Eseu1. Date despre autor si opera Autor: Lucian Blaga (n.

9 mai 1895, Lancrm, lng Sebe, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traductor, jurnalist, profesoruniversitar, academician i diplomat romn. Personalitate impuntoare ipolivalent a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiv prin elemente de originalitate compatibile cu nscrierea sa n universalitate. A debutat n ziarele ardene Tribuna, cu poezia Pe rm (1910), i n Romnul , custudiul Reflecii asupra intuiiei lui Bergson (1914). Dup moartea tatlui, familia se mut la Sebe n 1909. n anul 1911 cltorete n Italia, unde i petrece timpul n librrii, cutnd cri de filosofie, i vizitnd vestigiile istorice ale acestei ri. Dupa cum a afirmat Eugen Lovinescu, Lucian Blaga este poate cel mai originalcreator de imagini pe care l-a cunoscut literatura romn pn acum. Opera: Opera Hronicul si cantecul vartelor a aparut dupa moartea sa, in anul1965. .2. Semnificatia titlului Titlul, un orizont de asteptare, un prag discursiv creat cititorului, sintetizeaza idea centrala a operei. Format din 3 substantive comune, titlul Hronicul si cantecul varstelor desemneazao scriere de elemente privind o perioada de formare a autorului. Substantivul comun hronicul reprezinta o lucrare cu caracter istoric ce cuprinde o interpretare cronologica (dar necritica) a evenimentelor sociale, politice sau familiale. Astfel, textul trateaza evenimente semnificative din viata autorului,copilaria si adolescenta, universul sacru al satului, mediul familial in care a crescut scolile pe care le-a urmat, momente istorice pe care le-a trait. Substantivele commune cantecul varstelor sustin ideea de cronica, dar mai precis,trateaza perioadele de varsta prin care trece acesta, de la copilarie, de cand era doar un baiat naiv, ce credea ca cerul venea tot cu el, la adolescenta si la varsta adulta, cand o cunoaste pe Cornelia si este pregatit sa-si intemeieze o familie. Prin atribuierea cuvantului cantec titlului, se intelege sirul aromonios al intamplarilor din viata sa. 3. Tema si motivele literare Tema textului trateaza evolutia jocului o data cu trecerea timpului. Baiatul,maturizandu-se, adopta alte concepte de viata, astfel incat, de la copilul naiv, carecredea in povestile mamei si intr-un duh legat in mod misterios de destinul casei si al familiei , acesta ajunge la adultul responsabil pregatit sa-si intemeieze o familie: in curand ne vom casatori.

Pentru copil, jocul era pretutindeni: cerul venea cumine, Ingerii si Tartarul dragilor erau pentru mine fiinte ce populau insasi lumeasatului, ma scuipa cucu! Pentru adult, insa, jocul nu se mai gaseste in fiecare lucrumarunt. Jocul capata o forma cordiala, dar isi schimba formele. Insasi viata esteun joc, iar autorul trateaza acest fapt ca atare.

4. Interpretarea fragmentului

Fragmentul este menit sa-l caracterizeze pe baiat in aceea perioada. Acesta intampina diferite dificultati pe parcursul copilariei, se confrunta cu diferentele dintre realitate si ireal: Ma tulbura basmul pentru dulcea amaraciune cu care vorbea despre zarile fericirii. Pentru autor, elementele din lumea sa sunttranspuse in viata de zi cu zi, acesta incercand sa descopere inimaginabilul: Dacacerul se tine, cum zici, si vine si cu mine, cum zic, atunci crapa si zarim ce-i acolo. Ideea de joc este concentrata in confruntarea baiatului cu realitatea, nu iaforma esentiala a jocului, neaparat. Acest fel de joc il caracterizeaza pe baiat, cafiind intelectual, dar si naiv.5. Subiectivitate Intamplarile sunt narate la persoana I, din perspectiva omului matur, care seintoarce, pentru o perioada scurta de timp, prin intermediul amintirilor declansatede memoria afectiva, la anii copilariei. Personajul este si narator, fapt ce statueazacaracterul subiectiv al operei .6. Concluzie Hronicul si cantecul varstelor este o opera cu caracter memorialistic, cuprinzand oserie de evenimente semnificative din viata autorului, copilaria si adolescenta,universul sacru al satului, mediul familial in care a crescut, scolile pe care le-aurmat, momente istorice pe care le-a trait.

