Povestea lui Harap-Alb-

de Ion Creangă

Basmul este specie a genului epic în care întâmplările reale se împletesc cu

cele fabuloase, iar la acțiune participă personaje care reprezintă binele și răul
(valori simbolice). Prin raportarea la eroul principal (protagonist), celălalte
personaje pot îndeplini diferite funcții: antagonistul, personaje ajutătoare sau
donatoare.
La baza acestei specii narative ample se află o schemă tradițională care include
formule tipice, cifre magice, obiecte magice, motive populare(superioritateaa
mezinului, supunerea prin vicleșug, motivul probelor).
Spre deosebire de basmul popular, basmul cult este fixat în scris, având un
autor cunoscut (Ion Creangă) care își impune propria viziune, propriul stil asupra
operei dând originalitate acesteia. Astfel, în opera "Povestea lui Harap-Alb"
originalitatea stă în arta umorului și oralitatea stilului. Sursele umorului se
realizează în operă prin: zicale rostite în versuri("La plăcinte înainte, la război
înapoi"), proverbe și zicători hazlii ("Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem"),
diferite exprimări ale personajelor ("Să trăiască trei zile cu cea de-alaltaieri"),
vorbirea în proză-ritmată ("Poate că acesta-i vestitul Ochilă/ Frate cu Orbilă/ Văr
primar cu Chiorilă/ Din sat cu Nimerilă"), porecle și apelative
caricaturale ("Buzilă","Mangositul", "Țapul cel Roșu"), iornie ("Împăratul Roș era
vestit prin meleagurile acestea pentru bunătatea lui nepomenită și milostivirea lui
cea neauzită").
De asemenea, Creangă și-a făurit basmul pentru a fi povestit, spus și nu citit
întrucât el folosește, asemeni povestitorului popular, stilul oral, iar oralitatea
stilului este și a evidentă prin: materialul paremiologic (proverbe și zicători luate
din gura poporului și introduse prin expresia "Vorba aceea", "Dă-i cu cinstea să
piară rușinea", "Vorba lungă, sărăcia omului"), prin intervenția scriitorului în
narațiune ("Să nu ne depărtăm cu vorba"), frecvența interjecțiilor ("He", "zbrr"),
etc.
O altă trăsătură a basmului cult vizează fantasticul, reprezentat în basm de
ființele grotești, care posedă simțul prieteniei ("Într-un gând să ne unim, pe Harap-
Alb să-l slujim și tot prieteni să fim"-Gerilă), deci fantasticul este umanizat.
Totodată, se remarcă o altă deosebire între basmul popular și cel cult, cea cu
privire la erou: eroul din basmul popular trece trei probe, pe când eroul din basmul
cult va trece serii de probe; dacă eroul popular este înzestrat cu puteri
supranaturale, eroul din basmul cult este apropiat mult de omul simplu din popor,
fiind construit mai mult după o schemă realistă.
 Dintre elementele de structură remarcăm perspectiva narativă. Astfel,
narațiunea la persoana a treia este realizată de un narator omniscient, dar nu și
obiectiv în totalitate, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecții ca de
exemplu formula finală "Iar pe la noi cine are bani, bea și mănâncă, iară cine nu, se
uită și rabdă"(reflecție asupra realității sociale).
Tema basmului este triumful binelui asupra răului.Motive narative specifice
sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug, muncile
(probele), demascarea răfăcătorului (spânului), căsătoria.
Acțiunea se desfășoară liniar ,succesiunea secvențelor narative se redă prin
înlănțuire.Coordonatele acțiunii sunt vagi,prin atemporalitatea și aspațialitatea a
conveției. Fuziunea dintre real și fabulos se realizează încă din incipit. Reperele
spațiale sugerează dificultatea aventurii eroului care trebuie să ajungă de la un
capăt la celălat al lumii(în plan simbolic de la imaturitate la maturitate).El
părăsește lumea aceasta cunoscută și trece dincolo,în lumea necunoscută.
