o ulit ht la captul bulevardului Fi-
lantropiei. Luarm o trsur. n splendida, proaspta dimineat de mai ne pierdeam n atmosIera
orasului, pe care destinul si istoria ce se Icea sub ochii nostri mi ngduia s-l socot inim a trii, a
trii noastre, a trii mele. Aveam n sIrsit si eu o ,capital". Auzeam ntia oar strigtele, prin care
rbuIneau numai silabe n paroxism, att de noi pentru urechea mea, ale oltenilor, cu cobilitele aduse
cu legnri de precizie pe cte-un umr gol. Mi se preau oltenii un soi de Iiinte imerice :
jumtate oameni, jumtate cumpene de Intni. Auzeam tipetele vnztorilor de ziare, care aveau
aerul de a spune c totul e nou sub soare. Vedeam aIisele multe la chioscuri. Dughenele.
ForIota. Tramvaiele cu cai. Trsurile elegante cu muscali n robe de catiIea. Vioiciunea gesturilor.
Firescul miscrilor. Era acest oras, pentru toate simturile mele, un amestec de stiut si nestiut. Era n
toate mai ales un colb solar, un ritm neprevzut, si o trepidatie ce-mi da impresia c oamenii au alt
suc n vine, dect noi cei de peste munti. Evident, venisem undeva mai spre
240
Rsrit si putin mai spre Miazzi, dar tot la mine acas, cci strigtele erau romnesti si Iemeile toate
Irumoase.
Ajungem la locuint. Cnd am cotit n ulita noastr, s-a produs o adevrat rscoal de cini, ce tsneau
din guri, prin toate curtile, dup toate gardurile. Casele erau mruntele. ntr-una din cele mai mici era
chilioara noastr, la o btrnic, ce vorbea romneste cu un accent cam secuiesc.
Liciniu era slbit. Avea enorm de lucru la Filantropia si mai prepara si examenele. M-am primenit
dup vnzoleala drumului. Cltoriile erau, pe vremea aceea, Ioarte lungi, si te lsau cu un gust dez-
agreabil n toti porii, ca si cum n-ai mai Ii Iost Iiinta omeneasc, ci o corcitur de vietate si mine-
ral, de animal si crbune. Ne-am povestit nouttile. Fratele meu adunase pe msut cteva
recenzii pe care eu nc nu le vzusem despre Poemele luminii. Le-am citit n grab. Printre
aprecierile ndeobste Iavorabile si Iceau loc si unele rezerve, cu care trebuia s m obisnuiesc.
Fratele m lmurea c rezervele vin ndeosebi de la institutul de ,estetic integral" al proIesorului
Mihail Dragomirescu. Plecm iarsi n oras. Liciniu mi spune c masa o voi lua si eu cu el, la
cminul studentilor din SI. Voievozi, cu toate c nu eram student nscris la Bucuresti. Vorbise
el cu directorul cminului, care s-a artat Ioarte bucuros s poat rspunde cu aceast licent
administrativ multelor licente ale ,tnarului ardelean".
Trecurm pe la spitalul Filantropia, unde Iratele meu avea unele lucruri de aranjat, si unde mai ales
trebuia s m prezinte Nataliei, student Iarmacist si ea, logodnica lui, cu care avea s se cstoreasc
peste cteva luni. Pe urm am luat masa la cmin.
241
Aici ntlnii mai multi dintre Iostii mei colegi de la Liceul Saguna de la Brasov.
Dup dejunul prelungit din condescendent Iat de vechile prietenii, iesii cu Liciniu pe Calea Victo-
riei, si alte vreo cteva strzi. Mult timp nu avea s m conduc, deoarece trebuia s se ntoarc la Fi-
lantropia, Iiind de serviciu. Dar am colindat singur printre cldiri, curti si grdini, cum mi venea ia
ndemn, si Ir de nici o tint precis. Pe la ora 4 jumtate dam iarsi n Calea Victoriei, si m
apropiam de captul de unde pornisem. Pe o cldire alb citesc : Academia Roman. n curtea Aca-
demiei oaresicare miscare. Intru. Lume mult adunat pe scri. Nu se mai putea ptrunde. Bnuiam,
dup aspect si dup ceas, c trebuie s aib loc vreo sedint Iestiv. Si-mi veni aminte c as putea s
n-tlnesc pe proIesorul Puscariu de la Cernuti, membru al Academiei, si el, care a jucat un rol att de
neprevzut, pentru mine nsumi, n ,lansarea" mea, si pe care nu avusesem nc ocazia de a-l cunoaste
personal. Strecurndu-mi subtirimile prin nghesuiala de pe scri, am ajuns pn n pragul incintei.
