HORNICUL ȘI CÂNTECUL VÂRTELOR

Scrisa intre 10 noiembrie 1945 si inceputul lui iulie 1946, « Hronicul si Cantecul
Varstelor » este o lucrare autobiografică, deosebită în spectrul literaturii române.
Despre această lucrare, George Ivascu afirma că ea ”relevă totodată un Blaga
prozator liric, dincolo de prozatorul ideologic din scrierile sale teoretice”.

In farmecul original al operei cititorii vor descoprii ei insisi dincolo de elemental

documentar-biografic pe poetul dintotdeauna.

Lucrarea se deschide cu fabuloasa lume a copilariei. Blaga patrunde in profunzimea

amintirilor, dar cauta in zadar urmele absentei cuvantului, pe care acum privind cu
maturitate nu o poate intelege. Copilaria autorului a fost dominata de absenta
cuvantului, pe care insusi poetul o explica ,acum, ca fiind o prelungire a unei stari
embrionare dincolo de firesc sau o nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si
cuvant.

Desi fiinta vie, copilul Blaga de atunci inca mai dorea stagnarea in pantecele mamei,
asemanate cu un scut protector, de lumea care urma sa il izbeasca. Pentru el pasirea
in viata o insemna cuvantul, dar frica frica era stapana sufletului infantil, astfel prefera
sa aspire la mutenie. Desi , intelegea tot ce i se spunea, copilul tacea, ci doar executa,
fiind el insusi un « prizonier » al muteniei, prizonier pentru ca isi dorea asta, dar
putea oricand sa paraseasca sfera captivitatii, insa frica de lume isi spunea
intotdeauna cuvantul.

Teama pe care mama copilului o simte, o determina sa il duca la doctor. De acum

urma sa se afle adevarul de aceea poetul afirma : « Nu mai era nimic de spus ».
Mama copilului urma sa afle adevarul : Lucian putea sa vorbeasca, dar se temea sa
faca. Pana acum a preferat sa se creada ca este mut, dar doctorul va spulbera orice
teama a mamei.

Ajungand acasa femeia incearca sa-si convinga odrasla ca vor cunoaste rusinea daca
nu va incepe a vorbi, insa stradaniile acesteia au fost in zadar, caci cuvantul nu voia
sa se aleaga numaidecat. Ca rasplata pentru protectia oferita de mama, Lucian se
vede nevoit sa vorbeasca, dominat si acum de un aspru sentiment de frica. Ii era
rusine si teama. Cauta un sprijin, cauta un paravan intre el si cuvant si « de sub
strasina degetelor si a palmei incepe a vorbi ». Inca incerca sa se apere de lumea
cuvantului ca si cum s-ar di aparat sa nu ia in primire pacatul originar. Vorbea
intocmai ca oamenii locului cu cuvinte dialectale.

Ultimul copil al Anei si al lui Isidor Blaga, Lucian de acum incepea sa paseasca pe
cararile vietii. Privea viata ca o lupta pe care doar daca esti cu adevarat puternic poti
sa razbati. Autorul isi aminteste de cea mai lunga fraza alcatuita dintr-o pura
intamplare cu soda si berea.
Pe parcursul intregii copilarii Blaga traieste pe fondul rural si arhaic, deoarece,
permanentele liricii lui Lucian Blaga isi trag radacinile cele mai adanci din solul satului
romanesc, de unde ii vin ispitele miturilor populare, interpretate personal si intregite
de fantezia sa. Astfel poetul prozator Blaga descrie casa parinteasca asa cum o stie el
si cum si-o aminteste, ca o cladire veche, masiva in stilul celorlalte case din sat.

Fiind mediul copilariei sale, locul unde a invatat sa vorbeasca, sa gandeasca , Blaga se
leaga de orice amanunt, fiecare avand o semnificatie mai mult sau mai putin
importanta.
Alcatuieste un arbore genealogic al familiei Blaga precizandu-l pe Simion Blaga
-;preot in sat-.
Casa amintirilor este mai veche decat insusi poetul, care intelege ca si stramosii sai au
avut amintiri legate de locul acesta.

