Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea personajului Făt- Frumos din basmele

,,Făt- Frumos din lacrimă”de Mihai Eminescu(basm cult)


şi
,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte”
cules de Petre Ispirescu(basm popular)
Două dintre cele mai frumoase basme ale românilor sunt ,,Făt- Frumos din lacrimă
,,de Mihai Eminescu şi ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,, cules de Petre
Ispirescu. Ele se aseamănă prin faptul că eroi sunt nu numai oameni ci şi fiinţe himerice , cu
puteri supranaturale. Ceea ce le deosebeşte este că unul este un basm cult, pe când celălalt
este popular, chiar creaţia poporului român.
Personajul central al celor două basme este Făt -Frumos eroul care întruchipează
binele şi care tot timpul vine în conflict cu răul. În basmul ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
fără de moarte,, intâlnim elemente de filozofie folclorică românească şi recunoaştem ceva din
filozofia mioritică, din concepţia omului din popor despre rostul omului în univers , despre
viaţă şi moarte. Mihai Eminescu pastrează din basmul popular numai filonul epic si
elementul fabulos, dar spre deosebire de creaţia folclorică scriitorul foloseşte tehnica
detaliului pentru conturarea romantică a portretelor, pauza descriptivă pentru creionarea
peisajelor, precum şi pentru descrierea palatelor şi castelelor împărăteşti. Limbajul basmului
eminescian este aşadar artistic, în maniera specific eminesciană, cu metafore si epitete
surprinzătoare, "şerpii roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor", "aurul nopţii"; comparaţii,
"Florie triste şi turburi se nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit", "Luna limpede înflorea ca o
fată de aur pe seninul cel adânc al cerului", "lacrimi curate ca diamantul". De remarcat în
acest basm prezenţa astrului tutelar eminescian, luna, care observă şi participă la toate
întâmplările, ocrotind iubirea, precum si mitul, "visa in vis că Maica Domnului desprinsese
din cer doua vinete stele ale diminetii..." care sugereaza starea spirituală superioară a iubirii.
Fiecare din cele două basme ne aduce un motiv larg răspândit cel al împăratului fără
urmaş, care îşi dobândeşte copilul în mod miraculos.Dacă unul din copii se naşte din
lacrimile mamei sale, celălalt vine pe lume cu ajutorul leacurilor primite de împărătesă şi
după promisiunea făcută de părintele său că va primi Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte.
Făt-Frumos din lacrimă creştea într-o lună cât alţii într-un an", avea puteri
supranaturale, ca atunci când, aruncând buzduganul în sus, "despică bolta cerului", apoi îl
prinde "pe degetul mic si buzduganul se rupse-n două".
Spre deosebire de alţi Feţi-Frumoşi, eroul eminescian împrumută trăsăturile flăcăului de
la ţară, care se îmbracă în straie populare, ştie să cânte dumnezeieşte la fluier doine şi hore.
Făt-Frumos din lacrimă parcurge un drum iniţiatic, trebuind să treacă probele necesare unei
experienţe de viaţă pentru a-şi putea întemeia o familie şi conduce o împărăţie. Ceea ce-l
particularizează este farmecul pe care-l exercită voinicul asupra fetelor, care-i devin devotate
şi prietene de nadejde, ajutându-l să învingă piedicile.
Făt-Frumos din basmul popular se hotărăşte să-şi caute singur ceea ce tatăl său i-a
promis la naştere şi care pare în lumea reală imposibil de găsit. Personajele care ies în calea
eroului din basmul ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,, sunt învinse de acesta cu
săgeţile trase de voinic iar Gheonoaia chiar încearcă să-l răsplătească pe Făt- Frumos
oferindu-i pe una din ficele ei de soţie. Dar eroul refuză iubirea şi îşi urmează drumul spre
îndeplinirea dorinţei imposibile.Pentru a învinge forţele răului întruchipate de Gheonoaie şi de
Scorpie eroul este ajutat de cal. El îşi dovedeşte calităţile excepţionale , vitejia ,curajul,
stăpânirea de sine care-l ajută să învingă piedicile care-i stau în cale .
Dacă în alte basme vin în ajutorul lui Făt-Frumos -calul, alţi voinici, Sfânta Duminică
ori gâze şi insecte - ca răsplată a bunătăţii şi ajutorului dat de acesta ,în basmul ,,Făt-Frumos
din lacrimă,, femeile sunt cele care îl sprijină cu loialitate, chiar impotriva propriilor părinţi.
Astfel, întâlnind pe frumoasa fiică a Mumei Pădurilor, de care flacăul se îndrăgosteşte
fulgerător, aceasta îl ajută s-o învingă pe mama ei, sfătuindu-l să schimbe între ele cele două
butii, una cu apa, una cu putere, iar după ce el o răpune pe bătrână "şi-i risipi creierii", fug
amândoi la curtea tânărului împarat. Fata Genarului îl ajută şi ea împotriva tatălui ei, de
această dată, iar sluga babei ce avea iepe fermecate îl sfătuieşte cum să-i răpună stăpâna. Deşi
eroul se dovedeşte că are puteri supranaturale în basmul lui Eminescu ,este răpus de Genar
şi transformat mai întâi în cenuşă şi mai apoi în izvor şi cu ajutorul divinităii revine ,,ce-a fost
mai înainte,,.
