Sunteți pe pagina 1din 69

CAPITOLUL I

BASMUL DEFINITIE , TIPURI

“Limba şi literatura română alături de celelalte obiecte de învăţământ, oferă numeroase prilejuri de dezvoltare a capacităţii creatoare. Ea poate ajuta mai ales la îmbogăţirea forţei de exprimare, la realizarea unor valori estetice literare şi la dobândirea unor principii şi deprinderi de creativitate, comune şi altor domenii.”

(“Educaţia prin arta şi literatura”- D. Salade şi R. Ciurea)

Literatura, în general, şi literatura pentru copii, în special, este o forma de cunoaştere prin intermediul imaginii artistice, respingând schematismul de orice fel. Ea “reflectă realitatea prin intermediul imaginilor concret-senzoriale, relevabile în conştiinţa noastra cu ajutorul forţei expresive a cuvintelor…Limbajul în literatură nu este un simplu instrument sau vehicul, ci o structură în care scriitorul îngroapă atât propria sa conceptie, cât şi pe cea a lumii.” ( “Nivele estetice –I.Pascadi)

În ceea ce priveşte originea, literatura pentru copii îşi trage seva (asemeni literaturii frumoase în ansamblul ei) din creaţiile populare orale care, la randul lor, au fost mai târziu sursa de inspiraţie pentru literatura cultă. La izvoarele literaturii populare s-au adăpostit unii dintre cei mai reprezentativi scriitori ai nostri: Ion Neculce – “O samă de cuvinte”; Petre Ispirescu – “Legendele sau Basmele runilor”; Ion Creangă – “Poveşti, Amintiri, Povestiri”; Mihai Eminescu –“Făt-Frumos din lacrimă” ,“Călin Nebunul”; Ioan Slavici –“Floriţa din codru”, “Păcală în satul lui”.

Creaţia literară cunoaşte câteva genuri deosebit de atrăgătoare pentru copii. Doinele, baladele, legendele, basmele, poveştile, snoavele, ghicitorile, proverbele sunt comori artistice nepreţuite. Printre ele, basmul ocupă un loc foarte important în activităţile instructiv-educative desfăşurate în grădinţa de copii.

Din cele mai vechi timpuri ,basmul a încântat copilăria atâtor generaţii. El a făcut să vibreze inimile ascultătorilor cu sentimente de iubire, de dreptate, de adevăr, el a exprimat întotdeauna năzuinţele popoarelor pentru o viaţa mai bună, mai fericită.

Termenul de “basm” provine din slava veche (“basna”) şi înseamnă “născocire”, “scorneală”. Este, alături de povestire, snoavă şi legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din Antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.

1

Basmul desemnează o specie a epicii populare şi culte, în proză, mai rar în versuri, în care personaje imaginare (zâne, regi) traversează întamplari fantastice şi în care forţele binelui triumfă întotdeauna asupra răului. Criticul literar G.Calinescu în lucrarea “Estetica basmului” numea basmul “oglindire a vieţii în moduri fabuloase”. Indiferent de tip, basmul se diferenţiază de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând , astfel, numele de fabulous şi reprezentând, de fapt, un fantastic convenţional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epică şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

Definirea basmului subliniază ca notă caracteristică prezenţa miraculosului , fantasticului, deci desfăşurarea epică a acesteia cuprinde întâmplări supranaturale. Prin urmare, definirea basmului ilustrează complexitatea valorică a acestuia, larga lui răspândire şi receptare: “Basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie etica, stiinca, observaţie morala etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale… Fiinţele neomeneşti din basm au psihologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-avem de-a face cu basmul.” (G.Călinescu- “Estetica basmului”)

Despre originea basmului au existat mai multe teorii, mai importante fiind:teoria mitologică, teoria antropologică, teoria ritualistă şi teoria indianistă.Mitul, istoria sacră, înscrisă în timpul “circular, reversibil şi recuperabil”, vorbeşte despre zei, despre fiinţe fantastice, cu abilităţi pentru călătorii cosmice şi terestre. Basmul induce şi idea de lume repetabilă, existenţa în tipare arhaice, atemporale, încă de la începuturile începuturilor. Unele gesturi sunt magice cum ar fi scuipatul de trei ori în urmă. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în el o fată care iese doar noaptea pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de om sau o miros de departe când se întorc acasă şi aruncă buzduganul de la distanţă.

Relaţia dintre basm şi mit a fost stabilită de Fraţii Grimm, de Wesselski şi de V.I. Propp: basmul are ca sursă certă de inspiraţie mitul, iar cele două specii au existat de la început la popoarele arhaice, uneori confundându-se. Cu timpul însă, mitul a pierdut importanţa pe care o avea, prin degradarea sacrului şi transformarea lui în profan, zeii şi

2

eroii mitici fiind înlcuiţi cu personaje umane, cu pureri încă supranaturale, în basmul fantastic sau cu personaje comune, în cel nuvelistic. Pe această pantă a desacralizării, zeitatea supremă a pădurii devine Strâmbă-Lemne, adică un personaj cu puteri specific mediului în care trăieşte; un zeu ca Thor din mitologia scandinavă, foarte băutor, devine Setilă; zeul Ubicuu, uriaşul care paşeşte de pe un munte pe altul, devine Munte-Vânat. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de originea multiplă, de influenţele reciproce, ca şi de structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare.

Specia basmului este prezentată în literatura populară şi cea cultă, din timpuri foarte vechi şi până astăzi, în opere de o valoare excepţională. Amintesc doar câteva nume ale celor mai remarcabili culegători de basme din folclor:

I.

Culegători

români:

Teodorescu, Ovidiu Bârlea.

II. Culegători şi creatori:

Petre

Ispirescu,

Ion

Pop-Reteganul,

Gh.

Dem.

1) În literatura română: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuţă, Barbu St. Delavrancea , Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, I.C. Vissarion. 2) În literatura universală: Ch. Perrault, Fraţii Grimm, H.Cr. Andersen, A.S.Puşkin , S.Petofi, M.Gorki, R.Kipling, T. Storm, C. Sandburg, A.de Saint-Exupery, S. Lagerloff.

Tema generală a basmului este lupta dintre bine şi rău, concretizată însă diferit, ca lupta între dreptate şi nedreptate, adevăr şi minciună, curaj şi laşitate, bunătate şi răutate, hărnicie şi lene, generozitate şi egoism etc. Adeseori tema basmului se sprijină pe conflictul cauzat de inegalitaţile sociale, pe contrastul dintre bogaţie şi saracie, dintre harnicie şi lene, dintre modestie şi îngâmfare, viclenie şi cinste, sfârşind cu victoria binelui asupra răului. Afirmând victoria binelui asupra răului, basmele înfăţişează plastic cele mai frumoase însuşiri ale poporului. Şi tocmai pentru că basmul oglindeşte, fie şi numai în imagini simbolice,sentimente adevărate ci calităţi reale, el trăieşte de milenii, fără să-şi piardă forţa dătătoare de viaţă.