Scrisa intre 10 noiembrie 1945 si inceputul lui iulie 1946, Hronicul si Cantecul Varstelor reprezinta pentru literatura romana ceea ce reprezinta pentru Goethe si pentru literatura germana celebra sa lucrare cu caracter autobiografic : Aus meinem Leben . George Ivascu afirma ca : Hronicul releva totodata un Blaga prozator liric, dincolo de prozatorul ideologic din scrierile sale teoretice . In farmecul original al Hronicului... cititorii vor descoprii ei insisi dincolo de elemental documentar-biografic pe poetul dintotdeauna. Lucrare cu un pronuntat caracter biografic Hronicului...se deschide cu fabuloasa lume a copilariei. Blaga patrunde in profunzimea amintirilor, dar cauta in zadar urmele absentei cuvantului, pe care acum privind cu maturitate nu o poate intelege. Copilaria autorului a fost dominata de absenta cuvantului, pe care insusi poetul o explica ,acum, ca fiind o prelungire a unei stari embrionare dincolo de firesc sau o nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si cuvant. Desi fiinta vie, copilul Blaga de atunci inca mai dorea stagnarea in pantecele mamei, asemanate cu un scut protector, de lumea care urma sa il izbeasca. Pentru el pasirea in viata o insemna cuvantul, dar frica frica era stapana sufletului infantil, astfel prefera sa aspire la mutenie. Desi , intelegea tot ce i se spunea, copilul tacea, ci doar executa, fiind el insusi un prizonier al muteniei, prizonier pentru ca isi dorea asta, dar putea oricand sa paraseasca sfera captivitatii, insa frica de lume isi spunea intotdeauna cuvantul. Teama pe care mama copilului o simte, o determina sa il duca la doctor. De acum urma sa se afle adevarul de aceea poetul afirma : Nu mai era nimic de spus . Mama copilului urma sa afle adevarul : Lucian putea sa vorbeasca, dar se temea sa faca. Pana acum a preferat sa se creada ca este mut, dar doctorul va spulbera orice teama a mamei. Ajungand acasa femeia incearca sa-si convinga odrasla ca vor cunoaste rusinea daca nu va incepe a vorbi, insa stradaniile acesteia au fost in zadar, caci cuvantul nu voia sa se aleaga numaidecat. Ca rasplata pentru protectia oferita de mama, Lucian se vede nevoit sa vorbeasca, dominat si acum de un aspru sentiment de frica. Ii era rusine si teama. Cauta un sprijin, cauta un paravan intre el si cuvant si de sub strasina degetelor si a palmei incepe a vorbi . Inca incerca sa se apere de lumea cuvantului ca si cum s-ar di aparat sa nu ia in primire pacatul originar. Vorbea intocmai ca oamenii locului cu cuvinte dialectale. Ultimul copil al Anei si al lui Isidor Blaga, Lucian de acum incepea sa paseasca pe cararile vietii. Privea viata ca o lupta pe care doar daca esti cu adevarat puternic poti sa razbati. Autorul isi aminteste de cea mai lunga fraza alcatuita dintr-o pura intamplare cu soda si berea. Pe parcursul intregii copilarii Blaga traieste pe fondul rural si arhaic, deoarece, permanentele liricii lui Lucian Blaga isi trag radacinile cele mai adanci din solul satului romanesc, de unde ii vin ispitele miturilor populare, interpretate personal si intregite de fantezia sa. Astfel poetul prozator Blaga descrie casa parinteasca asa cum o stie el si cum si-o aminteste, ca o cladire veche, masiva in stilul celorlalte case din sat. Fiind mediul copilariei sale, locul unde a invatat sa vorbeasca, sa gandeasca , Blaga se leaga de orice amanunt, fiecare avand o semnificatie mai mult sau mai putin importanta. Alcatuieste un arbore genealogic al familiei Blaga precizandu-l pe Simion Blaga -;preot in sat-. Casa amintirilor este mai veche decat insusi poetul, care intelege ca si stramosii sai au avut amintiri legate de locul acesta.

