Sunteți pe pagina 1din 4

FREINET

Cine a înființat Sistemul Freinet?


Célestin Freinet (15 octombrie 1896, Gars, Alpes-Maritimes - 08 octombrie 1966) a fost un
pedagog francez remarcabil și reformator educațional. Zilele sale de şcoală au fost profund
neplăcute pentru el, acestea afectând metodele sale de predare și dorința de reformă.
Metodele de predare ale lui Freinet au fost în contradicție cu politica oficială a
Consiliului Național de Educație, el dându-şi demisia în 1935, pentru a începe propria școală în
Vence.
După 1989, o a doua formă de învăţământ alternativ propusă sistemului tradiţional este
Pedagogia Freinet.
Caracteristici ale Sistemului Freinet
“Pregăteşte copiii şi adolescenţii de azi să fie capabili să acţioneze în lumea de mâine”
 acceptarea curriculumului naţional şi a documentelor acestuia (plan de învăţământ,
programă şcolară);
 utilizarea documentelor şcolare prevăzute pentru învăţământul clasic, cât şi a
documentelor specifice alternativei: planul individual de muncă al elevului (săptămânal,
semnat de elev, cadru didactic şi părinte) şi planul colectiv de muncă, afişat în clasă;
 îmbinarea tehnicilor Freinet cu metodele şi procedeele tradiţionale;
 evaluarea cunoştinţelor, competenţelor, abilităţilor şi deprinderilor prin modalităţi
specifice: autoevaluarea, coevaluarea şi socializarea. La şcoală, aprecierea activităţii
copilului nu se face prin note, ci prin sisteme de punctaj pe bază de coduri de culori, etc.,
în funcţie de deciziile luate în adunarea cooperativă a clasei, de comun acord cu elevii şi
cadrul didactic. Toate aceste sisteme de punctaj pot fi convertite în note sau calificative,
în funcţie de nivelul şi ciclul de învăţământ;
 organizarea cadrelor didactice în echipe, pe nivele de învăţământ, în cadrul aceleiaşi şcoli
sau localităţi, după caz. Aspecte fundamentale, specifice alternativei Freinet, se realizează
cu tenacitate prin activităţi bine concepute şi ingenios conduse.
Pedagogia Freinet în România
 Respectă curriculum-ul naţional
 Face parte din subsistemul învăţământului alternativ de stat
 Este aplicată:
 În învăţământul - preşcolar şi primar(reţea învăţământ alternativ)
- gimnazial si liceal (tehnici Freinet)
- în activităţi extracurriculare
- tabăra internaţională
- ŞCOALA DE VACANŢĂ FREINET
Care este misiunea pedagogiei Freinet?
 Să formăm oameni în loc să fabricăm elevi, să favorizăm luarea de cuvânt, să-i
incităm la exprimare liberă, să împărţim puterea, să cooperăm, să facem un jurnal
şcolar, să deschidem şcoala spre lume, să facem corespondenţă, să dăm un sens
muncii, să organizăm acţiunea în vederea învăţării, să adaptăm şcoala la copilul
de azi.
 Pedagogia Freinet este o pedagogie cooperativă unde copilul-autor are locul său
bine definit şi care pune în practică metoda naturală de învăţare prin tatonare
experimentală. Şcoala Freinet este o şcoală deschisă spre viaţă şi pentru viaţă, o
şcoală unde fiecare este primit, recunoscut, ascultat, respectat.
Principiile pedagogiei Freinet
 Pedagogia Freinet este o şcoală modernă care pregăteşte copii de azi să trăiască în lumea
de mâine şi e fondată pe valori universale: responsabilitate, autonomie, cooperare,
întrajutorare. Este centrată pe copil luând în considerare cele trei componente ale
personalităţii sale: unicitate, diversitate, globalitate.
 De aici decurg cele patru principii ale alternativei pedagogice Freinet :
Pedagogie centrată pe copil
 “Veţi fi la nivelul copiilor. Îi veţi vedea cu ochi, nu de pedagog şi de şef, ci cu ochi de
om şi de copil şi veţi reduce imediat, prin acest fapt, distanţa periculoasă care există, în
clasele tradiţionale, între copil şi profesor” spune Freinet.
 Coborât de la catedră, educatorul este mai prezent şi mai important, căci el trebuie să
creeze neîncetat. El nu mai are alte mijloace de a se impune decât iradierea persoanei
sale, credibilitatea, valoarea sa.
Educatorul urmează să se adapteze la trebuinţele copilului, să ia în considerare interesele şi
înclinaţiile sale. Acesta ajută şi nu controlează, ameninţă, atenţionează sau pedepseşte.
