Basmul cult

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creang

Eseu:
I. Apartenenta la basmul cult:
Ion Creang se naste la Humuleti. A scris basme, povesti, povestiri, cea
mai cunoscuta opera a sa este "Amintirii din copilrie".
Basmul este o specie a genului epic, cu un singur fir narativ, cu un numr
mare de personaje ce sunt purttoare de simboluri si au un caracter supranatural.
Tema basmului o reprezint lupta binelui cu rul si triumful binelui. In
acest basm personajul principal trebuie sa parcurga un drum iniiatic al
maturizari cu ajutorul cruia va dobndi la final maturizarea umana dar si valori
morale.Motivele specifice acestui basm sunt: superioritatea mezinului,
supunerea prin vicleug, muncile, demascarea rufctorului ( Spnul),
cltoria. Perspectiva narativ este de tip subiectiv, cu un naratoror omniscient,
deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii, naraiunea este la
persoana a III a. Categoriile estetice predominante sunt fabulosul si miraculosul
ce produc uimirea cititorului. Actiunea se desfoar liniar, faptele sunt redate
cronologic prin nlturarea secvenelor.
Incipitul este marcat de formula specifica basmului " Amu cic era
odat". Incipitul ni.l prezinta pe protagonist care se afla la nceputul drumului
de maturizare pregtindu-se pentru cltorie aici reprezentat drept naiv si
credul. Formula de final include o reflectie asupra realitii sociale, si o
comparatie cu un umor amar intre cele doua lumi, a fabulosului si a realului" Si
a tinut veselia ani ntregi..." .
Pe lng formulele tipice de incipit si de final, Creang foloseste si
formule mediane " Si merg ei o zi si merge doua si merge patruzeci si noua...",
"... si mai merge el cat mai merge...." ce realizeaz trecerea de la o secventa
narativa la alta si intretine interesul cititorului.
Timpul si spatiul nu sunt prezentate exact. In incipit coordonatele aciuni
sunt vagi prin atemporalitate si aspatialitate: " Amu cic era odata ntr-o ar un
crai..." . Reperele spatiale sugereaz dificultatea aventuri eroului care trebuie sa
ajung de la un capt la altul al pmntului. Aceast cltorie simbolizea
trecerea mezinului de la imaturitate la maturitate.

Actiunea basmului se desfoar liniar. Expoziiunea prezinta scrisoarea

primita de ctre crai care avea trei feciorii de la fratele sau mai mare Verde
mprat acre avea doar fete. Intriga are drept cauza lipsa lui Verde mprat a
motenitorului (motivul mpratului fr urma). Craiul este rugat s-i trimit pe
cel mai vrednic dintre fii sai ca s-i urmeze la tron.
Desfurarea aciunii presupune cutarea fiului cel mai vrednic care se
concretizeaz prin proba la care i supune craiul pe fii sai: se mbrac ntr-o
piele de urs si iese in fata lot de sub un pod. Aceast proba dupa tipicul
basmului este trecuta de catre fiul cel mai mic ( motivul superioritii
mezinului). Mezinul trece podul cu ajutorul Sfintei Duminici creia mezinul ii
daruieste " un ban" fiind deghizata in cersetoare, mai mult primeste "calul,
armele si hainele" cu care tatal sau a fost mire. Tot la pod tatal ii da primele
indicatii, sa se fereasca de omul span si de omul rosu. Aparitia spanului il
determina sa incalce sfatul parintesc. Lipsa de maturitate este sanctionata prin
pierderea insemnelor originii si a dreptului de a fii imparat. Spanul ii fura
identitatea si il transforma in rob dandu-I numele de Harap Alb si ii spune ca va
trebui sa moara si sa invie pentru a-si recupera identitatea (juramantul de la
fantatana).
Incercarile echivaleaza cu diverse probe ale aslcultarii. Din punct de
vedere simbolic probele fac parte din initierea lui. Harap- Alv va trebui sa aduca
salati din gradina ursului , pielea cu pietre pretioase din padurea cerbului si pe
fata Imparatului Ros. Ultima proba presupune si ea alte incercarii prin care
Imparatul ros tinde sa indeparteze ceata de petitori ( casa de alama, ospatu).
Trecerea incercarilor se datoreaza ascultarii lui fata de Sfanta Duminica si
datorita unor ajutoare: calul, craiasa furnicilor si a albinelor, Gerila, Setila ,
Flamazila, Ochila , etc.
Punctul culminant debuteaza la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se
intoarce la curtea lui Verde Imparat cu fata Imparatului Ros care dezvaluie
adevarata sa identitate (demascarea raufacatorului). Incercarea Spanului de al
ucide pe Harap esueaza. Lichidarea spanului nu ii mai apartine lui Harap ca in
basmul popular ci calului nazdravan si reinvierea acestuia de catre fata
Imparatului Ros . Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: fata
Imparatului Ros si imparatia Imparatului Verde. Nunta si schimbarea statutului
socioal confirma maturitatea eroului.
Deznodamantul consta in rasplata eroului, totul incheiendu-se tipic cu
bine. Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice. Portretele fizice
celor 5 tovarasi ironizeaza defectele umane: frigurosul, mancaciosul, dar
aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia. Imparatul
Ros si Spanul sunt oameni rai si vicleni. Sfanta Duminica este inteleapta.

