TEMA “Industria grea”.

PLANUL
1. Industria energetică.
2. Industria constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor.
3. Industria materialelor de construcţie.
4. Industria chimică.
5. Industria mobilei şi de prelucrare a lemnului.

1. Industria energetică.

Baza industriei energetice în republică a fost pusă în anul 1922, când la Tiraspol a
fost pusă în funcţiune prima centrală electrică cu capacitatea de 300 kw. În acelaşi timp, au
fost construite câteva centrale electrice mici la unele întreprinderi industriale. În perioada
postbelică au fost date în exploatare centralele termoelectrice de la Chişinău, Tiraspol,
Bălţi; mici centrale electrice de termoficare la fabricile de zahăr (Donduşeni, Drochia);
hidrocentrala de la Dubăsari (1954).
Deficitul mare de energie electrică din republică a impus, la începutul anilor '60,
construcţia celei mai mari centrale electrice - termocentrala de la Dnestrovsc cu o
capacitate de 2520 MW sau 84% din capacitatea totală a centralelor electrice. Aici au fost
montate turbine cu vapori şi gaze naturale, dintre cele mai rentabile la capitolul consum de
combustibili. În conformitate cu acordul dintre R. Moldova şi România, lângă comuna
Costeşti (jud. Bălţi) a fost construit complexul hidrotehnic Costeşti-Stânca.
În scopul dirijării complexului energetic al republicii a fost creată Compania de Stat
„Moldenergo", care se ocupă de producţia, transportarea şi utilizarea energiei electrice şi
Concernul de Stat „Moldovagaz", care se ocupă de transportarea şi distribuţia gazelor
naturale, dezvoltarea şi exploatarea gospodăriei de gazificare. În ultimii ani au fost
întreprinse un şir de acţiuni legate cu restructurarea sectorului energetic. Fosta Companie
de Stat „Moldenergo" a fost descentralizată, fiind divizată în trei categorii de întreprinderi:
- de producere a energiei: CET-1, CET-2, CET-Bălţi, CTE de la Dnestrovsc;
- de transportare: „Moldtranselektro";
- de distribuţie: SA „RED Chişinău", SA „RED Centru", SA „RED Sud" (care au
fost privatizate de către compania spaniolă „Union Fenosa"), SA „RED Nord", SA „RED
Nord-Vest".
A fost formată, la fel, compania mixtă Concernul „Moldovagaz" SA-Gazprom, cu
deţinerea acţiunilor de către concernul rus „Gazprom" în proporţie de 51%.
Producerea energiei electrice în total pe republică la începutul anilor '90 constituia
15-16 mlrd KW/h, iar în anul 1998 - cca 8,5 mlrd KW/h; energia termică a diminuat
respectiv de la 19,4 la 6,6 mln Gcal. Criza din economie, pe parcursul ultimilor ani, a
influenţat substanţial nu numai consumul de energie, ci şi structura utilizării acesteia.
Consumul total de energie în anii 1990-1998 s-a micşorat aproape de 2,4 ori, inclusiv al
energiei electrice de 1,7 ori. La ora actuală asigurarea ramurilor economiei naţionale şi a
populaţiei cu resurse energetice este o problemă foarte acută. În ultimii ani necesităţile de
resurse energetice ale republicii sunt asigurate doar la nivel de 50-70%. Reducerea