Un alt element de structură este reprezentat de formule
tipice inițială,mediană,finală.Sunt convenții care marchează intrarea și ieșirea din
fabulos .Însă naratorul inovează formula inițială ,punând povestea pe seama
spuselor altcuiva”cică”,adică se spune fără a nega ca în basmul popular(”A fost
odată ca niciodată”),iar formula finală include o reflexie asupra realității
sociale,alta decât în lumea basmului ”Iar pe la noi cine are bani bea și
mănâncă,iară cine se uită și rabdă”.Formulele mediane ”Și merg ei o zi și merg
două și merg patruzeci și nouă”,”Și mai merge el cât mai merge”,”Dumnezeu să ne
ție ,că cuvântul din poveste ,înainte mult mai este”-realizează trecere de la o
secvență narativă la alta și întrețin suspansul,curiozitatea cititorului.
Pornind de la basmul popular,Creangă actualizează teme de circulație
universală,dar le organizează propriei viziuni ,într-un text narativ mai complex
decât al basmelor populare.
Eroul nu are de trecut doar trei probe,ci mai multe serii de probe care scot la
suprafață trăsături ale protagonistului. Proba de la pod îi verifică curajul și vitejia.
Sfânta Duminică ,travestită în cerșetoare îi testează sentimentul milei pe care
trebuie să-l posede un viitor impărat.De această milă vor avea parte și furnicile și
albinele, în drumul eroului spre Împăratul Roș. Apoi, spre drumul spre Împăratul
Roș demonstrează un profund simț al prieteniei: din calea figurilor grotești toată
lumea fuge ,numai Harap-Alb îi acceptă și le vorbește frumos, făcându-se prietenul
lor. Eroul este și naiv ca atunci când îl acceptă pe Spân sluga sa sau când îi
mărturisește Spânului cuvintele tatălui său.
Deci,nici protagonistul nu este un Făt-Frumos, curajos, voinic, luptător,
priceput pentru că acele calități dobândite în situații limită aparțin planului psiho-
moral.
 O secvență narativă reprezentativă pentru problematica basmului este cea
din curtea Craiului în conexiune cu cea a trecerii podului. Scrisoarea primită de la
Împăratul Verde ,care având doar fete ,are nevoie de un moștenitor este factorul
care perturbă situația inițială și determină parcurgerea unui drum inițiatic , de cel
mai bun dintre fiii craiului (motivul superiorității mezinului). Din acest moment
basmul poate fi urmărit și ca un bildungsroman, urmărind formarea unui tânăr în
contact cu experiența vieții. Harap-Alb urmează să devină împărat ,dar nu înainte
de a demonstra că merită. De aceea călătoriile sale,problemele și încercările prin
care trece îl ajută să învețe ce este suferința ,îi desăvârșesc cunoașterea
oamenilor,îl ajută să fie milostiv cu ei ,să înțeleagă nedreptățile care li se fac.
Destoinicia fiilor este probată mai întâi de craiul deghizat în ursul de la pod,
aceasta fiind o probă a calităților războinice-calitatea esențială și obligatorie pentru
cel care aspiră la tronul împărătesc. Podul simbolizează trecerea de la o etapă a
vieții la alta ,iar proba o trece doar cu ajutorul calului, care este primul care ”dă
năvală asupra ursului”.
Trecerea podului urmează după o etapă de pregătire,după ce Sfânta
Duminică ,deghizată în cerșetoare îi testează mila,mezinul primește sfaturi de la
aceasta ,ca să ia calul ,armele și hainele cu care tatăl său a fost mire,sugerându-se
astfel că și tânărul va repeta inițierea tatălui.Întâmplările cu cerșetoarea și cu calul
pun de fapt în evidență naivitatea,dar mai ales nepriceperea tânărului de a
distinge între aparență și esență ,realitate.
