SISTEM DE EDUCAȚIE ÎN MAREA BRITANIE

Cum înscrii copilul la școală. În Anglia copiii se înscriu la școală până în luna martie a anului
școlar care va începe în prima săptămână a lui septembrie. Există două luni în care părinții pot cere un loc
într-o școală. Dacă vii după luna martie, ceri loc dar va trebui să aștepți până după începerea anului
școlar, pentru ca Autoritatea Locală de Învățământ din Primărie să știe exact ce locuri sunt disponibile și
unde. Înscrierea la școală se face pe “arii de acoperire” catchment areas, adică acolo unde locuiești. Pe
raza domiciliului ai, de obicei, mai multe școli primare și cel puțin una secundară. Poți cere să mergi și la
altă școală, mai departe, dar vei fi primit doar dacă există locuri disponibile, după ce toți din aria
respectivă au fost primiți.Părintele nu are nici un cuvânt de zis în alegerea clasei sau a profesorului.

Cât durează procesul de înscriere. Nu durează. Dacă ceri înscrierea în acele două luni, la final de
martie primești scrisoarea acasă cu școală care ți se alocă.

Structura de învățământ. Învățământul primar cuprinde 7 ani și are la catedră profesor de clasă.
În fiecare an ai alt profesor, rar se întâmplă să ai doi ani același profesor. Sistemul e gândit astfel încât
copilul să învețe să relaționeze cu diferiți adulți. Și ca profesorul să învețe să relaționeze cu cât mai mulți
copii și cu clase cât mai diverse ca an și dezvoltare. Profesorii pot preda anul acesta la anul Reception,
unde sunt copii de 4 ani și anul următor pot preda la anul 6 unor copii de 11 ani.
Primul an este Reception Year, urmat de anii 1-6. Avrștea sunt școlile primare. Există în unele
școli, înainte de Reception și Nursery, echivalentul creșei. Acolo sunt primiți copiii după vârsta de 3 ani,
când statul oferă un număr de 30 de ore gratuite pentru părinții care muncesc. Dacă ai bani, plătești și lași
copilul toată ziua, și atunci îl poți duce și mai mic.

Reception Year, învățarea deprinderilor de școală. Reception Year e foarte asemănător cu

școala, însă e mai mult o grădiniță. Totul e orientat pe învățarea prin joc. Învață litere, învață să numere
până la 100, învață despre natură, animale, științe, pe înțelesul lor.
Cel mai mult învață regulile de comportare în mediul școlar. Învață să meargă în șir indian. Da,
sună ciudat, însă aici copiii chiar merg în mod ordonat, unul după altul, oriunde merg prin școală. Aici nu
există alergat în școală decât la ora de sport. La Reception ei au 4 ani, unii 5, sunt mici și nu știu să
stea liniștiți, așa că asta sunt învățați de fapt. Au multe activități senzoriale, li se pun cădițe cu apa, nisip,
spumă de ras, cereale cu apă, gelatină, boabe de fasole, etc, în care ei să se bălăcească.

Autonomia directorului de școală. Fiecare director de școală e stăpân pe turta lui. El decide CUM
vrea să facă învățământ. Anii 1-2 sunt numiți Key Stage 1, anii 3-6 Key stage 2, sunt două etape de
învățare-dezvoltare. După anul 6 copiii se mută la școala secundară pentru următorii 6 ani.

Câți copii sunt în clasă? Depinde de zonă. Numărul maxim prevăzut de lege este 30 dar de obicei
sunt cam 25, pentru că se consideră că nu e ok să lucrezi cu prea mulți. Dacă apar elevi mulți, se mai
formează o clasă. Dacă nu mai există spațiu pentru altă clasă, elevii sunt îndreptați către alte școli.

Oră decentă de începere a cursurilor. Ora de începere a cursurilor este 9, însă copiii sunt
așteptați la școală la 8.40. Se aliniază în șir indian, fiecare clasă, pe terenul de sport. Profesorul sau
1
asistentul vine și își ia clasa și o conduce în interior. Dacă ajungi după ora 9 la școală, găsești poarta către
teren închisă, părintele trebuie să sune la ușa din față, să meargă la secretariat și să completeze un
formular cu motivul întârzierii.

