TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE

Intre creatiile poporului nostru, basmul este unic prin valoarea etica si
estetica, prin bogatia lui de idei si prin lumea fabuloasa pe care o creeaza.
Basmul este opera epica de mare intindere in care intamplarile reale se
impletesc cu cele fantastice fiind savarsite de persoane cu puteri
supranaturale care reprezinta fortele binelui si al raului.
Din confruntarea lor ies invingatoare fortele binelui pentru ca reprezinta
idealurile omului si ale comunitatii in care traieste
Tema este atipica pentru basm,lupta nu se mai da intre fortele binelui si cele
malefice,ci releva dreptul nativ al omului la fericire si refuzul de a accepta o viata
banala,marginita intre limitele umanului.
Se pare ca motivul mitologic al copilului care nu accepta sa se nasca nu se regaseste
in folclorul altor popoare,
Subiectul este asemanator basmelor in ceea ce priveste eroii si motivele
populare,incipitul fiind reprezentat de formula initiala tipica “a fost o data ca
niciodata ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti”.
Neobisnuita este continuarea cu elemente supranaturale ce prezinta relati imposibile
intre elemntele universului,ceea ce at sugera faptul ca aceste inatamplari nu s-au
petrecut nicicand si sunt de neconceput:”de cand facea plopusorul pere si rachita
micsunele”,”de cand se bateau ursii in coade”.
Aceasta formula de inceput are menirea de a proiecta evenimentele narrate intr-un
timp fabulos, intr-o ordine stranie,rasturnata a lumii si intr-un spatiu miraculous.
Basmul incepe cu motivul imparatului fara urmas intalnit adesea la aceaste createi
populare.
Un imparat si o imparateasa isi doreau copii dar degeaba au umblat pe la vraci si
filozofi pentru ca nu isi puteau indeplinii dorinta.
Vrajitorul le da leacurile dar ii avertizeaza ca aceasta dorinta le va aduce intristare, ca
vor avea un singur copil de care insa nu vor avea parte.
Chiar inainte de a se naste pruncul se dovedeste neobisnuit ,refuzand sa iasa pe
lume.:"Mai inain-te de a veni ceasul nasterii, copilul se puse pe un plans, de n-a putut
nici un vraci sa-l impace,atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din
lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.".
.
Atunci imparatul arunca vorba nesabuita si fara acoperire din parte-i ,dar care stie
sau macar simte, ca poate fi ispititoare pruncului, devreme ce il scoate din randuiala
obisnuita :"Taci ,fatul meu ,ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
Atunci abia, cand afla intru ce trebuie sa se nasca, pruncul "tacu si se
nascu".Semnificatia acestor cuvinte este extraordinara,ele demonstreaza faptul ca
orice creatie se naste dintr-un plans si o tacere .
Nascut asadar intru ceva deosebit, aici intru asteptare fiintei insasi, sub chipul
Tinerete fara batra-nete si viata fara de moarte ,tanarul fiu de imparat intra inca de la
inceput in conditia neobisnuitului:invata intr-o luna cat invata altul intr-un an .
Vremea insa trecea si fiul de imparat s-a implinit in ani, si a devenit "gales, trist si
dus pe gan-duri" pentru ca avea chiar fagaduinta fiintei, nicidecum pentru ca ar vedea
desertaciunea lucrurilor si nimic dincolo de ele de aceea el spune: "Tata, a venit
vremea sa-mi dai ceea mi-ai fagaduit la nastere". .
Parintele se intriteaza caci, independent de faptul ca nu-si poate tine fagaduiala fata
de fiu, simte ca fiinta pe care a invocat-o ,chiar de neauzit si de negasit pe lume, este
sortita, macar de dorul de ea, sa-l scoata pe fiu din lumea obisnuita a devenirii.