De aci nu se mai putea nainta nici un pas. Aud un glas. Cineva rostea cu pondere solemn un discurs.
Ascult. La un moment dat aud limpede cuvintele... ,iar astzi ideile dumneavoastr literare ncep s-si
dea roadele... Chiar din Transilvania ne vin poeziile de nou Iactur ale tnrului poet Lucian Blaga..."'
Sunetele mi se preau cu totul neverosimile... Visam ?... Aceast coincident... ntia zi la Bucuresti...
ntia oar la Academie... ntreb pe un necunoscut de-alturi, ce se petrece. ,ProIesorul Ovid Densu-
sianu si-a tinut discursul de receptie acum i rspunde proIesorul Ion Bianu"... ,Ah da,
nteleg", zic eu... mi apropiam ntr-adevr momentul ce se
242
desIsura sub cupola academic, dar un lucru totusi nu-l prea ntelegeam : care era legtura dintre poe-
ziile mele si ideile literare ale lui Ovid Densusianu I, Dup sedint am trimis un cuvnt, printr-un om
de serviciu, domnului Puscariu, care se gsea n incint. Puscariu se ridic, se-ndrept spre mine, lumi-
nos : ,Vino, m ndeamn dnsul, vino repede, s te prezint lui Iorga !". Domnul Puscariu m-a luat cu
el. Apream n Iata lui Nicolae Iorga. Inima mi se Icuse mic de tot n Iata ilustrului dascl, pe care-l
vedeam crescnd n justele sale dimensiuni asiro-ba-biloniene. Dasclul m msura : ,Cti ani ai
?". ,Douzeci si patru", rspund eu. ,Ei, ei, dup poezii si aIorisme credeam c ai treizeci si cinci !"
A urmat o avalans de ntrebri. Din ce parte a Ardealului snt ? Ce Iac la Bucuresti ? Cum stau
cu studiile ? Nicolae Iorga mi mai spunea s trec ntr-o zi pe la dnsul, la redactie, la ,Neamul
Romnesc", si iesi apoi, cu o serviet mare subsuoar. Eu am mai rmas cu domnul Puscariu. n
conversatia, ce-o avurm, Sextil Puscariu mi-a strecurat o glum prieteneasc n legtur cu
aIirmatia, ce s-a Icut adineaori, cu privire la pretinsele roade ale ideilor literare ale lui O.
Densusianu : ,Pn adineauri nu stiam nici eu c tat-meu e Ovid", rspund eu, rznd. Dup
alte cteva senine cuvinte, spuse si de Sextil Puscariu, spuse si de mine, ne-am desprtit, nu Ir de
a stabili o alt or, pentru alt zi, cnd vom putea s stm de vorb mai linistiti, si numai ntre noi.
Pentru o ntie zi petrecut la Bucuresti, impresiile erau suIicient de vrtoase. Am luat-o ncet spre
cas. Eram obosit. Obosit de cltoria la Bucuresti si de emotiile zilei. Acas m-am trntit pe pat si am
adormit.
17 Hronicul ti cntecul vrstelor
243
XLVI.
DOUA zi, pe la aceeasi or de dup-amiaz, trec iarsi pe la Academia Romn. Nu pentru a m ntlni
cu cineva, ci pentru ca s aIlu adresa
scriitorului Alexandru Vlahut, cruia
tineam Ioarte mult s-i Iac o vizit. La Academie mi czu sub ochi doar o list cu adresele nemuri-
torilor, printre care Vlahut nu se gsea. Cineva mi da o indicatie incert c, scriitorul
st n strada Vissarion. Nu stia numrul. Am purces n cutarea strzii, pe care dup multe rtciri
am descoperit-o. Cum nu stiam numrul, luai casele pe rnd, trecnd si judecnd numai dup
aspectul Iatadelor : ,Aici nu poate s stea Vlahut. Nici aici. Nici aici". Si astIel, Icui s se
perinde casele n Iata mea, pn ajung la captul strzii. Acolo dau ntr-un bulevard. Vd un
gardian n punctul de intersectie, astepta parc s se gseasc-n treab. M apropii, si1
ntreb, dac nu stie unde st scriitorul Vlahut. ,Nu, domnule, de unde as sti ?... Snteti din
Ardeal ?" ,Din Ardeal, zic eu, mi s-a spus c Vlahut st n strada Vissarion, dar a pierdut
omul numrul casei." ,Dincolo ati Iost ?" m ntreb gardianul. ,Unde ?" scutur eu capul,
dezmeticindu-m. ,De partea cealalt a bulevardului e tot strada Vissarion." ,Asa ?" Iac
eu mirat. i multumesc si traversez bulevardul. Cercetez cu luare-aminte iarsi toate cldirile pe
dinaIar, dup nItisare, si dup aIinitatea electiv, ce poate s existe, dup cum se va dovedi
numai-dect, ntre oameni si case. Nici una din portile, mbietoare de altIel, nu m ndupleca s
intru, nici mcar n curte, ca s ntreb. Ajung lng o biseri-
244

cut coplesit de coroane de salcmi. Alturi o cas mic, linistit, cu vagi adieri de aer
patriarhal. Stau putin la gnduri : ,Aici ar putea s Iie..." Intru n curte. La ntia intrare,
pe us
.