Uriasul castan din gradinita este considerat de Blaga un protector al familiei, un duh
ocrotitor si care a slujit neamul Blaga de-a lungul timpului. Sufletul copacului se
stinge o data cu sufletul lui Isidor Blaga. In asa zisul salon de lux, au ramas vii in
amintirea poetului cele doua dulapuri cu usi ce luceau in jocuri ca de apa si o
comoda Biedermeier, pe care un ceas auriu canta cand este « tras » melodii vieneze
inspirand astfel aerul clasic al timpului si sugerand tipul familiei adaptate vremii.

Copilaria lui Blaga este formata din mai multe parti care cuprind ineputurile
cuvantului, descrierea casei parintesti si un rol important parintii.
Cuvintele « mama » si « tata » sunt scrise cu litera majuscula sugerandu-se astfel
sentimentele de venerare, de respect, de admiratie, multumindu-le pentru viata pe
care i-au facut-o drept dar.
Descrierea tata ;ui se rezuma doar la aspiratiile sale : un pasionat al cartilor, devotat
bisericii si satului, uitand de propria gospodarie pentru alte fumuri ale satului.
Din pasiunea pentru carti se desprinde totodata dorinta de cunoastere, preotul fiind
un om cu carte.

Mama este pentru poet fiinta primara, aducatoare de viata si de speranta, mereu
iubitoare, fara scoal, dar cu instincte materne foarte bine dezvoltate.
Ana Blaga este tipul femeii mature, intreprinzatoare , egoista, insa egoista doar din
dragoste pentru familie ,caci femeia nu se gandeste decat la familie si niciodata
asupra ei insisi.
Asemanata cu o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea
involburata si in acelasi timp o fire blanda, o zana coborata din taramul basmelor
pentru a-i fi alaturi, este imaginea mamei iubitoare, ocrotitoare.

Mihai Dragan e de parere ca « Hronicul… lui Blaga este nu numai un document, ci

mai ales un cantec al varstelor fara comparatie , de o poezie fermecatoare care
destrama uneori datele biografice si sobrietatea observatiilor si le transforma in
pagini vibrante de poem.

Opera de compozitie restransa, deliberat organizata, aceasta autobiografie literara

rememoreaza momentele importante ale copilariei si adolescentei scriitorului cu
tendinta de a surprinde nuantat evolutia unui spirit multilateral inzestra, in
imprejurimile istorice agitate si contradictorii ale acestui secol. Mihai Dragan insista
asupra calitatii literare a rememorarii. Lucian Blaga nu-si descrie viata launtrica la
modul sentimental, cu inflorituri romantice, ci cu o oarecare detasare, care-l fereste
de precipitari, ducandu-l spre o atitudine oarecum obiectiva, de prozator analist care
desprinde gesturile si semnificatiile mari din meditatii lucide asupra miscarilor psihice
mai greu detectabile. Coborarea in zonele adanci ale sufletului, prin evitarea
amanuntelor nesemnificative, surprinderea zbaterilor interioare specifice unui proces
exemplar de formare a unei constiinte e o creatie inalta de prozator care ajunge sa
sublimeze metaforic « propria » experienta de viata, ca si Goethe in « Poezie si
adevar », intr-un mare simbol al devenirii unei personalitati ».

CAPITOLUL 1

In primul capitol autorul dezvaluie ca a inceput sa

vorbeasca dupa varsta de 4 ani, rusinat fiind de insistentele mamei
care l-a dus chiar si la doctor pentru a cauta un leac. A inceput sa
vorbeasca tocmai in perioada in care sora lui mai mare, Letitia, se
casatorea cu Ion Pavel. O intamplare amuzanta din acea perioada
este cea cu zlotul, “soda” si berea. Finalul capitolului ne prezinta
povestea premergatoare nasterii sale si a golului pe care el trebuia
sa-l umple, gol lasat de moartea surorii sale, Lelia, intr-un accident
casnic

CAPITOLUL 2

In acest capitol este prezentata in detaliu gospodaria

parinteasca care fusese mostenita de la Mosul Simion, bunicul
autorului. Sunt amintite cele pasiuni ale tatalui: cititul carei ii
acapara aproape timpul si il facea sa-si neglijeze familia si
indatoririle gospodaresti si meteorica pasiune pentru masinariile
Agricole, pasiune greu de inteles pentru autor. In final, autorul
povesteste despre traditia scolara a familiei care era strans legata
de cultura germana. Astfel toti copii familiei Blaga au invatat la
gimnaziul sasesc din Sebes, mai putin autorul.

