Sunteți pe pagina 1din 2

Praslea cel voinic si merele de aur

de Petre
Ispirescu

Basmul este specia genului epic popular in proza sau in versuri, de mare intindere
in care se impletesc elementele reale cu cele fabuloase, la actiune participand personaje
fantastice inzestrate cu puteri supranaturale, reprezentand binele si raul, in final triumfand
fortele binelui. Basmul popular romanesc are trasaturile caracteristice creatiei populare:
caracter anonim, colectiv si popular.
Basmul “Praslea cel voinic si merele de aur” poate fi incadrat in genul epic, fiind
ca specie literara un basm popular, deoarece autorul este anonim, s-a transmis pe cale
orala. Actiunea se bazeaza pe conflictul fortelor antinomice: binele si raul, adevarul si
minciuna, deznodamantul relevand trimful valorilor morale pozitive asupra celor
negative.
In expozitiune este prezentat imparatul care avea o frumoasa gradina, in care se
afla un mar cu mere de aur, dar nu se putea bucura de roadele sale deoarece altii le furau
inainte de a se coace. Intriga este marcata de hotararea imparatului de a taia pomul, insa
fiul cel mai mic, Praslea, reuseste sa-l induplece pe imparat sa-si incerce si el norocul si
reuseste sa-l raneasca pe hot ducandu-i imparatului cateva mere. Praslea se hotaraste sa
plece in cautarea hotului impreuna cu fratii mai mari care il insoteau cu gand “sa-l piara”.
Momentul desfasurarii actiunii evidentiaza drumul lui Praslea pe taramul celalalt.
Ajungand in fata unei prapastii el coboara in timp ce fratii sai urmau sa traga franghia
afara, numai cand acesta o va lovi de marginea gropii. Intalnind trei zmei, Praslea se lupta
cu ei si ii invinge, transformand palatele lor in trei mere: de aur, de argint si de arama.
Punctul culminant releva inclestarea dramatica ce se produce datorita dificultatilor
drumului. Praslea a legat de franghie cu o piatra deasupra careia a pus caciula lui, ca sa
verifice loialitatea fratilor pe care ii banuia ca-i vor raul. Cu toate ca fratii au dat drumul
funiei, Praslea reuseste sa se salveze, dupa ce este ajutat de o zgripturoaica.
Deznodamantul marcheaza sosirea lui Praslea la palatul tatalui sau. Aflandu-se
nelegiuirile fratilor, Praslea da dovada de intelepciune si generozitate, cerand ca pedeapsa
sa fie data de Dumnezeu, fratii pierind de propriile sabii.
Basmul se incheie cu o formula specifica “Si incalecai pe-o sa si va spusei
dumneavoastra asa”. Si in acest basm spiritul malefic este invins iar cei viteji si cinstiti
duc o viata indelungata si fericita, fiind astfel rasplatiti pentru virtutile lor deosebite ce
reprezinta simboluri ale valorilor morale ale omului.
Praslea este personajul principal al basmului: el participand la toate momentele
subiectului si intruchipand idealul etic, de cinste, dreptate si adevar. Este mezinul
imparatului dar si cel mai viteaz. Praslea este o fire inteligenta si bun cunoscator de
oameni, deoarece intuieste intentiile ostile ale fratilor sai, pe care ii pune la incercare. Pe
langa trasaturile reale, Praslea este dotat si cu insusiri supranaturale: intelege graiul
fapturilor de pe alt pamant si poate comunica in chip natural cu ele; se poate
metamorfoza in foc.
Dintre personajele fantastice fac parte balaurul si zgripturoaica, intalnite numai in
basm. Personajele reale: imparatul, fetele de imparat, mesterul argintar ca si cele
fantastice: Praslea, zmeii, balaurul, indiferent de locul pe care il ocupa in opera au o
anumita importanta in desfasurarea intamplarilor deoarece contribuie fiecare la aflarea
adevarului si infaptuirea dreptatii.
“Praslea cel voinic si merele de aur” respecta caracteristicile speciei, formula
introductiva “A fost odata ca niciodata” sugerand un timp imaginar, cititorul fiind
introdus intr-o lume in care totul este posibil.
Limbajul basmului se caracterizeaza prin oralitate(“pana una alta”, “vai de mine”)
care atrage, mentine, stimuleaza atentia cititorului, vorbirea directa se imbina cu vorbirea
indirecta, verbele la perfectul simplu(“multumi”, “fu primit”) creeaza dinamism si dau
impresia ca actiunea se desfasoara sub ochii nostri. Inversiunile si repetitiile(“si merse si
merse”), specifice stilului oral precum si cuvintele si expresiile populare si mijloace si
procedee specifice basmului.
In basm se impletesc cu multa maiestrie cele trei moduri de expunere: naratiunea,
descrierea si dialogul, dand farmec exprimarii, raspunzand nevoii de bine, dreptate si
adevarar a poporului.
Deoarece respecta structura specifica basmului, personajele au fost forte
supranaturale, elementele reale se impletesc cu cele fantastice, finalul aduce victoria
binelui asupra raului, opera “Praslea cel voinic si merele de aur” se incadreaza in genul
epic si este ca specie un basm.