un nume : Alexandru Vlahut. Ezit un moment, cci prea Iusese incredibil aceast
dibuire. Apoi sun. Mi-a deschis o doamn mruntic, Iirav, cu aer de clugrit ntre pereti de
mnstire : ,Doriti ?". ,As dori s vd pe domnul Vlahut !" ,Domnul Vlahut e bolnav, nu poate
primi... regret...", mi zice doamna. Eu adast putin, Ir cuvnt, ntrebtor. Doamna, cu
blndete : ,Dar cine... ? Cum e numele dumneavoastr ?"... Rspund : ,Snt un student din
Ardeal... Lucian Blaga..." Un zmbet zboar din ochii doamnei peste Iata doamnei :
,Asteptati, v rog, un moment..." Si Iiinta ireal, cu mers de micut, se retrase, ca s se-ntoarc dup
o clip : ,PoItim, domnule Blaga, intrati... Sotul meu e n pat..." Prin usa deschis vzui pe
bolnav. SuIerindul, cu ochi mari sub stuI de sprncene, si misca numai mna, mi Icea semn
s intru... Vlahut m-a poItit s iau loc pe-un scaun lng dnsul... M ntreab, cnd am
sosit la Bucuresti. Si-mi spune : ,Am primit volumasul dumitale. Si ca s vezi ce mult mi-a
plcut, uite l tin sub pern". Si Vlahut scoate volumasul de sub pern : ,Forma aceasta
neobisnuit a versului, artiIicial la altii, dumitale ti vine bine, ca mnusa pe-o mn..."
Vlahut vorbea calm, prin vinele lui curgea mai mult un moale murmur de ntelepciune dect
snge. Voia s aIle vesti despre atmosIera nou din Ardeal, dup suIerintele din perioada rzboiului.
,Cunosti pe tinerii scriitori de la Bucuresti ?" m ntreab el. ,Nu cunosc nc pe nimeni."
,Atunci, stii ce ? Vino mine la dejun aici, am s mai
17`
245
invit vreo ctiva tineri, s v cunoasteti", mi spune Vlahut. Am multumit si am plecat, ca s nu-l
obosesc cu vizita aceasta, ce ameninta s se prelungeasc mai mult dect se cuvenea.
A doua zi la ora 1 am aprut din nou n casa lui Vlahut. Era acolo multime de tineri, mai putin sIiosi
dect mine. Cu unii dintre ei ncheiam o prietenie temeinic pentru totdeauna*. Vlahut nu s-a ridicat
din pat, dar Iusese dorinta lui ca masa s Iie ntins n Iata sa. Ochii lui de crbune ne mbrtisau cu
luciri bolnave. Asculta mai mult. Junetea aducea veselie n aceast mnstire. Tinerii se ntreceau cu
glumele. Numai cnd conversatia schiopta, mai intervenea si amIitrionul, ca s lege Iirul, ca s dea
plesne primverii din preajm. Nu l-am mai vzut pe urm niciodat pe Vlahut. n toamna aceluiasi
an el s-a stins.
XLVII.
