Sunteți pe pagina 1din 2

Comentariu "O furnica" referat de Tudor Arghezi

O furnic mic, mic Dar nfipt, va s zic, Ieri, la prnz, mi s-a urcat De pe viinul uscat Pe picioare, pentru cci Mi le-a luat drept nite crci. Mrunica de fptur Duse, harnic la gur O frm de ceva Care-acas trebuia Aezat n magazie Pentru iarna ce-o s vie. Un' te duci aa degrab Gndul meu mhnit o-ntreab Inc nu te-ai lmurit C greeti i-ai rtcit? Cu merinda mbucat Te-ai suit pn-n cravat i mai ai pn-n chelie Dou dealuri i-o brbie. Nu vrei tat s-i art Cum iei drumul ndrt? S-i mai pun o ntrebare E aproape de culcare; Unde dormi, aici, departe? Intr-o pagin de carte? S-ajungi virgul trzie ntr-un op de poezie? M gndesc ce-i de fcut S-o feresc de netiut, Ingrijat de ce-o s zic Maica stare furnic De-o lipsi din furnicar, i-o ateapt n zadar.

Desi a debutat editorial trziu, abia n 1927, la 47 de ani, cu volumul "Cuvinte potrivite", Tudor Arghezi a realizat un univers poetic inedit n literatura noastra. Arghezi este psalmistul singuratic, cautator al absolutului, razvratitul mpotriva unei ordini strmbe, evocatorul universului sumbru al nchisorii sau poetul lumii marunte si al jocului. Poezia universului mic si poate gasi explicatia n faptul ca "Refuzat de marele infinit la care nu poate accede, pe care nu si-l poate apropia strivit de vidul imens al ipostazelor acestui infinit [...], poetul si gaseste refugiul si oarecum putinta unei razbunari compensatorii, n infinitezimal" (Nicolae Balota). Acest microunivers apare nfatisat si n poezia "O furnica" din volumul "Versuri de seara". Poetul porneste de la un fapt real n aparenta banal: o furnica, n cautare de hrana, se rataceste pe

piciorul scriitorului. Acesta este nsa un minunat pretext de a construi un univers imaginar, poetul nchipuindu-si lumea vietatilor marunte ca pe o copie de dimensiuni reduse a universului uman. Asa se explica faptul ca furnica apare personificata si poetul, prin intermediul gndului i se adreseaza n mod direct. Universul minuscul n care traieste furnica este sugerat prin dimensiunile ei reduse "o furnica mica, mica", "maruntica de faptura" si este asemanat de poet cu universul uman deoarece furnica apare n postura unei gospodine ndraznete ("nfipta"), harnice si grijulii care duce n gura "O farma de ceva/ Care-acasa trebuia/ Asezat n magazie/ Pentru iarna/ Ce-o sa vie." Impresionat de stradania ei, poetul este preocupat de pericolele ce o pndesc: ratacindu-se, o asteapta o cale necunoscuta si anevoioasa ("nca nu te-ai lamurit/ Ca gresesti si-ai ratacit?/ [...] Si mai ai pnan chelie/ Doua dealuri si-o barbie?"), si el se ofera sa-i arate "drumul ndarat", ntruct noaptea se apropie. Ingrijorarea sa creste, caci posibilitatea de a dormi "ntr-o pagina de carte" implica riscuri majore ("S-ajungi virgula trzie/ ntr-un op de poezie"). Imaginatia poetului, strnita de culoarea neagra a micii vietati, o asimileaza unei calugarite, ratacite departe de sihastria ei furnicarul si el este ngrijorat "de ce-o sa zica/ Maica stareta furnica/ Deo lipsi din furnicar/ Si-o asteapta n zadar." Fantezia scriitorului este si aici, ca n toata opera sa, deosebit de fecunda mai ales ca "universul marunt n care ne introduce Arghezi are portile larg deschise catre cele mai grandioase miracole ale firii" (Ov. S. Crohmalniceanu). Apartinnd altei lumi, de alte dimensiuni si cu alta putere de efort, de ntelegere, furnica considera picioarele drept "niste craci", iar obstacolele din drumul ciudat pe care l are de parcurs, din cravata "pna-n chelie", sunt pentru ea "doua dealuri" (buzele si nasul) greu de urcat. Neputinta furnicii, limitele ei, n ciuda atributelor umane conferite determina compasiunea scriitorului. Mhnirea si ngrijorarea lui sincere sau mimate sunt nsa nlaturate de uimirea copilareasca, de duiosia si gingasia cu care este privita mica vietate. De aceea dialogul imaginar constituit dintr-o serie de interogatii retorice, oscilnd ntre real si imaginar, ntre uman si inuman, sugereaza jocul, tonul glumet, simpatia si ngaduinta scritorului, ajungndu-se pna la unificarea celor doua universuri: "Nu vrei, tata, sa-ti arat/ Cum iei drumul ndarat?!" In ntreaga poezie se observa si folosirea unor cuvinte si expresii din limba vorbita: "sa vie", "sa spui", "ngrijat", "a mbucat", "merinde", "a lua drumul ndarat" etc. care figureaza chiar n rimele poeziei, deoarece, asa cum remarca Dumitru Micu, "Arghezi a ajuns sa stapneasca ritmurile si sonoritatile n toata diversitatea lor, ntocmai ca vorbirea obisnuita. Nici un stih, nici o vorba nu tradeaza efortul elaborarii. Poetul se joaca realmente cu mijloacele versificatiei. Versifica parca spontan, ca si cum ar conversa, degajat". Intr-adevar, rima mperecheata, masura de numai opt silabe si ritmul trohaic confera poeziei o tenta accentuata de joc, de voiosie, o cadenta zglobie asemenea celei din folclorul pentru copii. Aceasta poezie, ca si toate celelalte care nfatiseaza mirificul univers "al boabei" si-"al farmei", evidentiaza o expresivitate maxima a imagisticii argheziene, chiar daca mbraca formele artei simple, copilaresti, naive.

S-ar putea să vă placă și