Limbajul cuprinde termeni si expresi populare, regionalisme. Modurile de

expunere predominate sunt: naratiunea, descrierea dar si dialogul, spre
deosebire de basmul popular unde predomina naratiunea.
Povestea lui Harap- Alb este un basm cult avand in vedere
particularitatile: umanizarea fantasticului, specificul limbajului insa asemenea
basmului popular pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar.

II. Relatia dintre doua personaje

Se stie ca, in textul epic personajele sunt purtatoare de semnificatie ale
mesajului trasmis prin discurs. Ele sunt rotitele care pun in miscare intregul
mecanism al universului fictional. In basm, personajele sunt puratatoarele unor
valori simbolice: binele si raul, in diversele lor ipostaze.
Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga, protagonistul, Harap Alb, si
Spanul sunt purtatoarele de semnificatie ale mesajului transmis prin discurs.
In primul rand, textul lui Ion Creanga fructifica o tema specifica basmului
popular, eterna lupta dintre bine si rau, deznodamantul surprinzand triunful
binelui. Privite sub acest aspect relatia dintre cele doua personaje este una tipica
intre protagonist, Harap Alb, ca reprezentant al binelui si antagonistul, Spanul,
ca reprezentant al raului. Dar, caracterul simbolic al naratiunii, ca trasatura
specifica basmului cult, dezvaluie o alta tema, cea a initierii. Din acest punct de
vedere, Spanul este un rau necesar, in absenta sa, initierea craisorului fiind
imposibila.
In aceeasi ordine de idei, constructia celor doua personaje trebuie
inteleasa in raport cu perspectiva narativa adoptata. Astfel, naratorul omniscient
si omniprezent ocupa o pozitie de extrateritorialitate in raport cu universul
fictional creat. Adopta o perspectiva narativa obiectiva, el nu intervine in
destinul personajelor sale, lasandu-le sa evolueze spre deznodaman, in functie
de nazuite si slabiciuni. Insa, pe parcursul discursului narativ, se pot observa
interventii naratoriale, trasatura a oralitatii stilului. De exemplu, la scena
fantanii, naratorul surprinde slabiciunea protagonistului: Fiul cel mic al
Craiului ce era sa faca? Se potriveste Spanului si intra in fantana, ca, da, viata
omului inainte de toate.
De asemenea, daca privim textul din perspectiva tematicii abordate, cea a
luptei dintre bine si rau, atunci putem identifica drept conflict principal cel
exterior, dintre fiul cel mic al Craiului si Span. Daca abordam textul din
perspectiva temei initierii, atunci putem identifica si un conflic interior. O lupta
a sinelui su sinele, intre cele doua ipostaze ale protagonistului, cea de neinitiat si
statutul de initiat la care aspira.

