Procesul creativ individual

T.Troward 1915

Prefata
In volumul prezent m-am straduit sa fixez inaintea cititorului, succesiunea de actiuni creatoare incepand cu formarea globului si culminand intr-o perspectiva de posibilitati multiple , accesibile carora urmaresc linia dreapta pentru desfasurarea lor M-am straduit sa va arat asta pornind cu fapte sigure, indiscutabile, stiintifice, toate aceste lucruri incadrandu-se din punct de vedere logic, si de aceea oricat de departe aceste speculatii ne pot duce dincolo de experienta noastra trecuta, nicaieri, ei nu o sa rupa firul unei inteligibile conexiuni dintre cauza si efect. Eu nu ofer, oricum, aceste sugestii puse aici de fata, in orice lumina ,ci doar dintr-un motiv pur speculativ.Totusi nici un avans in orice directie nu pote fi indeplinit, exceptand intoarcerea motivului speculativ catre primile principii a lucrurilor de care noi stim , si de acolo deducem conditiile din dedesubtul aceleiasi principii care pot fi duse mai departe si puse sa creeze rezultate de pana acum necunoscute. El urmeaza aceasta metoda de gandire ,pe care noi o datoram tuturor advantajelor civilizatiei de la armonizari si oficii postale la motoarele masinilor si aeroplane, asadar noi trebuie sa fim incurajati pt a spera la astfel de speculatii la fel cum prezentul nu pot fi fara valoarea lui finala. Bazandu-ne pe maxima ca principiul nu este delimitat de precedent, noi nu am trebui sa ne restrangem la asteptarile noastre viitoare. Si daca speculatiile noastre ne duc la concluzia ca noi am ajuns la un punct, unde suntem nu numai capabili, ci necesari alaturi de legea noastra proprie, trebuie sa luam mai multa parte activa in evolutia noastra personala, de pana acum, aceasta descoperire ne va permite o noua priveliste despre viata si ne ma largi orizontul noastru cu interese proaspete si sperante luminoase. Daca gandirile de aici propuse, ar trebui sa ajute orice cititor pentru a-si clarifica niste obstacole mintale din calea sa, scriitorul va simti asta, ca inca nu scris inutil. Doar, orice cititor trebuie sa conceapa aceste sugestii pentru el insusi. Nici un scriitor sau conferentiar (universitar) pot sa transporte o idee in mintile auditoriului. El poate numai sa o puna inaintea lor, si ce vor intelege depinde in intregime numai de ei- asimilarea este un proces unde nimeni nu poate sa indeplineasca ceva pentru noi. Spre bunatatea cititorilor mei, pe ambele parti ale Atlanticului, si in Australia si Noua Zeelanda, incredintez spre pastrare acest mic volum, nu intocmai fara nici un sens adanc al lipsurilor lui multe, dar in acelasi timp incurajate cu indulgenta generoasa trasmisa cartilor mele anterioare.

Continut

1.Punctul de pornire 2.Contemplarea spirituala de sine 3.Idealul divin 4.Manifestarea principiului vietii 5.Factorul personal 6.Standardul personalitatii 7.Cursa gandirii si cea a noii gandiri 8.Documentul procesului creator 9.Concluzie 10.Propunerea divinitatii 11.Noi insine in propunerea divinitatii

Procesul creativ individual

Capitolul 1
Punctul de pornire
O zicatoare veche spune ca Oridindea este prima lege divina, si ca alte multe zicatori vechi, contine o filozofie mai adanca fata de cum apare prima data la suprafata.Primind lucruri intr-o ordine mai buna este un mare secret pentru progres, iar noi suntem astazi apti sa zburam prin aer, nu pentru ca legile Naturii sau schimbat, ci pentru ca am fost invatati sa aranjam lucrurile in ordinea lor buna pentru a produce acest rezultat lucrurile insasi au existat de la inceputul lumii, dar lipsea introducerea unui factor personal, care cu ajutorul unor perceptii inteligente a posibilitatilor continute in legile Naturii, ar trebui sa fim mai apti sa

aducem in munca idei originale, fara ca generatiile anterioare sa rada din cauza absurdei imaginatii a unei minti dezechilibrate .Lectia ce va fi invatata de la avitia practica a zilelor noastre este cea a triumfului principiului peste precedent, a contemplatiei unei idei catre concluzia sa logica in ciuda afirmatiei acumulate experientii trecute la contrar ; si cu un asa exemplu remarcabil inaintea noastra putem spune ca este inutil sa ceri daca cu aceeasi metoda noi nu am putea descuia inca secretele cele mai importante, si sa castigam cunoasterea cauzelor nevazute, care se afla in spatele conditiilor externe si vizibile, si dupa aceea aducand aceste cauze nevazute intr-o ordine mai buna face munca relitatii practice de posibilitati, unde in prezent, pareau doar visuri fantastice? Acum, primul lucru pe care trebuie sa-l faci, in orice investigatie, este sa ai cateva idei in legatura cu ceea ce cauti- sa ai cel putin cateva notiuni, spre directia in care vrei sa mergi la fel cum tu nu ai sa te urci intr-un copac pentru a gasi peste, crezand ca gasesti oua de pasare. Ei bine directia generala unde cu totii vrem sa ajungem este sa primim mai mult de la viata, decat la ce ne-am asteptat noi pana acum- vrem sa fim mult mai realisti in noi insine si sa avem fel de fel de conditii inbunatatite in mediul nostru inconjurator.Oricum, orice fericire de-a noastra poate fi circumstanta, cu totii concepem ceva mai bun, sau in orice caz, am dori sa ne facem prezentul nostru mai bun in permanent; si atunci cand o sa aflam ca studiile noastre progreseaza acel prospect al cresterii posibilitatilor ce pastreaza o deschiderea din ce in ce mai larga inaintea noastra, putem spune ca ceea ce cautam noi este secretul sti mai multe despre viata intrun grad continuu progresiv.Asta inseamna ca ceea ce cautam noi este ceva personal, si sa fie obtinut din producerea unor conditii care sa nonexiste; cu alte cuvinte nu este nimic mai mult decat un exercitiu a unei puteri creative sigure in sfera universului nostru particular. Asadar ceea ce noi dorim este sa introducem factorul nostru personal intr-un regat de cauze nevazute.Acesta este un lucru mare si daca el este intradevar posibil, trebuie sa precedat de o succesiune de cauza si efect, si aceasta succestiune este obiectul pe care noi trebuie sa-l descoperim. Regula cazului si cea a efectului este una de care noi nu trebuie sa ne indepartam, dar cu grija urmarind-o pana la capat, putem descoperi ca ne va conduce mai departe decat ne-am asteptat. Acum primul lucru ce trebuie observat, este acela daca noi putem reusi sa descoperim asa o succesiune de cauza si efect, la fel ca aceea pe care noi o cautam, de asemenea si altcineva poate sa gaseasca acelasi secret creator, iar apoi, cu ipotezele cazului , ar trebui ca amandoi sa fim inarmati cu o putere sigura, si daca noi am fi vrut sa folosim aceasta putere impotriva oricui, noi ar trebui sa fim debarcati din impasul unui conflict dintre doua puteri, care mai de care mai rezistibile. In consecinta se urmareste ca principiul fundament a acestei puteri sa fie armonia.Sa nu poata sa fie opus de diferite centre cu alte cuvinte fiecare efect asupra sa intr-o ordine simultana la fiecare punct este prima necesitate a fiintei sale. Ceea ce noi cautam este, atunci, succesiunea de cauza si efect atat de universala in propria-si natura in ceea ce priveste includerea armonioasa a tuturor variatiilor posibile de expresie individuala. Acesta necesitate principala a regulei pe care noi o cautam trebuie tinuta minte cu grija, pentru ca este evident ca orice succesiune care incalca aceasta necesitate esentiala trebuie sa fie in contradictie cu natura insusi dreapta, si in consecinta nu poate sa ne dirijeze pe noi la exercitiul de putere creatorea adevarata. Ceea ce noi cautam, este defapt, descoperirea aranjarii lucrurilor in asa maniera incat sa asezam in motiune o serie de cauze care sa armonizeze propriile noastre conditii fara sa opunem exercitiul unei puteri similare cu ceilalti. In consecinte, aceasta inseamna ca tot exercitiul individual a acestei puteri este aplicarea particulara a puterii universale care insasi opereaza creativ in modul sau independent aceste aplicatii individuale; iar armonia dintre diversele aplicatii individuale este cauzata de toti indivizii care isi aduc propria actiune speciala in linie cu aceasta actiune creatoare independenta a puterii originale. El este defapt, o alta aplicatie a axiomei lui Euclid, ce spune ca, lucrurile care sunt egale cu acelasi lucru sunt

egale si cu altele; cu toate ca eu s-ar putea sa nu stiu cu ce scop cineva ar putea folosi aceasta putere creatoare in Pekin, eu stiu ca daca eu si el, amandoi realizam propria noastra natura adevarata, noi nu putem cu orice posibilitate sa muncim in opozitie contrara.Pentru aceste motive, avand acum cateva idei generale despre cautarea noastra, putem sa incepem investigatia noastra cu privire la acest factor comun care ar trebui sa ne ocupam de spatele tuturor exercitiilor individuale a puterii creatore. Asemenea univers creator principal, este la muna care noi macar odata am realizat, de la existenta lumii in jurul nostru cu toti locuitorii, si legatura-noua cu toate partile sistemului cosmic isi arata uniticitatea subliniata astfel regnul animal depinde de legume, regatul legumelor depind de minerale, mineralele sau globul pamantesc pe propria relatie cu restul sistem solar, si posibil sistemul nostru solar este inrudit cu o lege asemanatoare la distributia de alti sori cu serviciile planetelor de peste tot spatiul. Prima noastra privire rapida ne arata ca toata puterea originala trebuie sa fie in esenta unitara si intr-o multipla manifestare, iar asta se manifesta precum viata si frumusetea prin adaptarea infailibila a intelesurilor catre sfarsit. Aceasta este pana acum propria manifestare cosmica de sfarsitului plecate: ceea ce noi vrem sa facem este sa urmam aceasta manifestare inca indepartata de operatii din acest punct de vedere. Pentru a face asta este cu siguranta locul nostru in ordinea creatiei, dar noi trebuie sa amanam intrebarea pana cand noi tinem acest loc pana mai tarziu. Una dintre cele mai noi descoperiri pe care noi am facut-o este existenta unei materii. Vanataile stralucitoare a copilariei noastre ne conving cu solidaritate, iar acum vine intrebarea, de ce materia totusi exista? Raspunsul este ca daca forma nu fusese atat de expresiv in substanta solida, lucrurile ar fi fost perpetuu scurse unul pe celalalt, asa ca nici o identificare nu poate fi mentinuta pentru un singur moment. La aceasta, poate sa ti sa raspunda ca o conditie de problema este convingatoare care desi este insusi o substanta plastica, intr-o stare fluida, incas-ar putea de la operatie sa stapaneasca orice forme particulare dorite. Ideea unei asa conditii problema este fara indoiala convingatoare, iar atunci cand materia fluida a fost astfel stapanita in forme particulare, vei avea o materie concreta, asa cum noi o stiam pana acum, numai cu o singura diferenta, aceea ca se va intoarce la starea ei fluida de indata ce suportul va fi retras. Acum, dupa ce vom vedea mai tarziu, aceasta este cu siguranta ce este materia cu adevarat, doar vointa care le tine apropiate in forme concrete nu este individual, dar cosmic. In sine, Esenta Materiei este cu siguranta cea mai fluida substanta pe care noi ne-am fi putut-o imagina si dupa cum vom vedea mai tarziu, cunosterea acestui fapt, cand si-a dat seama de ordinea lui corespunzatoare, este baza controlului legitim a mintii peste materie.Dar, o lume in care fiecare individ poseda puterea concreta sau fluxul materiei la dorinta sa dulce independenta a oricarui principiu universal de coordonare este in intregime de neconceput conflinctul de vointe va impiedica existenta unei lumi care sta pe loc. Pe de alta parte daca noi ne gandim la un numar de indivizi, fiecare posedand aceasta putere, si toti folosind-o pe o linie comuna cosmica unitara, atunci rezultatele vor fi cu siguranta aceeasi conditie stabila de materie, cu care noi toti suntem familiari aceasta va fi o necesitate de fapt pentru masa de indivizi care nu au posedat aceasta putere, si o necesitate de principiu pentru cei putini care au facut-o . Asa ca sub aceste circumstante, aceleasi conditii stabile ale naturii vor predomina in prezent, variat, doar atunci cand cele initiate percep ca ordinea evolutii va fi mai indepartata si nu va fi impiedicata de chemarea la legile superioare ale actiunii. Astfel de ocazii, vor fi intamplari rare, iar plecarea de la legea obisnuita va fi privita de multitudine ca pe un miracol. Deasemenea noi trebuie sa fim complet siguri ca nici unul care n- au realizat aceasta cunoastere in ordinea legala va executa vreodata un miracol pentru marirea sa proprie personala sau pentru un scop numai uimitor pentru spectatori pentru a face asta va fi contrar primului principiu a predarii superioare care este o profunda veneratie pentru uniticitatea a tuturor organizatiilor principale. In consecinta, conceptia unei asa puteri peste problema care