Personajul principal din basmul popular reuşeşte să-şi îndeplinească dorinţa chiar dacă
ultima încercare se dovedeşte a fi cea mai dificilă , deoarece cea mai sălbatică ameninţare
este a sălbăticiunii însăşi, căci tocmai în preajma palatului unde locuieşte ,,Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte ,,-,,Stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume,ziua şi
noaptea păzesc cu nedormire,(...)
Iar pentru că cu dânsele nu este chip a te bate…,, . Dar sunt salvaţi şi el şi calul de
,,doamna palatului ,,care iese şi le dă mâncare lighioanelor pădurii. Eroul basmului găseşte pe
aceste locuri ceea ce căutase Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Iată că femeile
care locuiau în palat îl rugară să locuiască de aici înainte cu dânsele căci ,,ziceau că li se
urâse şezănd tot singurele,,. ,,Ce stranie vorbă şi aceasta adevărată şi ea undeva,,.(C.Noica).
Numai că urâtul lor de-o veşnicie nu putea fi încă , din prima clipă, urât şi pentru Făt-
Frumos.De aceea ,,el nu aşteptă să-i mai zică odată, şi primi cu toată mulţumirea ca unul ce
aceea şi căuta,,. ,,Asta au căutat statornic oamenii în fond ,tinereţe fără bătrâneţe şi au cerut
de la fire, de la zei, de la medicină ,de la astrologie sau de la biofizică, să le dea zile fără
număr,,.(C.Noica) Basmul nu se opreşte odată ce eroul găseşte fericirea. Firul epic ne
conduce mai departe spre a vedea ce se întâmplă cu cei ce pierd numărătoarea zilelor.După ce
le istorisi celor trei surori prin câte a trecut până să ajungă la ele, după ce se căsători cu cea
mai mică dintre surori, mirele pământesc trebui să mai iasă din palat să-şi umple timpul cu
ceva.Cele trei surori ,,Îi deteră voie să meargă prin toate locurile de prinprejur, pe unde va
voi… ,, numai pe ,,Valea Plângerii,, nu ,,căci nu va fi bine de el,,. Alergând după vânat
păşeşte în ,,Valea Plângerii,, şi ,,îl apucă un dor de tatăl şi de mumă-sa,,Toate rugăminţile
celor trei surori şi a calului nu-i pot potoli dorul de părinţi. Calul îl ajută să se întoarcă .Dar
locurile cunoscute se schimbaseră ,,, trecuseră ani şi veacuri iar istoria adusese cu ea
civilizaţia, spune basmul nostru folcloric,,(C.Noica)În cele din urmă ajuns la,,palaturile în
care se născuse,, ciclul destinului se încheie omul se transformă în ţărână. Sfârşitul basmului
nu este unul fericit , Făt –Frumos îşi găseşte sfârşitul care de altfel este unul firesc în lumea
reală.
Întorcându-ne la basmul ,,Făt Frumos din lacrimă,, observăm că şi eroul central al
acestuia se confruntă şi cu alte încercări grele după ce Dumnezeu îl readuce la statutul de
om. Reuşeşte să o păcălească pe baba care este nevoită să-i dea calul cu şapte inimi, reuşeşte
să o răpească pe fata Genarului şi să o ducă împăratului.
Ideea centrală a basmului eminescian este una filozofică întâlnită în întreaga sa
creataţie, aceea că iubirea constituie o treaptă spre cunoaştere, spre fericire .Făt-Frumos din
lacrimă este viteaz, curajos si luptă pentru valori morale superioare, adică în numele iubirii,
pentru implinirea cuplului erotic, dar şi în numele prieteniei adevărate, aducându-i "fratelui de
cruce" iubita .Întoarcerea lui la iubita sa Ileana , este un prilej de bucurie şi fericire care este
umbrită de pierderea luminii ochilor, orbiţi de plâns ai tinerei împărătese.Tot o minune
divină îi readuce lumina ochilor,,Maica Domnului desprinse din cer două vinete stele ale
dimineţii şi i le aşezase pe frunte. A doua zi, deşteaptă. ea vedea…,,
Basmul cult spre deosebire de cel popular are un final fericit care ne spune,,Şi se făcu
nuntă mândră şi frumoasă ,cum n-a fost alta pe faţa pământului. Ş-au trăit apoi în pace şi în
linişte mulţi ani şi fericiţi…,,
Observăm că funcţiile basmului (cum le numeste V. Propp) sunt respectate: situaţia
iniţială, plecarea eroului de acasă, paguba (lipsa) adusă de un raufăcător, încercările prin care
trece personajul pozitiv, lupta lui cu răufăcă torul, victoria eroului, întoarcerea acasă şi nunta.
În basmul cult, autorul îmbogăţeşte schema basmului folcloric, în conformitate cu
viziunea sa artistică sau cu propriul său stil.
Dacă în basmul,,Făt –Frumos din lacrimă ,, Eminescu ne aduce în prim plan ideile
sale filozofice - că iubirea constitue o treaptă spre cunoaştere , eternizarea omului prin
iubire ,scurgerea ireversibilă a timpului, haosul primordial,- în basmul ,,Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte,, semnificaţia basmului ne aduce în prim plan înţelepciunea
populară care ne spune că omul nu poate deroga de la statutul său de fiinţă muritoare , pentru
că încercarea de a eluda moartea , echivalează cu depăşirea omenescului .Omul devine
nemuritor doar prin capacitatea sa de a dărui semenilor săi, fericire şi de a fi prin aceasta, el
însuşi fericit.