Nu in ultimul rand, mijloacele de caracterizare utilizate in constructia

celor doua personaje sunt cele consacrate: caracterizarea directa (realizata de
narator sau de celelalte personaje) si cea indirecta (care reiese din gesturi, fapte,
atitudini sau relatia dintre personaje)
Din punct de vedere tipologic, cele doua personaje intruchipeaza binele
(Harap Alb) si raul (Spanul). Caracteristica basmului cult este insa ambiguizarea
personajelor. Astfel, protagonistul nu este o intruchipare absoluta a binelui,
avand slabiciuni si defecte specific umane. De asemenea, nici Spanul nu este
intruchiparea raului, el fiind un rau necesar.
Statutul social al protagonistului se modifica pe tot parcursul discursului
epic, fiind, asadar, un personaj rotund. In incipit apare in ipostaza de mezin al
Craiului, pe parcurs este slua a Spanului, ca in final, sa devina Imparat Verde. In
schimb, Spanul este un personaj plat, in sensul in care el nu-si modofica statutul
social pe parcursul textului: apare doar in ipostaza de maestru spiritual sever in
maturizarea protagonistului.
Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmului urmareste
desavarsirea personalitatii protagonistului. Daca la inceput este slab si plange de
rusinea tatalui, nu este capabil sa distinga intre esenta si
aparenta, incalcand sfatul parintesc, pe parcursul probelor la care este
suspus de Span, personajul Harap Alb dobandeste si dovedeste o serie de calitati
necesare statutului de imparat. De exemplu reuseste sa descopere adevarata
esenta a fiintei umane, atunci cand se intovaraseste cu cei cinci nazdravani, in
care intuieste un posibil ajutor pentru trecerea probelor de la curtea Imparatului
Rosu. De asemenea, ii este loial Spanului, rezistand tentatiei de a se imbogatii
prin vinderea pieleii cu nestemate a Cerbului.
Sub aspect moral, cele doua personaje sunt prezentate in opozitie. Daca
fiul cel mic al Craiului isi dovedeste moralitatea, Spanul este in totalitate imoral,
folosindu-se de viclesug, ca arma principala pentru a-si atinge scopul.
Relatia dintre cele doua personaje este urmarita de catre narator inca din
momentul in care protagonistul paraseste curtea Craiului, pornind intr-o alta
tara, pe anevoiosul drum al initierii.
O prima secventa narativa, semnificativa pentru ilustrarea relatiei dintre
cele doua personaje poate fi considerata cea a fantanii. Incalcand sfatul
parintesc, craisorul pentru a iesi viu din padure, accepta tovarasia Spanului.
Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic, de taina botezului. Fiul cel
mic al Craiului moare in raport cu vechea identitate, cea profana, inscriindu-se
de acum, pe o alta treapta a existentei sale, cea a maturizarii. Spanul este cel
care ii confera numele de initiat: Harap Alb. Ba mai mult il deposedeaza si de
arme, pentru ca nu de acestea are nevoie craisorul, ci sa prinda la minte.

Finalul basmului se constitue intr-o alta secventa narativa, semnificativa

pentru relatia dintre cele doua personaje. Spanul il acuza pe Harap Alb ca a
divulgat secretul si ii reteaza capul. Cu alte cuvinte, ii produce o a doua moarte
simbolica, de data aceasta definitiva. Harap Alb moare fata de lumea materiala
si renaste in raport cu lumea spirituala. La randul sau, Spanul este ucis de
tovarasul de drum a lui Harap Alb, calul, semn ca initierea a luat sfarsit.
Sunt de parare ca finalul basmului Povestea lui Harap Alb de Ion
Creanga dezvaluie, prin cele doua personaje, tema specifica basmului cult:
initierea.
Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca intregul drum parcurs de cele
doua personaje nu trebuie perceput ca fiind unul fizic, dintr-o tara, intr-o alta
tara, dupa cum precizeaza incipitul textului. Drumul trebuie perceput in plan
simbolic, ca o cale a desavarsirii interioare a fiului celui mic al Craiului. In acest
sens, rolul Spanului este unul decisiv: in absenta sa maturizarea eroului ar fi fost
imposibila. De aceea, calul, tovarasul de drum a lui Harap Alb, il omoara in
momentul in care initierea a luat sfarsit.
In concluzie caracterul de basm cult al Povestii lui Harap Alb de Ion
Creanga este vizibil si la nivelul constructiei celor doua personaje prin
ambiguizarea trasaturilor definitorii.

III. Relatia incipit final:

Basmul reprezint oglindirea vieii n moduri fabuloase (G.
Clinescu) sau ntr-o definiie standard: basmul este naraiunea de mare
ntindere, n care binele lupt mpotriva rului cu puteri supranaturale i
nvinge ntotdeauna.
n lucrarea Morfologia basmului, Vladimir Propp, reprezentant al
colii formaliste ruse, evidenia o structur a basmului clasic, identificabil fie
n basmul cult, fie n cel popular. Din acesta structur, cele mai importante
momente sunt cele care in de evoluia eroului, cum ar fi: cltoria de iniiere a
acestuia ctre un spaiu miraculos, peste nou mri i nou tri sau la captul
lumii, semnalarea unei interdicii pe care eroul o ncalc, pedeapsa primit i
trecerea probelor n urma crora eroul biruie rul i devine nvingtor, dar i
relaia dintre incipit i final.
n literatura romn o capodoper a genului este Povestea lui
Harap-Alb de Ion Creang, oper ce pstreaz elemente ale basmului
popular, ntre care i structura nchis, marcat de formule narative iniiale i
finale.
n incipit, dup utilizarea formulei Amu cic era odat... al crui rol