este posedata de indivizi siguri, este in nici un fel in opozitie cu oridinea noastra de recunoastere a problemei concrete, si astfel nu avem nevoie de un prezent insine primejdios sa consideram aceste exceptii. O alta teorie spune ca problema nu a exista deloc, dar aceasta este numai o iluzie proiectata in mintile noastre. Daca e asa, atunci cum este posibil ca noi toti sa avem aceleasi imagini proiectate. Presupunand ca fiecare minte proiecteaza in mod independent propria lui conceptie despre problema, o doamna care merge sa fie ajustata, poate fi vazuta de croitorul ei ca pe o vaca.Generatii de oameni au vazut marea piramida pe acelasi loc, dar presupunand ca fiecare individ isi proiecteaza propria lui lume de probleme catre toti indivizii, acolo nu exista nici un motiv de ce doua persoane ar trebui vreodata sa vada acelasi lucru in acelasi loc.Presupunand o asemenea actiune independenta cu fiecare minte separata, fara orice factor comun care le leaga pe toate intr-un mod particular de recunoastere, nici o relatie dintre indivizi nu va fi posibila atunci, fara constiinta de legatura la alti indivizi, constiinta noastra proprie va fi pierduta, si astfel va trebui sa incetam pe deplin sa avem orice constiinta existenta. Daca pe de alta parte noi garantam ca este, deasupra mintilor noastre individuale, o minte mare cosmica, care le va impune necesitatea ca toti sa vada aceeasi imagine de problema, atunci aceea imagine nu este o proiectie a mintilor individuale ci a mintii cosmice; si de cand mintile individuale sunt insasi proiectii similare a mintii cosmice, problema este pentru ei,o inlocuire a realitatii cu existenta lor proprie. Ma indoiesc nu pentru ca, substanta materiala este astfel proiectata de toate imbratisarile mintii divine, ci de asemenea mintile noastre proprii sunt proiectate de ele, si prin urmare relatia dintre ele si si problema este o legatura reala si nu una ireala. Eu in special doresc studentului sa fie limpezit pe acest punct, atunci cand doi factori sunt proiectati de la o sursa comuna, legatura lor la unul spre celalalt, devine defapt un fapt absolut in privinta factorilor ei insisi, fara a opune puterea de a schimba acea legatura inlocuind o proiectare diferita trebuind intotdeauna sa continue sa o inlocuiasca in sursa originala. Sa luam o greseala de calcul simpla cu puterea proiectiei mele mintale mergand prin ochii si degetele mele , eu scriu 4x2. Aici eu am stabilit o legatura numerica sigura care poate numai sa produca opt ca rezultatul sau. Din nou, am puterea sa schimb factorii si sa scriu 4x3, in acest caz 12 este singurul posibil rezultat, si asa mai departe. Lucrand in felul acesta calculul devine posibil. Dar daca de fiecare data , am scris 4, aceea figura poseda o putere independenta de a impiedica un numar diferit de care se poate inmulti insusi, care va fi rezultatul?. Primul 4 pe care l-am scris poate sa-l impiedice pe 3 precum inmultitorul sau, si urmatorul poate sa-l impiedice pe 7, si asa mai departe. Sau, daca eu vreau sa fac o cutie, de o dimensiune sigura, si sa tai lungimile de scandura, prin urmare, daca la un moment dat fiecare lungime si-ar putea schimba capricios latimea , cum as putea eu vreodata sa fac aceea cutie? Eu insumi as putea schimba forma si marimea cutiei mele, stabilind relatii noi dintre bucatile de lemn, dar pentru bucatile de lemn proportiile insisi determinate de minte trebuie sa ramana cantitati fixe, astfel nici o constructie nu poate avea loc. Aceasta este o asemanare dura, dar e suficient sa poata arata ca un cosmos exista intradevar, este absolut necesar ca acolo sa fie o minte cosmica care leaga toate mintile individuale la toate unitatile sigure de actiune, si astfel creand aceste lucruri ca realitati si nici unul ca iluzie. Importanta acestei concluzii va deveni mult mai evidenta in timp ce noi avansam in studiile noastre. Noi am ajuns acum la cateva motive, de ce forma problemei concrete este o necesitate a procesului creator. Fara ea, perfecta recunoastere a spiritului de sine, plecand de la punctul vedere individual, gasita de noi la ora actuala sunt mediile cu care procesul creator urmeza sa fie dus mai departe, iar acestea vor fi imposibile; in consecinta, atat de de departe de problema, fiind o iluzie, el este canalul necesar pentru deosebirea de sine a spiritului si expresia sa in multiple vieti si frumuseti. Problema este astfel necesara

polului opus a spiritului, si cand noi il recunoastem asa in ordinea lui, vom gasi ca nu este nici un fel de antagonism intre cei doi, dar impreuna constituie un intreg armonios.

Capitolul 2
Contemplarea Spirituala de Sine
Daca noi ne intrebam cum a aparut cosmosul in existenta, vom afla ca in cele din urma noi putem numai sa-i atribuim Contemplatiei spirituale de sine. Sa pornim cu faptele deja stiute la stiinta fizica moderna. Toate lucrurile materiale, incluzand corpurile noastre proprii, sunt compuse din combinatii de diferite elemente chimice precum: carbon, oxigen, nitrogen. Chimia recunoaste in total aproape saptezeci de astfel de elemente, fiecare cu afinitatile sale deosebite; dar cu cat avanseaza mai mult, stiintele fizice din zilele noastre, descopera ca ele toate sunt compuse din aceeasi ultima substanta,cu numele de Eter, si de aceea diferenta dintre un atom de fier si un atom de oxigen decurge numai de la diferenta din numarul de particule eterice, fiecare in parte compus, si viteza miscarilor lor din sfera de atom curios astfel se intoarce la dictonul lui Pitagora, care zice ca universul are originea in numar si miscare. In consecinta, mai putem spune ca intregul nostru sistem solar impreuna cu orice fel de substanta materiala pe care o contine este facut din nimic, dar aceasta substanta principala este diferita in gradele de condensare. Acum, pasul urmator este sa constatam ca acest eter este pretutindeni. Aceasta a fost aratata de teoria ondulatorie a luminii. Lumina nu este o substanta, dar este efectul creat de ochi cu ajutorul influentei undelor eterului pe retina. Aceste valuri sunt in mod excesiv minuscule, intindandu-se in lungime de la 139,000 cm. la sfarsitul spectrului rosu la 1-57,000 la sfarsitul violetului. Apoi amintiti-va ca aceste valuri nu sunt compuse de particule avansate a mediului, dar trec inainte cu ajutorul impingerii fiecarei particule din linia de miscare ce dau particulei viitoare lui, si apoi veti vedea ca daca acolo ar fi fost o intrerupere de 15.000 cm in conectarea eterului dintre ochiu nostru si orice sursa de lumina , noi nu am putea sa primim lumina de la sursa, pentru ca acolo nu va fi nimic care sa continuie miscarea valului dincolo de spatiul liber. In consecinta cu cat vedem mai repede lumina de la orice sursa oarecum distanta, noi vom stim ca acolo trebuie sa fie un corp continuu de eter intre noi si el.Acum astronomia, ne arata ca noi primim lumina de la corpurile ceresti atat de indepartate astfel incat ele calatoresc cu o incredibila viteza de 186.000 mile pe secunda,si ne ia mai mult de 2000 de ani pentru a putea ajunge la cateva dintre ele; si astfel cum stelele sunt in toate locurile cerului, noi putem avea concluzia ca substanta principala a eterului trebuie sa fie universal prezenta. Aceasta inseamna ca materia prima pentru formarea sistemului solar este universal distribuita peste tot spatiul; cu toate ca ca noi am gasit acele milioane de sori pe cer, de asemenea noi am mai gasit spatii vaste iterstelare care nu arata nici un fel de semn cosmic activ. Atunci ceva nu are sa fie la locul lui pentru a porni activitatea cosmica in suprafete sigure, in timp ce traversandu-i pe ceilalti in functie de materia este egal disponibila. Ce este acest ceva? La inceput noi am inclinat sa atribuim dezoltarii energiei cosmice cu particulele eterice isisi, dar o mica consideratie ne va arata ca este imposibil matematic, intr-un mediu