1
absolută a cantităţii de resurse energetice utilizate nu s-a produs datorită conservării
energiei, ci din cauza creşterii substanţiale a preţurilor la produsele energetice, până la
nivelul celor mondiale şi chiar mai mult, iar drept rezultat incapacitatea agenţilor
economiei de a procura resursele necesare.
Capacitatea centralelor electrice constituie în prezent mai mult de 3000 MW, din
care centrala termoelectrică de la Dnestrovsc 2520 MW, adică 80% din total.
La ora actuală 60% din instalaţiile termoelectrice au o vârstă de peste 25 de ani, iar
40% - 30 ani, fapt care contribuie la scăderea calităţii serviciilor de furnizare a energiei. O
situaţie alarmantă s-a creat la Centrala termoelectrică de la Dnestrovsc. Cele 8 agregate ce
funcţionează pe baza cărbunilor trebuiau să fie scoase din funcţiune, conform termenului
normativ încă la începutul anilor '90. La fel şi-au epuizat deja termenul de lucru şi
agregatele de la centrala din Dubăsari, de la CET-1 din Chişinău şi CET din Bălţi.
Centralele electrice din republică sunt integrate într-un sistem energetic unic.
Reţeaua electrică a republicii este conectată cu cea a Ucrainei (prin cinci linii a câte 330 KW
şi cinci linii a câte 110 KW), a României (trei linii câte 110 KW), a Bulgariei (linia de 400
KW). În cadrul Programului de cooperare transfrontalieră cu România se preconizează
exploatarea liniei electrice de 110 KW Fălciu-Cantemir şi punerea în funcţiune a unei noi
linii de înaltă tensiune Isaccea-Vulcăneşti. Pe teritoriul republicii trece la fel spre Bulgaria
linia electrică de 750 KW de la Centrala atomo-electrică din Iujno-Ucrainsk, însă republica
nu are legătură directă cu această linie.
Gospodăria petrolieră cuprinde 34 baze cu filialele lor, cu un volum total de păstrare
a 368 mii m3 de petrol. Însă unele depozite au fost construite încă în anii 1926, 1930, 1948,
1950 de aceea este necesar de a efectua reconstrucţia lor, de a schimba utilajul şi
rezervoarele uzate.
Consumul de gaze naturale are o pondere relativ mare în balanţa resurselor
energetice a republicii (55%). Este creată o reţea pentru aprovizionarea cu gaze din Rusia
prin câteva magistrale. Conform Programului de gazificare se preconizează lucrări de
extindere a capacităţilor de păstrare a gazului lichefiat, ceea ce va permite reducerea
deficitului de gaze.
Securitatea energetică, fiind o problemă din cele mai dificile pentru R. Moldova, în
prezent s-a acutizat simţitor, fiind determinată de următoarele împrejurări:
 doar 26% din energia electrică consumată în partea dreaptă a Nistrului
 poate fi acoperită de centralele electrice locale;
 gazele naturale cărora le revine 55% în balanţa energetică sunt
 importate dintr-o singură ţară (Rusia);
 funcţionarea ramurii cu echipamente tehnologice învechite;
 creşterea de 2-4 ori a pierderilor de energie şi combustibil pe parcursul
ultimilor 7 ani;
 lipsa dreptului real al consumatorului de a-şi satisface cerinţele de energie; el
nu poate să-şi aleagă liber furnizorul de resurse energetice, fiind slab protejat
în calitate de cumpărător.
Pornind de la multiplele probleme ale sectorului energetic din republică,
principalele direcţii de dezvoltare în perspectivă sunt:
- conform proiectului Programului energetic al R. Moldova pentru perioada de până
în anul 2010, se prevede reconstrucţia şi modernizarea utilajului la CTE de la Dnestrovsc,
2
CET-1 Chişinău, CET Bălţi, CHE Dubăsari;
- se planifică construcţia unei centrale termoelectrice în zona peri-urbană a
Chişinăului cu o capacitate de 1000 MW şi alte centrale electrice de termoficare medii şi
mici în oraşele Soroca, Edineţ, Orhei, Ungheni, Cahul;
- darea în exploatare a capacităţilor noi la CET-2 Chişinău;
- construcţia a două interconexiuni de 400 KW cu România, respectiv una în
nordul, iar alta în sudul republicii;
- construcţia în anul 2000-2002, cu participarea României, a gazo-ductului
Bălţi-Ungheni-Iaşi, care va permite interconexiunea cu sistemul de gazificare european;
- diversificarea furnizorilor de combustibil în aşa fel încât dependenţa de un
singur stat furnizor să nu depăşească 30% din necesităţi, căutând totodată posibilităţi reale
de alternativă în termeni reduşi;
- participarea reciproc avantajoasă la dezvoltarea industriei petroliere şi a
gazelor din Rusia şi unor ţări din Asia Centrală şi intensificarea eforturilor pentru
diversificarea pieţelor de resurse energetice, inclusiv din Iran, Kuwait (petrol, gaze),
Polonia, Germania (cărbune).