este de a-l introduce pe cititor ntr-un univers fabulos, fr a preciza tipul i

spaiul, este semnalat o lips care va fi remediat de catre erou: mparatul
Verde nu are urmai i i cere fratelui su s i-l trimit pe cel mai destoinic
dintre feciori. Dupa eecul fiilor mai mari, mezinul i ncearc norocul i,
sftuit de Sfnta Duminic, i cere tatlui su calul, hainele i hainele de pe
vremea cnd era mire, i dup ce trece proba curajului, la care este i el supus,
pornete n cltoria de iniiere nu nainte de a se semnala o interdicie din
partea tatlui: s nu se mprieteneasc cu omul rou i mai cu seam de cel
spn. Pentru c nu reuete s treac de un hais ntunecos i se rtcete, fiul
craiului ncalc interdicia i apeleaz la ajutoul Spnului. Pedeapsa este pe
masur: pclit de Spn, intr ntr-o fntn de unde nu mai poate iei, pn ce
nu jur credin noului stpn. Fiului craiului i pierde identitatea, devine
Harap-Alb, slug a Spnului, iar Spnul este acum fiu de crai. La curtea lui
Verde mparat, Harap-Alb trece trei probe ajutat de Sfnta Duminic, de calul
su nzdravan, de cinci montri simpatici, de regina albinelor i de cea a
furnicilor. El aduce salata din grdina ursului, blana btut-n pietre scumpe a
cerbului i pe fata mparatului Ro. Depairea probelor l face nvingtor, cci
fata mparatului l demascheaz pe Spn iar calul l ucide, Harap-Alb devenind
n final mparat.
Tot acest traseu iniiatic este parcurs de fiul craiului ntre un incipit i
final simbolice.
Incipitul, prin formula Amu cic era odat... , situeaz naraiunea n
atemporalitate, ntr-un timp mitologic, fabulos. De asemenea, spaiul este
nedefinit, nu se dau relaii cu privire la locul n care se afl craiul i cei trei fii
ai si, dar se tie c eroul va pleca la cellalt capt al lumii, la unchiul su. Se
desluete astfel o prim categorie estetic: miraculosul. Incipitul conine de
asemenea un prim simbol existent n toate basmele, cifra 3, care reprezint
desavrirea, perfeciunea (craiul avea 3 feciori, mparatul Verde avea 3 fete),
simbol ce va reaprea pe parcursul aciunii.
O deosebire ntre basmul popular i cel cult o reprezint faptul c, n
cel din urm, eroul va remedia lipsa, nu mai este chiar din incipit un individ
maturizat, model de frumusee fizic, moral i spiritual, ci apare ca un
personaj la inceput de drum, neiniiat. Traseul parcurs de acesta, probele la care
va fi supus vor avea rolul de a-l pregti pentru via.
Finalul basmului nseamn n primul rnd remedierea situaiei
problematice din incipit, prin pedepsirea i omorrea Spnului, dar i prin
recompensarea personajului pozitiv. Prin urmare, i n basmul cult, binele iese
nvingtor din lupta cu rul. Dar finalul unui basm cult nseamn i sfritul
procesului iniiatic al potagonistului, care va deveni mprat, cstorindu-se cu
fata lui Rou mparat. Nu ntmpltor basmul se ncheie cu pedepsirea
rufctorului, pentru c prezint mentalitatea omului din popor, conform
creia binele triumf ntotdeauna, iar starea fireasc este cea de bundispoziie
i de optimism.

Formula narativ final anun un osp de dimensiuni simbolice, la

care a luat parte i povestitorul. Rolul acesteia este acela de a readuce cititorul
n situaia iniial, n lumea real.
Aadar, incipitul i finalul unui basm cult sunt elemente de structur
cu semnificaii bine determinate, sunt poarta magic prin care cititorul intr
ntr-un univers miraculos, al tuturor posibilitilor, cu personaje care strnesc
rsul fr a nspimnta prin nfirile lor, i acesta revine n realitatea
cotidian nelegnd, probabil, ca totul este de fapt o transfigurare n moduri
fabuloase a realitii.

IV.Evolutia personajului
Ca orice basm, "Povestea lui Harap-Alb" ilustreaz o alt lume dect cea
real, personajele fiind mprai i crai, Sfnta Duminic, animale i gze
fermecate, eroi cu trsturi fabuloase, alturi de personaje realiste aduse de Ion
Creang din Humuletiul natal, ceea ce-i confer acestei creaii originalitate
inconfundabil. Basmul cultiv nalte principii morale ca adevrul, dreptatea,
cinstea, prietenia, rbdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin
personajele pozitive icomdamn nedreptatea, rutatea, minciuna ntruchipate
de zmei, balauri sau spni.
Personajele sunt reale i fabuloase, acestea din urm avnd puteri
supranaturale i putndu-se metamorfoza n animale, plante, insecte sau obiecte
ori pot s renvie, prin leacuri miraculoase, pe cei care sunt omori.
Harap-Alb, fecior de crai, este un Ft-Frumos din basmele populare, destoinic i
curajos, dar rmne n zona umanului, fiind prietenos, cuminte i asculttor, ca
un flcu din Humuleti. El este un personaj pozitiv i ntruchipeaz
nalteleprincipii morale cultivate de orice basm, ca adevrul, dreptatea, cinstea,
prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trsturi ce reies indirect din ntmplri,
fapte, din propriile vorbe i gnduri i direct din ceea ce alte personaje spun
despre el.
Cltoria pe care o face pentru a ajunge mprat este o iniiere a
flcului n vederea formrii lui pentru a deveni conductorul unei familii, pe
care urmeaz s i-o ntemeieze. El parcurge o perioad de a deprinde i alte
lucruri dect cele obinuite, de a nva i alte aspecte ale unei lumi necunoscute
pn atunci, experien necesar viitorului adult.
Semnificaia numelui reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul
craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su latrebi de aieste, se
potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se
poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i
schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului,