Dintre motivele frecvent întalnite în basm s-ar putea enumera:

3

-

Existenţa umană limitată în timp (“Tinereţe fără bătraneţe şi viaţă fără de moarte”);

-

Paternitatea (“Ion Făt-Frumos”);

-

Mama vitregă (“Fata babei şi fata mosneagului”, “Naramza cea frumoasă”, “Cerbuleţul”, “Albă-ca-Zăpada”, “Cenuşăreasa”);

-

Eliberarea astrelor (“Drăgan Cenuşă”);

-

Împlinirea unui legămant, a unei meniri (“Ursitorile”, “Frumoasa cea adormită”);

-

Iubirea (“Cerbuleţul”, “Fata din Dafin”).

Mesajul fundamental al basmului este victoria binelui asupra răului:”Petrecerile şi chefurile ţinură trei săptămâni, după legea domnilor ş-a-mpăraţilor. În mijlocul veseliei, mireasa şi fratele ei se rugară de iertarea roabei viclene, că destulă pedeapsă era pentru ea să-şi vază ielele rupte şi să stea la-nchisoare…” Pedepsirea roabei necinstite,rele, ambiţioase, crude este pe masura faptelor sale. Aşezarea într-o puternică antiteză a valorilor binelui şi ale răului oferă modele de ţinută morală, contribuie la crearea unei atmosfere pline de optimism.

Subiectul basmului se organizează gradat, cu ajutorul repetiţiei. Astfel, încercările la care este supus personajul principal sunt, de obicei, trei, şapte, nouă etc., fiecare de o dificultate sporită şi evidenţiindu-i o nouă trăsătură. Prin folosirea repetiţiei se realizează şi o încetinire a ritmului acţiunii, lăsând timp pentru reflecţie.

Presonajele sunt de vârstă, sex, stare socială, structură etică diferite, reale sau fantastice, miraculoase, dar construite în esenţă după aceleaşi modele. Frumuseţea fizică se armonizează cu marile valori etice, iar infirmitatea fizică, urâţenia, cu defectele morale. Sunt liniare, au o singură trăsătura de caracter dominantă pe toata durata acţiunii. Ele devin simboluri ale binelui sau ale răului, ale frumosului sau ale urâtului; sau forţa modelului, fiind purtătoarele mesajului.

Naraţiunea basmului, împletind miraculosul , fantasticul cu realul, se structurează într-un anumit tipar compoziţional.

Timpul desfăşurării acţiunii are fie valori arhaice, fie fabuloase, toate aduse într-un etern prezent. Curgerea lui are alte ritmuri decât cele fireşti, sunt posibile întoarceri în trecut, opriri ale prezentului, trăiri în viitor. Aceste valori ilustrează aspiraţiile omului de a învinge o categorie obiectivă a existenţei.

4

Spatiul este alcatuit fie din elemente reale reorganizate intr-o modalitate noua, specifica basmului, fie din elemente fantastice ca:”taramul celalalt” sau “codrul de arama”.

Caracteristice

sunt

formulele

traditionale

consacrate,introductive,

mediane

si

finale ale basmului care marcheaza structura subiectului.

Formulele introductive

au ca scop spatiului, desprinderea din logica realului.

prezentarea altor valori ale timpului si ale

I.Formule de timp. Cea mai simpla formula introductiva sau initiala a basmului este :”A fost (era)odata”. Aceasta formula constata existenta unor personaje si totodata le plaseaza in timp. O alta formula initiala se formeaza prin adaugarea unui nou element(“ca niciodata”) care subliniaza caracterul unic al faptelor relatate.Alte formule sunt realizate prin proza ritmata si cuprind numeroase elemente pline de umor :”A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.”(“Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”)

II.Formule de spatiu.Spatiul desfasurarii actiunii este amplu:”Intr-o imparatie, undeva-ntr-o tara, traia un imparat…”, “A fost odata in lumea mare doi frati”.

Formulele mediane subliniaza principalele moment ale actiunii , facand legatura dintre doua segmente importante ale basmului: atrage atentia ascultatorului ca protagonistul mai are de traversat obstacole si de parcurs greutati. Acestea pot fi:

- Formule mediane externe:

a)formule prin care se urmareste trezirea curiozitatii ascultatorilor:”Si se duse, si se duse Fat-Frumos cale lunga departata care de aici inainte sa gateste, basmul mai frumos graieste…”;

b)formule prin care se verifica atentia ascultatorilor prin pronuntarea unor cuvinte la care ascultatorii trebuie sa raspunda printr-un alt cuvant :”cont”-os, “leves”-supa etc;

c)formule de trecere:”Amu sa ne intoarcem iar la palatul imparatesc”.

5

- Formule mediane interne. Aceste formule sunt legate in mod organic de anumite elemente esentiale ale basmului si au fost grupate astfel:

a) formule prin care se definesc unele trasaturi ale personajelor basmului:”Imparatul avea o fata frumoasa ca un luceafar, incat la soare te puteai uita, dar la ea ba”;

b) formule care definesc diferite actiuni ale personajului basmului:”Fat-Frumos incaleca pe un cal si se duse, si se duse, zi de vara pana-n seara, cale lunga sa-i ajunga”;

c) formule

basmului):”Sa ne luptam, in sabii sa ne taiem, ori sa ne prindem frati de cruce?”;

care

apartin

dialogului

(expresii

tipice

folosite

de

personajele

d) ”formule magice” cu ajutorul carora se declanseaza actiunile ajutoarelor

eroilor. In basm, aceste formule apar fie sub influenta ulterioara a descantecului, fie independent de descantec:”Deschite-te, dafin verde,\ Sa iasa fata curate,\ De soare nevazuta,\ De vant nebatuta,\ De ploaie neudata\ ”;

e) formulele mediane care contin elemente caracteristice pentru formulele

initiale:”Intr-o padure indepartata, de picior de om necalcata, nimeri flacaul peste

un copac mare…”.