Pedagogia muncii motivate
 Educaţia trebuie să-şi găsească motorul esenţial în muncă creatoare, liber aleasă şi
asumată. În cucerirea autonomiei fiecare trebuie să înveţe să-şi fixeze singur obiectivele,
în loc să aştepte să-i fie mereu impuse din exterior.
 Aceasta trebuie să aibă drept punct de plecare copilul real cu nevoile sale fireşti,
efortul celui educat fiind comparat cu respiraţia voluptoasă a aerului sonor „al unei
dimineţi de primăvară”. Şcoala trebuie să asigure continuitatea cu valorile trecutului.
Pedagogie personalizată
 Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei Freinet care
vizează plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând seama de achiziţiile sale,
de ritmurile şi de capacitatea sa de a deveni actor al propriei învăţări.
 Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci acceptat ca atare, cu personalitatea lui.
Pedagogie a comunicării şi a cooperării
 Libera exprimare nu este invenţia unui copil deosebit de creativ, ea este manifestarea
însăşi a Vieţii.
 Libera exprimare pedagogică trebuie să permită fiecăruia să-şi redea sentimentele,
emoţiile, impresiile, cugetările, îndoielile.
 Toţi copiii, dacă n-au fost încă descurajaţi, percep nevoia şi dorinţa de a se exprima, de a
comunica între ei cu instrumentele de care dispun (vorbirea, scrisul, desenul etc).
Rolul cadrului didactic/ a educatorului în sistemul Freinet
 Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe rezolvarea unor
probleme de către grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în
grupuri mici este considerată drept mijlocul fundamental de educaţie. Formarea
grupurilor se face la alegerea copiilor şi dureaza 3-4 saptamâni. Neintervenţia
educatorului îi va permite copilului să conştientizeze pentru prima dată valoarea sa ca
membru al unui grup ca şi valoarea celor cu care colaborează.
 În acest caz, rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare
educaţiei, asigurarea şi mentinerea climatului de încredere, precum şi cultivarea încrederii
în părerile celorlalţi. În cea mai mare parte, educatorul este doar un observator atent care
dirijează şi coordonează activităţile elevilor săi.
Procesul didactic abordat de Pedagogia Freinet
1. Instrumentele Pedagogiei Freinet
 În cadrul alternativei Freinet, instrumentele reprezintă toate materialele şi mijloacele care
se utilizează în activitatea didactică. Rolul lor este de a scoate elevul din constrângerea
relaţiei elev-dascăl şi fac posibilă o relaţie triunghi (elev-dascăl- instrument) ce implică
dispariţia poziţiei faţă în faţă între elev şi dascăl .
Tipologia instrumentelor:
1. Instrumente de învăţare: pentru elevi (fişe autocorective, manuale şcolare, exerciţii);
pentru dascăl (cărţi , reviste, casete , strategiile de formare).
2. Instrumente de cercetare documentară: pentru elevi (dicţionare, enciclopedii, biblioteca
clasei , albume, reviste); pentru dascăl( cărţi, reviste pedagogice, enciclopedii,
instrumente oficiale, bibliografii);
3. Instrumente de gestiune: pentru elevi (plan| bilanţ de muncă, orar, fişe ghid , planificări );
pentru dascăl (planificare , jurnalul de bord , plan de muncă colectiv, orar );
4. Instrumente de evaluare: pentru elevi (bilanţuri ,scări de competentă , teste, brevetul
,cărticica elevului ),pentru dascăl (carte pentru munca educativă ,teste etalonate naţional
);
5. Instrumente de comunicare: pentru elevi(jurnalul şcolar ,scrisori, poşta electronică ,fax ,
internet, consiliul clasei ,cutia cu intrebări );pentru dascăl (buletin oficial ISJ sau MEC,
scrisori, poşta electronică ,telefon, fax, internet );
6. Instrumente de declanşare: pentru elevi (instrumente de învăţare ,bancă de foto sau
imagini ); pentru dascăl (cărţi, reviste , casete );
7. Instrumente de reglare: pentru elevi (afiş cu regulile clasei ,regulamentul
şcolii,planificarea competenţelor ),pentru dascăl (cartea albă a şcolii-regulamentul de
ordine interioară, regulile clasei);
8. Instrumente pentru crearea autonomiei: pentru elevi (fişe ghid, clasor de activităţi
personale şi evaluări, plan de muncă ).