CAPITOLUL 3

Autorul isi aduce aminte de primii pritenii din copilaria

sa si de felul in care isi petreceau timpul de dis-de-dimineata, cand
prietenii il chemau la joaca, pana spre seara, cand se intorcea
acasa cu gastele. Ne sunt povestite doua intamplari care au marcat
perioada respectiva: cand a pierdut gastele si tatal sau a trebuit sa
plateasca o amenda pentru a le recupera si aceea in care un caine
turbat a muscat aproximativ 30 de sateni inainte de a fi omorat de
un taran. Una dintre victim era chiar prietenul sau Vasile Banateanu
care a fost nevoit sa petreaca cateva saptamani la Instititul
Antirabic din Budapesta de unde s-a intors cu impresii despre
capitala imperiului.

CAPITOLUL 4

In capitolul IV al acestei carti, autorul ne povesteste

cum tatal lui voia sa transforme satul intr-o asezare model, desi
majoritatea satenilor nu isi doreau acest lucru.

Pentru ca satenii erau obligati sa plateasca preotului

contributii in natura in fiecare an, un satean care era nemultumit de
comasarea terenurilor, comasare realizata la initiativa tatalui Isidor
Blaga care era si preotul satului, a pus in maduva cocenilor o seama
de cartuse o seama de cartuse care la contactul cu flacarile au
explodat si au distrus soba, lucru care ii putea rani grav pe Lulu si
mama sa. Din fericire planul sateanului a functionat doar partial,
focul a fost stins si cei doi membri ai familiei Blaga doar s-au umplut
de funingine.

CAPITOLUL 5

In partea de inceput autorul ne povesteste basmul sau

preferat din copilarie, basm care se aseamana cu “Tinerete fara
batranete si viata fara de moarte”. Pe parcursul capitololui autorul
ne povesteste cum, intr-o zi prietenul sau Vasile al Banateanului a
venit sa-i ceara ajutorul pentru a sparge usa de la tinda pentru ca el
credea ca acolo se odihneste Tartorul dracilor.

Ne mai este povestit si cum autorul credea ca zenitul

merge dupa el si cum a pastrat secretul numai pentru el pentru o
vreme. Intr-o zi, in pauza dintre doua jocuri a dezvaluit secretul si
amicului sau Adam al Vicii. Acesta a testat imediat teoria lui Lulu si
ajuns la concluzia ca cerul venea si dupa el atunci cand alerga intr-
o directie. Atunci lui Lulu i-a venit o idee grozava: daca zenitul
venea si dupa el dar si dupa Adam atunci daca alergau in directii
opuse cerul avea sa se rupa in doua.

Ultima intamplare amintita de autor in acest capitol

este cea petrecuta atunci cand a mers la cules de vie impreuna cu
tatal sau. Pe drum tatal i-a spus, glumind, ca cei ce sunt scuipati de
cuci raman mici pentru totdeauna. La vie, dupa ce tatal sau a atipit,
Lulu a auzit un cuc care parea ca se apropie de copacul sub care se
odihneau si speriat ca va fi scuipat de cuc si va ramane vesnic mic,
a sarit in bratele tatalui care s-a amuzat teribil si apoi l-a linistit
explicandu-i ca a glumit.

CAPITOLUL 6

In partea de inceput a capitolului autorul ne dezvaluie

faptul ca lui nu-i placea scoala, mergea acolo doar pentru a face
schimb de gustari, o prescure pentru o turta de seminte, si pentru
recreatii cand se putea juca cu prietenii sai.

Autorul isi aduce aminte ca ii era rusine cu tablita lui

cea veche, tablita pe care o mai folosisera si fratii sai atunci cand
le venise vremea. Intr-o zi, pe cand se aflau la scoala,
dascalul i-a anuntat ca satul a luat foc i-a trimis acasa. In acea zi,
vanzand-o pe mama sa hotarata sa se lupte cu flacarile, a capatat
un sentiment de siguranta pe care apoi l-a simtit mereu cand mama
sa ii era in preajma.