care este egal distribuit peste tot spatiul, pentru ca toate particulele lui sunt in echilibru si astfel nici o particula nu poseda insisi o putere mare a miscarii originale decat oricare alta. In consecinta, miscarea intiala trebuie sa fie pornita de ceva care, totusi va merge si prin particulele substantei primare. Este acel ceva pe care noi il numim cand vorbim de spirit. Si dupa ce spiritul porneste condensarea substantei prime in agregat concret, si de asemenea face acestea in suprafete sigure la excluderea de ceilalti, noi nu putem evita, sa atribuim spiritului, puterea selectiei si de a lua o intiativa pe propriul lui cont. Atunci, aici noi am gasit Polaritatea initiala a Spiritului Universal si Substantei Universale, fiecare fiind complementara alteia, si in afara de aceasta relatie, toate evolutiile anterioare proceseaza. Sa fi complementar inseamna ca orice furnizor ce asteptata in altcineva, si apoi cele doua impreuna formeaza o completa integritate. Acum, acesta este cazul de fata. Selectarea furnizorilor spiritelor si miscarilor. Substanta furnizeaza ceva din care substanta poate fi facuta si la care miscare poate fi impartita; prin urmare el este un sinus in calitate de non pentru expresia de spirit. Dupa aceea, vine si intrebarea, Cum a ajuns substanta universala acolo? Nu putea sa se faca singura, pentru ea numai calitatea este inertia, in consecinta trebuie sa vina de la o sursa avand puterea sa o protejeze de un mod de actiune nu de o materie naturala. Acum singurul mod de actiune, nu de o materie narurala este gandirea, si in consecinta, la gandire trebuie sa ne uitam dupa originile substantei. Aceasta ne localizeaza la un punct antecedent la existenta chiar si de substanta principala, si in consecinta actiunea intiala trebuie sa fie acea Minte Originara pe ea insasi, cu alte cuvinte Contemplarea de Sine. La aceasta etapa primordiala nici timpul sau spatiul nu pot fi recunoscute, pentru ambii implica masuratoare de intervale succesive, si in miscarea principala a mintii peste ea insasi, singura constiinta trebuie sa fie aceea a Prezentului Absolut, pentru ca nu exista puncte externe, care sa masoare extensia in spatiu sau in timp. Deci, noi trebuie sa eliminam ideile de timp si spatiu din conceptia noastra de Spirit Initial a Conteplatiei de Sine. Acestea fiind astfel, contemplarea principala de sine a spiritelor ca simpla fiinta, ii face prezenta universala si eterna, si in consecinta, paradoxal cum pare, indepedenta lui de timp si spatiu ii face prezentul peste tot in spatiu si in timp. Este secretul vechi si maxim in care punctul se extinde la infinitate, si aceea infinitate este concentrata in acel punct. Am pornit deci, cu contemplatia spirituala de sine ca simpla existenta. Dar, pentru a va realiza existenta, trebuie sa aveti constiinta, si constiinta poate numai veni dupa recunoasterea relatiei tale cu altceva. Acel altceva, poate fi un fapt extern sau o imagine mintala; dar pana si in cel mai tarziu caz pentru a concepe o imagine totala, trebuie mintal sa va dati inapoi de la ea si sa o priviti ceva asemanator ca barbatul care a fugit de politia din Gravesend, pentru a merge in spatele lui sa vada cum i se potriveste haina cea noua. El se opreste astfel : daca nu sunteti constienti de ceva anume, sunteti constienti de nimic, si daca sunteti constienti de nimic, atunci sunteti inconstienti, si astfel, pentru a fii constient in totalitate trebuie sa fii constient pentru ceva. Acesta pare a fi un extras din Filozofia orezului nedecorticat, dar il clarifica in ceea ce priveste constiinta, care poate fi realizata numai de recunoasterea de ceva, care nu isi recunoaste propriul ego- cu alte cuvinte, constiinta este intelegerea a catorva parti particulare de relatie intre subiectul cunoscut si obiectul cognoscibil; dar vreau sa scap de termenii academici in vorbirea despre fiintele umane,asa ca, sa luam ilustratia a unei mature si manerul ei- cele doua impreuna formeaza matura; aceasta este un fel de

relatie; dar luati acelasi bat si puneti o grebla de fier la capatul acestuia, si veti avea in intregime o unelta total diferita. Batul ramane acelasi, dar diferenta ce anume este pus la sfarsitul lui, face intregul lucru o matura sau o grebla. Acum, puterea gandirii si a simtirii este batul, si conceptia care il formeaza este lucrul care sta la capatul batului, si astfel calitatea constiintei sale va fi determinata de ideile care il proiecteaza; dar sa fii constient in totalitate, trebuie sa-ti proiectezi ideile intr-un fel. Acum, de un singur lucru s-ar putea sa fim complet siguri, acela ca Spiritul Vietii trebuie sa se simta viu. Asadar, pentru a te simti viu, trebuie sa fii constinet, si ca sa fii constient trebuie sa ai ceva pentru a fi constient de el; in consecinta contemplarea de sine ca relatia de ceva care nu isi are propria origine in propria persoana, este o necesitate a cazului; si in consecinta Contemplarea Spirituala de Sine poate fi executata de vizualizarea lui relationata cu ceva care sta afara de el insusi; la fel cum noi trebuie sa stam la o distanta corespunzatoare pentru a vedea un tablou defapt cuvantul existenta inseamna statul afara. Astfel lucrurile se numesc in existenta ori remarcabilitate de o putere care inauntru ei nu sta afara, si a carei prezenta este in consecinta indicata de cuvantul existenta. Urmatorul lucru este ca, inca de la inceputul lui nu este nimic, cu exceptia Spiritului, principalul lui sentiment de traire este acela de a fi viu peste tot; si pentru a stabili o astfel de constiinta a propriei existente universale, acolo trebuie sa fie recunoasterea a unei relatii de corespondenta la fel de extinsa in caracter; si singura posibilitate de corespondenta pentru a indeplini aceasta conditie este deci acel universal distribuit si mijlocul plastic ale carui particule sunt toate in perfect echilibrum, ce este descriptia exacta a Substantei Principale sau a eterului. Noi suntem astfel filozofic legati de conluzia ca Substanta Universala trebuie sa fie proiectata de Spiritul Universal ca o constiinta necesara a sentimentului propriu inerent a spiritului de viata; si in acest fel, am descoperit ca marea polaritate principala a existentei devine stabila. De la acest punct, inainte, noi vom descoperi pincipiul polaritatii in activitatea universala. Este acea relati intre contrarii, in afara de care nici o miscare externa nu va fi posibila, pentru ca acolo nu va fi loc unde sa ne mutam, si nicaieri unde sa ne mutam; iar fara forma externa va fi imposibil deoarece acolo nu va fi nimic sa restranga raspandirea de substanta si sa o readuca la aceeasi forma. Polaritate sau interactiunea dintre activ si pasiv, este in consecinta baza evolutiei totale. Acesta este un mare adevar fundamental cand ajungem sa-l descoperim in ordine lui dreapta; dar cu timpul, are sa fie o sursa de eorare intrand in ordinea lui gresita. Si ordinea eronata consta in crearea Polaritatii, punctul de plecare a Procesului Creativ. Unde ne va conduce aceasta conceptie gresita, urmeaza sa aflam mai tarziu; dar fiindca este acceptat in mare masura sub aparente diverse chiar si pana in zilele noastre, este bine sa fim in propria noastra putere impotriva lui. In consecinta, ii doresc studentului sa vada clar ca acolo este ceva care vine inaintea polaritatii care da nastere evolutiei, si acel ceva este miscarea originala a spiritului in inauntrul sau, de care noi putem cel mai bine primi o idee numind-o Contemplarea de sine. Acum, s-ar putea sa para o conceptie extrem de abstracta, si una cu care nu putem avea nici o legatura practica. Eu imi imaginez ca pot sa-l aud pe cititor spunand: Doar Domnul stie cum a pornit lumea, si este treaba Lui, nu a mea, ce va fi perfect adevarat daca aceasta creatoare facultate a fost limitata mintii cosmice. Dar nu este asa, si aceeasi actiune isi are locul de altfe, in mintile noastre, numai cu diferenta ca este imediat

conditionata la principiul cosmic unitar, despre care am mai vorbit deja. Dar trimitand catre acel principiu unificator, aceasta putere asemanatoare de origine, este si in noi deasemenea, si advantajul nostru personal in evolutie depinde de folosirea lui corecta; si folosirea de el depinde de recunoasterea noastra de care noi am dat nastere particulelor polare , si care se exprima in lumea noasta de constiinta. Pentru aceste motive este foarte important sa realizam ca acea Evolutie nu este asemanatoare cu Creatia. In consecinta, ordinea in care doresc eu ca studentul sa observe este, mai intai Conteplarea Spirituala de Sine producatoare de polaritate, si urmatoarea polaritatea producand manifestare in forma si deasemena , pentru a realiza aceasta, in ordine, mintea lui proprie functioneaza ca un centru subordonat de energie creatoare. Cand locul adevarat a polaritatii este pe deplin recunoscut, vom descoperi in ea explicatiile a acelor relatii de lucruri ce dau nastere intregii lumi de fenomene; de la care noi putem desena concluzia practica, asta daca noi vrem sa schimbam manifestarea, trebuie sa schimbam polaritatea, si pentru a schimba polaritatea trebuie sa ne intoarceam la Contemplarea Spirituala de Sine. Dar in acest loc corespunzator la fel ca baza principiului a tuturor cauzelor secundare, polaritatea este una din acele fapte fundamentale pe care noi nu trebuie sa le pierdem din vedere. Termenul polaritate este adoptat de la stiinta electrica. In bateria electrica, el ii conecteaza impreuna pe polii contrari de zinc si cupru, ce cauzeaza curent pentru a se scurge in unul pe celalalt, si astfel furnizeaza energia care suna la usa. Daca conexiunea este stricata, acolo nu este actiune. Cand apesi pe buton, tu faci conexiunea. Acelasi proces este repetat in privinta oricarui fel de polaritate de peste tot universul. Circulatia depinde de polaritate, iar circulati este manifestarea de viata , care noi mai putem spune ca depinde de principiul de polaritate. Cu privire la noi insine, suntem preocupati de doua mari polaritati, polaritatea sufletului si a corpului, si polaritatea sufletului si a spiritului, si el este capabil ca sa-si dea seama mai mult de munca lor pe care eu o vreau studentului si sa aiba cateva idei preliminare despre polaritate, ca un principiu general. Atunci conceptia ordinii creatoare poate fi in consecinta generalizata ca nevoi. Spiritul vrea sa se bucure de realitatea propriei sale vieti - nu numai sa vegeteze, dar sa se bucure de daruire - si in consecinta cu Contemplarea Spirituala de Sine, proiecteaza un pol opus sau complementar, calculat sa dea nastere unei relatii particulare speciale, fara de care bucuria unui mod sigur de constiinta de sine cu siguranta va actiona. Sa lasam aceasta propozitie sa fie cugetata bine inainte ca semnificatia ei intreaga sa fie priceputa, pentru ea este cheia intregii probleme. Foarte bine, atunci : Spiritul vrea sa se bucure de viata, si astfel gandindu-se la el insusi ca avand aceea bucurie pe care si-o doreste, va produce conditiile care, cu ajutorul reactiilor lui insusi, da nastere realitatii. In mai multe limbi stiintifice o polaritate opusa este indusa, dand nastere la un curent, care stimuleaza un mod particular de senzatie, care, pe rand , senzatia devine o un punct proaspat de pornire pentru mai multa actiune suplimentara; si in acest fel fiecare treapta succesiva devine treapta de piatra la un nivel si mai inalt de senzatie asta este, la un ciocan cu cap rotund distractie de viata. O astfel de conceptie care ne conduce cu serii progresive , ii este imposibil sa desemneze orice limita.Astfel. progresul trebuie sa fie nemarginit de clar, de la faptul ca acolo nu va mai fi nici un fel de schimbare de metoda. La fiecare stadiu succesiv Puterea Creatoare este Constiinta Spirituala de sine, pe masura ce-si dau seama de stadiul lor, ajungand inca inainte pentru bucurie suplimentara de viata, si astfel mereu, continua sa repete singurul Proces Creator la un an alt nivel.