Uriasul castan din gradinita este considerat de Blaga un protector al familiei, un duh ocrotitor si care a slujit neamul Blaga de-a lungul timpului. Sufletul copacului se stinge o data cu sufletul lui Isidor Blaga. In asa zisul salon de lux, au ramas vii in amintirea poetului cele doua dulapuri cu usi ce luceau in jocuri ca de apa si o comoda Biedermeier, pe care un ceas auriu canta cand este tras melodii vieneze inspirand astfel aerul clasic al timpului si sugerand tipul familiei adaptate vremii. Copilaria lui Blaga este formata din mai multe parti care cuprind ineputurile cuvantului, descrierea casei parintesti si un rol important parintii. Cuvintele mama si tata sunt scrise cu litera majuscula sugerandu-se astfel sentimentele de venerare, de respect, de admiratie, multumindu-le pentru viata pe care i-au facut-o drept dar. Descrierea tata ;ui se rezuma doar la aspiratiile sale : un pasionat al cartilor, devotat bisericii si satului, uitand de propria gospodarie pentru alte fumuri ale satului. Din pasiunea pentru carti se desprinde totodata dorinta de cunoastere, preotul fiind un om cu carte. Mama este pentru poet fiinta primara, aducatoare de viata si de speranta, mereu iubitoare, fara scoal, dar cu instincte materne foarte bine dezvoltate. Ana Blaga este tipul femeii mature, intreprinzatoare , egoista, insa egoista doar din dragoste pentru familie ,caci femeia nu se gandeste decat la familie si niciodata asupra ei insisi. Asemanata cu o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si in acelasi timp o fire blanda, o zana coborata din taramul basmelor pentru a-i fi alaturi, este imaginea mamei iubitoare, ocrotitoare. Mihai Dragan e de parere ca Hronicul lui Blaga este nu numai un document, ci mai ales un cantec al varstelor fara comparatie , de o poezie fermecatoare care destrama uneori datele biografice si sobrietatea observatiilor si le transforma in pagini vibrante de poem. Opera de compozitie restransa, deliberat organizata, aceasta autobiografie literara rememoreaza momentele importante ale copilariei si adolescentei scriitorului cu tendinta de a surprinde nuantat evolutia unui spirit multilateral inzestra, in imprejurimile istorice agitate si contradictorii ale acestui secol. Mihai Dragan insista asupra calitatii literare a rememorarii. Lucian Blaga nu-si descrie viata launtrica la modul sentimental, cu inflorituri romantice, ci cu o oarecare detasare, care-l fereste de precipitari, ducandu-l spre o atitudine oarecum obiectiva, de prozator analist care desprinde gesturile si semnificatiile mari din meditatii lucide asupra miscarilor psihice mai greu detectabile. Coborarea in zonele adanci ale sufletului, prin evitarea amanuntelor nesemnificative, surprinderea zbaterilor interioare specifice unui proces exemplar de formare a unei constiinte e o creatie inalta de prozator care ajunge sa sublimeze metaforic propria experienta de viata, ca si Goethe in Poezie si adevar , intr-un mare simbol al devenirii unei personalitati .