CAPITOLUL 7

In capitolul VII autorul ne descrie prima lui vacanta de

vara. Acesta mergea impreuna ci prietenii lui la scaldat, asemenea
lui Nica al lui Stefan a Petrii din Amintiri din Copilarie de Ion
Creanga.

Este rememorate ziua in care autorul si prietenii lui au

mers la spectacolul organizat in dupa-amiaza de Sfantul Ilie, calare
pe martoage, dezbracati si manjiti pe fete cu noroi. I se parea curios
ca nici spectatorii si nici actorii nu-i observau ceea ce pentru el a
insemnat inceputul experientelor futuriste de mai tarziu.

CAPITOLUL 8

In satul in care autorul a copilarit exista o moara de

apa ale carei vartejuri isi cerea jertfa in fiecare an. Jertfa era un
copil pe care il luau curentii si il duceau pana la moara acolo unde
apa il scoatea la suprafata cu burta umflata.

Dupa ce avea loc aceasta tragica intamplare toti copii

din sat promiteau ca nu se vor mai intrece niciodata cu vartejurile
de la moara.

Intr-o zi, la amurg, Lulu statea impreuna cu prietenii

lui in fata casei Banateanului si ascultau clopotele care bateau si
anul acela pentru copilul inecat. Toti se intrebau cum o fi oare cand
esti mort si fiecare isi imagina raspunsul in mintea sa.

CAPITOLUL 9

Naratorul ne povesteste despre inceputul studiilor lui

la Sebes, acolo unde erau elevi si fratii sai si despre cum a ajuns cel
mai bun elev din clasa intr-un timp scurt. Primul an de scoala
petrecut la Sebes a fost marcat de dorul de casa si parinti, dor pe
care avea sa-l cunoasca pentru prima oara si care il face sa depene
amintiri despre mama sa.

CAPITOLUL 10

Lucian Blaga dezvaluie ca atunci cand scoala l-a

absorbit si la „cuprins cu al ei aer” a descoperit cum o pasiune mai
veche prinde radacini in sufletul sau si anume religiozitatea.
CAPITOLUL 11

In acest capitol Blaga ne descrie atat felul in care

arata micul oras Sebes-Alba cat si farmecul exercitat de localul
scolii. Deasemenea, ne povesteste despre cum s-a intalnit pentru
prima oara cu baladele lui Schiller datorita baietilor de gimnaziu
care locuiau la aceeasi gazda si care erau nevoiti sa invete pe de
rost operele acestuia.

CAPITOLUL 12

Autorul ne povesteste cum in vacanta mare a anului

1903 si-a largit orizontul prin calatoria la munte impreuna cu familia
lui. Destinatia a fost Bistra iar drumul pana acolo a durat mai multe
zile, cu popasuri in mai multe locuri, fiecare cu frumusetea lui
aparte. In aceasta calatorie si-a facut o prietena si impreuna au
alcatuit o colectie de gandaci.

CAPITOLUL 13

In toamna in care s-a intors de la munte si si-a reluat

studiile la Sebes a fost o seceta puternica si ceea ce l-a marcat a
fost ca America a ajutat Transilvania cu porumb. Acesta perioada
grea a trezit in Blaga un mod mai matur de a intelege evenimentele
istorice.

CAPITOLUL 14

La inceputul verii se intoarce in Lancram, de la studii,

Alex Henegarul, fiul boldasului. Acesta, dupa ce terminase cele 4
clase ale gimnaziului sasesc de la Sebes, plecase pe jos in
Germania unde in cautarea aventurii ajunsese sa studieze fotografia
si tehnica tiparitului iar acum lucra la Moscova unde se inscrisese
in miscarea socialista. Sub influenta lui acestuia, Liviu, fratele
autorului, la randul sau student la Facultatea de Matematica de la
Budapesta a inceput sa fie interesat de politica iar acest fapt a
condus la discutii aprinse cu tatal sau care avea conceptii mai
conservatoare. Autorul povesteste despre cel mai luminat dascal al
sau – Hans Wolf, care dupa o scurta perioada petrecuta la scoala
din Sebes, si-a gasit o slujba inalta in Ministerul Afacerilor Externe
din Germania.