O altă secvență narativă semnificativă pentru problematica romanului
este rătăcirea prin pădurea labirint care devine și ea un simbol ambivalent:un loc al
morții și unul al regenerării.Cum are nevoie de un ajutor pentru a ieși din
pădure,cele trei apariții ale Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc și
crezând că se află în țara spânilor îl acceptă drept slugă pe Spân.Dar naiv cum era
sau cum îi spune autorul ”boboc la trebi dinastea”,îi mărturisește Spânului sfatul
tatălui său,iar apoi dă dovadă de un alt act de imaturitate:coboară în fântână ,fără a
se gândi la urmări.Simbolul fântânii este de fapt cel de loc al morții (moare ca fiu
de crai ),dar și simbol al regenerării (renaște ca slugă),prin urmare ,își pierde
identitatea ,devenind slugă ,primind numele de Harap-Alb.
După ce ajung la Împăratul Verde,Spânul îl va supune la trei probe:aducerea
sălăților din Grădina Ursului,aducerea pielii cerbului cu pietre scumpe și aducerea
fetei Împăratului Roșu pentru căsătoria Spânului.
Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici ,care îl sfătuiește
cum să procedeze oferindu-i obiecte magice(licuarea somnoroasă și sabia
miraculoasă).Odată cu trecerea primei probe dovedește curaj ,iar prin trecerea celei
de-a doua probe ,pe lângă curaj dovedește și alte calități:capacitatea de mânuire a
sabiei ,stăpânirea de sine ,cumpătare în ciuda ispitei de a se îmbogăți,respectarea
jurământului.
 A treia probă presupune o altă etapă a inițierii ,fiind mai complexă și
necesitând mai multe ajutoare.Drumul spre Împăratul Roșu ”om cu inimă haină”
începe cu trecerea altui pod.Simbolistica este aceeași,trecerea într-o altă etapă a
maturizării.Pe pod are loc o nuntă de furnici ,iar tânărului i se face milă ,nu le calcă
în picoare,ba mai mult își pune în pericol viața sa și a calului pentru că alege să
treacă ”înot o apă mare”.Drept răsplată pentru mila și bunătatea sa ,primește în dar
de la crăiasa furnicilor o aripă ,aceeași răsplată o primește și de la crăiasa albinelor
pentru că le face un stup.
Ceata de monștri îl însoțesc pentru că s-a arătat prietenos și comunicativ ,iar
aceștia îl vor ajuta să trecă toate probele la care va fi supus de Împăratul Roșu.Deși
personaje fantastice (Gerilă,Ochilă,Flămânzilă,Setilă,Păsări-Lăți-Lungilă)acestea
sunt umanizate de simțul prieteniei,fapt subliniat de Gerilă:”Într-un gând să ne
unim,pe Harap-Alb să-l slujim și toți prieteni să fim”.Prin urmare,Harap-Alb
reușește să treacă cu bine toate probele ,știind să-și aleagă ajutoarele potrivite .O
dovadă a faptului că s-a maturizat o constituie și faptul că nu mai judecă după
aparență .
În concluzie,Creangă consideră că a avut nevoie de această călătorie ,dar și
de toate problele la care a fost supus pentru că numai așa a putut deveni un
domnitor înțelept și mai ales înțelegător.Pe de-o parte însăși Sfânta Duminică îl
face pe Harap-Alb să înțeleagă că toate relele ,problemele cu care se confruntă au
un scop :maturizarea acestuia și pregătirea lui pentru statutul de împărat(”Când vei
ajunge și tu mare și tare ,vei crede și tu celor mulți și asupriți pentru că știi acum ce
este necazul”).Pe de altă ,Spânul este în aparență încarnarea răului,dar și acesta are
un rol bine definit,acela de a-l pune la încercare pe Harap-Alb pentru a se
maturiza ,iar răul pe care acesta i-l face este spre binele lui,idee regăsită și în
cuvintele calului”Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume pentru că îii ajută pe
oameni să prindă la minte”.