numele lui poate fi un oximoron, Harap-Alb putnd nsemna "negru alb",

deoarece "harap" nseamn "negru, rob".
Faptele eroului rmn i ele n limita umanului, probele care depesc
sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, nzestrate cu
puteri supranaturale. Codrul n care se rtcete simbolizeaz lumea
necunoscut flcului, care greete pentru prima oar, neinnd cont de sfatul
tatlui su, de a se feri de omul spn. Dei cuminte iasculttor de felul su,
nesocotirea acestei restricii declaneaz asupra flcului un ir nesfrit de
ntmplri neplcute i periculoase, care-i pun deseori viaa n primejdie. Lipsit
de experien, "boboc n felul su la trebi de aieste,", mezinul craiului devine
sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai timp
loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo, i respect
cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i
demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c
nu urmase sfatul tatlui.
Cinstit din fire, Harap-Alb nu-1 trdeaz niciodat pe spn, dei un stpn tiran
ca acesta ar fi meritat. De pild, atunci cnd se ntoarce spre mprie cu pielea
i capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului strlucea" att de
tare, nct muli crai i mprai l rugar s-i "deie bnret ct a cere el, altul si deie fata i jumtate din mprie, altul s-i deie fata i mpria ntreag",
dar Harap-Alb i-a urmat calea fr s clipeasc, ducnd bogia ntreag
stpnului. O singur dat a ovit voinicul, atunci cnd, ndrgostindu-se de
fata mpratului Ro, "mai nu-i venea s-o duc" spnului.
Probele la care l supune spnul sunt menite a-1 deprinde pe flcu cu
greutile vieii, cu faptul c omul trebuie s nving toate piedicile ivite n
viaa sa, pregtindu-l pentru viitor, cnd va trebui s-i conduc propria
gospodrie, propria familie. Ca i n viaa real, flcul este ajutat de cei mai
buni prieteni, calul fabulos i de Sfnta Duminic. Harap-Alb este umanizat, el
se teme, se plnge de soart, cere numai ajutorul acelora n care avea ncredere,
semn c nvase ceva din experiena cu spnul. Depind cu bine toate probele,
flcul demonstreaz c e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale care
compun codul comportamentului rnesc: inteligena, buntatea,
perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptare la diverse situaii ale vieii.
De asemenea, altruismul, sufletul lui bun,dragostea pentru albine i furnici l
fac s le ocroteasc i s le ajute atunci cnd le ntlnete n drumul su, chiar
dac pentru asta trebuie s treac prin ap ori s zboveasc pentru a le construi
un adpost. Sigur c binele pe care Harap-Alb l face se ntoarce atunci cnd el
nsui se afl n impas, criasa furnicilor i cea a albinelor salvndu-i, de
asemenea, viaa.
O experien determinant pentru maturizarea lui o constituie ntlnirea cu omul
ro, care este un alt pericol de care ar fi trebuit s se fereasc, aa cum l sftuise
tatl. Episodul cltoriei spre curtea mpratului Ro este un necontenit prilejde
iniiere a flcului (cltoria este un mijloc de cunoatere), deprinznd acum

