„Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte „

Basmul este creația populară în versuri sau în proză, în care sunt prezentate întâmplări fantastice cu
ajutorul unor personaje fantastice. Acestea participă la eterna luptă dintre Bine și Rău, confruntare din
care iese învingător Binele.

Consider că textul Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte este un basm pentru că se înscrie în
definiție și pentru că respectă caracteristicile acestei specii. Textul ne prezintă drumul inițiatic al
personajului principal, Făt Frumos, spre atingerea absolutului. Conceptul de viață fără de moarte se
regăsește în diferite opere filozofice ca fiind o dorința permanentă a umanității. Traseul este plin de
obstacole de care eroul trece cu brio și schimbă valențele personajelor negative în personaje donatoare
și adjuvante.

O primă trăsătură care ilustrează ideea că textul este un basm este formula inițială „A fost odată ca
niciodată”. Ea plasează evenimentele într-un timp mitic, îndepărtat, neprecizat, amintindu-i cititorului că
pășește pe un teritoriu fantastic. În basm, nici locul nici timpul nu sunt definite, o sugestie a faptului că
evenimentele prezentate au un anumit grad de generalitate. Formula mediană “se duseră, se duseră și
iară se mai duseră” are rolul de a-l ține pe cititor conectat la evenimentele basmului). Formula finală, de
tipul - „și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa” – sugerează că naratorul popular anunță
ieșirea din ficțiune și revenirea la realitate.

„Motivul initial – a promite copilului o zana ca sa inceteze de a plange – care revine adesea in povestile
noastre, nu l-am intalnit in niciuna dintre colectiunile straine de basme (subl. n.). El merita dar o
atentiune cu atat mai mare cu cat pentru unele din variantele acestui grup n-am putut da versiuni
paralele la alte popoare”.

Dar imparatul din poveste nu stie la inceput de exceptie si fagaduieste pruncului regula. Ii fagaduieste
stapanire lumeasca: „Taci, dragul tatei, ca ti-oi da imparatia cutare si cutare”; dar pruncul nu tace. „Taci,
fiule, ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat”; dar pruncul nu tace si refuza sa se nasca,
pentru ca tot ce i se ofera astfel este doar integrarea sa in randuiala simpla, a devenirii intru devenire.

Atunci parintele arunca vorba, nesabuita si fara acoperire din parte-i, dar care stie, sau macar simte, ca
poate fi ispititoare pruncului, devreme ce il scoate din randuiala obisnuita: „Taci, fatul meu, ca ti-oi da
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. Atunci abia, cand afla intru ce trebuie sa se nasca,
pruncul „tacu si se nascu”.
O altă trăsătură specifică acestei specii epice este reprezentată de personajele fantastice calul Pegas,
Gheonoaia, Scorpia, Zânele.

In fragmentul dat/in textul dat se întâlnesc și câteva motive specifice basmului, cum ar fi: infertilitatea,
împăratul fără urmaș, calul fermecat, motivul interdicției, motivul încălcării interdicției, motivul
călătoriei, motivul probelor, motivul izbânzii și motivul răsplății.

Numerele simbolice sunt și ele specifice basmului: trei, șapte, doisprezece. Cifra trei, mai ales, are o
importanță deosebită, pentru că ea structurează și narațiunea basmului. Protagonistul trece de trei
probe, este ajutat de trei ori.

Spre deosebire de celelalte basme, cel citat se diferențiază prin finalul demoralizator. Binele câștigă
lupta cu răul dar nu și cu răul suprem, moartea.