Formulele finale urmaresc readucerea cititorului din planul fantastic al desfasurarii actiunii in cel real. Printr-o usoara ironie, prin tonul ei de gluma, de parodie, formula finala destrama lumea de basm: “Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa.”;”Si- am incalecat pe-o capsuna\ Si v-am spus o mare minciuna”. Basmul romanesc ne ofera o gama foarte variata de formule traditionale finale. Cea mai frecventa este formula prin care povestitorul isi informeaza cititorul asupra participarii sale la ospatul imparatesc(nunta) , moment final tipic pentru basmele noastre:”S-am fost si eu acolo, s- am baut, s-am mancat, s-am jucat…”

Dupa caracteristicile personajelor, specificul si tematica actiunii, predominant elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viata, basmele se clasifica in:

- basme fantastice, cele mai semnificative si mai raspandite, desprinse de regula din mit, cu o pregnanta a fenomenelor miraculoase;

- basme animaliere, avand ca protagonisti animalele si prezinta un caracter alegoric;

6

- basme nuvelistice, avand ca punct de pornire snoava, in naratiune semnalandu-se o puternica insertie a aspectelor reale, concrete de viata.

Dupa autor, basmele pot fi:

- populare, creatie a colectivitatii anonime;

- culte, creatie a unui autor cunoscut.

Basmul fantastic. Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme indepartata, in “illo tempore”, “cand a umblat Dumnazau cu Sfantu Patru pa Pamant, cand erau viteji cu uriesi”, adica intr-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute intr-un timp atat de indepartat si insondabil chiar cu perceptia omului modern, exista acceptiunea: “nu credea nimenea, toata lumea vede ca-s bazme de pierdut vremea, poate copiii astia mai mici cred c-asa a fost…”. Insertia in timpul mitic este data de formulele initiale si finale, care fixeaza timpul narativ in care proiecteaza actiunea, iar la sfarsit inchide aceasta bucla temporal, prin revenirea in timpul real. Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive si dezvoltate, precizand atitudinea naratorului fata de faptele povestite si caracterul lor miraculous, aproape paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal:”A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar povesti… de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau infratindu-se…” (Petre Ispirescu)

Formulele mediane mentin discursul narativ in acelasi timp al fabulei, facand conexiunea intre secventele narative, aratand durata, continuitatea , deplasarea fara sfarsit: Si se luptara/ Si se luptara,/ Zi de vara pana seara” sau “Zi de vara? Pana seara,/ Cale lunga,/ Sa-i ajunga”.

In basmul fantastic, eroul numit Fat-Frumos (care o cauta pe Ileana Cosanzeana), Tugulea, Praslea cel Voinic, Greuceanu, Piparus, Mazaran,suporta rigorile unor incercari complicate, de multe ori initiatice: este pus sa treaca dincolo de o padure, de un animal fantastic sau fictiv. Apoi eroul isi alege armele si vehiculele necesare pentru a strabate lumea. Cel mai adesea este folosit calul inaripat , hranit fie cu jaratic, fie cu roua. Pentru a localiza cauza determinanta de rau, eroul apeleaza la personaje adjuvant, de obicei episodice, cum sunt: Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri, Sfanta Duminica, tovarasii nazdravani sau la animale ajutatoare, ca regina albinelor, a furnicilor. Obiectele nazdravane sunt capabile sa ridice paduri in calea urmaritorilor, sa invoce spirite, sa faca

7

raurile sa se umfle. Eroul, de regula singurul personaj principal al basmului, protagonistul, intalneste in drumul sau, o serie de personaje negative, antagoniste, cum sunt:balaurii , zmeii, Spanul, Muma Padurii, ghionoaia, Scorpia, intrupari ale raului care trebuie invinse. Protagonistul se confrunta in lupta dreapta cu adversarul, il invinge si pleaca spre casa ori este supus unor probe initiatice: trecerea unei ape, proba mancarii, aducerea unor obiecte pretioase sau a unei fete de imparat, a unei zane. Finalul basmului este inchis, aproape mereu acelasi: eroul se casatoreste cu fata de imparat si devine, la randul lui, imparat, incheind astfel un ciclu initiatic, pe care el nu-l va mai repeta, ci un alt erou care, in alt basm, va relua scenariul narativ.

Basmul animalier. Copiii de varsta prescolara si scolarii mici manifesta o preferinta deosebita pentru basmele cu animale. Cum se explica aceasta preferinta? Animalele prezinta pentru copii o lume cu un farmec deosebit, cu o galerie de personaje tipice, apropiate din acest punct de vedere de eroii fabulelor. Lupul este lacom si crud, dar poate fi pacalit usor datorita prostiei lui. Vulpea e rea si sireata, dar uneori tocmai din aceasta siretenie i se trage pieirea. Cocosul e vesnic treaz in fata primejdiei si gata de lupta, iar iepurele e cumsecade, dar fricos si neandemanatic.

Firea acestor personaje este mai usor de inteles de cei mici, conflictele, simple si ele sunt mai accesibile. Trasaturile sufletesti sunt elementare si polarizate spre extreme:

bunatate sau rautate,prostie sau desteptaciune, omenie sau faradelege; sentimentele la fel: bucurie sau tristete, dragoste sau ura. Asa cum personajele sunt fixate prin una sau doua trasaturi dominante, actiunile sunt si ele reduse la cateva episoade simple, care se repeta de obicei fara o modificare esentiala.

Basmele cu animale redau aspect din viata reala, aspecte elementare dar si fictive si ele reprezinta oarecum un abecedar al conflictelor si sentimentelor omenesti. De aceea ele sunt apropiate de puterea de intelegere a copiilor mici. Acestia nu pot urmari firul lung si complicat al basmelor cu numeroase elemente fantastice cu actiuni si conflicte complicate. De multe ori simbolul atat de subtil al personajelor si actiunilor din basme ramane neinteles pentru ei, vrajitoarele, zmeii si balaurii ii inspaimanta fara ca ei sa se poata apara.

Basmul nuvelistic este o naratiune cu caracte general, in care evolutia eroului este urmarita din copilarie pana la o varsta a implinirii in viata. Din om simplu, el ajunge

8

imparat sau dobandeste alte mariri. Eroul combina, in acest tip de basm, inteligenta cu viclenia, reusind in cele din urma sa depaseasca orice intamplare potrivnica. Din punct de vedere al vechimii, basmul nuvelistic este mai recent decat basmul fantastic, marcand si o anume demitizare a personajului, care este ales din lumea comuna. In literature romana, basme nuvelistice populare sunt cele cu “Pacala”, “Baiet Sarac.”

Basmul popular. Parte a memoriei colective, aceea ce Jung numeste” inconstient colectiv”, basmul popular povesteste peripetii fantastice din care se desprinde conceptia de viata a poporului. Creatie a unui autor necunoscut, basmul popular este in acelasi timp poezia dorintelor implinite pentru ca tot ce nu este posibil in lumea reala devine realizabil in basm.