2. Industria constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor.

În cadrul industriei grele se evidenţiază industria construcţiilor de maşini, care este

considerată ca o ramură relativ nouă, care a luat naştere în perioada postbelică. Factorii
care au determinat dezvoltarea acestei ramuri sunt: în primul rând politica promovată la
nivel de stat în domeniul urbanizării republicii, prezenţa forţei de muncă, a unei baze
tehnico-ştiinţifice experimentale şi a unui potenţial ştiinţific adecvat şi, în al doilea rând
prezenţa pieţei de desfacere pentru producţia acestei ramuri. In acest context destul de
important este şi factorul poziţiei economico-geografice favorabile vizavi de căile de
comunicaţie.
Iniţial această ramură a fost orientată să funcţioneze pe baza metalului importat din
spaţiul ex-sovietic (Rusia, Ucraina), iar mai apoi a fost construită uzina metalurgică de la
Râbniţa, destinată să aprovizioneze parţial cu metal cerinţele ramurii date. Uzina are o
capacitate anuală de 700 mii tone de oţel şi 500 mii tone de laminate finite, utilizând ca
materie primă deşeurile de metal (fier uzat) colectat atât de pe teritoriul republicii, cât şi
din regiunile apropiate ale Ucrainei. În perioada de criză economică producţia uzinei a
diminuat brusc.
În anii '60 la Chişinău a fost pusă baza de asamblare a tractoarelor destinate
lucrărilor în vii şi livezi. Producţia de tractoare era orientată totodată şi spre export
(Bulgaria, România, Ucraina). În perioada anilor 1980-1990 anual se produceau cca 10 mii
tractoare, iar după anul 1995 acest indice a scăzut brusc, constituind 0,7-0,9 mii (Anuarul
statistic..., 1998, p. 320). La ora actuală uzina dată, pe lângă producţia de bază, produce şi
unele maşini şi aparate de uz casnic.
Industria constructoare de maşini a republicii este specializată în următoarele
ramuri:
- producerea tractoarelor, diferitelor maşini agricole, inclusiv unelte şi
inventar manual şi mecanizat pentru vii şi livezi;
- producerea utilajelor pentru diferite ramuri ale industriei alimentare, de
3
prelucrare a lemnului, cea metalurgică (utilaj tehnologic pentru turnătorii);
- industria electrotehnică, specializată în producerea maşinilor electrice,
transformatoare, utilaj electrotehnic, aparate de telefon, cablu ş.a.;
- producerea aparatelor şi mijloacelor de automatizare, inclusiv a aparatelor
de măsurat de diferită destinaţie;
- producerea maşinilor şi a obiectelor de uz casnic (maşini de spălat,
casetofoane, lămpi electrice, frigidere).
Indicatorii de dezvoltare a ramurilor industriei constructoare de maşini în perioada
de criză economică au diminuat în proporţii mari (tabelul 26).
Până în anul 1990 ramura dată fiind integrată în complexul militar din fosta URSS,
uzinele „Mezon", „Alfa", „Topaz", „Micron" din Chişinău, „Elektromaş" (Tiraspol),