In consecinta, Procesul creator, poate fi gandit la toate limitele, in timp ce in acelasi timp strict progresiv, executand treapta dupa treapta, fiecare treapta fiind necesara ca o pregatire pentru aceea care trebuie sa o urmareasca. Lasati-ne atunci sa schitam scurt scenele cu care lucrurile din lumea noastra, ne-au indepartat .Interesul interogarii defapt minte,daca noi am putem ajunge la principiul care produce aceste rezultate, am putea descoperi cateva moduri de a da aplicatia personala. Mergand pe ipoteza a Contemplarii spirituale de sine, care este puterea originala, noi am gasit ca acel eter principal, sau substanta universala, este corespondenta necesara a Spiritului simplu si fara constiinta a propriei sale existente. Dar, desi fara constiinta de existenta este fundatia necesara pentru oricare alte posibilitati suplimentare , el este, ca sa putem spune asa, ceva ce nu putem vorbi despre. Faptul cu fundatia este, bineinteles pentru a sti ca eu exist; dar imediat pe aceasta constientizare, acolo se urmeaza dorinta pentru activitate vreau sa ma bucur de existenta mea facand ceva cu ea. Traducand aceste cuvinte intr-un stat de constiinta in mintea cosmica, ele devin o lege de tendinta indicandu-ne locatia activitatii,si, uitandu-ne numai la lumea noastra, aceasta va insemna condensarea universala a substantei eterice, in principala nebula, care mai tarziu va deveni sistemul nostru solar, aceasta fiind corespondenta catre Contemplarea spirituala de sine,pe masura ce se transforma intr-o activitate specifica ce ramane instant absorbita in simpla inconstienta a existentei. Apoi, aceasta recunoastere de sine, ne va conduce la conceptia activitatii si mai specifica avand constrariul lui polar corespunzator, sau corespodenta materiala, in condensarea nebulei intr-un sistem solar. Acum la aceasta treapta, conceptia spiritului despre el insusi, este una a activitatii, si in consecinta corespondenta materiala este miscarea, ce se distinge de difuzul simplului eter, ce este corespondenta simpla a inconstientei a existentei. Dar ce fel de miscare? Este miscarea materiala dezvoltata la aceasta etapa legata sa capete orice forma particulara? O mica consideratie ne va arata daca este. La acest stadiu initial, prima trezire, sa spunem asa, a spiritului in activitate, este constiinta care poate fi activitatea absoluta; care nu este atat de legata de orice alt mod de activitate, pentru ca pana acuma nu se afla nici una, doar in legatura cu un tot al imbratisarii fiintei; si astfel singura posibila conceptie a activitatii la acest stadiu este activitatea sustinerii de sine, care nu depinde de orice mod precedent de activitate, deoarece acolo nu exista. Legea reciprocitatii, de altfel este asemanatoare cu miscarea de sustinere de sine in corespondenta materiala, si cateva consideratii matematica, arata ca singurul sortiment de miscare care poate sustine sprijinul corpului miscandu-se vacuolar este o miscare rotativa ce aduce propiul corp intr-o forma sferica. Acum, aceasta este exact ce noi am gasit la ambele extreme a lumii materiale. La marele sfarsit, sferele planetelor rotitoare ce se afla pe axele lor, si turnante in jurul soarelui; si la micul sfarsit, sferele atomilor compuse din particule, unde stiinta spune ca in stilul acesta similar sa se roteasca intr-un centru comun, la distante ce sunt astronomicale comparate cu multimea lor proprie. Astfel cele doua ultime unitati a manifestatiei fizice, atomul si planeta, ambele urmaresc aceeasi lege a sustinerii de sine, miscare care noi am descoperit ca pe priorii bazei, ei primesc in ordine sa exprime activitatea principala a spiritului. Si trebuie sa mai notam ca in trecut, ca aceasta rotativa sau absoluta miscare este combinata numai dintre cele doua moduri relative de miscare, numita miscare de la un punct, si miscare catre el, altfel spus, miscarea centrifuga sau centripeta, in consecinta in miscarea rotativa sau absoluta am gasit ca ca ambele polaritati a miscarii sunt incluse, astfel repetand pur si simplu partea mecanica. Dar spiritul vrea ceva mai mult decat miscarea mecanica, ceva mult mai viu decat programarea prin rotatie, si astfel primul pas spre individualizarea constiintei ne conduce catre viata de planta. Dupa aceea, pe principiul a carui stadiu succesiv permite platforma pentru o priveliste suplimentara, viata de planta este urmata de viata animala, si aceasta urmata de ordinea umana, in care libertatea de a selecta propriile conditii sunt imens extinse. In acest fel, expresia insasi a spiritului a ajuns la punctul unde complementara polara sau reciproca, se manifesta ca un om intelectual aceasta constituind cel de-al patrulea stagiu a recunoasterii de

sine a spiritului. Dar procesul creator nu se poate opri aici, pentru ca, dupa cum am vazut, baza lui in contemplarea de sine a spiritului ii acorda in schimb de necesitate un progres infinit. Astfel, nu are rost sa ne intrebam, care este finalul lui, pentru ca el nu are un final cuvantul lui este superior viata vesinica, si viata mai abundenta. In consecinta, intrebarea nu este cu privire la finalitate, unde acolo nici nu exista, dar ca un pas urmator in progres. Noi cunoastem patru regate: cum ar fi sa existe si al5.a lungul liniei de progres are sa fie o singura directie, si anume, numita dezvoltarea unor mai multe individualitati perfecte, si astfel., pe principiul continuitatii, am reusit rezonabil sa deducem, ca urmatorul stagiu ne va duce mai departe in aceeasi directie. Noi vrem ceva mai perfect decat la ce am ajuns noi pana acum, dar ideile noastre cu privire la ce ar trebui sa fie mai valoros, sa nu spunem,nearmonios, pentru o singura idee buna a unei persoane este o alta idee a unei persoane despre rau. Astfel, la ceea ce noi vrem sa ajungem este un fel de generalizare larga a principiului, care va fi in avans fata de experientele noastre trecute. Aceasta inseamna, ca noi trebuie sa cautam acest principiu, undeva unde noi nu am experimentat deloc, si singurul loc unde putem gasi eventual acest principiu, care nu s-a manifestat inca insisi, este in gremio dei aceasta este in cel mai intim loc al originii spiritului, sau cum ii spune St. John in sufletul Tatalui.Asa ca, din punct de vedere loogic, noi am ajuns participarea personala in idealul divin, la fel cum numai principiul cu care avansul in stagiul urmator poate fi eventual facut. In consecinta, noi ajungem la intrebarea, cum ar arata idealul divin?

Capitolul 3
Idealul divin
Ce este idealul divin? La inceput poate sa apara disperat pentru a incerca sa raspundem la o astfel de intrebare, dar aderand la un principiu definitoriu, vom putea afla ca el se va deschide, conducandu-ne si aratandu-ne lucruri pe care de altfel nu le-am mai vazut aceasta este natura principiului, si se deosesbeste de regulile simple, care sunt doar aplicatiile principiului sub un set particular de conditii. Am gasit doua principii necesare in conceptia noastra despre originea spiritului,si anume puterea lui de selectie si puterea lui de initiativa; si am gasit si cel de-al 3-lea principiu, numit dorinta de a trai vesnic in crestere cu bucuria de viata. Acum cu aceste trei principii precum esenta a tuturor originilor spiritului de a ne indruma, noi vom putea, cred, sa fim apti sa ne formam o conceptie despre acel ideal divin, care da nastere la al cincilea stagiu de manifestare a spiritului, pe care noi am trebui acum sa ne pregatim sa intram. Noi am vazut ca bucuria spiritului de viata este o necesara reciprocitate trebuie sa aiba un fapt corespondent in manifestare pentru a-i raspunde lui; altfel cu legea inherenta a mintii, nici o constienta, si deasemenea nici o bucurie nu poate sa o sporeasca; si astfel cu legea progresului continuu, necesarul reciproc ar trebui sa se manifeste ca fiind o trezire din constiinta principiului, cu care el insusi intra in existenta. O astfel de trezire nu poate proveni de la o comparisiune de alta, configurata de conditiile existente cu alta, dar numai de la recunoasterea unei puteri care este independenta de toate celelalte conditii, altfel spus, absolutul de dependenta de sine a spiritului. O existenta asa trezita, va putea fi corespondenta corespunzatoare a bucurii de viata a spiritului, la un stagiu nu tocmai deasupra miscarii mecanice sau vitalitatii fizice, dar pana deasupra