Basmul popular isi are punctul de plecare in realitate pe care o transforma in suprareal. Spatiul si timpul sunt nedeterminate. Intamplarile se desfasoara intr-o anumita ordine: o situatie initiala de echilibru ( un crai are trei feciori),un eveniment sau mai multe care deregleaza echilibrul initial (imparatul are nevoie de un mostenitor), refacerea echilibrului prin rasplata eroului. Motivul basmului popular este specific:

imparatul are trei feciori, calatoria este initiatica, motivul celor trei probe. Formulele de inceput(“A fost odata ca niciodata”), mediane(“ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”) si finale (“S-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa”) sunt specific basmului popular.

In numeroasele peripetii din basmul popular, intimplarile fantastice se impletesc cu faptele reale asemanatoare celor din viata. Lupta lui Greuceanu cu toate primejdiile se face prin eliberarea soarelui si a lunei, a caror lumina usureaza viata oamenilor ( in basm e, desigur, un simbol). Faptele reale din basmul “Greuceanul” pot fi si uneltirile sfetnicului imparatului impotriva lui Greuceanu si faptul ca acesta face drumul catre imparatie intr-o caruta, trimitand inainte pe fratele sau sa-l vesteasca pe imparat, precum si casatoria cu fata imparatului. Dar sunt numeroase si elementele fantastice:

metamorfoza lui Greuceanu in porumbel, in musca si apoi in buzdugan, precum si faptul ca el poate tine soarele in mana dreapta si luna in mana stanga. Tot din sfera fantasticului sunt zmeii si zmeoaicelecele tinere, care se prefac una intr-un par cu pere de aur, alta intr-o gradina cu flori frumoase si cu apa limpede si rece, zmeoaica batrana care inghite chipul de fier al lui Greuceanu, inrosit in foc.

9

Criticul literar V.I.Pripp imparte personajele basmului in urmatoarele categorii:

raufacatorii , ajutoarele ce-l insotesc pe eroul principal si donatorii care ii ofera personajului ceva care-l va ajuta la un moment dat sa depaseasca un impas.

Stilul basmului popular se caracterizeaza prin oralitate, spontaneitate realizate prin mai multe mijloace artistice: cuvinte si expresii populare (“ajunse vremea la namiezi”, “mersera pana li se infurci calea”); forme specifice graiului popular (“trantandu-mi-l”, “fii-mi milostiv”); regionalisme; structuri anacolute; folosirea vocabularului, a mijloacelor de exprimare a afectivitatii interjectiilor si a exclamatiilor; structuri elitice, formule receptive si tautologice.

Limbajul basmului se caracterizeaza prin energia si simplitatea expresivitatii; este o limba simpla, vorbita de popor cu expresii semnificative: “incalecai p-o sa”, “d-aia isi istetea loviturile”, “se oprira si poposira”. Nu lipsesc nici proverbe sau zicatori: “Nu toate mustele fac miere”. Expresiile folosite sunt cele specifice lumii satului dar incarcate de figure de stil.

Basmul cult. Paralel cu eforturile de fixare in scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele si tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegatorii de folclor devin povestitori, ca in cazul lui Petre Ispirescu, care actualizeaza si recreeaza basmul, pastrand functiile principale, formule fixe, oralitatea , anumite expresii, dar adaugand o tenta usor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasca. Scritorii devin ei insisi autori de basme, cunoscuti fiind Ion Creanga, Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Alexandru Odobescu, Nicolae Filimon, Ioan Slavici, Barbu St.Delavrancea, Mihail Sadoveanu.

Basmul cult, implicit printr-o insertie expresiva specifica stilului marilor scriitori, isi armonizeaza structurile narrative, dobandind unitate si fluent discursive, preluand viziunea scriitorului si integrand teme si motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respecta, de regula, structura si tipologia basmului popular, dar poate aduce modificari ale viziunii naratorului, alternand persoana a treia cu persoana intai si a doua, creand o comunicare mai drecta cu cititorul si dand uneori o nuanta subiectiva a expunerii faptelor. In acelasi timp, se pot identifica particularitati ale stilului, modalitati portretistice si motive proprii autorului in scenariul basmului, care ii confera originalitate si atractivitate. Mihai Eminescu face, de pilda, in “Fat-Frumos din lacrima”, numeroase popasuri descriptive, in care se recunoaste natura eminesciana din poazie, iar Ion Creanga exceleaza prin arta dialogului si prin oralitatea specifica intregii sale

10

opere, data de o continua schimbare a planurilor narative intre autor si cititor si prin selectia expresiilor populare strict adecvate respectivelor secvente narative. Personajele dobandesc si ele particularitati comune universului operei: Fat-Frumos din lacrima este un personaj romantic tentat de atractia absolutului si de aventura, in timp ce Harap-Alb este un Nica a Petrei ghinionist, usor de pacalit, insa mai norocos decat acesta, pentru ca, urmarind linia narativa a basmului, iese in cele din urma din incurcatura. Personajele din basmele lui Caragiale au ceva din “Canuta, om sucit”,pastrand comicul situatiilor in care se afla acesta.Mai pregnant conturate, personajele ofera si prilejul observatiei psihologice, fiind mai reflexive decat personajul basmului popular, uneori dilematice, inclinate catre conflicte launtrice, motivandu-si actiunile prin sentimente puternice, mai putin conventionale.

Basmul cult estompeaza de cele mai multe ori miraculosul si fantasitcul, dandu-le o mai mare verosimilitate si in acelasi timp reduce caracterul conventional al unor secvente narative, adaugandu-le semnificatii si efecte specific literaturii culte.

Basmul romanesc se bucura de o mare apreciere din partea celor mai buni cunoscatori ai folclorului universal, datorita diversitatii sale tematice si bogatiei de sentimente profund omenesti de care sunt animate eroii sai.

Petre Ispirescu este unul dintre primii povestori de basme. Prima sa culegere, care apare in 1872, este semnata cu modestie:”Un culegator tipograf”. In aceasta culegere, Ispirescu mentioneaza locul si persoana de la care a auzit basmul. Dupa alte doua editii, el publica , in 1882, culegerea intitulata “Legendele sau basmele rumanilor”. Culegand basme de la mai multi povestitori, Ispirescu reuseste cu un talent deosebit sa le repovesteasca, pastrand neatins stilul basmului romanesc.

Aleodor, eroul basmului lui Ispirescu, este un om cu suflet, bun si milos cu cei nevoiasi. Modestia cu care isi recunoaste vina de a nu fi ascultat sfaturile parintesti, hotararea cu care lupta pentru a-si rascumpara greseala il apropie de inima cititorului.