LUCIAN BLAGA H R ONICUL i CNTECUL VRSTELOr Editura Tineretului Bucureti + 1965 CUVINT NAINTE Dintre scrierile postume ale lui Lucian Blaga, caietul intitulat Hronicul i cntecul vrstelor, datat 1946, este desigur cel mai interesant pentru istoricul i criticul literar. Raportat la biografia propriu- zis i cu att mai mult la diagrama personalitii scriitorului, la universul copilriei i al adolescenei, la mediul n care i-a format primele reflexe fa de natur i societate, la cercul familiein care a crescut, la colile pe care le-a urmat, la evenimentele istorice crora le-a fost contemporan(n principal primul rzboi mondial) aceast scrierei definete prin ea nsi deosebita nsemntate i se recomand tiparului. Avnd factura unor amintiri organizate cronologic, nu fr o cert intenionalitate artistic, acest original hronic i cntec al vrstelor" relev totodat un Blaga prozator liric, diferit de prozatorul ideologic din scrierile sale teoretice, confin, totui, lor prin atmosfera general care se degaj,tulburtoare pentru ceea ce ele ofer ca revelaie asupra universului interior i secret al unei personaliti. Faptul de a fi fost scrise ntr-o anume finalitate artistic aceea pe care autorul i-ovoia n 1946 indic, de asemenea, o circumstan care sporete interesul scrierii pentru definireacontiinei artistice a poetului i filozofului Blaga.Confruntarea cu datele strict biografice este nu mai puin ispititoare. Se tie c Lucian Blaga s-anscut la 9 mai 1895 n comuna Lancrm din fostul jude Alba, ca al noulea copil al lui Isidor Blaga, preot ortodox, i al Anei Moga.O prim parte din hronic" se refer la vrsta fragedei copilrii, din care povestea plin de pe-numbre a cuvntului" este evocat chiar dintru nceput. E descris, apoi, casa printeasc : o cldireveche, destul de masiv n asemnare cu celelalte case dimprejur (...). Ctre uli, de o parte i de altaa ogrzii, erau dou grdinie mprejmuite cu stlpi de zid i de gard (...). Trepte de piatr, cizelate de pai i netezite de ploi, suiau din curte n cas. Alturi era grliciul, pe unde coboram n pivni, pelespezi, sub care forfotea umed i cu miros ptrunztor o enorm prsil de broate rioase".~^ Tatl poetului fusese elev al gimnaziului ssesc din Sebe, apoi al liceului Bruckenthal din Sibiu deunde o anume tradiie de cultur german. VI Preotul Isidor Blaga era un om ntreprinztor, deschis civilizaiei, ncercnd s introduc n sat nlesnirile tehnice, nu fr mpotriviri locale. El a scris opusculul Dup comasare. Povee practice pen tru ntocmirea gospodriei n moiile mici comasate (Ortie, Biblioteca Bunului Econom", 1900). Dup o introducere n care apreciaz comasarea ca temelia pe care s e poatedezvolta cu deplin reuit cultura cmpului", autorul d o serie de ndrumri privind cultivareacerealelor i creterea vitelor. Urmeaz un plan al culturilor pentru o perioad de apte ani, nsoit de tabele. Lucrarea se ncheie cu o descriere a cerealelor i a plantelor industriale. Dei preot,tatl era un liber-cugettor", i deo exuberan i de o volubilitate deosebit de simpatic". Asemeni unui alt Pop Tanda, prestigiul lui cretea cu exemplul sugestiv i viu: Ce face Popa, sau cel cu barba de argint i cu mintea de aur ? se ntrebau ranii, iscodindu-i crrile i pa- ii, i-i urmau pilda". l

pasiona literatura universal, dar i matematicile, citea pe Kant, pe Schopenhauer sau pe David Strauss. Acas era calm i rar la vorb, dar nu ursuz. Cteodat evada. Evada nu tocmai departe, pn la Sebe sau la Bl-grad. Un pahar de vin l muta n ipostazelevorbree. Dup alte cinci pahare, nu-i mai stpnca adncurile temperamentale, dup zece cnta sau aluneca pe povrnisul disputelor ce nu mai luau sfrit." Dar mama ? Era fr mult coal, cuinstincte materne i feminine preistorice. Preistorice n sensul deplintii vitale, grele, masive . Nuavea Mama cunotine folclorice deosebit de bogate, dar ea tria aievea ntr-o lume croit pemsura celei folclorice. Existen ncadrat de zarea magiei, Ea se simea cu toat fptura ei vibrnd