perceptiei intelectuale de existenta a fenomenelor, aceasta altfel spus, la stagiul unde bucuria spiritului consta in recunoasterea de sine ca sursa a tuturor lucrurilor. Pozitia in absolut va fi trezirea spiritului la recunoasterea abilitatilor artisice ale sale. Am folosit cuvantul artistic, pe masura ce poate exprima aproape o idee nestabila decat la alta la care m-as putea eu gandi, pentru munca acceselor artistice care sunt mult mai aproape de creatie, fara nihilo decat ori ce alta forma de activitate umana. Munca artistului, este expresia de sine, decat ceea ce artistul pare, in timp ce acei savanti sunt comparatia de fapte care exist in mod independent in personalitatea sa proprie. Este adevarat ca adevarata forma de arta nu exista fara metodele de analize, dar analizele sunt propriile sentimente ale artistului, si din aceste cauze da nastere lor. Acestea sunt gasite ca contin in insisi principii sigure, ce sunt fundamentale intregii arte, dar aceste principii sunt legile creatiei actiunii mintii mai mult decat acele de limitare de problema. Acum daca am transfera aceasta analogie familiara conceptiei noastre despre munca a tuturor mintilor originare, noi am putea sa-l desenam ca marele artist ce da expresia vizibila sentimentului sau de un proces care desi cu conditia sa nu dea restrictie de la conditiile antecedente, totusi lucreaza dupa o lege care este iseparabila de la sentimentul propriu totusi legea este sentimentul, si sentimentul este legea, legea creativitatii perfecte. O astfel de contemplare de sine precum aceasta este singurul mod in care noi putem concepe urmatorul sau al cincilea stagiu de recunoasterea de sine a spiritului, a luat un loc. Avand la fel de indepartat precum il are in al patrulea stagiu, care este catre productia intelectuala a omului precum corespondenta sa, urmatorul pas in avans, trebuie sa fie pe liniile pe care le-am indicat intradevar numai daca, acolo au fost neasteptate si arbitrari a spargerii legii de continuitate, o presupunere care ne interzice ca intregul proces creator de pana acum, sa se bucure. In consecinta noi putem desena al cincilea stagiu a contemplarii de sine a spiritului, cum s-a trezit la recunoasterea abilitatilor sale artistice, libertatea sa absoluta de actiune, si putere creatoare precum intr-un vernisaj, noi putem spune ca un artist devine inafara paletei sale. Dar dupa prezentul continuu al legii de reciprocitate, prin care constiinta de sine poate fi realizata, aceasta recunoastere de sine a spiritului in absolut implica un fapt corespondent obiectiv in lumea realitivitatii; altfel spus, intrarea in manifestarea unei existente capabile de a realiza Arta creativa libera a spiritului, si de recunoasterea aceluiasi principiu insusi, cand, in acelasi timp realizand de altfel relatia dintre principiul universal de manifestare si manifestarea lui individuala. Astfel, imi va aparea ca fiind manifestarea idealului divin intruchipat in al cincilea stagiu a progresului de manifestare. Dar voi desena concluzii particulare cuvintelor concluzionare a ultimului paragraf, ca daca noi vom pierde relatia dintre principiul universal de manifestare si manifestarea lui individuala, am pierde realizarea principiului in intregime, chiar si in universal sau in individual este doar interactiunea lor care face ca fiecare sa devina ce vrea el sa devina si in acest ulterior devenit, consta progresul. Aceasta relatie provine de la principiul pe care eu l-am semnat in deschiderea capitolului care il face necesar pentru spiritul universal pentru a fi mereu armonios cu el insusi, si daca aceasa unitate nu este recunoscuta de catre individual, el nu poate lua pozitia de reciprocitate la spiritul original care ii va permite sa-si recunoasca sinele ca in bucuria vieti, la cel mai inalt nivel pe care noi l-am contemplat pana acum mai exact sentimentul transporatat va fi ceva antagonis, producand inversul de distractie, astfel filozofic aducand afara punctul de comanda biblica nu suparati spiritul. Deasemenea reactiunea pe individual trebuie neaparat sa dea nastere la statul nearmonic corespondent, desi el nu ar fi in stare sa-si defineasca sentimentul lui de neliniste sau pentru a-l judeca. Dar pe cealalta parte armonia originii spiritului in el insusi este corespunzator privit, si atunci mintile individuale permit un centru proaspat de unde spiritul se contempleaza insusi, unde m-am aventurat sa-l numesc originea sa artistica un potential nemarginit de creativitate,inca este reglat de legea lui unitata si inerenta. Si aceasta lege a originii unitare a spiritului este una foarte simpla. Este nevoia spiritului si conceptia de baza a lui insusi. O minciuna este o afirmatie, despre ceva care este, si care defapt nu este. De

atunci, afirmatia spiritului sau o conceptie despre orice, absolut face ca acel lucra sa existe, este imposibil din punct de vedere logic pentru el sa conceapa o minciuna. De aceea spiritul este adevarul. O boala si o moarte similara, sunt negativele vietii, si astfel spiritul, ca principiu de viata, nu poate intruchipa boala sau moartea in contemplarea de sine. In acest stil similar deasemenea, de cand este liber sa produci ceea ce el vrea, spiritul nu poate dori prezenta unor forme respingatoare, si astfel una din legile lui inherente trebuie sa fie frumusetea. In acest intreit al legilor de adevar, viata si frumusete, noi am gasit intregul dedesubt natural a spiritului; si nici o actiune pe partea individuala poate fi in dezacord cu unitatea originara care nu contrazic aceste fundamente principale. Acesta va fi vazut, cum paraseste absolutul individual eliberat, exceptand in directia de spargere a fundamentelor de armonie, pe care el insusi a inclus in creatia generala ce este dependenta. Aceasta cu siguranta nu poate fi numita limitare, si sunteti toti liberi sa urmarim liniile ale propriei noastre individualitati in orice alta directie, si astfel, recunoasterea relatiei noastre la originile spiritului ne apara pe noi de la ranile proprii sau a altora, in nici un caz el nu va interzice libertatea noastra de actiune sau campul noastru ingust de dezvoltare. Incerc atunci, sa ma bazez pe actiunea mea peste o dorinta fundamentala pentru deschiderea de adevar, pentru sporirea de existenta, si pentru crearea de frumusete? Am primit aceasta ca un prezent infinit de legi de tendinte in spatele gandirii mele? Daca asa, aceasta lege va ocupa precis acelasi loc in microcosmosul meu, sau lumea mea personala, pe care il are in microcosmos, sau in lumea mare, ca pe o putere ce se afla in forma sa insasi , dar datorita prezentei sale, impresioneaza absolut caracterul ei peste toate formele de energie creativa. Pe aceste baze, energia creativa a mintii universale poate fi incredintata cu siguranta sa lucreze prin influenta de specializare a gandirii noastre, si putem adopta maxima credeti in dorintele voastre deoarece noi stim ca ele sunt miscarile universale in noi insine, si asta se bazeaza pe recunoasterea fundamentala a vietii, a iubirii si a frumusetii, unde spiritul este, iar desfacerile lor trebuie sa duca aceste calitati cu ei pe parcursul liniei, si astfel, intr-un grad oarecum mic, devine o portiune a muncii spiritului, in creativitatea lui inerenta. Aceasta putere creatoare a spiritului,este ceva pe care noi nu ar trebui sa o pierdem, si de aceasta vreau ca studentul sa inteleaga bine ideea contemplarii spirituale de sine, ca o posibila radacina a procesului creator. Nu numai la inceputul creatiei lumii, dar tot timpul planul cel mai intim este acela a spiritului pur, si astfel la acest punct de origine,nu este nimic altceva pentru spirit pentru contemplare exceptand sinele sau; astfel aceasta contemplare de sine, creeaza manifestarea de corespondenta, si de cand contemplarea de sine sau recunoasterea de proprie existenta trebuie sa continuie, creativitatea corespondenta trebuie mereu sa fie la lucru. Daca aceasta idee fundamentala este clar priceputa, noi vom vedea ca creativitatea progresiva si continuua este cea mai mare esenta si existenta spiritului. Aceasta este insemnat de afirmativismul spiritului. Desigur daca noi v-om actiona negativ, atunci,cand spiritul actioneaza mereu afirmativ, noi ne vom muta in directia opusa lui; si in consecinta atata timp cat noi ne privim actiunea noastra negativa ca fiind afirmativa, actiunea spiritului trebuie sa ne apara noua ca fiind negativa, si de aceea toate conditiile negative ale lumii au baza in gandirea inversa sau cea negativa; dar cu cat ne aducem gandirea in armonie cu viata, iubirea si frumusetea,care spiritul este, cu atat mai putin aceste conditii inversate vor obtine, pana cand in final vor fi eliminate in intregime. Pentru a-l indeplini, aceasta este obiectul nostru mare; cu toate acestea progresul poate fi incet, va fi stabil daca noi v-om executa pe un principiu definit; si pentru a ne lega de adevaratul principiu este nevoie de studiile noastre. Si principiul de care ne legam este necontenita creativitate a spiritului. Asta inseamna atunci cand am vorbit de el ca spiritul afirmativ, si imi voi intreba cititorii mei pentru a impresiona

acest termen peste mintile lor. Odata ce oferim intrega origine a spiritului este astfel spiritul pur afirmativ, si vom descoperi ca acesta ne va conduce din punct de vedere logic la rezultatele marii valori. Si daca, vom pastra astfel aceasta creativitate perpetuua si progresiva a spiritului continuu in mintea noastra, putem sa ne bazam ca lucreaza cu siguranta in noi insine ca in miscarea inaintata a marelui cosmic, despre care am mentionat in calitate de evolutie. Este aceeasi putere a evolutiei ce lucreaza in noi insine, numai cu diferenta ca in proportie ce incepem sa realizam natura lui, noi insine ne vom gasi apti sa facilitam progresul lui oferind din ce in ce mai multe conditii favorabile muncii lui. Noi nu adaugam forta puterii, pentru noi sunt creatii ale sale, si astfel nu poate genera ce generam noi; dar furnizand conditii potrivite, putem din ce in ce mai mult sa-l specializam. Aceasta este metoda tuturor advantajelor care a fost facuta vreodata. Nicodata nu cream o alta forta (e.g electricitate) dar furnizam conditii speciale, sub care forta se manifesta intr-o varietate de utilitate si moduri frumoase, posibilitati nebanuite, ce sunt situate in putere pana ce sunt duse la lumina de cooperarea factorului personal Acum el este cu siguranta introducerea a acestui factor personal care ne intereseaza pe noi, deoarece din toata eternitatea, noi putem recunoaste lucruri din centrul nostru de constiinta, in aceasta lume, sau in oricare alta; de aceea intrebarea practica este cum sa ne specializam viata originara universala in propriul nostru caz, cand noi ii dam un nume, ii spunem spiritul Metoda pe care trebuie sa o facem este perfecta din punct de vedere logic,cand deodata noi vedem ca principiul implicat este acel a recunoasterii spirituale de sine. Am urmarit modul de operare a procesului creator, suficient de departe pentru a vedea ca existenta cosmosurilor este rezultatul vazului spiritului insusi in cosmos, si daca asta ar putea fi legea intregului, trebuie deasemenea sa fie legea partii. Dar acolo exista aceasta diferenta, atata de mare cat relatia media normala de particule mentine intreaga continuitate ce sta la baza ei, indiferent in orice pozitie particula particulara pot intra, la fel cum o fantana tinua sa existe, indiferent cand orice picatura particulara de apa este jos in bazin sau in partea de sus a jetului. Aceasta este actiunea universala ce pastreaza cursa ca un intreg. Dar intrebarea este, ce v-om deveni noi insine? Atunci, pentru ca legea intregului este deasemenea legea partii unde noi putem spune ca tot ce ne dorim noi este ca spiritul sa-si vada sinele in noi, in alte cuvinte, sa gaseasca in noi reciprocitatea, care, dupa cum am vazut noi, este necesara bucuriei unei calitati sigure de constiinta. Acum constiinta spiritului fundamental, trebuie sa fie acela de sustinerea de sine a vietii, si pentru intreaga bucurie a acestei constiinte, trebuie sa fie o constiinta corespondenta individuala reciproca lui; si pe partea individuala, o astfel de constiinta poate lua nastere din recunoastere, si anume ca viata lui proprie este identica cu viata spiritului.Asadar cu conditiile bune ale cazului, o astfel de contemplare pe partea individuala nu este nimic altceva decat contemplarea spiritului insusi de la punctul de vedere a constiintei individuale, si astfel realizand legea procesului creator sub asa conditii specializate pe masura ce trebuie sa rezulte din punct de vedere logic din perpetuarea vietii. Este legea procesului creator cosmic transferat individualului. Acesta mi se pare mie ca fiind idealul divin: acel individual care-si recunoaste sursa, si-si recunoaste deasemenea metoda prin care ia nastere de la sursa, si care este astfel apt sa se deschida in inauntrul sau un canal prin care acea sursa poate sa se revarse inauntru neintrerupt; cu rezultatul care din momentul recunoasterii individuale traieste direct in viata originara, ca fiind o directie speciala de creatie, si nu doar fiind un membru a unei curse universale. Individualul care ajuns la acest stagiu de recunoastere,gaseste astfel, un principiu de viata de durata impreuna cu inauntrul sau; asadar urmatoarea intrebare ete in ce fel acest principiu poate sa se manifeste in el insusi.