N CURSUL sptmnilor, ce au urmat, amicitii noi se ntemeiar. Am Iost purtat prin viata bucurestean
echivalent pentru mine, de-atunci pn as-&uuuu tzi, cu mirosul Ilorilor de tei. Snt situatii, care
solidarizeaz impresiile n blocuri indivizibile, deIinitive. Cunoscui circiumele de la B-neasa, cu duh
de stuI si de balt, si cu tntari, care ti trec nevzute viori pe la urechi, scotnd supremele sunete
inaccesibile arcusurilor tignesti. Cunoscui n cteva ceasuri de noapte grdinile de var, cu miresme
arse, de piper, de grtar si de garoaIe, cu mierle lunecnd prin tuIe si pe sub mese, cu
* Intre altii, proIesorul Tudor Vianu. (n. ed.)
246
Iemei dansnd despletite prin chioscuri, cu paroxismul cntecului din zori. Dup-amiezile, ca un june,
ce si-a Icut un cap de pod n viata literar, Irecven` tam caIenelele si terasele unde se-ntlneau
scriitorii. Inghiteam cu nesat jrgaiul tropicului bucu-restean amestecat cu sloi de gheat. Jrgai si
sloi era de altIel toata Iptura mea. Cci, sub surdin, n adnc, eram stpnit de-un singur gnd : de-a
primi vreo veste de la Paris, sau prin imposibil, de a vedea odat, prin surpriz, pe Cornelia ntr-o
trsur pe Calea Victoriei. De cte ori mi s-a n-tmplat s ntorc capul, tulburat de-o amgire, dup
cte-o trsur cu roti aproape neauzite, sau dup o mtas n mers.
M ntrebam uneori ce voi ncepe la toamna. Voi continua studiile la Viena, unde puteam s-mi trec
doctoratul n rstimp de-un an ? Sau voi pleca n Franta, unde ar Ii urmat s reiau totul de la nceput n
vederea unui doctorat la captul unui deceniu ? De acas nu mai puteam spera ajutoare bnesti su-
Iicient de serioase pentru nici unul din aceste planuri. Va trebui prin urmare s Iac tot posibilul s
dobndesc o burs de la Bucuresti. Cutai s Iiu primit o dat n audient, chiar la locuinta sa
particular, de ctre seIul departamentului Instructiunii. Am expus ministrului situatia si
doleantele mele, si am plecat din biroul su cu inima nltat de-un soclu de certitudine c pn a
doua zi promisiunile vor lua Iorma palpabil a unei rezolutii. Am mai dat de vreo cteva ori pe la
Minister ca s pricep n cele din urm c de la promisiune la rezolutie e o distant de ani
de lumin, si c, pn s obtii o semntur, trebuiesc cheltuite energii msurabile n cai-putere.
Chestiunea unei burse, ca s pot pleca n strintate, se discuta de altIel si la Sibiu la ,Con-
247
siliul dirigent" (un Iel de guvern provizoriu si de tranzitie al Transilvaniei). Dar seIul de atunci al
,rezonului" instructiunii, Valeriu Braniste, se opunea deocamdat s mi se acorde bursa. Motivul ?
,Tnrul Blaga, spunea seIul, e bolnav si nu va tri mai mult de un an-doi, nct orice cheltuial a sta-
tului cu el, e de prisos." Nu stiu cine-i bgase n cap c-as Ii Iost bolnav.
Dup vreo cteva sptmni de grave zdrnicii, mi veni n gnd alt iesire din impas. Crtile mele se
epuizaser n Ioarte scurt timp. Cum ar Ii, s ncerc la vreo cas de editur o nou editie ? Auzii c
era pe cale de a se nIiinta ,Cartea Romneasc". Am btut la us. Am stat de vorb. Dup o or
contractul era semnat pentru amndou crtile, si eu mi primeam onorariul chiar atunci. Pentru
contabilitatea modest a unui student o sum respectabil, n orice caz suIicient pentru a pleca
toamna la Viena, chiar dac ar Ii Iost s nu mai obtin nici de la Bucuresti, nici de la Sibiu bursa
solicitat. Odat, btnd caldarmurile unei laterale de-a Cii Victoriei, remarc c snt n Iata redactiei
ziarului ,Neamul Romnesc". Cum nu aveam altceva de lucru, intru, ca s dau urmare invitatiei
ce-mi Icuse Nicolae Iorga, de a trece pe la dnsul. Ilustrul proIesor scria la o mas, coplesit de
manuscrise si crti. Mi-a ntins un deget. Fcea corecturi n spalturi. Vorbea ns tot timpul cu mine,
nct m miram de repeziciunea cu care putea totusi s Iac ndreptrile. Concomitent se ntretinea si
cu culegtorii tipograIi, care asteptau cteva rnduri pentru completarea unor goluri la ziar.