„Moldavkabel"' (Tighina) expediau cea mai mare parte din producţie la uzinele militare
respective, pe când necesităţile proprii ale economiei naţionale nu erau pe deplin
satisfăcute. În aceste condiţii republica era nevoită să importe multe utilaje şi instalaţii
necesare economiei naţionale în cea mai mare parte pentru ramurile industriei.
Extinderea transportului auto, sporirea parcului de automobile din ultimii ani au
contribuit la crearea unor întreprinderi de reparaţie a autovehiculelor. În prezent
funcţionează câteva uzine de reparaţii auto, în care cea mai mare este cea din Chişinău. O
altă uzină de reparaţie a automobilelor este cea din comuna Peresecina, jud. Orhei.
Concernul ceh „Skoda" şi-a anunţat intenţia să deschidă la Peresecina o uzină de asamblare
a automobilelor, destinată serviciilor medicale de urgenţă, protecţiei civile şi poliţiei.
Din punctul de vedere al amplasării ramurii industria constructoare de maşini se
caracterizează printr-un grad înalt de concentrare în centrele mari urbane - Chişinău, Bălţi,
Tiraspol, Tighina. Întreprinderi mai mici au fost create şi în alte oraşe, foste centre raionale:
Edineţ, Soroca, Orhei, Străşeni, Făleşti, Dubăsari, Ceadâr-Lunga. La Briceni, Hânceşti,
Nisporeni, Anenii Noi, Basarabeasca funcţionează filiale ale uzinelor mari constructoare de
maşini şi totodată întreprinderi pentru reparaţia tehnicii agricole.
În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, majoritatea întreprinderilor din lipsă de
materie primă şi acumularea datoriilor mari pentru energia consumată şi-au redus brusc
producţia, iar unele sunt pe cale de a deveni falimentare. În prezent practic nu funcţionează
astfel de uzine: „Mezon", „Alfa", „Semnal" (Chişinău), „Komplektholodmaş" (Străşeni) ş.a.
Uzinele de construcţie a maşinilor care în trecut au fost integrate în complexul militar al
fostei URSS în prezent se orientează spre producerea noilor tipuri de producţie, care sunt
necesare în primul rând economiei naţionale. Reprofilarea acestor întreprinderi are loc în
următoarele direcţii: fabricarea utilajului şi mecanismelor destinate întreprinderilor din
complexul agroindustrial, a tehnicii de capacitate mică pentru gospodăriile ţărăneşti;
producerea utilajelor destinate să asigure economisirea resurselor energetice; producerea
obiectelor scientosaturate şi competitive, aparatajului electric de uz casnic, diferitelor
aparate electronice; organizarea unor uzine de asamblare. Astfel de uzine deja se
experimentează în oraşele Bălţi, Orhei, Tighina.
În condiţiile economiei de piaţă multe întreprinderi, în primul rând cele din fostul
complex militar din ex-URSS, sunt nevoite să-şi reprofileze producţia, orientându-se spre
satisfacerea cerinţelor economiei naţionale, îndeosebi ale sectorului agroindustrial.