Capitolul 4

Manifestarea principiului vietii

Trebuie sa tinem minte ca, la ce am ajuns noi acuma este un potential principal sau universal, doar localizat in individual. Dar un astfel de principiu nu este manifestare. Manifestarea este cresterea ce provine de la principiu, altfel zis, un fel de forma in care principiul devine activ. In acelasi timp trebuie sa amintim de aceasta, cu toate ca o forma este necesara manifestarii, forma nu este esentiala, pentru acelasi principiu, el poate manifesta forme variate, asa cum electricitatea poate sa lucreze printr-o lampa sau printr-un tramvai, fara orice schimbare de natura lui inerenta. In acest fel noi am ajuns la concluzia ca principiul vietii intodeauna trebuie sa-si aiba provenienta cu un corp, si care sa functioneze, desi el nu urmareste acel corp, trebuie intotdeauna sa fie pe aceeasi constitutie chimica, ca si aceea pe care noi o posedam. Am putea sa ne imaginam o planeta departata, unde combinatiile chimice cu care suntem familiarizati pe pamant, nu se obtin; dar daca viata esentiala a principiului transportata individual incoace, atunci dupa legea procesului creator,el va executa imbracarea cu un material pentru corp,inspirat din atmosfera si subtanta de planeta; si personalitatea astfel creata,va fi cu totul acolo acasa, pentru toate imprejurarile lui ii va fi perfect natural, oricat de diferite pot fi legile naturii acolo,fata de care noi le stim aici. Intr-o asa conceptie, ca aceasta, noi am gasit importanta celor doua comenzi principale catre care eu am atras atentia mai intai puterea spiritului pentru a nu creea nihilism, si in al doilea rand recunoasterea de sine a principiului de baza si unitar acordand permanenta si solidaritate cadrului naturii. Anterior, recunoasterea de sine a vietii principale ar putea produce orice fel de corp isi doreste; si in cele din urma, ii va fi comandat sa proiecteze unul in armonie cu ordinul natural a planetei particulare, astfel facand toate aceste fapte a acelei realitati solide catre individual, si lui insusi o existenta solida si naturala la alti locuitori a lumii. Dar aceasta nu va scapa de cunoasterea individuala, despre cum a ajuns el acolo; si astfel, presupunand ca el si-a relizat identitatea cu principiul universal al vietii, suficient pentru a controla constiient, proiectia intregului sau corp, el ar putea sa dezagregheze corpul care acordat cu conditiile intregii planete si constituind unul care sa fie de acord armonios cu cei fara, si astfel aceasta functie ar putea un numar mare de planete ca o fiinta perfect naturala ca fiecare dintre ei. Cu tot respectul, el va asemana ceilalti locuitori cu o singura exceptie, aceea ca de cand a ajuns la unitate cu principiul lui creator, nu va fi legat de legile problemei asa cum ei au fost. Oricine ar vrea sa ajunga la o astfel de putere, ar putea sa o faca doar cu realizarea imbratisarii intregii unitati a spiritului, ca fiind fundatia tuturor lucrurilor; si aceasta fiind baza tuturor puterilor sale, el ar fi ultimul care ar dezbate principiul sau de baza, folosindu-si puterile in asa fel incat sa disturbe cursul natural a evoluiei lumesti. S-ar putea sa le foloseasca pentru a ajuta inaintea evolutiei celorlalti din lume, dar cu siguranta fara sa o deranjeze, pentru el va merge intodeauna pe maxima Ordinul cel dintai a fost Raiul. Oricum, obiectul nostru nu este pentru a ne transfera altor planete, dar pentru a primi cele mai bune despre aceasta; dar noi nu v-om lua tot ce este mai bun din acesta pana cand, v-om realiza ca puterea ce ne permite sa facem asta, este atat de atat de universal absoluta si fundamentala, incat aplicatia ei in aceasta lume este cu precizie aceeasi ca in orice alta lume, si de aceea am permanentizato ca o afirmaie generala aplicabila tuturor cuvintelor. Principiul existentei, astfel, universal acolo, nu exista motive pentru care noi a-m trebui sa amanam aplicatia lui pana cand ne vom gasi noi insine intr-o alta lume, iar locul si timpul potrivit pentru a incepe sunt aici si acum. Punctul de pornire nu se afla in timp sau in localitate, ci in modul de gandire; si

daca am realiza ca acest punct originar este puterea spiritului de a produce ceva iesit din nimic, si asta se afla in concordanta cu ordinul natural a substantei particulare lumesti, pe masura ce el lucreaza. Apoi ego-ul spiritual din noi, precum dezbaterile directe de la spiritul universal, trebuie sa fie apt mai intai, de a combina armonios lucrul legii spirituale si fizice in propriul corp,si sa-l pastreze intr-o perfecta sanatate, in al doilea rand sa duca acest proces suplimentar si sa reinoiasca corpul, starpind astfel efectele varstei inaintate, si in al treilea rand sa duca procesul tot mai departe si perpetuu. Daca studentul arata acestea cunostintelor sale, care nici macar nu s-au gandit la lucrurile acestea, prietenii lui vor exclama fara indoiala Tommy nu te mai tine de prostii! chiar daca el nu foloseste o explicatie destul de puternica. Cu siguranta el va apela la experientele trecute din toata omenirea, argumentul sau fiind acela ca ce nu s-a intamplat in trecut, nu se poate intampla si in viitor; totusi el nu aplica acelasi argument la aeronautica, si este un pic cam uituc de faptul ca volumul sacru ce contine reveratiile promisiunilor a acestor lucruri. Intradevar studentul serios nu poate uita fara indoiala maximul Principiul nu este limitat de precedent daca ar fi asa, noi am trebuie sa fim in stagiu de primitivi. Pentru a folosi Procesul creator trebuie sa afirmam puterea creatoare, altfel spus, trebuie sa ne intoarcem la inceputurile seriilor, si sa incepem cu spiritul pur, doar amintind ca ca acest punct de pornire trebuie sa se gaseasca acum in noi insine, de aceea procesul individual creativ se destinge de cel cosmic. Aici este importanta realizarii unei singure puteri creatoare in schimbul a doua puteri interactive ce intra, pentru el inseamna ca noi nu capatam puterea de la orice polaritate existenta, dar daca noi avem de gand sa fondam polaritatile, ce vor porni secundar cauza pe liniile pe care de altfel noi le determinam. Acesta deasemenea, este locul de unde importanta intra in recunoasterea acelei singure posibilitati creaind miscarea spiritului care trebuie sa fie contemplarea de sine, pentru acestea, ne arata ca noi nu trebuie sa contemplam conditiile existentei, doar idealul divin, si aceasta contemplare a idealului divin al omului este contemplarea spirituala de sine de punctul de vedere a individualitatii umane. Atunci, apare si intrebarea ca, daca aceste principii sunt adevarate, de ce nu le demonstram? Ei bine, cand princpiul nostru fundamental este evident corect si noi inca nu primim rezultatele corespunzatoare, singura deducere este aceea ca undeva sau in alta parte, am introdus ceva antagonistic principiului fundamental, ceva ce nu este inerent in propriul principiu, si care asadar isi datoreaza prezenta unei actiuni propii. Acum, eroarea consta in increderea ca puterea creatoare este limitata de problema in care lucreaza. Daca presupunem aceasta, atunci va trebui sa calculezi rezistentele oferite de material; si de atunci de la termenii procesului creator, aceasta rezistenta nu exista intradevar, nu ai nici o baza de calcul defapt nu ai resurse de cunoastere despre unde te afli, si totul este confuz. De aceea este foarte important sa amintim ca procesul creator este actiunea unei singure puteri, si de aceea interactiunea a doua polaritati opuse intra intr-un stagiu tarziu, si nu este creator, doar distributiv altfel spus, localizeaza energia provenita deja din puterea singura. Acesta este un adevar fundamental, ce nu se va pierde niciodata din vedere. Atat de departe oricum, in timp ce noi esuam sa vedem acest adevar, ii este necesar sa limitam puterea creatoare de materialul ce lucreaza inauntrul ei, si in practica facem aceasta referindu-ne la experientele noastre trecute precum standardul de judecata. Noi masuram al cincilea regat dupa standardul celui de-al patrulea, cu toate acestea noi am trebui sa spunem ca un om intelectual, o fiinta a celui de-al patrulea regat, a fost urmat sa fie limitat de conditiile obtinute din primul regat mineral pentru a folosi limbajul bibilic, noi cautam existenta printre moarte. Si in plus, in prezent, o noua ordine de experienta incepe sa ni se arate noua, pentru binele instantelor autentice a vindecarii bolii de puterea invizibila a spiritului sunt constant in crestere la numar. Faptele sunt acum evidente pentru a le putea contesta - ceea ce noi vrem este cunoastere mai buna a puterii, care sa ii justifice pe ei. Si daca acest inceput este acum alaturi de noi, din ce motive am putea noi sa-l limitam?. Diferenta dintre vindecarea de boala si reinoirea intregului organism si perpetuarea vietii este, este doar o

