Harap Alb

Basmul cult este specie a genului epic in proza, implicand binele si raul si care se
sfarseste intotdeauna cu victoria binelui. Reperele spatiale si temporale sunt vagi,
nedeterminate, actiunea este supusa unor stereotipii si prezinta drumul maturizarii
eroului.

"Povestea lui Harap Alb" de Ion Creanga apartine prin trasaturile sale definitorii
speciei literare basm cult.

Titlul face referire la maturizarea mezinului craiului si evidentiaza conditia duala a

acestuia: sluga a Spanului si descendent al unei familii nobile. Acesta este alcatuit
si dintr o strucutura oximoronica care sustine caracterul de bildungsroman al
basmului care presupune parcugerea unmui drum al devenirii spirituale si morale a
eroului pentru a si modifica statutul social.

Incipitul si sfarsitul se afla in relatie de simetrie prin folosirea formulelor initiale

"Amu cica era odata..." si a celor finale "si a tinut veselia ani intregi si acum mai
tine...". Naratorul inoveaza formula initiala fara a nega ca in basmul popular "A
fost odata ca niciodata.." si parand sa puna spusele pe seama altcuiva. Finalul are si
el aceeasi caracteristica , Creanga introducahnd cunoscutul motiv al nuntii
imparatesti si rasplatei eroului.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului dar si maturizarea mazinului
craiului. Motivele literare specifice temei sunt: motivul imparatului fara imparatie,
motivul superioritatii mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, probele,
demascarea si pedepsirea raului, nunta si rasplata eroului.

Naratiunea la persoana a 3a a fost realizata de un narator omniscient si

omniprezent, nu si detasat deoarecee intervine adesea prin comentarii sau reflectii.
Modul de expunere predominant nu mai este naratiunea,k si dialogul care mentine
atentia cititorilor. Dialogul, alaturi de prezenta limbajului popular regional de
numeroase expresii populare, de multitudinea de interjectii sustin oralitatea stilului
specific lui Creanga.

Actiunea basmului este structurata in 3 parti narative care corespund etapelor

initierii si ipostazelor protagonistului: naivul, neinitiatul, neofitul si eroul.
Situatia de echiolibru ne prezinta craiul care avea 3 fii si un frate, Imparatul Verde,
care nu avea mostenitori. Elementul perturbator este reprezentat de scrisoarea pe
care i o trimite fratele acestuia in care ii spune sa i dea cel mai curaj fiu pe care l
are pentru a l face succesor la tron.Dupa ce a demonstrat ca e demn de a conduce,
mezinul hotaraste sa plece spre imparatia unchiului sau. In prima etapa a
maturizarii sale, baiatul nu are niciun nume, este lipsit de individualitate,
incapabuil de a si asuma responsabilitatile, de a distinge dintre aparenta si esenta,
las, superficial.

Prin raportarea la protagonist personajele indeplinesc urmatoarele functii:

antagonist (Spanul), ajutoarele (calul, sfanta duminica, fomila, setila, dungila,
pasari lati lungila gerila), donatori (albinele, furnicile, sfanta duminica).

Podul este un element care sustine planul simbolic al basmului, sugerand trecerea
de la o etapa la alta in procesul de initiere si realizandu se intr un singur sens.
Aceasta trecere are nevoie de o etapa de pregatire pentru ca protagonistul sa treaca
intr o alta ipostaza. Prima trecere pe pod se realizeaza cu ajutorul hainelor, armelor
si calului din tinerete a craiului. Acest lucru sustine faptul ca si tatal trecuse printr o
initiere, de aceea vrea sa l protejeze pe mezinul sau dandu i sfaturi : "a te feresti de
omul ros, dar mai ales de omul span."

Calul, carela inceput nu era dorit de mezin, dar care a ajuns sa i fie cel mai bun
tovaras, este sfatuitorul tanarului care il imbarbateaza de fiecare data dar nu ii ofera
niciodata solutia salvatoare.El il lasa pe erou sa treaca prin experiente petrecute
mai departe de spatiu protector al casei parintesti si incearca sa il determine sa ia
singur decizii.

Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea labirint, loc al mortii si al

renasterii. In aceasta padure se intalneste spanu, unul dintre cei de care tatal i a
spus sa se fereasca. Mezinul incalca cuvantul tatalui si il accepta pe span ca sluga.

O secventa narativa semnificativa este coborarea in fantana, care in plan simbolic,

capata semnificatia grotei, a pesterii, loc al nasterii si al regenerarii. Insetat, baiatul
il pune pe span sa isi arate abilitatile de sluga si sa coboare in fantana.Acesta
pacalindu l pe mezin sa intre si el in fantana reuseste sa l inchida acolo si il obliga
sa i spuan totul despre el. Este locul in care fiul craiului capata un nume, o
identitate dar depunde si un juramant facand schimb de identitati cu spanul.
Juramantul contine si conditia eliberarii, pana cand va murii si va reinvia, dovada
ca toate probele sunt facute pentru ca eroul sa dobandeasca niste calitati. Harap Alb
ilustreaza opozitia dintre erou si antierou.El este diferit de Fat Frumos din basmele
populare pentru ca nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale si pe
parcursu initierii sale nu ii este rusine sa arate ca ii este teama, sa planga si sa
accepte ajutorul celorlalti.

In urma unor serii de probe, Harap Alb ajunge in sfarsit la curtea Imparatului Ros.
Pentru a si da fata, acesta la supus pe mezin altor probe: proba focului din casa de
arama, proba apei si pamantului.

O alta secventa semnificativa este etapa finala reprezentata de vizualizarea mortii.

Decapitarea fiului de crai din finala este ultima treapta a initierii, semnificand
coborarea din infern adica moartea initiatica, necesara pentru a putea incepe o noua
viata. In final, eroul este inviat de "fata farmazoana" cu apa vie si apa moarta si se
dezleaga in acest fel de juramantul spanului. Casatoria si rasplata eroului reprezinta
schimbarea statutului social, primirea mainii fetei demonstrans ca initierea acestuia
a luat sfarsit.

Naratiunea este dramatizata prin dialog si are un ritm rapid. Dialogul are o functie
dubla, ca in teatru, sustine evolutia, realizarea scenica a secventei narative,
personajele dar si cititorii parand a fi spectatori la maturizarea eroului.

In concluzie, "Povestea lui Harap Alb" de Ion Creanga, apartine, prin trasaturile
sale definitorii speciei literare basmul cult.