BASMUL

Praslea cel voinic si merele de aur

-demonstratie de apartenenta la specie-

Basmul este specia eticii populare si culte, in proză sau, mai rar in versuri, de mare intindere cu o
răspandire mondiala, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice. La actiune participa
personaje imaginare inzestrate cu puteri supranaturale ce reprezinta binele şi raul, iar in final acesta din urma
este invins.Basmul popular romanesc are trasaturile caracteristice creatiei populare: caracter anonim, colectiv si
popular.
Basmul “Praslea cel voinic si merele de aur” este un basm popular cules de Petre Ispirescu si publicat in
volumul “Legendele si basmele romanilor” din 1882. Actiunea se bazeaza pe conflictul fortelor antinomice:
binele si raul, adevarul si minciuna, deznodamantul relevand trimful valorilor morale pozitive asupra celor
negative.
Basmul se situeaza intr-un univers care cuprinde doua lumi: cea reala a oamenilor si cea imaginara
creata de fantezia poporului, iar timpul in care se petrec evenimentele este un timp imaginar.
In expozitiune este prezentat imparatul care avea o frumoasa gradina, in care se afla un mar cu mere de
aur, dar nu se putea bucura de roadele sale deoarece altii le furau inainte de a se coace. Intriga este marcata de
hotararea imparatului de a taia pomul, insa fiul cel mai mic, Praslea, reuseste sa-l induplece pe imparat sa-si
incerce si el norocul si reuseste sa-l raneasca pe hot ducandu-i imparatului cateva mere. Praslea se hotaraste sa
plece in cautarea hotului impreuna cu fratii mai mari care il insoteau cu gand “sa-l piara”. Momentul
desfasurarii actiunii evidentiaza drumul lui Praslea pe taramul celalalt. Ajungand in fata unei prapastii el
coboara in timp ce fratii sai urmau sa traga franghia afara, numai cand acesta o va lovi de marginea gropii.
Intalnind trei zmei, Praslea se lupta cu ei si ii invinge, transformand palatele lor in trei mere: de aur, de argint si
de arama. Punctul culminant releva inclestarea dramatica ce se produce datorita dificultatilor drumului. Praslea
a legat de franghie cu o piatra deasupra careia a pus caciula lui, ca sa verifice loialitatea fratilor pe care ii banuia
ca-i vor raul. Cu toate ca fratii au dat drumul funiei, Praslea reuseste sa se salveze, dupa ce este ajutat de o
zgripturoaica. Deznodamantul marcheaza sosirea lui Praslea la palatul tatalui sau. Aflandu-se nelegiuirile
fratilor, Praslea da dovada de intelepciune si generozitate, cerand ca pedeapsa sa fie data de Dumnezeu, fratii
pierind de propriile sabii.
Basmul se incheie cu o formula specifica “Si incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa”. Si in
acest basm spiritul malefic este invins iar cei viteji si cinstiti duc o viata indelungata si fericita, fiind astfel
rasplatiti pentru virtutile lor deosebite ce reprezinta simboluri ale valorilor morale ale omului.
Praslea este personajul principal al basmului: el participand la toate momentele subiectului si
intruchipand idealul etic, de cinste, dreptate si adevar. Este mezinul imparatului dar si cel mai viteaz. Praslea
este o fire inteligenta si bun cunoscator de oameni, deoarece intuieste intentiile ostile ale fratilor sai, pe care ii
pune la incercare. Pe langa trasaturile reale, Praslea este dotat si cu insusiri supranaturale: intelege graiul
fapturilor de pe alt pamant si poate comunica in chip natural cu ele; se poate metamorfoza in foc.
Dintre personajele fantastice fac parte balaurul si zgripturoaica, intalnite numai in basm. Personajele
reale: imparatul, fetele de imparat, mesterul argintar ca si cele fantastice: Praslea, zmeii, balaurul, indiferent de
locul pe care il ocupa in opera au o anumita importanta in desfasurarea intamplarilor deoarece contribuie fiecare
la aflarea adevarului si infaptuirea dreptatii.
“Praslea cel voinic si merele de aur” respecta caracteristicile speciei, formula introductiva “A fost odata
ca niciodata” sugerand un timp imaginar, cititorul fiind introdus intr-o lume in care totul este posibil.
Limbajul basmului se caracterizeaza prin oralitate(“pana una alta”, “vai de mine”) care atrage, mentine
si stimuleaza atentia cititorului, vorbirea directa se imbina cu vorbirea indirecta, verbele la perfectul
simplu(“multumi”, “fu primit”) creeaza dinamism si dau impresia ca actiunea se desfasoara sub ochii nostri.
Inversiunile si repetitiile(“si merse si merse”), specifice stilului oral precum si cuvintele ori expresiile populare
sunt mijloace si procedee specifice basmului.
In basm se impletesc cu multa maiestrie cele trei moduri de expunere: naratiunea, descrierea si dialogul,
dand farmec exprimarii, raspunzand nevoii de bine, dreptate si adevarar a poporului.
Deoarece respecta structura specifica basmului, personajele au fost forte supranaturale, elementele reale
se impletesc cu cele fantastice, finalul aduce victoria binelui asupra raului, opera “Praslea cel voinic si merele
de aur” se incadreaza in specia basm.