diferenta de grad si nu de gen; si de aceea experienta actuala a cresterii numerelor arata munca principiului unde nu putem din punct de vedere logic configura nici un fel de limite. Daca noi primim clar, pasii procesului creator in mintile noastre, v-om vedea de ce noi pana acum am avut rezultate atat de mici. Deci, contemplati o lege a mortii ce se ridica inafara fortelor materiale actionand impotriva puterii spirituale, si infrangand-o, iar tu o sa impresionezi acest mod de recunoastere de sine peste spirit in inauntrul tau. Desigur, nu puteti sa schimbati natura sa inerenta, dar il faceti sa lucreze dedesubtul conditiilor negative, si astfel il faceti sa produca rezultate negative, atat de departe incat dvs. sunteti ingrijorat. Dar inversati procesul, si contemplati o lege a vietii precum inerentul in inceputul spiritului, si astfel precum inerentul in spiritul dvs.; si contemplati fortele materialului ce practic nu exista in procesul creator, pentru ca ei sunt produsele sale, si nu cauze uitati-va in acest mod la lucruri si veti impresiona o conceptie corespondenta, pe spirit, care dupa legile reciprocitatii, astfel intra in contemplarea de sine pe liniile punctului tau de vedere individual; si apoi, dupa natura procesului creator, o exteriorizare corespondenta este pregatita sa-i ia locul. Astfel intrebarea noastra initiala, Cum nimicul a intrat in intregime in existenta, ce ne duce intr-o recunoastere a legii vitale, unde noi putem fiecare sa ne specializam noi insine; si in gradul in care noi ne specializam, am putea gasi principiul creator la munca, si impreuna sa construim o personalitate sanatoasa si fericita in minte, corp si in circumstante. Numai ca noi trebuie sa invatam sa deosebim vehiculele spiritului de spiritul insusi, pentru aceasta deosebire este nevoie de prezente foarte importante. Cedeosebeste vehiculele de spirit este legea cresterii. Spiritul este principiul inform de viata, iar vehiculul este o forma cu care acest principiu functioneaza. Acum vehiculul este o proiectie a substantei spiritului ce coordoneaza cu ordinul natural a planului, functii ale vehiculului care asadar necesita sa fie construite in conformitate cu acel ordin. Acesta gata construit, este ceea ce noi am mentionat ca fiind cresterea; si de cand principiul care cauzeaza cresterea este spiritul individualizat, ritmul cresterii continuu va depinde de cantitatea de energie vizitatoare care spiritul o pune inauntrul ei, si cantitatea de energie vizitatoare va depinde de gradul in care spiritul individualizat isi apreciaza propiul loc de existenta, si in sfarsit gradul a acestei aplicatii va depinde de calitatea perceptiei individuale a intregii marii origini a spiritului precum reflectarea in el insusi , si astfel, facandu-si contemplarea lui, nimic altceva decat contemplarea creatoare de dine a spiritului. Asadar trebuie sa nu omitem legea cresterii in vehicul de la conceptia noastra despre lucrul spiritului. Defapt, vehiculul nu are nimic de spus in mterie, pentru ca el este o simpla proiectie a spiritului; dar din aceste motive formarea lui va fi ori rapida ori lenta, in proportie exacta cu individualul spiritului vitalizand conceptia. Ne-am putea imagina un grad de vitalizare a conceptiei care va produce instant forma corespondenta, dar in prezent trebuie sa tinem seama de slabiciunea puterii noastre spirituale nu crezandu-l de orice dovezi incapabile de indeplinire a obiectului sau, dar fiind inceti in operatie, acum noi speram sa-l vedem in viitor si astfel nu trebuie sa ne lasam pe noi insine sa fim descurajati, dar trebuie sa ne tinem gandul ca stiind ca face munca sa creatoare, si astfel cresterea corespondenta este lenta dar siguranta va avea loc astfel urmarind perpetul divin, acel om se va cuveni rugaciunii si nu slabiciunii. Treptat pe masura ce noi castigam experienta pe aceste noi linii, increderea noastra in puterea spiritului va spori, si vom fi mai putin inclinati ca sa fim criticati de partea negativa a acestor lucruri, si astfel obstacolele catre afluenta spiritului originar, va fi din ce in ce stearsa, si rezultate din ce in ce mai mari vom obtine.

Daca noi am avea mintile mai limpezi pe acest subiect de manifestare, noi am trebui sa ne amintim de natura sa intreita : prima este viata principala generala, a doua este localizarea acestui principiu in individual, si al treilea este cresterea vehicolului, proiectat de spiritul individualizat cu mai multa sau mai putina energie. El este o succesiune de condesare progresiva de la spiritul universal diferentiat catre ultimul si cel din afara vehicul adevarul reiese din maxima ezoterica Materia este spiritul la cel mai scazut nivel al sau. Formularele astfel create corespund cu ordinul general al naturii pe planul particular unde ei se afla, si in consecinta, se afla perfect diferit de formele temporar consolidate, inafara atragerii materialului de alte organisme vii. Aceste ultime corpuri fantastice sunt unite intre ele numai de un act de vointa concentrata, si poate asadar, mentinuta pe o perioada scurta de timp si cu putin efort; in timp ce corpurile care individualizeaza spiritul sau ego-uri construite pentru el insusi sunt produse de un proces perfect natural, si nu necesita nici un efort pentru a o sustine, pana cand el este tinut in legatura cu intregul sistem planetar de actiunea continuua a mintii subconstiente individuale. Aici actiunea subconstienta a mintii la fel ca contructia corpului isi face aparitia. Actele mintii subconstiente in acord cu sugestea totala,il impresioneaza datorita mintii constiente, si daca aceasta sugestie este in perfecta armonie cu legile fizice a planetei, atunci o constructie corespondenta a mintii subconstiente, ii va lua locul unui proces care pana acum implicand orice efort, consta mai degraba intr-un sens odihnitor de unitate impreuna cu natura. Si daca la acest sens de unire impreuna cu sufletul de natura, acea minte subconstienta universala, care tine acelasi loc in cosmos care il tine si mintea subconstienta in noi insine si daca acel acolo va supraadauga un sens de unire impreuna cu intreaga creatie a spiritului, din care sufletul naturii creste, atunci prin intermediul mintii subconstiente individuale astfel de efecte pot fi produse in corpul sau,ca si cum am transcenda experientele noastre trecute, inafara oricarui mod de a viola ordinea universului. Legea ce veche a fost manifestarea principiului vietii ce lucreaza sub conditii constranse: legea cea noua este manifestarea a aceluiasi principiu ce lucreaza sub conditii de extindere. Astfel, desi el este Dumnezeu niciodata nu va schimba asa cum spuneam noi la sporiti cu sporirea lui Dumnezeu.

Capitolul 5
Factorul personal
Am punctat deja, ca prezenta intregii minti cosmice este o necesitate absoluta a existentei oricarei actiuni, din motivul ca fiecare minte a fost in intregime un centru de perceptie, nu ca toate celelalte minti de un pamant comun de aflat sub metalitatea independenta a mintilor individuale, atunci nici doua persoane nu vor vedea acelasi lucru in acelasi timp, defapt nici doua individualitati nu vor fi contiente de existenta in aceeasi lume. Daca acesta ar fi fost cazul, atunci nu va fi nici un standard comun pentru a ne referi la senzatiile noastre; si desigur, intrand in existenta fara constiinta de atmosfera exceptand ceea ce noi putem forma din propria noastra gandire, si mergand pe ipotezele ca nici un standard nu poate forma gandurile noastre, nu ne putem forma conceptia unei atmosfere in intregime, si in consecinta nu putem avea nici o recunoastere a propriei noastre existente. Confuzia gandirii implicata pana si in incercarea exprimarii unei asemenea conditii, o arata ca fiind un perfect neconceput, din simplul motiv ca este o contradictie de sine si o distruguere de sine.

Pe acest cont este clar ca existenta noastra si cea a intregii lumi inconjuratoare implica prezenta mintii universale ce actioneaza pe liniile sigure ale sale, ce fondeaza bazele muncii a tuturor mintilor. Aceasta actiune extrema a mintii universale, astfel configureaza un standard, pe care intreaga actiune individuala mintala trebuie in eventual sa fie masurata, si asadar, prima noastra conceptie este sa ne asiguram ce este acest standard, si sa-l facem bazele actiunii noastre. Dar daca existenta independenta a standardului comun de referenta este necasara pentru recunoasterea noastra, pur si simplu ca locuitori ai lumii in care sa traim, atunci cu atat mai mult o referinta standard este necesara pentru recunoasterea noastra a locului unic pe care il detinem in ordinul creator, care este un fel de introductie a factorului personal fara de care posibilitatile continute in marile legi ale cosmosului,vor ramane nedezvoltate, si contemplarea spirituala de sine nu va ajunge niciodata la acele infinite nedezvoltari de care este logic capabila. Evolutia factorului personal, este asadar punctul de care suntem cel mai mult ingrijorati. Defapt, orice fel de teorii pe care noi le-am respecta contrariul, cu totii realizam aceeasi atmosfers cosmica in acelasi mod; altfel spus mintile noastre actioneaza in intregime conform legilor sigure universale ce se afla la baza varietatilor noastre individuale a gandirii si a simtului. Aceasta este astfel deoarece noi suntem facuti in acest fel si nu-l putem ajuta. Dar cu factorul personal cazul este diferit. Un standard nu mai este necesar, dar noi nu suntem in asa fel facuti incat sa ne conformam lui automat. Conceptia conformitatii automatice la un standard personal se afla in contradictie de sine, pentru el scapa de un lucru ce constituie personalitatea, numita libertatea de vointa, folosinta puterilor initiative si a selectiei. Din acest motiv, conform standardului de personalitate, trebuie sa fie o problema de alegeri, ce cantareste acelasi lucru pe masura ce spuneti ca depinde de fiecare individ la forma conceptiei sale a unui standard de personalitate; dar care libertate,oricum duce cu el rezultatul inevitabil care il vom aduce manifestarii conditiilor corespunzatoare catre un fel de personalitate pe care o acceptam ca pe standardul nostru personal. Voi atrage atentia cuvintelor standardul normal. Ce vom realiza eventual noi este nu tocmai ceea ce ne dorim, dar ceea ce noi il privim ca fiind normal. Motivul este ca de cand noi subconstient ne cunoastem pe noi insine ca fiind bazati pe legea mintii universale, simtim daca noi il putem deduce sau nu, ca noi nu putem opri intreaga minte lucratoarea contrar calitatilor sale inerente, si astfel intuitiv noi recunoastem ca nu putem transcede acel fel de personalitate care este in acord normal cu legile mintii universale.Aceasta gandire este intodeauna in spatele mintii noastre si nu putem scapa de ea din simplul motiv ca ea se afla inerent in constitutia noastra mintala, pentru ca mintea noastra este insusi produsul procesului creator; si presupunand ca noi insine transcedem posibilitatile continute in mintea originara,va implica absurditatea presupunerii ca noi putem sa primim marele inafara putinului. Totusi exista cineva care incearca sa faca astfel, si pozitia lor este ca si urmata. Ei spun ca in efect, vreau sa transced standardul umanitatii la fel cum il vad in jurul meu. Dar acesta este standardul normal, conform legii universului, deci eu trebuie sa primesc de sus legea universului. Astfel nu pot sa atrag atentia necesitatii de putere de la la lege, si nu este nicaieri altundeva de unde sa o iau, cu exceptia inauntrului tau. Astfel aspirantul este respins pe propria individualitate, ca ultima putere, cu rezultatul ca responsabilitatile il mint pe el in legatura cu concentrarea unei forte suficiente sa infranga legea universului.Astfel se afla acolo prezentul continuu pentru el, o sugestie impotriva unei forte impotrivite, si ca drept de consecinta, el il expune in continuare unui efort care creste din ce in ce mai intens in timp ce el realizeaza inegalitatea fortei impotrivnice, cu care el se lupta.Apoi pe masura ce el incepe sa realizeze inegalitatea luptei, el cauta ajutor extern, si astfel el revine pe diferentele potrivite, pe care le acesta in intregul comun,si in cele din urma ei se ridica sa invoce asistenta altor individualitati, nevazand ca aceasta implica aceeasi eroare ce l-a adus pe el la stramtorile sale prezente,numita eroarea, ce presupune ca orice individualitate poate dezvolta o putere mare, decat cea de la sursa de la care provine.Eroarea este una radicala, asadar toate eforturile bazate pe ea sunt forta- condamnate la ultimul esec, chiar daca preiau forma de incredere pe forta personala a vointei, sau