Eroul principal din basmul “Greuceanul”, prin calitatile sale sufletesti si prin hotararea cu care lupta impotriva nedreptatii, se apropie de figura haiducului din baladele noastre populare. Ciobanasul cel istel , eroul basmului cu acelasi nume din

11

culegerea lui Ispirescu, pe boierii infumurati.

intruchipeaza istetimea omului din popor care infrunta si biruie

Mihai Eminescu, pasionat din copilarie de bogatiile si farmecul folclorului nostru, a cules si publicat cateva basme de o rara frumusete. Cadrul feeric al basmului eminescian adduce in fata cititorului o lume de vis in care codrul si marea, muntele si valea prapastioasa prin viata. In acelasi timp,Eminescu pastreaza autenticitatea basmului popular, cu exprsiile sale caracteristice, cu repetarile si cu formulele sale traditionale.

De la “Punguta cu doi bani” si “Capra cu trei iezi” atat de iubite de prescolari si pana la “Harap Alb”, citit cu pasiune de cei mai mari, Ion Creanga a lasat creatii valoroase si variate. Creanga n-a respectat numai schema basmului popular, dar a folosit cu fidelitate expresiile, frazele si formulele traditionale; ceea ce il deosebeste de ceilalti povestitori este realismul basmelor sale. Calul inaripat al lui Harap Alb vorbeste ca un mosneag intelept. Mosul si baba din “Povestea porcului” sunt de fapt doi tarani autentici, batrani si necajiti, la fel cum soacra si cele trei nurori n-au facut nimic din supranaturalul basmului “Soacra cu tre nurori”, atat sunt de asemanatoare cu femeile satelor noastre.

Asa cum basmele lui Creanga amintesc de satul moldovenesc, cele ale lui Ioan Slavici vorbesc despre viata romanilor transilvaneni. Slavici a ascultat de la bunici si de la parinti basmele pe care apoi , la indemnul lui Eminescu, le-a scris si le-a publicat. Din aceste basme se simte marea simpatie a autorului pentru cei sarmani. El rastoarna de multe ori schema traditionala a basmului, inlocuieste personajele, schimba actiunea din mersul ei obisnuit, dand astfel textului un farmec nou. La Slavici gasim fete care se lupta intocmai ca Fat-Frumos si baieti care se comporta ca o Ileana Cosanzeana; in locul piticilor din “Alba ca zapada”, scriitorul nascoceste o banda de hoti care sunt reeducati de Florita din codri si care, de dragul ei, se lasa de faptele rele. Datorita profundului caracter etic, se vadeste si valoarea educativa a basmului “Florita din codru”. Deosebitele sale calitati morale sunt modele demne de urmat si pentru micii ascultatori sau cititori.

Marii scriitori ai literaturii universale au cuntribuit in mod deosebit la cunoasterea si dezvoltarea basmului. Ch. Perrault , mare scriitor si membru al Academiei Franceze, a ramas celebru prin basmele sale. Ideea de a le scrie i-a venit lucrand la un studiu intitulat “Paralela intre autentici si moderni”. El a comparat legendele si basmele din mitologia greco-romana cu basmele bretone culese dun regiunea sa natala si a ajuns la

12

descoperirea unor asemanari nu numai tematice, dar chiar si in desfasurarea actiunii, in innodarea conflictului, in conturarea personajelor. Fermecat de frumusetea acestor basme, Perrault le-a publicat intr-o culegere care a aparut in 1961 cu titlul “Histoaires et contes du temps passé” ( Istorioare si povesti din vremurile trecute).Dintre cele mai cunoscute basme si indragite de cei mici putem aminti:”Motanul incaltat”, “Scufita Rosie”, Cenusareasa sau pantofiorul de sticla”, “Frumoasa din padurea adormita”, Barba-albastra”.

In Germania, la inceputul sec. al XIX-lea, fratii Jacob si Wilhem Grimm, doi savanti cu mare renume, au descoperit si ei frumuseta basmelor populare. Culegand texte dialectale necesare studiilor de lingvistica, ei au ascultat si notat nenumarate basme, legende si snoave pe care le-au publicat apoi in trei volume mari sub titlul “Kinder und Hausmarchen”. Fratii Grimm au notat aceste povestiri cu respect fata de textul popular, pastrand forma scurta, dialogul viu, dinamismul actiunii, caractere specific basmului german.

“Alba-ca-Zapada”,

“Frumoasa-Adormita”, “Scufita-Rosie”, “Fata mosului cea cuminte si fata babei cea haina si urata”, “Pomul cu mere de aur”, “Craiasa albinelor”.

Din volumul “Povesti pentru copii” amintim:”Cenusareasa”,

Daca Ch. Perrault a fost mai mult culegator de basme, iar Fratii Grimm-doi prelucratori ai basmului popular german, H.Ch. Andersen este un adevarat creator al acestei specii in literatura daneza .Hans Christian Andersen a ramas celebru in literatura universala, nu prin poeziile sau piesele sale, ci prin basme si povestiri. Aceste creatii pornesc de la tema populara, ridicandu-se apoi pe treptele inalte ale inspiratiei, purtand amprenta talentului neantrecut al scriitorului. De mic copil, Andersen a invatat sa pretuiasca si sa iubeasca povestile care-i dezvaluiau figura si caracterul omului din popor: modest si harnic, credincios prietenilor si plin de demnitate in fata asupritorilor. Umorul si duiosia sunt cele doua extreme intre care Andersen plimba inimile cititorilor. Duiosia insoteste descrierea vietii grele a oamenilor nevoiasi, in schimb figurile imparatilor sau ale curtenilor sunt de multe ori atat de caraghios prezentate incat starnesc rasul copiilor. Dintre basmele indragite de copii amintim: “Hainele ele noi ale imparatului”, “Lebedele”, “Sirena cea mica”, “Privighetoarea”.

Caracteristici asemanatoare sunt prezente si in basmele si povestirile lui A.S. Puskin. Elementul specific national si satira ascutita, indreptate impotriva tarismului autocrat, ridica aceste povestiri la nivelul unor creatii literare deosebit de valoroase.

13

Plecand de la basmul popular, Puskin da o noua frumusete cadrului feeric al povestirii, amplifica conflictul, imbraca povestea intr-o haina poetica creand astfel cunoscutele sale basme-poem.

La Puskin gasim snoave asemanatoare cu cele intalnite la Grimm, la Creanga sau la Slavici. Asa este, de exemplu, povestea cu “Popa si cu argatul sau Balda” care se apropie mult de intamplarile cu Danila Prepeleac din literatura noastra. Alteori, basmele lui Puskin sunt adevarate poeme, in care poporul ocupa un loc de frunte. In lupta pentru apararea patriei si pedepsirea celor misei, “Cocoselul de aur” vegheaza ca nici un dusman sa nu calce hotarele tarii si este necrutator cu tarul desfranat si misel care-si tradeaza poporul.