Absență fără dovadă 5 zile. Aici nu există “absențe” numărate, există procent din timpul școlar în
care lipsești. Adică ai 85 la sută prezență, sau 90 sau 100%. Dacă copilul este bolnav, părintele trebuie să
sune dimineață la școală și să anunțe. Dacă n-ai sunat și copilul nu apare, sistemul îți trimite sms pe
telefon “copilul dvs a lipsit la înregistrare azi”. În principiu trebuie să explici ce are copilul și e suficient.
În cazul în care copilul e atât de bolnav încât necesită mai mult de 5 zile școlare de pauză, atunci va trebui
să aduci o notă de la medicul de familie. Asta e la fel și la job, poți lipsi medical o săptămâna fără să
aduci dovadă, mai mult de atât necesită dovadă. Dacă copilul lipsește mai mult de o săptămână și nu ai
dovadă medicală, poți fi amendat cu 60 de lire per cap de părinte pe săptămână . Asta se face prin
intermediul unui judecător.

Programul zilei. Programul nu e pe alese, e același în sensul de Math și Literacy dimineață, dar în
rest activitățile depind de profesor, de profesorul de limbi și cel de sport. Joia după amiază se cheamă
PPA, este ședința de planificare săptămânala a profesorilor și conducerii, timp în care copiii fac activități
amuzante (pe care și le aleg dintr-o lista la începutul semestrului) cu asistenții de profesor. Pot fi activități
sportive, înot, arte, dansuri.

After school și activități extra. După școală, copiii fie pleacă acasă, fie rămân la cluburi. După ora
4 școala oferă “Afterschool Club”, contra cost, unde pot sta până la ora 6 și primesc și cină. Dimineață de
la 7.50 există “Breakfast Club”, tot contra cost, pentru părinții care trebuie să meargă mai devreme la
muncă. Sumele sunt mult mai mici decât dacă plătești o bonă, însă nu toate școlile oferă așa ceva.
Cursuri opționale nu există, tot ce este în școală este gratuit. Se cer bani dacă sunt duși cu trenul
undeva, pentru excursii sau donații.

Pauzele și masa. În timpul zilei sunt două pauze. Una de 15 de minute la ora 10 și cea de prânz,
care la noi are doar 30 de minute pentru că directoarea a decis că celelalte 30 sunt mai bine folosite ca oră
de sport zilnică pentru copii. Adică fac sport organizat zilnic, în loc să alerge de nebuni la prânz. În prima
pauză există un “tuck shop” în sala de sport, adică li se oferă, contra cost un fel de mic dejun. Pâine
prăjită, sticluțe cu lapte, cutiuțe cu cereale, etc. În rest, aleargă afară pe pajiște.
La prânz, cei care doresc masă de la cantină (contra cost, circa 2 lire pe zi) se aliniază și merg la
cantină, în două serii. 12 și 12.30. Cei care au pachet de acasă, rămân în clase și își mănâncă mâncarea.
După ce termină de mâncat merg afară la joacă. La finalul seriei, se sună din fluier, ei se aliniază pe clase,
profesorul vine și îi ia înapoi în clasă. În clasă se face prezența din nou ca să știe sigur că toți copiii sunt
la locul lor și niciunul nu e pierdut pe undeva.
Ce mănâncă copiii. Cantina oferă mâncare preponderent organică, gătită la față locului. Nu se
folosește sare deloc, li se oferă două variante, cu carne sau vegetariană, copiii aleg dimineață la
înregistrare ce variantă doresc în ziua aia. Părinții au meniul dat de la școală, există meniu pe 3
săptămâni, apoi se reia de la capăt. Joia e mereu ziua cu pizza iar vinerea mereu cea cu fish fingers și
chips. În rest, carne cu legume diverse și un desert. Cei care au pachet de acasă sunt urmăriți să nu aducă
dulciuri concentrate. Adulții care îi supraveghează trebuie să vadă dacă vreunul nu are mâncare destulă și
ce se întâmplă cu mâncarea lor.