Pagina 1
Pentru ca fiul sau s-a nascut, sub semnul lui "a fi intru ceva anume", , el trebuie sa
caute, insa nu se stie bine ce ,de aceea el spune tatalui sau :"sunt nevoit sa cutrier toata
lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am neascut
Fat-Frumos merge in herghelia tatalui sau si isi alege cel mai rapciugos cal,acesta
fiind insa fermecat.
Calul devenind constiinta lui cea buna ii spune sa nu aleaga straie si arme noi si
sclipitoare ci "armele si hainele tatane-sau de cand era flacau.
Dupa alte sase saptamani,Fat -Frumos a fost in sfarsit pregatit pentru marea sa
calatorie,ceilalti , incercand in zadar sa-l retina in lumea devenirii.
Ei simt ca despartirea inseamna moarte, dar in loc sa inteleaga ca ei sunt cei sortiti sa
cada si sa piara, in neantul devenirii lor, in timp ce Fat-Frumos mergea catre Viata, ei
cred ca acesta merge spre pieire.
Abia dupa ce el "trecu afara din imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate, abia
acum despartirea de lumea fireasca poate sa se consume.
El se lepada de tot ce-l mai lega de lumea randuielilor obisnuite:" isi imparti toata
avutia ostasilor si, luaindu-si ziua-buna de la ei, ii trimise inapoi.
Fat-Frumos este supus la trei incercari , fiecare dintre acestea semnificand o treapta ,
ce are ca scop despartirea de lumea fireasca.
Mai intai este blestemul lumii imediate din care tocmai se desprinsese.
In chip simbolic,Gheonoaia cea cruda, pe mosia careia ajunge, este o fiinta ce "a fost
si ea o fata ca toate fetele", dar cazuse sub "blestemul parintilor pe care nu-i asculta".
Fat-Frumos o infrunta ,insa cand fu gata sa o biruie, Gheonoaia ii cere indurare.
Pentru a fi crezuta de Fat-Frumos aceasta ii da in scris cu sangele ei ca nu ii face
nimic, lucrul acesta semnificand faptul ca Fta-Frumos se afla inca in lumea oamenilor
din sange, si de aceea sangele reprezinta suprema garantie.
In lumea Gheonoaiei exista totusi un ecou al lumii parintesti caci ea ii propune sa-si
aleaga pe una dintre fiicele ei ca sotie insa Fat-Frumos o refuza.
A doua incercare este cea a umii indepartat apropiate, cea a in care apare ecoul
rudelor lumesti caci, in clipa in care este biruita Scorpia, asemeni sorei ei ,da si ea
chezasie cu sangele ei .
Urmeaza cea de-a treia incercare cea a lumii fiarelor si al firii insesi aflate in preajma
palatului unde locuieste Tinerete fare batranete si viata fara de moarte, veghind ca
nimeni sa nu treaca in lumea nefireasca.
Insa cu ajutorul doamnei palatului Fat-Frumos reuseste sa treaca din lumea firii in
lumea fiintei.
Taramul in care patrunsese Fat-Frumos, un taram al fericirii, nu cunostea scurgerea
timpului. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii.,dar intr-o zi, "alergand dupa un
iepure, cel mai de rand lucru ,depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de
tat-sau si de mama-sa", pe care se hotaraste sa-i revada.
Astfel daca in lumea de aici este nevoie de stari si intamplari cu totul neobisnuite,
in schimb, in lumea fiintei, unde toate sunt bine cumpanite si randuite, o singura
adiere schimba, totul. , Fat-Frumos simti cum se ridica usor, cate o unda pe lacul
cugetului, ceva care pana atunci statuse bine asezat in "vremea uitata".
Cuta gandului ca un pas neinsemnat, ca un simplu iepure in lumea fiarelor, se ridica
din uitarea vremii, si tanarul isi aminti , incepu sa-si aminteasca.
El vrea deci sa reintre in apele vii ale devenirii intre devenire, spre a reveni apoi in
apele linistite ale fiintei,acesta hotarans sa se reintorca in lumea muritorilor,toate
rugaciunile celor trei femei , precum si ale calului, n-au fost in stare sa-i potoleasca
dorul parintilor, care-l usca pe dea-ntregul".
Acum , cand farmecul uitarii s-a destramat, si nu mai este nimic de facut din partea

Pagina 2
reprezentantelor lumii de sus, ramane in joc intermediarul, respectiv calul nazdravan.
El, ca orice mijlocitor iscusit , ar putea gasi o cale, o cheie, un mijloc de a face si una
si alta.Dar el spune lui Fat-Frumos: "Daca nu vrei sa ma asculti, stapane, orice ti se va
intampla sa stii ca numai tu esti de vina.Am sa-ti spun o vorba si, daca vei primi
tocmeala mea , te duc inapoi ".
In cele din urma ajuns la palatul in care se nascuse bucla in care traise se inchide:
omul a revenit la locul sau de obarsie si intr-un fel ciclul destinului s-a incheiat.insa
el nu stie acest lucru, o stie calul care, de indata ce Fat-Frumos ajunse in locurile in
care s-a nascut intelege ca stapanul sau si-a incheiat ciclul destinului, ii saruta mana
zicandu-i :" Ramai sanatos , stapane , ca eu ma intorc de unde am plecat".
In cele din urma ajunge fata in fata cu propria lui moarte a carei replica este "Bine ai
venit , ii spuse ea, ca de mai intarziai si eu ma prapadeam?Poate ca pe ea voia s-o afle,
plecand din lumea fiintei, fara sa stie bine, de vreme ce nazuise sa-si revada parintii si,
o data cu ei, sa-si regaseasca lumea sa, adica masura sa, limita, savarsirea, pe pamant.
Aflam in continuare ca moartea i-a tras o palma poate pentru ca acesta avusese
impertinenta sa iasa din conditia sa de om, depasind acea devenire intru devenire in
sanul careia totul se stinge lent si sigur.
Trebuie un act de violenta, pentru ca restul de fiinta din el sa se faca praf si pulbere,
intrand in ordinea nefiintei.Moartea este individuala, nu generica..Ea nu coseste
vietile in nestire, ci o curma pe a fiecaruia dupa masura vietii lui.
Fat-Frumos intelesese , cu amintirea trezita in el si rascolindu-i toata camara
amintirilor, ca ii este data, ca trebuie sa-i fie data si lui o masura.
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte este un basm mai bogat in semnificatii
decat celelalte, iar structura lui tradeaza unele elemente din filozofia mioritica.
El ne arata ca omul e nascut pentru a fi fericit, dar fericirea nu vine de la sine ci
trebuie cucerita.Oricat de inalte si cutezatoare ar fi idelurile omului , acestea nu pot fi
atinse decat prin cutezanta si perseverenta.
Omul nu se poate insa indeparta de conditia sa de fiinta muritoare; dar prin
capacitatea sa de a darui semenilor ferici-rea si de a fi , prin aceasta el insusi fericit,
omul devine nemuritor.
Aceasta este singura modalitate de nemurire pe care omul poate sa o atinga in
existenta sa pamanteasca.
Inteles in acest mod, basmul devine o pledoarie stralucita, rostita in limbajul
fabulos-simbolic al basmului folcloric, pentru acceptarea deliberata a locului ocupat
de om in lume si in univers, incetand adica sa mai fie doar o poveste de divertisment
si continand un substrat didactic-moralizator de mare profunzime filozofica.

Pagina 3