Praslea cel voinic si merele de aur de Petre Ispirescu

Basmul este specia genului epic popular in proza sau in versuri, de mare intindere in care se impletesc elementele reale cu cele fabuloase, la actiune participand personaje fantastice inzestrate cu puteri supranaturale, reprezentand binele si raul, in final triumfand fortele binelui. Basmul popular romanesc are trasaturile caracteristice creatiei populare: caracter anonim, colectiv si popular. Basmul “Praslea cel voinic si merele de aur” poate fi incadrat in genul epic, fiind ca specie literara un basm popular, deoarece autorul este anonim, s-a transmis pe cale orala. Actiunea se bazeaza pe conflictul fortelor antinomice: binele si raul, adevarul si minciuna, deznodamantul relevand trimful valorilor morale pozitive asupra celor negative. In expozitiune este prezentat imparatul care avea o frumoasa gradina, in care se afla un mar cu mere de aur, dar nu se putea bucura de roadele sale deoarece altii le furau inainte de a se coace. Intriga este marcata de hotararea imparatului de a taia pomul, insa fiul cel mai mic, Praslea, reuseste sa-l induplece pe imparat sa-si incerce si el norocul si reuseste sa-l raneasca pe hot ducandu-i imparatului cateva mere. Praslea se hotaraste sa plece in cautarea hotului impreuna cu fratii mai mari care il insoteau cu gand “sa-l piara”. Momentul desfasurarii actiunii evidentiaza drumul lui Praslea pe taramul celalalt. Ajungand in fata unei prapastii el coboara in timp ce fratii sai urmau sa traga franghia afara, numai cand acesta o va lovi de marginea gropii. Intalnind trei zmei, Praslea se lupta cu ei si ii invinge, transformand palatele lor in trei mere: de aur, de argint si de arama. Punctul culminant releva inclestarea dramatica ce se produce datorita dificultatilor drumului. Praslea a legat de franghie cu o piatra deasupra careia a pus caciula lui, ca sa verifice loialitatea fratilor pe care ii banuia ca-i vor raul. Cu toate ca fratii au dat drumul funiei, Praslea reuseste sa se salveze, dupa ce este ajutat de o zgripturoaica. Deznodamantul marcheaza sosirea lui Praslea la palatul tatalui sau. Aflandu-se nelegiuirile fratilor, Praslea da dovada de intelepciune si generozitate, cerand ca pedeapsa sa fie data de Dumnezeu, fratii pierind de propriile sabii. Basmul se incheie cu o formula specifica “Si incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa”. Si in acest basm spiritul malefic este invins iar cei viteji si cinstiti duc o viata indelungata si fericita, fiind astfel rasplatiti pentru virtutile lor deosebite ce reprezinta simboluri ale valorilor morale ale omului. Praslea este personajul principal al basmului: el participand la toate momentele subiectului si intruchipand idealul etic, de cinste, dreptate si adevar. Este mezinul imparatului dar si cel mai viteaz. Praslea este o fire inteligenta si bun cunoscator de oameni, deoarece intuieste intentiile ostile ale fratilor sai, pe care ii pune la incercare. Pe langa trasaturile reale, Praslea este dotat si cu insusiri supranaturale: intelege graiul fapturilor de pe alt pamant si poate comunica in chip natural cu ele; se poate metamorfoza in foc. Dintre personajele fantastice fac parte balaurul si zgripturoaica, intalnite numai in basm. Personajele reale: imparatul, fetele de imparat, mesterul argintar ca si cele fantastice: Praslea, zmeii, balaurul, indiferent de locul pe care il ocupa in opera au o

dreptate si adevarar a poporului. elementele reale se impletesc cu cele fantastice. mentine. “fu primit”) creeaza dinamism si dau impresia ca actiunea se desfasoara sub ochii nostri. specifice stilului oral precum si cuvintele si expresiile populare si mijloace si procedee specifice basmului. cititorul fiind introdus intr-o lume in care totul este posibil. In basm se impletesc cu multa maiestrie cele trei moduri de expunere: naratiunea. Inversiunile si repetitiile(“si merse si merse”).anumita importanta in desfasurarea intamplarilor deoarece contribuie fiecare la aflarea adevarului si infaptuirea dreptatii. formula introductiva “A fost odata ca niciodata” sugerand un timp imaginar. stimuleaza atentia cititorului. verbele la perfectul simplu(“multumi”. dand farmec exprimarii. opera “Praslea cel voinic si merele de aur” se incadreaza in genul epic si este ca specie un basm. “vai de mine”) care atrage. descrierea si dialogul. vorbirea directa se imbina cu vorbirea indirecta. . Limbajul basmului se caracterizeaza prin oralitate(“pana una alta”. finalul aduce victoria binelui asupra raului. Deoarece respecta structura specifica basmului. raspunzand nevoii de bine. personajele au fost forte supranaturale. “Praslea cel voinic si merele de aur” respecta caracteristicile speciei.