Printre basmele indragite e cei mici se numara si: “Povestea pescarului si a pestisorului”, “Basmul cu domnita adormita si cei sapte voinici”, “Povestea tarului Saltan, a feciorului sau Gvidon voievod Viteazul si a frumoasei craiese Lebada”.

In basmele diferitelor popoare se gasesc subiecte sau personaje asemanatoare, fapt care dovedeste apropierea spirituala a popoarelor, identitatea lor de aspiratii de-a lungul veacurilor si pe intreaga suprafata a globului. Astfel universalitatea basmelor e dovedita prin asemanarea subiectelor si prin prezenta acelorasi personaje in basmele diferitelor popoare. Acelasi motiv si aceleasi personaje care apar in “Motanul incaltat” de Ch. Perrault se gasesc si in povestea popular ruseasca “Kuzma cel peste noapte imbogatit”. Motive asemanatoare au si “Alba ca Zapada” a Fratilor Grimm, “Basmul cu domnita adormita si cei sapte voinici” creat de A.S. Puskin si “Florita din codru” de I.Slavici. Acelasi subiect si aceleasi personaje au si basmele scriitorului Ch. Perrault, ale scriitorului rus Jukovski sau ale Fratilor Grimm care vorbesc despre “Cenusareasa”, despre “Scufita Rosie” sau despre “Frumoasa adormita”.

Adaptarea basmului traditional la cerintele educative ale contemporaneitatii. Alaturi de basmele populare si culte culese sau create de marii scriitori ai literaturii noastre si universale, au fost stimulate si basmele contemporane. Un prim succes a fost basmul in versuri al poetei Nina Cassian, “Nica fara frica”. In basm sunt pastrate formele traditionale, atat prin crearea unor situatii cat si prin folosirea unor canoane ca repetitiile, pasajele introductive la unele capitole si mai ales graiul si versul popular. Alaturi de aceste forme traditionale, poeta introduce cu curaj elemente din tehnica, exemplu: mersul pe sub apa in chip de scafandru, alergari si decolari in chipul unui

14

avion. Acestea sunt atat de bine sudate de restul basmului, incat ajung sa faca parte organic din el.

Vladimir Colin s-a remarcat prin volumele sale de basme si povesti pentru copii:

“Basme”, 1953; “Povestile celor trei mincinosi”,1956; “Zece povesti pitice”,1963. Respectand conventiile basmului traditional, prin fixarea actiunii intr-un timp nedeterminat si o vaga sugerare a spatiului geografic, autorul imprima basmelor sale o amprenta originala. Adancimea cugetarii, claritatea mesajului, bogatia tematicii, frumusetea si expresivitatea limbajului, umorul dens, ironia si satira sunt doar cateva note definitorii ale creatiei sale. Intentia moralizatoare se dezvaluie prin intermediul fabulosului in toate aceste creatii, fara nici un fel destridente didacticiste. Astfel, motivul tineretii vesnice si al vietii fara de moarte prezent in basmul prelucrat de P.Ispirescu, capata in viziunea lui Vladimir Colin semnificatii cu bogate si nuantate implicatii etice in contemporaneitate.

Basmul in versuri “Prichindel” , creat de Victor Eftimiu isi are izvorul de inspiratie in tezaurul basmelor populare , de unde isi ia tema, eroii si motivele permanente ale conflictului: lupta cu asupritorii pentru libertate si dreptate , intrecerea in forta si dibacie, eliberarea prizonierilor. Basmul este construit pe o tema traditionala (lupta dintre bine si rau), dar de-a lungul actiunii sunt introduse idei noi, care maresc valoarea educativa. Idea centrala este lupta lui Fat-Frumos ajutat de Prichindel impotriva fortelor raului, pentru eliberarea oamenilor de sub jugul asupririi, pentru o viata libera si fericita. Subiectul basmului consta in dezvoltarea acestei idei centrale prin infatisarea nenumaratelor greutati care apar in calea lui Fat- Frumos si pe care, in cele din urma, acesta le invinge ajutat de Prichindel sau de alte fiinte cu puteri supranaturale. In basmul lui Victor Eftimiu apar elemente fantastice imprumutate din basmele populare:

vrajitoarea, balaurul si zmeii ca exponenti ai raului, iar zanele ca exponenti ai binelui care il ajuta pe Fat-Frumos. Valoarea basmului consta in realizarea artistica si perfectiunea versificatiei contribuind astfel la educarea si dezvoltarea simtului estetic al copiilor.

“Micul Print” de Antoine de Saint-Exupery este un basm modern ce se evidentiaza prin profunzimea mesajului transmis, prin originalitatea imbinarii unor elemente ale naratiunii stiintifico-fantastice cu poemul in proza si basmul cult. Lirismul dens, frumusetea descrierilor, bogatia si varietatea lexicului, adancimea meditatiei poetice fac din “Micul Print” o carte al carei mesaj artistic explicit este dublat de o deosebita

15

incarcatura afectiva. Intreaga desfasurare epica devine astfel un inedit “itinerar spiritual”, dupa parcurgerea caruia micul cititor are prilejul sa reflecteze asupra unor valori morale, fara de care desavarsirea personalitatii umane nu poate fi conceputa. Infatisarea copilului cu parul de aur, capacitatea de a se mira, cu naivitatea si candoarea specifica varstei, in fata tainelor universului, generozitatea, dar si luciditatea cu care judeca anumite stari de lucruri fac din Micul Print un personaj complex, un model desavarsit pentru micii cititiori.

Din

parcurgerea

tipurilor

de

basm

mentionate

in

paginile

anterioare,

am

concluzionat urmatoarele particularitati ale acestuia:

1. Basmul se situeaza intr-un univers care cuprinde doua lumi: cea reala a oamenilor si cea imaginara creata de fantezia poporului.

2. Timpul in care se petrec evenimentele este un timp imaginar.

3. In orice basm , indiferent de evenimentele prin care trec, personajele sunt pozitive si negative. Personajele basmului sunt de doua categorii : cele care apartin spatiului omanesc si cele care apartin lumii fantastice. Personajele spatiului uman au insusiri obisnuite ale omului atat defecte cat si calitati (vitejie, invidie , intelepciune ,modestie, credinta, lasitate, ipocrizie, trufie, rautate), personajele imaginare sunt inzestrate cu puteri supraomenesti care depasesc fortele obisnuite ale oamenilor.

4. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar personajele se supun toate acestei lupte, din aceasta confruntare binele va iesi intotdeauna victorios, iar personajele negative vor fi invine de personajele pozitive. Protagonistul va fi personajul care va parcurge un drum presarat cu obstacole pe care le va depasi, dovedind de fiecare data o alta virtute a sa. Obstacolele sunt precedate de cifrele simbolice intalnite in basm: trei, sapte, noua, doisprezece. In lupta pentru stabilirea dreptatii si a adevarului, eroul principal va incerca sa raspunda idealurilor omenirii (dreptate, libertate, credinta , iubire, adevar)

5. Orice basm contine in structura sa formule concrete : formula introductiva, formula mediana si formula finala.

6. Mesajul basmului reiese intotdeauna la sfarsitul evenimentelor:Binele invinge raul.

7. Stilul naratiunii este specific naratiunii populare. Limbajul folosit este simplu, popular, caracteristic comunicarii orale.

16

Valoarea instructiv- educativa a basmelor este deosebita. Ele aduc o pretioasa contributie la dezvoltarea proceselor de cunoastere, a proceselor afective, la formarea trasaturilor de caracter- in general, la dezvoltarea personalitatii copiilor.

Lectura basmelor prezinta o deosebita importanta educativa si prin reliefarea calitatilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv, ei invata sa fie curajosi, perseverenti si hotarati, modesti si harnici, cinstiti si drepti, prieteni adevarati, exprimand compasiune fata de cei slabi, admiratie fata de cei optimisti si increzatori in fortele lor.

Exprimand intelepciunea si nazuintele poporului, necazurile si bucuriile sale, lupta cu fortele naturii, relatiile dintre oameni, basmele ii ajuta pe copii sa inteleaga complexitatea aspectelor vietii.

Basmul este valoros atat pentru educarea artistica a copiilor cat si pentru dezvoltarea limbajului. Copiii sasizeaza odata cu continutul de idei si expresiile poetice si, insusindu-si-le, isi imbogatesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutandu-I sa-si insuseasca mai bine limba materna, cu expresivitatea si bogatia ei, cu framantarile de limba, cu figurile poetice, cu zicatorile pline de intelepciune, care aduc o insemnata contributie la dezvoltarea personalitatii copilului.

17

CAPITOLUL II

ROLUL BASMULUI IN ACTIVITATILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE

DESFASURATE IN GRADINITA

“Prin povestire educatoarea ii antreneaza pe copii la o viata imaginativa care prelungeste, coloreaza sau transfigureaza faptele, domeniu al viselor si al entuziasmului incarcat de emotii, impodobit de fictiuni si de simboluri. Sub influenta povestirii, sensibilitatea fiecarui copil se deschide in fiecare clipa, sentimentele se dezvolta si se exprima mai clar.” (Madelaine Faur)

In contextul dezvoltarii vorbirii prescolarilor, literatura pentru copii are un rol deosebit de important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie sa dispuna de un volum de cunostinte, sa stapaneasca instrumentele gandirii, sa aiba o comportare adecvata, sa aiba simtul datoriei si al raspunderii fata de sine si fata de altii. De exemplu, un copil nu va putea sa povesteasca daca nu are niste reprezentari clare si nu stapaneste schema unei povestiri: inceputul, desfasurarea intamplarilor intr-o anumita succesiune, incheierea. Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la dezvoltarea vorbirii copiilor.

Lumea basmului ii dezvolta copilului capacitatea de a-si construi si verbaliza trairile, proiectiile. In calatoriile imaginare copilul se simte fericit, participand afectiv si insotind protagonistii basmelor in taramuri fictive. Este necesar sa oferim copiilor unele exemple de viata in mod indirect, prin intermediul basmului, decat o indrumare, o povata fara suport intuitiv. Prescolarul aflat la varsta intrebarilor este satisfacut cu ajutorul imaginarului din basme si povesti, dandu-i-se posibilitatea de a- si da seama ca e inconjurat de raspunsuri posibile, imaginarul ii da posibilitatea sa traiasca momente asemanatoare eroilor indragiti, copilul isi construieste singur canoane, asemeni eroilor din basme, isi creeaza obligatii la care nici adultii nu gandesc. Lumea basmului ofera micilor ascultatori o complexitate de personaje si teme de unde copilul isi va alege modele etice.

Copiii iubesc si asculta cu placere basmele pentru ca raspund necesitatii lor de a sti, de a cunoaste, de a intelege, cum se implinesc nazuintele spre mai bine, spre mai frumos. Pornind de la aceasta idee, educatia morala prin basm a copiilor

18

prescolari este posibila si necesara. Este posibila la aceasta varsta, deoarece copilul dovedeste mare maleabilitate psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa intervenim educativ sub aspect formativ si informativ; gandirea copilului trece de la cea intuitiva la gandirea concret-operatiorie; limbajul se imbogateste, se dezvolta comunicarea cu copiii si cu adultii, se inregistreaza o afectivitate crescuta. Este necesara intrucat, la aceasta varsta, se inregistreaza cele mai multe acumulari, cu rezultate deosebite in plan intelectual, afectiv si moral. Cu toate acestea , actuala programa istructiv- educativa din gradinite nu face referiri speciale la basm, ca procedeu educativ deosebit de eficient.

In activitatea desfasurata cu prescolarii, am constatat ca in timp ce se deruleaza continutul basmului, copiii participa afectiv-imaginativ la actiune, incat se identifica cu personajul preferat. Punctul de vedere al unor specialisti, care acorda intaietate povestirii fata de basm , este diferit de al educatoarelor care desfasoara activitati cu prescolarii incepand cu varsta de 3 ani.

Basmul, datorita aspectului preponderent imaginar, stimuleaza cu precadere afectivitatea care este fundamentala in formarea caracterului moral al cunostiintei si al comportamanetului la varsta prescolara. Data fiind importanta fundamentala a educatiei morale in formarea personalitatii copilului prescolar, este necesar sa se apeleze la povesti si nu numai la ele, ci la toate mijloacele adecvate acestei finalitati. Aceasta problema supune atentia cititorilor, ca urmare a faptului ca programa este marcata de omisiuni in aceasta directie. In plus, emisiunile de televiziune si jocurile mecanice (electronice) care se gasesc peste tot ,prezinta copiilor de varsta prescolara , in fiecare zi, sub forma desenelor animate, nenumarate “basme” , fara ca receptarea acestora de copii si impactul asupra lor sa constituie preocuparea unor specialisti.