nvtura c orice om, ct de nensemnat ori de ciudat ar prea, poate fi de

folos, tnrul deprinznd experien mai ales n cunoaterea speciei umane.
Harap-Alb are capacitatea de a-i face prieteni adevrai, loiali, care s-1
ajute n orice mprejurare dificil a vieii sale, acetia folosindu-i tocmai
trsturile dominante, devenite - la nevoie - adevrate talente: "tot omul are un
dar i un amar, i unde prisosete darul, nu se mai bag n sam amarul".
n aceast perioad a iniierii, Harap-Alb cunoate dragostea aprins
pentru o fat de mprat, care vine, aadar, din aceeai lume cu el, pregtindu-1
pentru cstorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. Probele de la
mpria fetei trimit spre ritualurile rneti ale peitului, ntre care nsoirea
mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivat a miresei,
ospul oferit de gazd sunt tot attea ncercri la care l supune viitorul socru i
crora mirele trebuie s le fac fa. Ultima prob la care l supune fata este, de
data aceasta, o demonstrare a calitilor viitoarei soii, care va ti s aib grij de
brbatul ei, s-i stea aproape la bine i la ru, acest fapt fiind ilustrat atunci cnd
ea i salveaz viaa, trezindu-1 din mori. Aceast ntmplare simbolizeaz ideea
c acum Harap-Alb redevine el nsui,fiul craiului, scpnd de povara
jurmntului fcut spnului, acela c i va fi slug "pn cnd va muri i iar va
nvia".
Ca i Nic, Harap-Alb parcurge o perioad de formare a
personalitii, care, dei nzestrat cu importante caliti, are slbiciuni
omeneti, momente de tristee i disperare, de satisfacii ale nvingtorului, toate
conducnd la desvrirea lor ca oameni.

V.Particularitatile basmului cult

ncadrarea autorului n context:
Mare clasic, alturi de Eminescu, Slavici, Caragiale, Ion Creang este
unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii romne prin romanul
autobiografic Amintiri din copilarie, prin povestiri precum Soacra cu trei
nurorisau acul i barosul, prin nuvela Mo Nechifor cocariul i prin basme
culte: Dnil Prepeleac sau Povestea lui Harap-Alb.
Elementele basmului popular ce se regsesc n Povestea lui HarapAlb:
Povestea lui Harap-Alb este o oper epic n proz de dimensiuni
medii, cu un numr mediu de personaje, n care se d o lupt intre forele
binelui si cele ale rului, nvingnd intotdeauna cele dinti i n care se
mpletesc elemente ale realului cu elemente miraculoase. Aadar, Povestea lui
Harap-Alb este ncadrabil n categoria basmelor. Pe de alt parte, ntlnim i
alte elemente comune cu cele ale basmului popular: prezena formulelor, tema
cltoriei, motivul mezinului, cifrele simbolice, lupta dintre bine i ru,

elemente supranaturale (puterea furnicilor i a albinelor), motivul apei vii i al

celor trei smicele, finalul fericit.
Elemente prin care basmul lui Creang se difereniaz de cel
popular:
Caracterul de basm cult se argumenteaz nu numai prin faptul c opera
are un autor cunoscut sau pentru c este transmis pe cale scris, ci mai ales la
nivel structural, stilistic i nu n ultimul rnd la nivelul personajelor. Basmul se
ncadreaz n categoria fabulosului, nu n cea a fantasticului, pentru ca nu
presupune nicio reacie specific de team sau de ezitare a personajului, implicit
a cititorului n fata evenimentelor supranaturale cu care se confrunt.
La nivel structural, basmul lui Creang respect tiparul narativ al celor
populare stabilit de Vladimir Propp n studiul Morfologia basmului din 1928:
situaia iniial de echilibru este anunat prin existena celor doi frai, craiul i
mpratul Verde, care triesc departe unul de cellalt; dezechilibrul coincide
absenei unui motenitor al tronului lui Verde mprat, care are numai fete;
cltoria mezinului se face n scopul refacerii echilibrului, ceea ce reprezint
finalul fericit. Creang ntrerupe ns ritmul alert al desfurrii aciunii din
basmele populare prin pasajele care depesc schematicul tipar narativ, care
permit manifestarea intenionalitii artistice a prozatorului cult ce exploateaz
dramatizarea aciunii prin dialog sau funciile expresive ale descrierii n
portretele celor cinci prieteni ai lui Harap-Alb. De exemplu, portretul lui Geril
este dominat de dimensiunea hiperbolic realizat prin augmentative (buzoaie
groase i dblzate), prin personificarea naturii ce tremur sub rsuflarea lui,
prin oximoronul cu valoare conclusiv foc de ger era, ntrite de adresrile
directe ctre cititor (ce s v spun?). Tot astfel, discuia din csua de aram
este o mostr de umor sntos popular, de oralitate humuletean, umaniznd
fantasticul.
O distincie ntre basmul popular i cel cult se face i la nivelul
formulelor. Povestea lui Harap-Alb conine formule iniiale, mediane i
finale, care preiau o parte din rolurile celor din basmele culte, dar nu mai au
aceai expresivitate i culoare, consecin direct a faptului c basmul e
transmis pe cale scris, nu oral. Naraiunea lui Creang ncepe cuAmu, cic
era odat..: ea proiecteaz aciunea ntr-un timp mitic, nedeterminat (prin
adverbul odat), anun convenia ficiunii (prin adverbul cic, ce preia
rolul comparaiei ca niciodat), dar renun la parafraze sinonimice de tipul
pe cnd se coceau ouale la gheaa, pe cnd fcea plopul pere i rchita
micunele, cci ele au strict rolul de captare a ateniei unui public. Simetric,
formula final are rolul de a realize ieirea din lumea ficiunii, dar Creang o
face nu prin formule rimate preum am nclecat pe-o cpun i v spusei o
mare i gogonat minciun, ci prin surprinderea unei realiti sociale, ce anun
astfel ieirea din universul ficiunii: nunta mezinului cu fata mpratului Ro