ntr-o lume strbtut de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodat VII visrii. Fiin impersonal, fr gnd ntors asupra ei nsi, stpnita numai de sacrul egoism al familiei, Mama era substana activ n jurul creia luau nfiare palpabil toate rnduielile vieiinoastre". Imaginea aceleia care pentru Blaga era Mama, scri-indu-i numele ca unei zeiti, seintegreaz organic, la acea vrsta fericit a copilriei, n aura fabuloas a mediului rural. Satul era pentru mine scrie viitorul poet o zon de minunate interferene: aci realitatea, cu temeiurile ei palpabile, se ntlnea cu povestea i cu mitologia biblic, ce-i aveau i ele certitudinile lor." Pentrucine cunoate importana pe care Blaga o acord folclorului i este interesat n descifrarea surselor celui care va scrie Spaiul mioritic i va face elogiul satului romnesc, rndurile de mai sus nu snt fr semnificaie. Nu mai puin, subcapitolul n care autorul mrturisete c pn la vrsta de 10 11ani, viaa avea s-i fie tot mai hotrt stpnita de un sentiment religios, sporit de cele mainecontrolate excrescene". (Ani de-a rndul am struit zilnic cteva ore, cel puin dou, nrugciune".) In farmecul acestui original Hronic i cntec al vrstelor, cititorii vor descoperi ei nii, dincolo deelementul documentar-biograf ic, pe poetul din totdeauna. Cci pe meningea universului de atunci s-aimprimat i amintirea unei zile cnd a pus la ncercare cerul". Naraiunea ia direct structura de poem: Umblnd odat pe uli cu ochii n sus, am bgat de seam c cerul venea tot cu mine. Zenitul se mica din loc mndu-se nentrerupt deasupra mea! Era o mare descoperire cu totul nou, pecare m simeam obligat s o pstrez ca un mare secret n cel mai ascuns ungher al inimii". Pesteani, imaginea avea s revin n poezia Vestea cea bun (publicat pentru prima dat n Contemporanul", nr. 19 din 7.V.1965) : Printre lucruri cnd umblm, pe aproape sau departe ' cerul singur cu tria sa albastr ne urmeaz pretutindeni n via i in moarte. Da, Zenitul e mereu deasupra noastr! Evocarea primilor ani de coal, la Sebe-Alba, departe de casa printeasc, duce, prin asocieredar i prin anume contraste, la unele schie ale lui Slavici, dar i la amintirile din copilrie ale luiCreang. Viziunea lui Blaga e mai puin literar", mai direct i mai tehnic memorialistic dect ahumulesteanului. Dar ct de pregnant este amintirea zilelor de joi, cnd, fiind zi de trg, Mama iTata se osteneau pn la Sebe, cu crua" ! Totui mrturisete poetul peste decenii niciodat coala i inima lui n-aveau s se-ntlneasc. Nu greutile colii l speriau, ci faptul c trebuia s nfrng necurmat un urt fr nume, fr capt i fr fund al sptmnilor". Inaceste cteva cuvinte este sintetizat drama tuturor copiilor desprii de mediul lor funciar.Vacanele deveneau cu att mai mult evenimente memorabile, i