2
 Vacanțele. Sunt mult mai puține ca număr de zile. Cursurile sunt structurate în term (semestru)
împărțit în două – half term – despărțite de o săptămâna de vacanță, în așa fel încât să nu existe mai
mult de 6 săptămâni consecutive de cursuri. După ce am observat copiii din școală, pot spune cu mâna pe
inimă că în săptămâna 5 sunt toți obosiți și agitați.
În ultima săptămână e cu relaxare și cu activități distractive. Așadar, școala începe la început de
septembrie și continuă până prin noiembrie, când e prima vacanță. Apoi de Crăciun 2 săptămâni, de Paște
2 și încă două half termuri, una în februarie și una în mai. Școala se termină după 20 iulie. Vacanța de
vară are doar 6 sau 7 săptămâni.

Programa. Copiii învață cu capul, nu din manuale. Profesorii au libertate asupra tematicii și
modului de predare. Programa este structurată pe “core subjects”, care în cazul școlilor primare înseamnă
Literacy și Math și restul de subiecte care variază de la muzică la design și tehnologie, IT, geografie,
istorie, arte, limbi străine și educație religioasă. Pe fiecare semestru ei au o “temă”, o poveste, un subiect
mai mare în jurul căruia se construiesc toate “materiile”.
Profesorul are un ghidaj despre ce anume trebuie să știe un elev la finalul anului, însă el (și școala,
prin directorul care compune politica de studiu), are libertatea să facă treabă cum crede de cuviință. Cu ce
vrea el. În ce fel vrea el.
Copiii nu au “manuale” sau cărți. Au caiete, unde profesorul le lipește foi cu activități sau unde
scriu ei, în funcție de moment sau cerință. Copiii au în fața lor un om care le explică lucruri. Li se dă
inițial un “cold task”, adică niște întrebări despre ceva ce ei n-au învățat la școală. Ca să vadă profesorul
ce știu ei, ce înțeleg ei din treaba aia. Apoi, vreo lună sau două, li se predă chestiunea cu pricina, după
care primesc “hot task”, adică din nou, întrebări despre respectivul subiect. Și se observă progresul. Sau
stagnarea, după caz.

Zilele de tranziție. Anii Reception și 6 au zile de tranziție în iunie. Copiii care vor urmă să intre la
școală în toamnă, vin o zi la școală alături de ceilalți copii pentru a cunoaște profesorii, personalul, pentru
a vedea clasele și a nu fi speriați în septembrie. Cei de anul 6 au zile ale porților deschise la toate școlile
secundare din oraș, pot merge acolo să le vadă, să aleagă. După ce au ales, merg la școala aleasă o zi, la
final de an, în vară, la cursuri.
Deasemenea, există zile de tranziție pentru toți copiii din școală, tot în vară, fiecare clasă merge
cu un an mai sus, să-și cunoască următorul profesor, pe cel pe care îl vor avea în toamnă. Petrec întâi o
jumătate de zi cu el, apoi o zi întreagă, fac activități amuzante iar profesorii se dau peste cap să îi
cucerească pe copii, să îi facă să aștepte cu mare bucurie începerea școlii în toamnă.

Sistemul de notare și evaluare. Pentru elev nu există sistem de notare. El nu primește note, uneori
au fișe de activități cu punctaje pe care și le calculează singuri. Criteriul principal e cel al
PROGRESULUI. Asta se măsoară în mod principal aici. Există și criterii detaliate pe fiecare materie, pe
fiecare etapă de învățare, semestru, astea se cheamă “trakers” și le au doar profesorii.
La final de an, părinții primesc o scrisoare unde li se spune scorul total al copilului la Math,
Reading și Literacy. Are 3 puncte: 1 – sub așteptările vârstei, 2- în grafic cu așteptările vârstei și 3 – peste
așteptările vârstei, învățare în profunzime. Într-un an ai 2 ședințe cu părintele, unu la unu sau și cu
copilul dacă acesta dorește. 10 minute. Ți se arată caietele de la școală (pe care le primești acasă la final
de an), ți se spune ce face copilul. Personalul este instruit să sublinieze părțile pozitive, nici un părinte nu

3
e chemat acolo să fie tras de urechi, e chemat să i se spună ce e bine, cât s-a progresat și unde mai e
nevoie să insistăm.