este prilej de osp i bucurie, Iar la noi cine are bani bea i mnnc, iar
cine nu, se uit i rabd.
La nivelul personajelor, diferena esential ntre basmul popular si cel cult
const n faptul c opoziiile de tip real/supranatural, pozitiv/negativ, ce
funcionau n texte precum Prslea cel Voinic i merele de aur sau Greuceanu,
nu se mai aplic n opera de fa.
Personajul principal al basmului cult este mezinul craiului/Harap-Alb/viitorul
crai, iar el nu mai reprezint modelul de frumusee fizic, moral i psihic din
basmele populare anunat de al nceputul textelor (prin superlative de tipul
cretea ntr-un an ct alii n zece), astfel nct cltoria ntreprins de el nu
are valoarea de a confirma calitile excepionale ale unui erou, ci este un traseu
iniiatic parcurs de un tnr la nceput naiv i lipsit de experien, la sfrit
capabil de a conduce o mprie. Se vorbete, n acest sens, despre caracterul
de bildungsroman al basmului, cci cititorul nu mai are n fa personajul plat
din basmul popular, ci unul rotund, care evolueaz gradat.
Trei etape se disting n procesul su de formare: mai nti el este
mezinul craiului, tnrul lipsit de curaj i de iniiativ, boboc n trebi d-aiste,
luminat crior, cum l numete, prin antifraz, batrna ceretoare. Drumul
su de iniiere este punctat cu spaii cu valoare simbolic: podul (semnific
trecerea spre o nou treapt a fiinei, att atunci cnd are loc confruntarea cu
tatl deghizat n urs, ct i la ntlnirea cu furnicile), fntna (loc n care are loc
schimbul identitar dintre mezin i Spn, scen a unui botez simbolic al
protagonistului care capt acum un nume oximoronic cu valoare simbolic),
pdurea (labirint a crui parcurgere nu poate lipsi din experiena de maturizare a
nici unui tnr).
Dac eroul basmului popular era supus n general al numai trei probe, HarapAlb trece prin mai multe ncercri: aducerea salilor ursului i a nestematelor
cerbului, noaptea petrecut n csua de aram, separarea macului de nisip,
pzirea fetei mpratuluui Ro, gsirea i identificarea acesteia. Dup ce i
dovedete milostenia i generozitatea ajutnd albinele s-i fac stup i ocolind
nunta furnicilor, trecnd astfel pe un nou pod, Harap-Alb ntlnete cele cinci
artri ce ntruchipeaz focul, apa, pmntul i aerul: Geril, Setil,Flmnzil,
Ochil i Pasri-Li-Lungil. El nva astfel s aprecieze fiecare om pentru
calitile sale, dar i s-i accepte limitele, tolerana fiind noua sa calitate.
Ajuni la curtea mpratului Ro, n timpul certei din csua de arm Harap-Alb
dovedete capacitatea de a media un conflict, mpcndu-i, dup cum probele
ce constau n epuizarea mncrii i a buturii sau n separarea macului de nisip
i confirm spiritul de lider. Ultimele probe au o valoare inedit: ele sunt legate
de cucerirea fetei mpratului, la nceput pzit, apoi identificat cu ajutorul
reginei albinelor. Ea trebuie s plece cu voinicul pentru c apa vie i cele trei
smicele sunt aduse de cal, dar se umanizeaz prin dragostea pentru Harap-Alb,
devenind dintr-un personaj negativ unul pozitiv, deci ilustrnd categoria
persoanejlor mobile. Astfel, aceste probe evideniaz virilitatea eroului, care