cltoria din vara anului1903 n Munii Sebeului la Bistra reveleaz un Blaga prozator original n care sesizant este maiales descripia de natur. Paginile cu imaginea urianului se nscriu printre cele mai pregnantedin literatura muntelui" la noi. Nu mai puin, n acest univers magic, redescoperim imaginile stranii i baroce ale olarilor guai, care au intrat n plasma poeziei Olarii, publicat n voi. Nebnuiteletrepte din 1943 (pag. 64) : De veacuri ei i au aci lcaul, de la nceputul -ce/ dinti groteti i timpi, guai fr grai. VIII IX Olari ei snt, sortii s-nmoaie si s coac lutul. Ca nite zmei ntrziai si blnzi cu fee prelungite n cimpoaie,arhaici ini, i poart pe sub plai un vis fragil prin zilele greoaie.Se-nvrte roata, sfrind, n orice cas. De fa snt, n inim, tiparele btrne.Trudescu-se ca-n somn olarii, i mocnesc Ung cuptoare. Numai arar snt cercetaide vreo lumin i de zne. In vile sublimelor recolte nu este sat cu duhuri mai ncete, dar nici alt sat n care s se ard ulcioare mai frumoase i mai zvelte, cu mijlocul de pctoase sfinte fete. Reminiscenele peste timp ale experienelor ntiprite de vrsta copilriei vor transpare i n piesa deteatru Arca lui Noe (publicat n iarna 1944 1945), scris n vara anului 1944 n satul Cplna, acelai care este evocat de Hronic : un sat adunat ca ntr-o cldare, n fundul unei vi adnci..." Ochii copilului de atunci s-au oprit ndelung asupra unei mori strvechi de lemn, ale crei roi preauc se nvrt fr ntrerupere chiar de la nceputul lumii". Personajul Noe din pies e morar la vechea

moar de lemn... De altfel, scriitorul nsui, n pro-pria-i retrospectiv lucid, noteaz asemeneatransferuri de imagini peste timp, ca aceea, ntre altele, a cinelui calcinat de lav la Pompei. Imaginea avea s-l urmreasc o via ntreag" i avea s se plsmuiasc ntr-un sonet, Cinele dinPompei publicat n revista Claviaturi", II, nr. 4, 1943), X n care, cum noteaz chiar autorul, sugestia se sublima simbolic ntr-o viziune de apocalips cosmic i personal". Evocndu-i anii gimnaziali de la Braov, n timpul crora ca elev n ci. a V-a a fcut, n 1911, icltoria n Italia (dup ce ncrcat de emoie poposise n Bucureti, unde la Academie a rsfoit cuncordare" un manuscris eminescian), creioneaz i figura unchiului su Iosif Blaga. ntr-o scrisoareadresat nou de un fost coleg, mai vrstnic, al poetului, doctorul Aurel Voina, medic primar de spital i confereniar universitar pensionar (domiciliat n Bucureti), acesta descrie elogios pe fostul lor profesor Iosif Blaga : nscut n 1864, tot n Lancrm, dr. n filozofie i profesor de istoria i teoriadramei", care inea unor elevi din clasa a aptea i a opta lecii de nivel universitar i nu fr folos [cci] din aceste lecii a scos i Lucian Blaga primele ndrumri teoretice privitoare la opera sadramatic de mai trziu". Fapt e c, evocnd mai departe i pe ali profesori ai si, ntre alii pedomnu' Budiu", unele din aceste amintiri se pot descoperi integrate n piesa Daria (Opera dramatic, voi. I, p. 215 218), unde Puiu, fiul Dariei, povestete ntmplri de la coal. Idem, acea domnioar Roma C. (creia i este dedicat acea Elegie" din voi. Poezii, ed. definitiv,1942, p. 218), figureaz printre amintirile acestui Cntec al vrstelor cu primele efluvii aleadolescenei ncercate de Eros. (Peste doi ani Roma avea s moar de tuberculoz.) Dar la aceast dat, elevul Lucian Blaga trecuse deja i prin alte ncercri: n 1908 i murise tatl,dup care urmase anii destui de grei ai liceului la Braov, ntreinui din sursele puine ale unei mamempovrate de griji. XI Din aceast perioad dateaz, ns, i primele ncercri de publicistic filozofic" ale tnrului cuochii iscoditori sub tmpla nalt. El a alctuit, deci. o lucrare filozofic asupra Numrului" iasupra Judecilor matematice" : relund problema kantian, dar strduindu-se spre o alt soluie" i, nedeclarndu-se de acord nici cu dezlegarea propus de Stuart Mill", cu o juvenil ndrzneal lua atitudine chiar i mpotriva prerilor expuse de Henri Poincare n tiin i ipotez. Trimis revistei Luceafrul", temerara ncercare n-a vzut niciodat lumina tiparului i nici na fost nvrednicit cu vreun rspuns din partea redaciei, dar scurt timp nainte de bacalaureat, adic n primvara lui 1914, nite note Despre intuiia n filozofia lui Bergson au fost mai norocoase. Ele auaprut sub semntura Ion Albu, n Romnul, ziarul din justific intr-aaevar aprecierea, u,*,* xx*xxx~ .