Uniforma. Toate școlile au uniformă personalizată care este sfântă. Nu poți merge la școală
îmbrăcat cu altceva. Uniforma constă în pantaloni negri sau gri închis, fustă idem, pantofi negri neapărat
închiși. În sus, tricou alb polo și pe deasupra cardiganul cu inscripția școlii.
Pentru vară, băieții au pantaloni scurți iar fețele rochițe subțiri, pepit, fie cu roșu, fie cu verde.
Uniforma pentru sport e pe bază de tricou roșu și pantaloni negri. Plus adidași. Sportul e dus lunea și
rămâne la școală până vineri când e adus la spălat.
Personalul auxiliar are, de asemenea, uniformă. Doar profesorii, directoarea și secretariatul se
îmbracă cum vor ei, în rest adulții școlii trebuie să fie recunoscuți de copii. Toți au legitimație de gât în
permanență. Părinții sunt primiți în școală oricând, dar trebuie să sune la ușă și apoi să primească un
abțibild cu “vizitator” pe care să îl pună în piept. Cine circulă altfel prin școală e considerat intrus și luat
la întrebări.

Siguranța în școală. Fiecare accident (lovitură, zgârietură) e notat într-un caiet special. Există
cameră de prim ajutor și tot personalul are training în acordarea primului ajutor copiilor. Loviturile la cap
sunt extrem de importante, copilul primește îngrijiri, un abțibild în piept pe care scrie “m-am lovit la cap”
și ora la care s-a întâmplat, precum și o scrisoare pentru părinte, scrisoare în care sunt explicate
simptomele unei contuzii serioase și când trebuie dus copilul la spital.
Dacă se întâmplă un accident mai serios în școală, e chemată imediat Ambulanța, care trimite
imediat un echipaj mai mic, cu mașină mică, să evalueze situația și dacă e cazul, mașină mare pentru
transport la spital. Totul se întâmplă foarte repede.

Angajații școlii, curați ca lacrima. Dacă un copil fuge din școală, școala nu mai poate face nimic
decât să anunțe Poliția, care se ocupă de asta. Au fost momente în care au ridicat un elicopter în aer în 10
minute, că să găsească copilul fugit. Deasemenea, se anunță părinții care trebuie să lase tot și să se
prezinte la școală sau la Poliție, să preia copilul.
Când te angajezi în școală trebuie să aduci cazierul pe ultimii 5 ani. Există o listă națională a celor
care au făcut infracțiuni legate de siguranță copiilor, a tinerilor, bătrânilor sau oamenilor cu handicap.
Dacă faci orice, ești trecut pe listă și nu te mai poți angaja niciodată într-o instituție unde există
categoriile respective. Și cred că nici alții nu-s așa dornici să te mai angajeze vreodată.

Accent pe individualitate și puterea de a alege

Aptitudinile sunt încurajate. Copiii sunt îndrumați către pasiunile lor personale, au de multe ori
activități care implică să aleagă ei ce vor să facă. Majoritatea chestiilor pe care le fac le aleg. Dacă
profesorul de sport îl vede că are înclinație către anumite sporturi, îl îndruma către cursuri din afară școlii,
și tot așa.

Despre teme și copiii care nu învață. Copiii care nu invata… nu învață. Sunt ajutați să învețe, se
insistă, se lucrează cu ei separat, părinții sunt chemați la ateliere și consiliere. Dacă nu își fac tema
săptămânală și-o vor face în pauze la prânz la școală. Dacă nu citesc zilnic, vor citi la prânz la școală, sau
în alte momente. Fiecare elev are un caiet de lectură în care părintele trebuie să semneze zilnic câte pagini
din ce carte a citit copilul. Este extrem de important să citească zilnic.