3. Industria materialelor de construcţie.

4
 Industria materialelor de construcţie cuprinde extracţia de minerale utile
nemetalifere din cariere şi mine şi prelucrarea lor în întreprinderi industriale. Republica
dispune de rezerve bogate de materiale de construcţie. În regiunile de Nord şi Centrală se
extrage piatră brută, calcar alb, pietriş, nisip de construcţie, marnă, cretă (vezi capitolul IV).
Toate aceste minerale se utilizează nemijlocit în construcţii, unele ca materii prime
industriale. Volumul anual de extracţie a acestor materiale conform datelor din ultimii ani
constituie 1,2 mln m3. Exploatarea materialelor de construcţie se efectuează la un nivel
tehnologic scăzut cu pierderi mari de materie primă. Conform datelor AŞP „A Geo M",
deşeu-rile din ramura dată constituie circa 30% din materialul extras.
La ora actuală există 18 întreprinderi de exploatare a carierelor şi 42 întreprinderi
de prelucrare a diferitelor tipuri de materiale de construcţie, cu un număr mediu anual al
personalului de 10,2 mii persoane. Volumul producţiei industriale de exploatare a
carierelor după anul 1995 se află într-o anumită creştere. Pe parcursul anilor 1995-1997 a
sporit atât numărul întreprinderilor de extracţie a materialelor de construcţie, cât şi
producţia diferitelor produse minerale la întreprinderile de prelucrare. A sporit la fel
numărul de lucrători la întreprinderile din ramura extractivă (tabelul 27).
În ultimii 3 ani (1995-1997) unii indicatori ai dezvoltării producerii materialelor de
construcţie, spre deosebire de alte ramuri ale industriei, s-au aflat în creştere. Îndeosebi a
sporit în perioada dată producţia de ciment, extracţia unor materiale de construcţie (piatră
brută), producerea materialului de zidărie (tabelul 28).
Totodată, a diminuat esenţial producţia articolelor din beton, a ambalajului de sticlă
pentru conserve şi a sticlelor. Sporirea unor indicatori în ramura dată este legată de
investiţiile străine plasate în ultimii ani în unele întreprinderi, mai ales la uzina de ciment
din Rezina. Subramurile principale ale industriei de prelucrare a materialelor de
construcţii din republică sunt: Industria lianţilor. Cele mai importante materiale de
construcţii fabricate la întreprinderile din ramura dată sunt cimentul, varul şi ipsosul.
Cimentul este utilizat mai pe larg în lucrările de construcţie. El se obţine prin arderea unui
amestec de calcare, marne şi argile. În anul 1960 a fost dat în exploatare combinatul de
ciment şi ardezie din Râbniţa, mai târziu, uzina de ciment din Rezina şi fabrica de ipsos din
Bălţi. La Tighina a fost construită o fabrică de articole din vată minerală, utilizată pe larg în
lucrările de construcţie.
Industria articolelor de beton armat şi a materialelor de zidărie este
specializată în producerea panourilor pentru pereţi, piloni de spalier, blocuri-pereţi din
piatră naturală. Întreprinderile de acest profil sunt localizate la Chişinău, Bălţi, Tighina,
Tiraspol, Cahul, Râbniţa, Dubăsari, comuna Varniţa (jud. Chişinău). La întreprinderile date
paralel cu producţia de bază au fost însuşite noi tipuri de producţie: foi de ardezie, ţevi de
azbociment, obiecte din sticlă, plăci de făţuire.
Industria materialelor ceramice utilizează ca materii prime argilele. Se produce
ceramică pentru construcţii, cărămizi, teracotă. Centrele principale sunt amplasate la
Chişinău, Tiraspol. O fabrică de ceramică bazată pe tehnologii mai moderne a fost
construită la Ungheni.
Industria sticlei utilizează ca materie primă nisipurile cuarţoase. Ramura dată este
reprezentată prin 3 fabrici mari de sticlă amplasate la Chişinău, Tiraspol, Floreşti şi fabrica
de oglinzi din Chişinău. Toate aceste fabrici produc diferite obiecte din sticlă şi sticlă pentru
5
construcţii. Fabrica de sticlă din Chişinău construită cu ajutorul unor firme străine este una
din cele mai mari din Europa; ea produce practic toate tipurile de butelii. Sticla decolorată
produsă la această fabrică corespunde standardelor mondiale şi este rezistentă la
temperaturi ridicate. În baza unor contracte avantajoase cu firmele „Coca Cola" şi „Pepsi
Cola" întreprinderea livrează peste hotare sticle necesare pentru îmbutelierea băuturilor
răcoritoare.