 În pedagogia Freinet notele sunt înlocuite cu: grile de evaluare bipartite elev –dascăl,
centuri de culoare, scări de competenţe, bilanţuri, sistem de brevete. Deoarece realizează
programa şcolară, elevii primesc şi teste de control, care nu au ca scop sancţionarea
greşelilor, ci informarea asupra progreselor elevilor şi decernarea certificatului necesar
societăţii şi recunoscut de aceasta.
 Educatorul este garantul:
 respectului faţă de programa şcolară
 practicilor democratice calităţii muncii
 Este co-organizator al timpului şi spaţiului. Cooperează la realizarea
proiectelor, realizează legătura permanentă cu: părinţii și comunitatea.
Tehnicile Pedagogiei Freinet
Pedagogia Freinet îşi propune să contribuie la construirea unei şcoli dinamice, active, moderne,
folosind tehnici şi procedee simple, la îndemâna oricui. Aceste tehnici educative sunt un
ansamblu de instrumente materiale şi procedee didactice care pot ajuta copilul în procesul de
formare.
Tehnicile utilizate sunt:
Textul liber- promovează ideea de a acorda copilului o nelimitata libertate de exprimare
si manifestare.”este un text pe care copilul îl scrie în mod liber, când are chef să-l scrie şi pe
tema care îl inspiră” (C. Freinet). La grădiniţă, textul liber creat de copil este notat de educatoare.
Se poate provoca o discuţie pe marginea creaţiei, ceilalţi copii pot contribui cu elemente noi,
astfel încât să se realizeze povestiri create, pe care apoi să fie ilustrate şi expuse în sala de grupă,
sau prezentate grupelor mici, sau pot fi publicate în revista grădiniţei sau jurnalul grupei. Este
stimulată creativitatea literară a copiilor, încrederea în posibilităţile lor creatoare, precum şi
dorinţa de a comunica.
Jurnalul şcolar- este un mijloc de comunicare, de socializare şi de învăţare. În jurnalul grupei
sunt ilustrate (prin desenele copiilor sau fotografii) activităţile deosebite desfăşurate pe parcursul
unei săptămâni, sunt prezentate lucrări interesante realizate, texte libere create, proiecte
finalizate, noutăţi.
Ancheta documentară îi familiarizează pe copii cu activitatea de cercetare asupra domeniilor
de interes la un nivel accesibil vârstei. Este o tehnică similară metodei proiectelor, destinată celor
care vor să aprofundeze o anumită temă.
Corespondența școlară sau ieșirea școlară – specificul acestei tehnici constă în implicarea
grupei de copii în acţiunile de organizare a ieşirii, evidenţierea împreună cu ei a concluziilor
rezultate în urma deplasării şi finalizarea printr-o lucrare individuală sau colectivă (desen,
machetă, pliant, album, şi altele).
Tatonarea experimentală - implică observaţia, formularea ipotezei (ipotezelor), analiza
(cronologia cauzelor care provoacă efectele), explicaţia, propunerea unei soluţii, sinteza şi
verificarea. Încă din perioada preşcolară, copiii pot parcurge aceste etape în procesul de
cunoaştere, dezvoltându-li-se astfel capacităţile mentale, propria gândire logică.
Exprimarea plastică, se realizează în echipă, cu utilizarea în comun a instrumentelor.
Fiecare copil îşi aduce contribuţia personală, originală şi ceativă la finalizarea temei propuse.
Exprimarea corporală presupune acceptarea apartenenţei la un grup (echipă),
colaborare între membrii echipei în vederea alegerii unei anumite teme a mişcărilor sau mimei,
prezentarea temei în faţa întregii grupe în cadrul unor jocuri denumite cooperative (cum ar fi:
“Atenţie la schimbare!”, “Elasticul”, “Ai încredere în mine!”).
Desfășurarea activităților din sistemul Freinet la preșcolari
Organizarea colectivului de preșcolari se realizeză după principiile grupei cooperative:
 Instrumente de gestionare a relaţiilor din cadrul grupei (reguli, responsabilităţi);
 momente colective (întâlnirea de dimineaţă, bilanţul zilei şi consiliul grupei);
 echipele permanente – formă de organizare a copiilor care să faciliteze învăţarea prin
cooperare;
 munca individualizată - pentru a respecta ritmul propriu şi individualitatea
personalităţii fiecărui copil;
 momente comune;
consiliul grupei (la niv. II).
Evaluarea în sistemul Freinet
Într-o grupă Freinet, evaluarea are drept scopuri:
 depăşirea eşecurilor şcolare şi
 valorizarea reuşitelor parţiale ale copiilor, care, ajutaţi, trebuie să ajungă la
realizarea proiectelor lor individuale.
Tipuri de evaluare:
 Autoevaluarea
 Evaluarea colectivă
 Socializarea