CAPITOLUL 15

Blaga calatoreste impreuna cu fratele sau mai mare,

Liviu, spre Brasov pentru a incepe sa studieze la Liceul Saguna. La
liceu intalneste un profesor de istorie dezinteresat de meserie care
l-a pus pe autor sa-i examineze pe elevi in locul sau.

CAPITOLUL 16

Parintii lui Lucian Blaga incep sa se confrunte cu

probleme financiare iar el se simte vinovat pentru ca plata
cheltuielilor cu scoala devenise o povara iar el nu-i putea ajuta. La
scoala lucrurile mergeau bine fiind cel mai bun geograf din liceu si
in acelasi timp foarte preocupat de stiinta, astronomie si religie. Nu
este uitata nici intamplarea de la finalul anului scolar in colegii mai
mari si-au propus si au reusit sa-l imbete.

CAPITOLUL 17

Este descrisa viata de elev de liceu. Elevii mergeau

duminica la biserica Sf. Nicolae unde dupa 4-5 ore de stat in
picioare la slujba primeau cate o portie de coliva pe care o mancau
in cimitir. Pe cand era in clasa a IIa a venit la Brasov si fratele lui
Longin, care se inscrisese la Scoala de Comert. Autorul mergea
deseori la Scoala de Cormet pentru a le face temele la geografie
elevilor de acolo ceea ce ii aducea si un castig in bani.

CAPITOLUL 18

In vacanta de Florii din primavara anului 1908 cei trei

frati au plecat in graba de de la Brasov la Lancram din cauza ca
tatal lor era bolnav. Autorul ne impartaseste lunga suferinta a
tatalui sau si povesteste cum moartea acestuia i-a fost adusa la
cunostinta de catre sateni.

CAPITOLUL 19
 Dupa moartea tatalui sau Lucian Blaga pleaca in
vacanta de vara impreuna cu Liviu, fratele sau mai mare, la Cugir,
pentru a scapa de atmosfera trista de acasa. Acolo intalneste un
coleg de liceu si afla ca fratele sau, tanar profesor de matematica si
fizica, isi suplimenta veniturile jucand pocher pe bani in casa
notarului. Dupa moartea tatalui, mama este nevoita sa vanda casa
si pamantul din Lancram si sa se mute impreuna cu cei mici la
Sebes pentru a reusi sa-i tina in continuare la scoala dar si in
aceasta situatie viata lor a continuat sa fie marcata de lipsuri.

CAPITOLUL 20

Blaga isi petrece o vacanta de vara in satul Vinerea,

langa Orastie, unde a mers sa mediteze un prieten, Remus. Acesta
avea multe lipsuri din cauza faptului ca nu acorda atentie scolii,
fiind un baiat dintr-o familie bogata. Toamna, la reinceperea scolii,
Lucian si Remus au locuit impreuna in Brasov si desi Remus a
continuat sa fie dezinteresat de scoala l-a sustinut financiar pe
autor care astfel a putut sa cumpere o multime de carti scrie de
intelectuali ai epocii.

CAPITOLUL 21

Sunt povestite experientele din clasa a-Va de liceu in

care a inceput sa studieze limba greaca alaturi de noii sai colegi
veniti de la alte licee. O parte importanta este dedicata intalnirii
impresionante cu tanarul aviator Aurel Vlaicu dar si placerii de a
studia filozofia, placere care il ajuta sa-si puna in dificultate
profesorul de istorie atunci cand acesta il confunda la Descartes cu
Bacon.

CAPITOLUL 22

Autorul povesteste in detaliu despre calatoria

efectuata in vacanta de vara pe traseul Bucuresti, Constantinopol,
Atena, Mesina, Pompei, Napoli, Roma, Florenta, Venetia si drumul
de intoarcere prin Fiume si Budapesta pana la Brasov. Din fiecare
oras sunt amintite locuri, intamplarii si impresii care au contribuit
apoi la dezvoltarea felului sau de a intelege lumea.