trebuie s o cucereasc pe fat, cci nu o primete mpreun cu mpria

precum Ft-Frumos.
Fa de Ft-Frumos, protagonistul basmului cult nu este un model
excepional. Trsturile sale in de sfera umanului:milostenie, generozitate,
spirit de scrificiu, toleran, spirit de lider, capacitatea de a media conflicte,
de a disocia aparena de esen. Procedeele de caracteizare sunt preponderant
indirecte. La nceputul operei mezinul nu acioneaz ca Ft-Frumosul nelept i
atottiutor cu care ne-au obinuit textele populare, ci este lipsit de curaj (nu
insist la crai s-i permit plecarea dect la sfatul batrnei), naiv (duce tava cu
jratic celui mai artos dintre cai, ocolindu-l pe cel rpciugos), se teme cnd
vede ursul la pod i este ncurajat de cal, cade n cursa Spnului dei tatl l-a
sftuit s se fereasc de el, se plnge de cte ori acesta l va trimite dup salile
ursului sau dup nestematele cerbului. Toate experienele pe care le parcurge au
astfel rolul bine definit de a-l maturiza n vederea motenirii tronului
mprtesc.
n acest bildungsroman alte personaje sunt considerate iniiatorii
mezinului: tatl, calul, btrna ceretoare/Sfnta Duminic, dar mai ales Spnul,
cel mai important dintre iniiatori prin duritatea probelor la care-l supune. C
Spnul e principal iniiator o dovedete faptul c n final l elibereaz pe HarapAlb de jurmntul de la fntn prin tierea capului. Astfel, Creang opereaz o
modificare esenail i la nivelul personajelor negative.
Calul nu este un simplu animal nzestrat cu darul vorbirii. El a mai parcurs
acest drum i cu tatl eroului, are puteri supranaturale (zborul pna la cer) i
faciliteaz iniierea lui Harap-Alb: nu intervine s dejoace planul Spnului,
pentru c tie c aceast etap este obligatorie n maturizarea viitorului crai, este
cel care l mbrbteaz pe mezin i l duce la Sfnta Duminic, astfel nct
putem vorbi despre o complicitate a acestor iniiatori.
Auxiile personajului - cei cinci prieteni - nu sunt ncadrabile n categoria
fabulosului specific basmului popular, deoarece ei sunt n primul rnd oameni
care au o trstur exagerat prin caricaturizare: sunt fore primordiale ce
reprezint fantasticul umanizat (antropomorfizat).
Un ultim nivel la care se pot stabili deosebiri este cel stilistic,
intenionalitatea artistic a lui Creang manifestndu-se prin procedee de
realizare a oralitaii si umorului.
Oralitatea este calitatea unui text de a fi scris ca i cum ar fi spus, dnd
senzaia de spontaneitate, autenticitate. Calitatea de povestitor a lui Creang se
ilustreaz i prin familiaritatea cu care se adreseaza cititorilor, realizat prin:
vocative, imperative, pronume i verbe persoanele I i a II-a, adresari directe
ctre cititor sau autoadresri: ma rog, foc de ger era, ce s v spun mai mult?,
folosirea dativului etic: i odat mi i-l nfc cu dinii de cap, proverbe i
zictori, unele preluate din folclor, altele inventate pe tiparul popular (erudiie
paremiologica): Lac de-ar fi, ca broate sunt destule, cine poate, oase roade,
interjecii i onomatopee: i-odata pornesc ei, teleap, teleap, teleap, folosirea

lui i narativ la nceputul frazelor pt accentuarea dinamismului, expresii

populare: a veni de hac, arhaisme, regionalisme i elemente populare.
Umorul este o categorie estetic ce nu trebuie confundat cu comicul,
intruct atitudinea naratorului nu e satiric, ci condescendent, de nelegere i
de simpatie faa de personaj. Se realizeaz n poreclele i portretele celor cinci,
prezentarea unor scene comice (cearta dintre Geril i ceilali din casua de
aram), diminutivele cu valoare augmentativ: buzioare, expresii: da-i cu
cinstea, s piar ruinea, eufemisme (exprimarea voalata a unei realitati crude):
mititelul, cel de pe comoara, exprimarea mucalit: s triasc trei zile cu
cea de-alaltieri, zeflemisirea: te-a vr n sn, da nu-ncapi de urechi, ironia
(portretul Imparatului Ro, realizat prin antifraz: vestit pentru bunatatea lui
cea nemaipomenita si milostivenia lui cea neauzit).
Creang a fost considerat de critic un scriitor poporal, subliniindu-se
meritul su de a fi asimilat organic tiparele limbii romne astfel nct a devenit
creatorul unor cuvinte, expresii, tipare sintactice, proverbe ce par desprinse din
limbajul popular. Prin aceast calitate, el a fost comparat cu Rabelais.
Concluzii:
Improviznd pe marginea schemei tradiionale a basmului, Ion Creang
realizeaz prin Povestea lui Harap-Alb o oper care se individualizeaz prin
dramatizarea naraiunii prin dialog, prin ritmul alert al spunerii, prin abundena
detaliilor specifice, prin insistena asupra aspectului particular, prin nuanarea
micrilor i a vieii interioare ce fac personajele sale inconfundabile. Orice
rezumare a basmului lui Creang implic pierderea acestora, cci opera aparine
unui autor cult contient de resursele sale lingvistice.