Nicolae Iorga da ordine, corecta, se tnguia c i s-a mbolnvit unul din copii, scria, glumea, mi
vorbea. M simteam n Iata unei uzine, ce-si declansa subdiviziunile autonome. ProIesorul
248
mi-a pus apoi sub ochi niste vechi hrisoave si urice, cu Ioarte interesante peceti, ca s le apreciez. Dar,
cum nu-mi recunosteam vreo competent, le-arn` privit probabil mai mult dintr-un Iel de complezent,
ceea ce nu a scpat lui Nicolae Iorga, care-mi zise : ,Dar pe dumneata nu te intereseaz lucrurile astea.
Dumneata esti un metaIizician !". ntr-un trziu, curmndu-si pentru un moment disparatele activitti,
de care era cuprins, Iorga mi ddu sIatul s m nscriu la Iacultate la Bucuresti: ,Ai urma la
Rdulescu-Motru. Nu e mare lucru de capul lui, dar ai obtine o licent n tar". i rspund cu un surs
sIios c urmresc alte planuri.
La desprtire Dasclul tinu s m ndemne s citesc mult, ca s nu m epuizez nainte de vreme, ca
attia poeti romni. M ntreb si astzi, dup atta timp, de unde si cum a putut culege impresia c n-as
citi !
Numai putine zile mai aveam s rmn pe urm la Bucuresti. Cunoscutii apucau care-ncotro, spre
surghiunuri de verdeat si de rcoare. ntr-o sear mi luai si eu geamantanul si Ir de-a mai spune
cuiva ceva, pornesc spre Ardeal la Sebes-Alba, unde Mama si Lionel asteptau de sptmni vesti de la
mine, ce nu mai soseau.
ntlnirea cu Mama si cu Lionel ar Ii trebuit s se rosteasc ntr-o explozie de veselie, deoarece ns
acas nu gsii nici o scrisoare pentru mine de la Paris totul lua o ntorstur domoal, iar
saptmnile de apogeu ale tineretii petrecute n Capital mi reapreau n amintire usor lovite de
caducitate. Numai gndul c posta nu circula nc ntre apus si rsrit, izbutea s m consoleze n-
tructva.
249
XLVIII.
NBHPBB I A SEBES-ALBA mi revrsam ritmul traiu-
u H I lui cotidian n monotonia Ierm, ire-
u 91 mediabil, a orselului. Vara provin-uuuu cial, cu uscciunile ci n contrast att
uuuuuuu1 de dezolant, cu turmentarea de Ioc si de gheat de la Bucuresti, era asa de
priincioas subtonului, secetos-tnjitor de atunci al Iiintei mele. mi promiteam singur, prin
zilele ce treceau, s ncep ceva, s misc ceva, dar nimic precis nu se nchega n cugetul meu.
Numai o mut exasperare umbla, umbla s-si gseasc vreun temei prin golurile mele. Pe urm, Ir
de vreo pricin lmurit, printr-o simpl reactiune a Iirii, apreau n mine momente cnd credeam
c m redobndesc. Dar un duh straniu intervenea iarsi cznindu-m. ncercam s m nduplec singur,
c va trebui s m despart de attea, ce au Iost n mine una cu mine. Acestor suIerinti intime,
despre care nu vorbeam niciodat nimnui, li se aduga Irmntarea spiritual. Autocritica simtitor
ntetit tocmai n acele zile, mi spunea c va trebui s m despart chiar si de poezia mea de pn
atunci. Aspiram parc la alte moduri, vag ntrevzute, ale expresiei, si spre o adncire a albiei poetice.
Evitam prin urmare s dau grai strilor nude, de care eram invadat si pe care nu m mai simteam
capabil s le ridic pn la sublima lor lamur. n Iata Ireneziilor de-o clip, gata s m consume,
sau a violentelor sIsieri luntrice lirismul direct putea s duc la un exhibitionism, ce mi-ar Ii
inspirat oroare a doua zi. S evadez ntr-un gen mai obiectiv ? ntr-o zi am nchipuit mitul lui Zamolxe.