ram o punte ntre intuiia intelectual la Schelling, metodafenomenelor originare la Goethe i unele variante ale intuiiei bergsoniene". Dar tnrul filozof n devenire avea, odat luat bacalaureatul, s se nscrie la seminarul teologic dinSibiu. Explicaia ? Spre a fi scutit de nrolare n armata austriac (n care ali doi frai se aflau de lanceputul rzboiului). Dei trntit la examenul de Cntri bisericeti" i dei, n cele din urm, ntreel i teologie s-a pus o tabla de azbest-izo-lator", a absolvit seminarul n 1917, pentru ca apoi s senscrie la Universitatea din Viena, avnd ca tez de doctorat o problem de Teoria cunoaterii. La Viena, poetul Blaga ia ntiul contact cu inovaiile artei expresioniste", cu desenele lui Kokoka, Feininger .a. Manifestele expresioniste nu-i preau XII de loc ezoterice", dimpotriv, le gsea foarte clare"; prea puin convingtoare erau exempleledestinate s le ilustreze. Totui, Blaga se supune contiincios studierii unei ntregi eseistice expresio-*nite, mprtindu-i nedumeririle cu un student la Arhitectur i un altul muzician, tnrul nostru poet mrturisind c dac teoria ndupleca", nu se mpca, totui, cu realizrile artistice aleexpresionitilor, pe care le socotea lamentabile dibuiri, iar nu izbnzi".Urmrind cu anxietate evoluia rzboiului, Blaga i ndreapt atenia ctre studiile de biologie teore-tic. Unele din aceste probleme, de o nfiare foarte dilematic uneori", au constituit una dincircumstanele ce l-au determinat s caute noi metode i chiar o lrgire a Teoriei cunoaterii n sensul minus-cunoaterii". n aceleai pagini Blaga mrturisete c la acea dat ideologiile revoluionaredin Rusia i doctrinarii ale cror nume au aprut pe rnd n cadena precipitat a vremuirii socialedin Rsrit de la cderea arismului ncoace, nu-i erau necunoscute". In toamna anului 1918, la

Repetabila povar de Adrian Punescu

Cine are printi, pe pmnt nu n gnd Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd C am fost, c n-am fost, ori c suntem cuminti, Astzi mbtrnind ne e dor de printi. Ce printi? Niste oameni ce nu mai au loc De attia copii si de-att nenoroc Niste cruci, nc vii, respirnd tot mai greu, Sunt printii acestia ce ofteaz mereu. Ce printi? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dup actele lor, Nu conteaza deloc, ei albir de dor S le fie copilul c-o treapt mai domn, Ct munc n plus, si ce chin, ct nesomn! Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla, Eu i stiu si i simt, ptimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dup lungi sptmni Fii btrni ce suntem, cu printii btrni Dac lemne si-au luat, dac oasele-i dor, Dac nu au murit tristi n casele lor... ntre ei si copii e-o prsil de cini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pini. Cine are printi, pe pmnt nu n gnd, Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd. C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii Nu copil de printi, ci printe de fii. Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns ns pentru potop, nc nu-i de ajuns. Mai avem noi printi? Mai au dnsii copii? Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, ntr-un biet orsel, ntr-o zare de sat, Mai asteapt si-acum, semne de la strmosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,

Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti. Cine are printi, nc nu e pierdut, Cine are printi are nc trecut. Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci, Unde-avem si noi nsine ai nostri copii. Enervanti pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi, Si n genere sunt si nitel pislogi. Ba nu vd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult s le spui si explici, Cocosati, cocrjati, ntr-un ritm infernal, Te ntreab de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa c te-apuc o mil de tot, Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot? C povar i simti si ei stiu c-i asa Si se uit la tine ca si cnd te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurt vreme de dus Pe constiint povara acestui apus Si pe urm vom fi foarte liberi sub cer, Se vor mputina cei ce n-au si ne cer. Iar cnd vom ncepe si noi a simti C povar suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia ntr-un trist si departe trziu, Cnd vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uit curnd, Si nu vd nici un ochi de pe lume plngnd, Si de ce nc nu e potop pe cuprins, Desi plou mereu, desi pururi a nins, Desi lumea n care printi am ajuns De-o vecie-i mereu zguduit de plns.

Aniversare
Dumitru Matcovschi M o t t o: Moldovean persoana care face parte din populatia de baza a Moldovei sau este originara de acolo; moldav. ( Dictionarul explicativ al limbii romane , Bucuresti, 1996) Avem de toate: paine si la paine, doine mai vechi si doine mai batrane, paduri adanci prin care umbla cerbii si pasc in voie firul dulce-al ierbii, izvoare ce razbat din miez de hume, sa ne potoale setea grea anume, maiestre pasari ce cobor din timpuri fara aceste patru anotimpuri. Avem de toate: strop de cer albastru, de roua strop si strop cinstit de astru, vinuri alese, cele mai alese, puse pe mese la imparatese; mere domnesti usor, ce pleaca ramul, cand fata mea, in zori, deschide geamul; si carti de poezie scrise bine, cu sufletul si vremea care vine. Avem de toate! Dar cu-aceste toate saraci de-a pururi lumea ne-ar socoate, de n-ar fi-al nostru marele, Poetul, care si-a scris cu-n colt de stea caietul si care, ca un moldovean, fireste, daca a plans, a plans moldoveneste, si tot asa s-a bucurat, si iara moldoveneste doru-a fost sa-l doara. Poetul e al nostru pan-la sange ! Ah, versul lui, cum stie a ne strange in prag de casa, neamul tot, cel care o vatra are si-o nadejde are. O, versul lui cum stie a ne face graiul de paine, sufletul de pace; si-a ne-ntalni cum stie intr-o soarte si dincoace, si dincolo de moarte. Marinimos, frumos Poetul suie de la pamant la ceruri si descuie inalte porti pentru un nu stiu cine,

pentr-un aed din urma care vine El ne alege, el ne intelege, el este rege, vorba lui e lege, el ne citeste fiecare carte si spini ne-mparte, lauri ne imparte. Al nostru e Poetul azi si maine, precum al nostru aerul ramane, cel totdeauna-nmiresmat si inca bradul semet ce cerste-n varf de stanca; El e mandria noastra, omenia strabunului pamant, destoinicia plugarului culegator de stele. El este Zeul rugaciunii mele. Dusmanii lui au fost dusmani de tara: l-au murdarit cu vorba de ocara, l-au aratat cu degetul in strada, descult cand alergat-a prin zapada Ca niste caini de rai erau dusmanii: nu i-au furat doar slava, ci si banii! Si, grav bolnav, Poetul s-a ales cu un simplu nume-n piatra Eminescu. Opt litere, atat. Ca opt seminte sub zapada de pamant, ca opt sentinte, sau poate ca opt raze de lumina ce trec prin vreme si o insenina. Opt litere. Si toate impreuna o carte, una singura aduna, o carte, cea mai buna, cea mai carte, o viata mare, cea mai mare, fara moarte. Si scrisa-i cartea nicidecum cu pana, pentru Ion e scrisa si Ioana! La ziua lui de nastere eu ies cu pieptul deschis: Traiasca Eminescu! Afara-i iarna, ninge, se topeste. Razbate glas din ceruri: El traieste! Incerc sa numar anii. Care-i rostul? Poetu-i foarte tanar. Si-i al nostru! Si iar ma-ntorc la cartea lui frumoasa: cine eram de n-o aveam in casa?!