O zi din viata mea fara frecare

Frecarea este fenomenul care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact sau forța
pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el. Acest fenomen este echivalat
deseori cu fricțiunea.

Complexitatea acestui pregnant concept(al frecarii) datează din cele mai vechi timpuri. Oamenii în
trecut nu știau de definitia acestei forțe dar totuși in cele mai multe cazuri o constientizau prin
totalitatea actiunilor zilnice. Sa ne inchipuim pentru o secunda ce ar fi lumea fără frecare?

Forța de frecare de repaus (de fixare, de aderare) este cea prin care se realizează fixarea corpurilor
unul față de altul. Fără forța de frecare de fixare nu ar fi posibilă activitatea și viața umană de zi cu zi.
Starea de fixare este o stare de repaus, de nemișcare, astfel că ea nu provoacă nici uzuri și nici pierderi
de energie. Nu s ar mai putea crea aliaje deoarece forta de frecare este folosita la amestecarea
materialelor, cum ar fi in tehnica de sudare prin frecare.

În primul rând dacă am presupune că pentru o zi nu există frecarea noi oamenii nu am mai putea
merge din cauza inexistenței frecării dintre talpă și pământ asociată cu încercarea de a urca un munte
înghețat concretizată cu o imposibilitate. Se releva absenta franarii si posibilitatii de a fi oprit. Putem
asocia acesta cu baletul pe gheata.
Mă trezesc de dimineață Soarele palid si rece al zilei de iarna ma duce cu gandul la o lume paralela unde
nu exista nici o forta de frecare. Incerc sa constientizez cum ar fi acest vis - Imi folosesc muschii ,mainile
si picioarele pentru a ma ridca, dar observ ca alunec fara oprire si astfel incat oricat as incerca nu ma pot
ridica din pat. Este la fel ca intr-o zi obisnuita cand ar trebui sa merg la scoala dar sunt atat de obosit
incat nu am puterea de a ma ridica din pat. Ma gandesc ca ar trebui sa ma duc la baie sa ma spal pe fata
si pe dinti si realizaez ca practic datorita lipsei fortei de frecare nu pot sa fac nimic din igiena fiecarui
inceput de zi. Ajung în bucătărie apuc mâncarea dar această îmi cade din mână nu cred că este ceva mai
trist decât să te uiți la mâncare dar totuși să nu poți să mănânci. Așa că plec supărat din bucătărie,cu
gandul bineinteles, sperând ca imposibilitatea întregirii condiției să fie doar o iluzie. Totuși este o zi de
școală încerc să apuc ghiozdanul, dar conștientizez că imi aluneca din maini si nu îl pot căra, echivalent
cu o cădere efemera. Ma duc spre statie,alunecand continuu sirealizand ca nu ma pot opri. Incerc sa ma
prind de o bara si realizaez ca mana imi aluneca. Reusesc sa ma opresc intr-o laterala a unei banci, dar
practic alunec in continuare catre usa deschisa a autobuzului aflat in miscare. Acesta nu se opreste ,in
absenta fortei de franare,parca se misca catre un punct al universului care nu se va putea vedea
niciodata. Incerc sa folosesc masina care era opita in parcare ,dar acesta nu poate pleca de pe loc
datorita lipsei frecarii dintre anvelope si asfalt. Ajung foarte rapid oriunde vreau dar este imposibil sa ma
opresc daca nu ma izbesc de ceva stabil. Încerc să pun caietul pe masă dar nici măcar acesta nu stă apuc
totuși stiloul iarăși fără succes. Vreau să scriu ceva pe tablă dar cred că îmi alunecă picioarele și nu ma
mai pot ridica. Chiar și daca as fi reusit sa ma ridic tot nu puteam să scriu, creta neputand atinge tabla..
Ajung acasă obosit și extenuat cu foarte mare greutate și încerc să mă uit la televizor dar din nou nu pot
ține telecomandă în mână. Totuși încerc norocul cu telefonul dar pana si acesta imi cade din mana. Spre
dupa amiaza as vrea sa ma duc sa exersez jocul de tenis, dar racheta cade si acesta nu pot nici macar sa
tin o minge in mana .Ma intorc acasa disperat ca nu am facut sport si miscare si apuc controllerul de la
playstationul meu ,dar nu- l pot tine in mana ,nu pot nici macar sa ma joc.

Totul ar aluneca la nesfârşit,miscandu-se cumva într-un haos general.Ma trezesc din neverosimilul
acestui vis si realizez, transpirat fiind, ca a fost doar un cosmar ce nu as vrea sa se intample niciodata.