4. Industria chimică.

Este una din cele mai tinere ramuri ale industriei republicii şi funcţionează în
principal pe baza materiilor prime de import. Ca factori de amplasare a ramurii date în R.
Moldova au servit: cerinţele economiei în producţia chimică, prezenţa unei baze tehnico-
ştiinţifice şi a forţei de muncă.
Cele mai mari întreprinderi ale industriei chimice sunt: Fabrica de produse chimice
pentru uz casnic din Chişinău, Fabrica de produse chimice din Durleşti, Fabrica de
reparaţie a anvelopelor din Chişinău, Combinatul de piele artificială şi articole tehnice de
cauciuc „Pielart" din Chişinău (fig. 18). Întreprinderi ale industriei chimice funcţionează la
fel la Tiraspol, Bălţi, Tighina. În unele localităţi mai mici au fost fondate filiale ale unor
întreprinderi chimice din Chişinău: orăşelul Otaci (jud. Edineţ), comuna Hlinaia (jud.
Dubăsari), comuna Cărpineni (jud. Lăpuşna).
Până la perioada de criză economică industria chimică s-a aflat într-o creştere
continuă. în perioada anilor 1980-1990 producţia industriei chimice a sporit aproximativ
de 1,5-2 ori. În anul 1990 se produceau articole din mase plastice - 13 mii tone, peliculă de
polimeri - 5,2 mii tone, lacuri şi vopsele - 11,7 mii tone, mărfuri chimice de uz casnic - 33,3
mii tone {Anuarul statistic..., 1998, p. 324). În perioada anilor 1990-1998 se observă o
diminuare la toţi indicatorii ramurii cu excepţia producerii medicamentelor, în proporţii
mai mari a diminuat producţia de lacuri şi vopsele, de detergenţi sintetici, a mărfurilor
chimice de uz casnic (tabelul 29).
în ultima perioadă industria chimică se orientează tot mai mult spre utilizarea
materiilor prime vegetale pe baza cărora se dezvoltă astfel de ramuri precum industria de
parfumerie şi cosmetică, farmaceutică şi microbiologică. Industria de parfumerie şi
cosmetică se bazează pe uleiurile extrase din plante etero-oleaginoase (levănţica, salvia,
menta). Cele mai mari întreprinderi de extracţie a uleiurilor eterice funcţionează în oraşele
Căuşeni, Leova, Cantemir ş.a. În anul 1995 a fost fondată firma „Viorica - Cosmetic", care
include Fabrica de Parfumuri şi Cosmetică din Chişinău, 21 gospodării specializate în
cultura plantelor etero-oleaginoase şi un Institut de cercetări ştiinţifice în acest domeniu. O
mare parte din producţia firmei „Viorica - Cosmetic" este exportată în multe state
europene.
Industria farmaceutică se bazează la fel pe uleiul din plantele etero-oleaginoase şi
diferite substanţe extrase din alte specii de plante. Ramura dată, care satisface parţial
necesităţile republicii, este reprezentată de 4 întreprinderi farmaceutice, care produc circa
30 denumiri de medicamente. Destul de solicitat este preparatul „Moldovit" (acid ascorbic
cu arome de fructe), care este recomandat în profilaxia şi tratamentul diferitelor boli
(anemia, paradantoza, infecţiile respiratorii acute, diferite avitaminoze).
În anul 1997 au fost fabricate preparate farmaceutice şi substanţe chimice
6
medicinale în valoare de 25,2 mln lei, adică de 2,5 ori mai mult comparativ cu anul 1995. La
ora actuală se preconizează construcţia unor minifabrici de prelucrare a topinamburului
pentru a obţine din el un preparat medical unic destinat vindecării mai multor boli:
diabetul zaharos, ateroscleroza, hipertonia, bolile de ficat etc. În ultimii ani se află într-o
anumită creştere producerea de antibiotice şi a preparatelor analgezice.
Industria biochimică, industrie care produce concentrate combinate şi biomicină
vitaminizată, aminoacizi, preparate enzimatice şi furajere destinate sectorului zootehnic.
Întreprinderile din ramura dată sunt amplasate în oraşele Bălţi, Tighina, Floreşti, Ungheni.