Subiectul era susceptibil de o realizare n Iorma unui poem dramatic. Nu m gseam ns ctusi de
putin n
250
dispozitia suIleteasc de a proceda la ntruchiparea artistic. M amnam deci. Dam mitului un rgaz
de sedimentare.
n luna august izbucnea conIlictul ungaro-romn. Trupele noastre au intrat n Budapesta. Da, mi-aduc
aminte, era tocmai n acele zile de iures, cnd, sosind odat acas dup o plimbare prin dumbrav,
Mama m primeste n prag si-mi spune, spre a m nsenina : ,Ti-a sosit o scrisoare de la Paris". Sn-
gele mi-a Iugit din Iat, se reIugia n cetatea cea mai dinuntru. SIsii plicul. De mult n-am
mai vzut aceste slove mldioase si sigure n acelasi timp, sustinute interior de-o rspicat tendint
spre simpliIicare ndrzneat si spre mbinarea cea mai neasteptat a elementelor aceste
slove Ieminine nc, dar depsind orice stngcie, strine totodat de orice abilitate pur
exterioar, aceste slove deschise, ce nu minteau, aceste slove ce nu aveau n ele nimic cutat, dar
nici calapodul impersonal al scrisului propriu Iemeilor intelectuale, asa de repede gata de-a se nchina
unei mode curente. Cornelia, Iolosindu-se de gentileta unui curier, ce mneca din Franta spre Tar, mi
scria o lung scrisoare. O scrisoare inIormativ, o ampl scrisoare inIormativ ce nu voia n
nici un Iel s aduc un deznodmnt tensiunii n care m gseam. Recitesc scrisoarea de vreo cteva
ori, purtat de grija de-a citi si printre rnduri. Dar printre rnduri nu era dect golul din ,,Tara
Nimnui". O licrire de ndejde mi venea tot numai din sirurile slovelor. Cornelia mi
comunica, ntr-un ton, inIormativ iarsi si acest ton nu putea s-mi scape c pe la nceputul
lunii septembrie se va ntoarce la Viena, unde-si va continua studiile si tinde... sper s m revad si pe
mine. Nu aveam nici un motiv ndrepttit de bucurie, dar si bucuria are uneori darul de a
se declara singur, prin propria ei putere. M bucuram, de-o bucurie aleas numai din penumbre. O s
revd pe Cornelia peste trei sptmni ! Chiar dac. n acest lung timp, de cnd nu mai stiam nimic
unul de cellalt, suIletul ei s-ar Ii schimbat, mi rmnea totusi ceva, mi rmnea revederea.
Voi pleca deci la Sibiu s ntreprind demersurile necesare obtinerii unui pasaport pentru strintate.
Eram luat de-un Iebril ,du-te-vino", cci erau attea Iorme de ndeplinit. Trebuia s dovedesc mai ales,
cu acte n regul, c m-am nscut si c n-am murit. Aceasta n ciuda sentimentului meu intim, care-mi
spunea c m-am nscut si am murit de nenumrate ori pn acum, chiar si numai n rstimpul ultimelor
luni.
XLIX.
E LA nceputul lui septembrie plecam spre Viena. Era o cltorie grea si complicat. Cu
multe ocoluri, prin tinuturile dintre Tisa si Dunre, pe unde ^HMMBi niciodat nu umblasem,
abtndu-ne necontenit de la itinerariul prevzut, am ajuns ntr-o noapte pe la ora unu la
Budapesta, ntr-o gara oarecare. Spre a-mi putea continua drumul la Viena, trebuia s trec la gara de
est. Dar n Iata grii nici o trsur, nici un taximetru. S-a nimerit s pot urca ntr-un camion cu
zarzavaturi, care-n drumul su atingea si gara, spre care m strduiam. Alte posibilitti de circulatie
nu existau. Am strbtut n plin noapte, str-zi si bulevarde. Pe alocuri vedeam trecnd n cte
dou siruri, de-a latul strzii, cte zece soldati patrulele romnesti. Era o grmad de morcovi, si
priveam la acest spectacol nocturn,
252
cu un simtmnt n care se amesteca, n Iorme conIuze, mult istorie, un pic de astronomie si mult
uluire. Vedeam sus pe cer Ursa Mare, iar jos soldati romni patrulnd. Unde eram ? La Budapesta
* si-n univers.
n gara de est am asteptat pn la 6 dimineata cnd trenul pleca la Viena. La Komarom, un steag IlIia
deasupra peronului era romnesc. Cei ctiva soldati, ce Iceau de paz, erau soldati romni. La
Gyor soldati romni n gara. n ultima statie maghiar, de la Irontiera ungaro-austriac un oIiter
si ctiva .soldati romni.
La Viena am descins la un hotel nu departe de Universitate. Era o dup-amiaz cald de septembrie.