4
 Tema este săptămânală, până în anul 4 inclusiv, se da o săptămâna la Math una la Literacy, din
anul 5 se da la ambele. Tema e primită vinerea și se predă la școală în miercurea următoare. De cele mai
multe ori copilul are capacitatea să o rezolve singur, fără ajutor sau cu foarte puțin ajutor din partea
părinților. Rezolvarea nu durează (în anul 5 când sunt două materii) mai mult de 30 de minute.
Despre ora de religie. Anglia este un stat non-laic, în care biserica este parte din stat. Însă religia
nu este obligatorie. Dacă nu dorești, ei au grijă ca copilul să facă altceva în orele respective.
Ziua începe cu Assembly care este adunarea tuturor copiilor din școală în sală de mese. Li se
povestește despre bine, rău, morală, etică, etc. Mai puțin despre Iisus sau alte chestii. Li se dau exemple
de pilde din Biblie, din cele pline de morală. Prietenie. Bunătate. Corectitudine. Iertare. La clasă studiază
și alte religii, de la Islam la Iudaism. Sunt duși de două ori pe luna la biserica din cartier unde li se
povestesc lucruri. Sunt duși la moschee și li se explică cultul. Vor să îi ducă și la Templu și la alte culte,
ca să îi învețe despre diverse religii. În fiecare clasă există un colț pentru citit (o mini-căsuță din lemn,
plină cu cărți) și un colț de reflectare, legat de chestiile religioase.

Comunicarea cu profesorii și conducerea școlii. Există newsletter săptămânal, există sistemul

informatic care transmite sms-uri și există secretariatul care dă mailuri.
În plus, profesorii trimit prin copii scrisori aproape zilnic. Pentru diverse activități, informări,
invitații să mergem în clasă să îi vedem la anumite activități, etc. Dimineață când îl duci sau după amiază
la ieșire, profesorul stă de vorbă oricât dorești, despre orice legat de copil sau școală. Directoarea poate fi
găsită acolo toată ziua, stă de vorba cu orice părinte vine la ea, nu există să trebuiască “programare”.

Consiliere psihologică. În școală există mai mulți adulți specializați în așa ceva și oricum toți
profesorii au studii în sensul asta. Există Safeguarding Manageri, adică câțiva oameni din conducere care
trebuie să urmărească cazurile sociale și să fie atență ca acei copiii să nu fie în pericol acasă. De câte ori
este un caz de genul asta anunțat la nivel național – copii omorâți sau neglijați de părinți sau familie, se
face ședința și se discută despre el. Se fac traininguri bi-anuale despre așa ceva, întregului personal.
Family Workers sunt cei care țin legătura cu familiile, care își oferă ajutorul în diverse moduri, de la a
oferi haine din donații, mâncare sau consiliere familiilor care nu știu sau nu pot crește copiii în mod
corect sau eficient.

Copiii cu nevoi speciale și copiii cu probleme de disciplină. Unul dintre departamentele școlii
este chiar Special Education Needs. Oamenii care lucrează aici au studii speciale în domeniu, o calificare
în plus. Copiii sunt învățați de mici că violența este interzisă, însă cei care chiar au probleme psihice (și
sunt mulți) trebuie manevrați într-un anumit fel iar personalul e instruit în sensul asta.
Există o cameră specială cu saltele și pe pereți, unde sunt duși când au o criză majoră în care sunt
în pericol de a face rău cuiva sau lor. Se întâmplă că doi adulți să trebuiască să îi care până acolo, sunt
antrenați să îi ducă de brațe în așa fel încât să nu le rupă nimic și să scape și ei ne-răniți și copilul întreg.
Copiii nu sunt certați, admonestați sau pedepsiți dacă au crize de felul asta.