ritualuri magice, sau austeritate impotriva corpului, sau incercari de concentratie anormala pentru a absorbi individualul in univers, sau ivocarea spiritelor, sau orice alta metoda aceeasi eroare este implicata in toti, doar ca putinul este mai larg decat multul. Acum punctul care trebuie sa fie remarcat este ideea transcendarii condiitioor prezente a oamenilor nu implica atat de mult ideea trancendarii legii normale a oamenilor. Greseala pe care noi am facuta pana acum a fost remedierea standardului de personalitate prea incet, si luarea experientelor trecute precum masurarea ultimei posibilitati a cursei. Libertatea noastra consta in abilitatea noastra de a ne forma conceptia proprie despre standardul personalitatiii normale, doar cu supunerea conditiilor nascute inafara legii de sub universul mintii; si astfel intregul lucru se rezuma la intrebarea: Care sunt acele conditii fundamentale? Legea este aceea, ca noi nu putem transcede normalul;in consecinta vine intrebarea:Ce este normalul?. Am silinta de a raspunde la aceasta intrebare din capitolul Idealul divin, dar de cand aceasta este punctul crucial a intregului subiect, am putea consacra o mica atentie suplimentara ei. Standardul normal de personalitate trebuie neaparat sa fie reproducerea in individualitate a ceea ce este mintea universala in inauntrul ei, pentru ca dupa natura procesului creator, acest standard rezulta din contemplarea spirituala de sine la stagiul unde recunoasterea sa este intoarsa catre puterea sa initiativa si selectiva. La acesta treapta recoasterea spirituala de sine a trecut peste acel expresionism de sine prin simpla lege a mediilor in recunoasterea prin care eu m-am aventurat sa o numesc abilitatea sa artistica; si dupa cum am vazut, acea recunoastere de sine la orice treapta poate fi numai realizata de ajutorul realizarii unei legaturi stimuland acea parte particulara a constiintei,el o urmareste pentru scopul acestui avantaj suplimentar exprimat prin tipul individual de corespondenta ce este o necesitate. Apoi, dupa legea reciprocitatii, astfel de fiinte trebuie sa posede putere asemanatoare celor contemplati in inauntrul lor de originea spiritului, cu alte cuvinte ei trebuie sa fie in propria lor sfera,imaginea si asemanarea spiritului la fel cum se vede pe sine insusi. Acum am vazut ca spiritul creator neaparat poseda puterea initiativa si selectiva. Am putea numi aceasta proprietatile sale active rezumatul la cea facut el. Dar ce orice alta putere depinde de ceea ce este, din simplul motiv ca el nu poate da afara ceea ce el nu contine; asadar in spatele puterii initiative si selective a spiritului, noi trebuie sa aflam ce este spiritul, si anume, care sunt proprietatile sale substantive. Pentru a incepe cu el, trebuie sa fie viata. Apoi, daca exista viata, trebuie sa existe si dragoste, deoarece nediferentiatul principiu al vietii nu poate face asta, decat sa vegheze asupra dezvoltarii ciocanului in fiecare individualitate, iar motivul pur de a da o bucurie mare vietii este, dragostea. Asadar pentru ca viata lui este ghidata de dragoste, trebuie deasemenea sa existe lumina, altfel spus, principalul intregii perceptii de manifestare inca pentru a exista.Apoi, din acestea se executa puterea,pentru ca acolo nu exista nici o forta opusa la nivelul spiritului pur; deci viata este indemnata inainte de catre dragoste sau dorinta de recunoastere, si de lumina sau de perceptia pura a posibilitatii infinite, trebuie neaparat sa produca putere, din simplul motiv ca sub aceste conditii nu ar putea opri o actiune scurta, pentru aceasta va fi negarea vietii, a dragostei si a luminii care el este. Atunci pentru ca spiritul este viata, dragoste, lumina si putere, este desemenea si pace, din nou pentru un simplu motiv acela a existentei spiritului a intregului,nu poate configura o singura parte in antagonismul impotriva altuia, pentru aceasta va trebui sa distruga integritatea. Apoi spiritul trebuie sa fie frumusete, pentru ca pe acelasi principiu a integritatii, el trebuie sa proportioneze la timp fiecare parte catre oricare alta parte, si proportia datorata de toate celelalte parti este frumusetea. Si in cele din urma spiritul trebuie sa se bucure, pentru ca, lucrand pe aceste linii, nu poate face altfel decat sa gaseasca placerea in expresia de sine, ce isi permite sa lucreze, si in contemplarea

nelimitata a procesului creator unde, fiecare isi realizeaza treapta de evolutie, oarecum excelenta, totusi este pasul de piatra la ceva mult mai excelent, si asa mai departe in progresul vesnic. Din aceste motive noi trebuie sa ne rezumam la existenta substantiala a intregii origini a spiritului precum viata, dragostea, puterea, pacea, frumusetea si bucuria, si puterea sa activa precum cea a initiativei si a selectiei. Acestea, asadar, constituie legile de baza a dedesubtului mintii universale ce configureaza standardul personalitatii normale - standard care, atunci cand vedem in aceasta lumina,transcede scopul maxim a gandirii noastre, penru el nu nu exista nimic decat spiritul infinit afirmativ conceput in personalitatea umana. Acest standard este deci, acel spirit universal insusi reprodus in individualitatea umana, de catre aceeasi lege a reciprocitatii,pe care am gasit-o ca fiind legea fundamentala a procesului creator numai acum noi urmarim actiunea a acestei legi in al cincilea regat in loc de al patrulea. Atunci acest standard, putem sa-l numim principiul universal al umanitatii, si urmarind acum pasii succesivi cu care el a ajuns la prima miscare cosmica a spiritului in formarea nebulei principale, trebuie sa nu trecem batranetea macinati din nou, si de acum inainte trebuie sa luam acest principiu divin al umanitatii ca propriul nostru standard, si sa-l facem punctul de pornire pentru evolutia noastra suplimentara. Dar cum putem face aceasta? Simplu,utilizand singura metoda a procesului creator, care este contemplarea spirituala de sine. Acum ne cunoastem pe noi insine ca fiind reciprocii spiritului divin, centre in care el gaseste un proaspat punct de pornire pentru contemplarea de sine si astfel modul cum sa ajungem la inaltimile a acestui mare model este cu ajutorul contemplarii lui ca standardul normal al proprii noastre personalitati. Este intruchiparea a tuturor marilor principii a afirmativului,si astfel nu impiedica particularitatea noastra individuala acesta este ceva construit peste aceasta fundatie, ceva aditional ce ne putem permite diferenta mediului prin care aceste principii neunite gasesc varietati de expresie,deci trebuie sa fim sub nici o ingrijorare,mai putin cu ajutorul odihnirii pe aceast exemplu, am trebui sa devenim mai putini pe noi insine. Contrar, recunoasterea de el, ne trimite la libertatea de a deveni mult mai completi pe noi insine, pentru ca noi stim ca ne bazam pe dezvoltarea noastra, nu pe forta ajutorului nostru, dar nici pe orice fel de ajutor extern, doarpe legea universala insusi, manifestand prin noi in succesiunea corespunzatoare a ordinii creatoare ; asa ca noi inca ne mai ocupam cu principii universale, numai ca principiul pe care noi lucram acum este principiul universal de personalitate. Doresc studentului sa inteleaga aceasta idee foarte clar, pentru ca aceasta este enigma acestui pasaj, de la al patrulea regat catre al cincilea. Marea problema a evolutiei viitoare este introducerea factorului personal. Motiv pentru care acesta este foarte simplu atunci cand il vedem. Pentru ati aminti de propriile mele Dore Lectures trebuie sa o facem in felul urmator. In zilele noastre nimeni nu se gandea la construirea unor vase de fier, pentru ca fierul nu pluteste; totusi acum, rareori vasele sunt construite in orice altceva, desi greutatile relativ specifice de fier si apa raman neschimbatoare. Ce a schimbat factorul personal. El a extins unor mai multe perceptii inteligente despre legea de plutire, si acum vedem ca plutele de lemn si chiuvetele de fier, ambele dupa acelasi principiu ce lucreaza sub conditii opuse, anume, legea ca orice pluteste, cantitate pentru cantitate este mai usoara decat volumul apei deplasat de ea, si astfel incluzand in calculele noastre inlocuirea vasului ca greutate specifica a materialului, facem acum barci de fier, dupa aceeasi lege pe care se bazeaza. Acest exemplu arata ca functia factorului personal este sa analizeze manifestarea legii, care este spontan permisa de natura, si pentru a descoperi principiul universal al principiului, care minte tainic in ei, si apoi dupa exercitiul puterii noastre initiative si selective, pentru a furniza astfel de conditii specializate ce ne permite lucrului proiectului universal in moduri perfecte transcendand orice din experientele noastre trecute. Iata cum tot progresul a fost realizat pana in prezent, si este modul in care toate progresele trebuie sa fie

realizate in viitor, numai pentru scopul evolutiei sau cresterii din inauntrul ei, noi trebuie sa transferam metoda planului spiritual. Atunci functia factorului personal in ordinea creatoare este sa furnizeze conditii specializate de folosol puterii selective si initiative, un adevar indicat de maximul ajutorul naturii esueaza; dar dificultatea este aceea ca puterile sporite au fost realizate de intreaga populatie a lumii intregi, fara orice baza comuna pentru folosinta lor, exercitiul lor amestecat nu poate rezulta doar in incarcatura haotica si a distrugerii intregii curse. Pentru a introduce puterea creatoare a individualului, si in acelasi timp sa evitam transformarea lui intr-un potop distrugator, este marea problema a tranzitiei de la cel de-al patrulea regat. Pentru acest scop devin necesar sa avem un standard a factorului personal independent de alte conceptii, asa cum am gasit aceasta, pentru ca noi sa realizam constiinta de sine, n-a fost deloc o necesitate pentru ca acolo sa fie o minte universala precum bazele generale a mintii individuala; doar in consideratia mintii constructive universale este necesar automativ; in timp ce in consideratia procesului specializat, faptul ca acea esenta a acelui proces este selectarea si initiativa cedeaza imposibil pentru conformitatea standardului de personalitate ca sa fie automatic natura lucrului il face o materie a alegerii individuale. Acum un standard de personalitate indpendent de conceptiile individuale trebuie sa fie esenta personalitatii pe masura ce este descoperit de idiosincrasiile individuale, si astfel, nu poate fi nimic decat viata creatoare, a dragostei, si a frumusetii. Vizualizata ca o individualitate divina, identificandu-ne pe noi insine cu cei pe care ii eliminam din toate posibilitatile de conflict cu alte personalitati bazate pe aceeasi recunoastere fundamentala; si universalitatea a acestui standard permite un joc gratis tutoror idiosincrasii particulare pe cand, in acelasi timp ii impiedica de antagonizarea principiilor fundamentale la care am gasit ca contemplarea de sine a spiritului originar, trebuie absolut sa dea nastere. In acest fel noi realizam o masuratoare standarda pentru puterile noastre. Dac noi nu recunoastem nici un fel de standard,dezvoltarea noastra a puterilor spirituale, descoperirea posibilitatilor imense ascunse in legile interioare ale naturii si a propriei noastre fiinte, pot deveni un bici pentru noi insine si pentru altii, si daca este pentru acest motiv , unde aceste secrete sunt atat de bine pazite de cei care le stiu, si peste intrarea in templu sunt scrise cuvintele Eskato Babeloi, deci cei ce profaneaza.