M odihnesc oleac. Pe sear o iau ncetisor spre Iosta locuint a Corneliei. Strdutele cu aerul lor mi
erau ct de stiute ! Ct de stiut Iiect colt de cas ! Iat ajung. Urc treptele. Snt n prag. Sun. N-ar Ii
exclus s-mi deschid chiar ea. Inima mi bate cu putere. Aud pasi n antreu. Usa se deschide. E Iosta
gazd a Corneliei. M recunoaste. ntreb de domnisoara Cornelia B. ,Ah, nu mai stiu nimic de cnd a
plecat acum 6 luni la Paris !" rspunde ea. ,N-ati primit nici o ncunostiintare c are s soseasc la
Viena ?" o ntreb. ,Nu."
Cobor ncet treptele. M ndemn cu ndejdea c la Universitate s-ar putea s gsesc vreo scrisoare.
Trec pe la Universitate. E nc deschis. M uit la tabla scrisorilor, la litera B. Nimic. M uit si la litera
L. Nimic.
Deceptionat si tulburat de un presentiment acut de nsingurare si prsire m ntorc la hotel. Nu mai
doream dect s adorm, cci sosirea aceasta halucinant la Viena nu era de bun augur.
N-am dormit toat noaptea. Cu toate c eram dup alte dou nopti nedormite. Dar cte alte nopti
253
nu se vor mai perinda pe lng urechea si gndul meu treaz, cu semnale trzii de trenuri, care nu vor
aduce pe nimeni n oras ?
Am venit la Viena. Ce cutam aici ? Ce cutam mai ales n aceste zile de nceput de septembrie ?
Nici unul dintre studentii care vin din attea alte prti, nu e nc aici, cci nscrierile ncep de-abia la 8
octombrie. Eu am sosit. M-am ivit n acest oras, Iiindc ntr-o scrisoare, ce-o primii acum patru
sptmni, czuse un cuvnt despre un nceput de septembrie. N-aveam de Icut nimic aici. Cel mult
s astept. S astept numrnd minutele, orele, noptile, sptmnile. Si-n lungul sptmnilor, s trec
n Iiecare zi pe la Universitate, de dou ori. Dar niciodat s nu gsesc aci o veste pentru mine, de
nicieri. Si numai acel cuvnt despre un nceput de septembrie s m ard tot mai sIredelitor sub
Irunte, cuvntul Ir urmri !
S ncep totusi ceva. S lucrez la Universitate. Dar Universitatea nu-mi Iace bine. mi Iac ru n-
deosebi Colonadele interioare, si Iigura alb de marmur a Almei Mater, prin preajma creia trecutul
dobndeste o acuitate mai puternic dect amintirea. Si totusi acestea snt locurile pe care le caut ntr-
adins. ntr-o zi, dup dou sptmni de asteptare, voi intra n Biblioteca Universitar, voi ocupa locul,
unde am stat, cnd nainte cu trei ani am vzut ntia oar pe Cornelia intrnd n Bibliotec. O
vedeam asteptnd, n sir, s se libereze un loc, la vreuna din mesele de lectur. Peste cteva clipe linia
vietii va ncepe s ard. Ct de linistit astepta n Iata mea acea Iptur usor neterestr ! Si ct de vie e
acum imaginea ei de creol Iin, de-o nobil paloare ! Se nscria la Medicin, dar n-avea nimic din
aerul unei studente. Venea aci s citeasc un roman de Dostoievski, sau ca s se-mplineasc ceea ce
254
Iusese scris. Aerul acestei sli de lectur e acelasi ca si atunci. Si va Ii la Iel si peste o sut de ani.
Vizitatorii si ocup locurile ca si atunci. Oamenii de serviciu snt aceiasi si umbl la Iel de ncet ca s
nu tulbure gndul nimnui. Cornelia ns nu-i aici. Dar trebuie s intre, n Iiece clip. E cu neputint s
nu intre. Aud usa, de la intrare cu acelasi sunet de n-vrtire a unei aripi tintuit n resorturi. Ridic
capul. Nu e ea. Nu mai suport aceast sal, cu toate ale ei n jurul unui miez absent. Si ies buimcit pe
Ring. Mai trece o sptmn. De cteva zile se putea telegraIia la Paris. Dau cteva telegrame la oIiciul
postal pe care Cornelia mi l-a indicat n scrisoarea ei. Astept o sptmn. Nici un rspuns de la Paris.