5. Industria mobilei şi de prelucrare a lemnului

Având resurse forestiere limitate, R. Moldova dezvoltă această ramură pe baza

lemnului importat, în cea mai mare parte din Rusia şi Belarus. întreprinderile din această
ramură sunt localizate pornind, în primul rând, de la prezenţa factorului de consum.
Producţia de mobilă este solicitată atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă
În anul 1999 la întreprinderile ramurii „Prelucrarea lemnului" volumul producţiei s-
a redus comparativ cu anul precedent cu 16%, inclusiv carton gofrat - cu 57%, blocuri de
ferestre şi uşi - cu 50%. În acelaşi timp, a crescut producţia ambalajului din lemn de 2,6 ori,
a parchetului - cu 8%, iar producţia de cherestea a rămas la nivelul anului precedent
{Buletinul statistic..., 2000, nr. 1).
Ramurile industriei mobilei şi de prelucrare a lemnului sunt:
industria cherestelei care produce scânduri, grinzi, lăzi, ferestre, uşi. Cele mai
multe întreprinderi producătoare de cherestea sunt amplasate în apropiere de calea ferată:
la Tiraspol, Tighina, Chişinău, Străşeni, Călăraşi, Ungheni, Bălţi. O astfel de amplasare este
determinată de faptul că lemnul este importat în republică cu transportul feroviar;
industria mobilei necesită să fie amplasată în centrele mari urbane şi totodată în
apropierea căilor de comunicaţie. Industria mobilei produce plăci aglomerate de lemn,
furnituri derulate şi decupate, furnituri pentru mobilă, un larg sortiment de mobilă. Cele
mai mari întreprinderi de producere a mobilei sunt amplasate la Chişinău, Bălţi, Tighina,
Tiraspol, Orhei, Drochia. Ele sunt înzestrate cu utilaj tehnologic modern, se înnoiesc în
permanenţă procesele tehnologice aplicate. Fabricile de mobilă sunt specializate în diferite
tipuri de producţie. Astfel, mobila cu carcasă se fabrică la combinatul de mobilă şi de
prelucrare a lemnului „Codru" din Chişinău, mobilă pentru bucătărie - la fabrica nr. 5 din
Tiraspol, mobilă pentru şcoli - la Drochia, mobilă de birou - la Orhei. Mobila se produce la
fel şi la un şir de întreprinderi mici din cadrul industriei locale, situate de regulă în centrele
judeţene. În ultimii ani au fost create noi garnituri de mobilă pentru sufragerie, dormitor,
bucătărie, antreu. În prezent R. Moldova exportă mobilă în multe ţări europene (România,
Bulgaria, Ungaria, Cehia, Germania). La Târgul Internaţional de la Plovdiv (1977) garnitura
de mobilă „Aurica" produsă de fabrica nr. 2 din Chişinău a fost distinsă cu medalia de aur;
industria de placaje produce plăci aglomerate din lemn (PAL) şi plăci
fibrolemnoase (PFL), care se întrebuinţează la fabricarea mobilei şi în alte scopuri. Secţiile
care le produc sunt localizate de obicei în cadrul combinatelor mari de prelucrare a
lemnului şi a mobilei (Chişinău, Bălţi, Tiraspol);
industria celulozei şi a hârtiei este reprezentată de combinatul de articole din
carton din Chişinău, care produce în cea mai mare parte ambalaj din carton, utilizând ca
7
materie primă în special maculatura.
În dezvoltarea industriei mobilei şi de prelucrare a lemnului la ora actuală şi în
perspectivă o mare importanţă au astfel de probleme: utilizarea raţională a deşeurilor; în
republică anual se acumulează circa 8,4 mii tone deşeuri lemnoase şi 2270 tone deşeuri de
hârtie şi carton, care pot fi utilizate în ramura dată; sporirea gradului de competitivitate a
producţiei, îndeosebi a celei de mobilă, în scopul extinderii exportului.

Bibliografie

1. Mâtcu M., Sochircă V. “Geografia umană a Republicii Moldova”. Chişinău “ARC”, 2001.
2. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2006, Chişinău, 2006.
3. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2007, Chişinău, 2007.
4. Breviarul statistic 2007. Moldova în cifre, Chişinău , 2007.
5. ***** Atlas Moldavskoi S.S.R. Moskva 1978.
6. ***** Atlas Moldavskoi S.S.R. Moskva 1990.
7. ***** Anuar Statistic de Comerţ Exterior. Departamentul analiză Statistice şi Sociologice a R.
Moldova. Chişinău 2004.
8. ***** Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chişinău 2005.