Recitesc uneori scrisoarea : da, e limpede... ,pe la nceputul lunii septembrie m ntorc la Viena, unde
ndjduiesc s te vd..." nceputul lui septembrie era departe n urm. ncerc s-mi lmuresc ntrzierea
nchipuind explicatiile cele mai Iantastice. Una singur are ecou n mine. Cornelia nu mai vine la
Viena ! Dac as ntlni cel putin pe cineva, vreun cunoscut, ca s schimbm un cuvnt! Dar nu, n Iapt
nu doresc s ntlnesc pe nimeni.
Fiori de octombrie, si ploaie subtire, deas ca pnza. Universitatea se populeaz. Frunzele prin parcuri
nglbenesc. Se ncheia un anotimp sau o epoc ?
n ziua de 7 octombrie trec, ca-n Iiecare zi pe la Universitate. mi vd numele pe tabla scrisorilor. E
Ir ndoial o scrisoare de acas. Mama bnuieste desigur mcinisul de substant prin care trec, si-mi
scrie, probabil s m ntorc acas. Inima-mi zvc-neste, c m dor coardele vocale, pe care aproape
le-am scos din exercitiu, n cele cinci-sase sptmni, de cnd am sosit la Viena. Portarul mi ntinde o
carte-postal, cu cteva rnduri de la Cornelia
255
,Am sosit. Ne ntlnim mine la 10 n Bibliotec". A sosit! E la Viena ! Dar nu-mi indica nici o adres.
A doua zi la ora 10 m duc la Bibliotec. Caut. Cornelia n-a sosit nc. Cobor sub colonade. Pe-aici
trebuie s treac neaprat, cnd va veni, cci nu este alt intrare. M opresc. M uit Ir interes la un
bust de marmur. Pornesc iar ; vd la captul cellalt destul de deprtat, o domnisoar. Dup miscri,
trebuie s Iie Cornelia. Se apropie. M recunoaste de la distant. Grbim pasii, si eu si ea. Arborez
anevoie un surs. Dar ea e vesel. M srut :
Ce-i cu tine ? Arti Ioarte ru... Haide, li-nisteste-te ! Stii c n curnd ne vom cstori ?
Cine cum ? ntreb eu.
Noi doi.
Si Cornelia ncepe a-mi spune c, unul din motivele pentru care s-a dus la Paris, a Iost de-a ndupleca
ncetul cu ncetul pe Iratele ei, adic Iamilia, s-si dea consimtmntul la aceast cstorie.
N-am izbutit. De cte ori aduceam vorba pe departe despre aceast chestiune, el m ndruma s-mi
vd de studii... de examenul de Iiziologie si istolo-gie... plus de pbvsiologie, moins de blagues...
Snt chiar cuvintele lui... Dar noi ne vom cstori, de ndat ce ne ntoarcem n tar, sau cnd vrei tu.
Cum se Iace c ai ntrziat asa de mult ? Mi-ai scris c pe la nceputul lui septembrie esti
la Viena !... ntreb.
Nu te supra, rspunde Cornelia, pricina n-trzierii e Ioarte meschin, dac vrei, dar ce era s
Iac ? Croitoreasa nu-mi mai termina rochiile comandate... M tot purta cu vorba de la o zi la alta... Nu
te supra... De altIel eu eram sigur c n-ai s vii la Viena, dect cnd vor ncepe, astzi. De cnd esti la
Viena ?
256
De la nceputul lui septembrie !... Telegramele mele le-ai primit ?
Mi-ai telegraIiat ? Iace Cornelia mirat La uOiiciu im s-a spus tot timpul c nu s-a
u
reluat le-
gaturile postale.
n
ultimele dou sptmni n-am mai trecut pe acolo... Haide, linisteste-te acum.
Nu-ntelegi f Am sosit' Nu te bucuri ? Sint aici.
Mutha Mir cea
WtOlfCI f MtflTTtl LITERE
1
Q~OQ~
Redactor responsabil : DOMNICA STOICESCU Tehnoredactor l CONSTANTA VULCANESCU
Dat la cules 19.C6.196S. Bun de tipar 13.09.1)65. Aprut 1965. Comanda nr. 7246. Tiraf 30180. Brofatc 2)100 legate 5080. Hirtie velin de 63 gm". Format
640X915116. Coli editoriale 11,9. Coli de tipar 16. A. nr. 7505. C.Z. pentru bibliotecile mici 8 R.
Tiparul executat sub comanda nr. 50505 la Combinatul PoligraIic ,Casa Scnteii", Piata Seimen nr. 1, Bucuresti, Republica Socialist
Romnia