Insistam asupra acestei probleme , plecand de la faptul ca, de cele mai multe ori, aceste zise basmeexercita un efect neasteptat si de necontrolat din punct de vedere pedagogic , pe care noi educatoarele nu-l putem corela cu intentia noastra de formare a carcaterului moral prin basme si povestiri. Mentionam si faptul ca este vorba de un pseudonim, intrucat cel autentic se carcaterizeaza printr-o legatura directa, imediata, vie intre cel ce povesteste si cel ce asculta. Acest aspect nu este un simplu amanunt, ci dovedeste uitarea unui fapt esential: atitudinea activa a copilului este stimulata nu numai de continutul si forma basmului , ci si de pregatirea

19

pedagogica si talentul educatoarei care, gratie acestor calitati, stie si poate sa nuanteze in mod adecvat comunicarea orala, nemijlocita, intre specificul fiecarui copil si al fiecare grupe de prescolari si basmul respectiv. Fictiunea pentru copil, are valoarea ei de traire “aievea”. Ceea ce este imposibil pentru el se transforma in real, cu valori stimulative pe planul imaginarului care, pornind de la bucuria de “ a face ca…” , de a trai o existenta care nu e a lui, contribuie la treptata dezvoltare a altruismului. Copilul se transpune in locul unui personaj, se inchipuie un alt “eu” , realizandu-se perspectiva dualista de care are nevoie comunicarea interumana.

Prin “asimilarea” eroilor din basm, se produce pe plan mintal o lume a rolurilor, o lume prin definitie a reprezentarilor sensibile despre o alta lume, decat cea cunoscuta prin experienta personala. Lumea basmelor le dezvolta prescolarilor capacitatea de a-si organiza si verbaliza trairile, dezvoltandu-le curajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu , prezentandu-le basmul “Praslea cel voinic si merele de aur” de P.Ispirescu, copiii se transpun in personajul principal, cauta solutii; in acest caz ei isi imagineaza pozitia pe care trebuie sa o ia, basmul influenteaza comportarea morala a copiilor pentru ca ei asculta povestirea, retraiesc intamplarile din realitate si proiecteaza altele proprii, posibile prin adoptarea punctului de plecare. Astfel , copilul isi imagineaza fara sa confunde planurile si le traieste paralel, copilul prin basm are posibilitatea sa calatoreasca imaginar, iar el este fericit, participand afectiv si insotind eroii pe taramuri fictive, sau tari reale ,pentru el, desi fantastice , toate sunt posibile pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective, basmul il ancoreaza pe copilul real ,pentru ca el nu ramane in “ taramul zanelor” , decat spre a privi lumea din jurul sau, dintr-o perspectiva mai larga si mai accesibila lui.

Dupa parerea lui Charles Perrault, copiii nu pot gusta in abstract virtutea, ea trebuie sa le fie administrata in doze mici, abil invaluite in ficitiune, aspect pe care educatoarele il pot realiza, daca si ele depun suflet in ceea ce fac. Iesirea eroilor din impas echivaleaza cu o iesire la lumina, latura morala si educativa a basmului fiind astfel evidente. Pe tot parcursul desfasurarii basmului, cate o reflectie judicioasa vine sa intrerupa mirajul povestirii, deznodamantul fericit cheama, negresit, morala. Detaliile realiste cuprinse in basm intaresc miracolul, dandu-i fundament veridic, actiunea basmului se coreleaza treptat si cu alti factori intelectuali si etici. Basmul , cu partea lui de previzibil si imprevizibil, trezeste interesul copilului. Imaginar , el

20

participa la rezolvarea unor conflicte, este incantat sa fie martorul peripetiilor, al intamplarilor prin care trec eroii.

Miracolul de basm apare ca o cale de “asmiliare a noului” de catre copil, iar tema basmului apare copilului stranie, pentru ca personajele cu caracterul lor extraordinar il tulbura. “Dinamismul il impresioneaza puternic pe copil si, de cele mai multe ori, cei mai sensibili reactioneaza prin lacrimi si proteste, copilul nu suporta, de pilda, ca lupul sa o manance pe Scufita Rosie sau Alba ca Zapada sa moara. De asemenea se inspaimanta la aparitia Zmelui sau Zgripturoaicei, cu toate acestea copilul doreste sa asculta povestea pana la sfarsit si simte placerea de a trece inca o data prin emotiile primei ascultari, de a se intrista sau a se inspaimanta de fiecare data si asteapta ca la o noua poveste sa treaca prin stari asemanatoare ” (Bianca Bratu- “Prescolarul si literatura”). Astfel ,copilul este satisfacut nu numai de deznodamantul basmului, dar si de intreaga lui actiune, el nu admite”sa se sara” peste episoade, cerand reproducerea intocmai a momentelor basmului si o data cu eroii basmului, el isi inchipuie ca invinge monstrii. In aceasta situatie, alaturi de personajele basmului, crede ca poate infrunta cele mai mari primejdii si cele mai inspaimantatoare amenintari, este stapanit de teama pe care si-o infrange si lupta cu zmeii si alti vrajmasi pe care ii biruie. Asemenea situatii nu decurg din caracterul ireal al intamplarilor de sine, ci din cadrul in care se produce insusi actul ascultarii. Copilul revine mereu cu placere asupra itinerariilor parcurse de eroi, intrucat ii da satisfactie regasirea acelorasi formule ca si efortul de a le retine in memorie cu rigurozitatea unei ordini de nezdruncinat, grava ca intr-un ritual si animata de buna voie ca un joc.

In basm , cu ajutorul stereotipiei, se realizeaza imagini afective , reprezentari de personaje cu comportamente stabile ce devin astfel portrete fata de care copilul isi manifesta simpatia sau antipatia si din care isi alege modele etice sau fata de care isi exprima respingerile. Imaginarul capata ponderea unui unvers al criteriilor morale, inteligibile pentru copilul care se regaseste intr-o lume in care virtutile sunt rasplatite, iar ticaloseniile sunt pedepsite. El traieste imaginar intamplarile eroilor preferati , simtindu-se viteaz si frumos ca Fat- Frumos, desi se stie mic, incearca sa devina mare, curajos, puternic. Prescolarul nu i se “alatura” lui Fat-Frumos, ci “se confunda” cu acesta intr-un fel de “condensare” ca in vis, care ii permite, imaginar, sa fie in acelasi timp el si altul, dupa cum celalalt este, in acelasi timp, distinct de sine si confundat cu sine. Basmul il face pe copil sa se simta puternic ,si sa traiasca satisfactia invingatorului pentru ca el se identifica pe plan imaginar cu eroul

21

basmului. Ascultand basmul cu atentie, prescolarul reface drumul strabatut de eroul pozitiv, intrand dintr-o data in randul oamenilor mari. Povestea eroului, terminandu- se in chip fericit, il determina pe prescolar sa treaca prin realitatea grava a faptelor care il duc de la nestiinta si imaturitate la varstele adultului, dupa cum arata unul dintre cei mai consacrati metodologi ai povestirii pentru copii Sarah Cone Bryant:

bucuria copiilor rezulta si din gimnatica intelectuala care li se cere pentru a urmari fara sa ceara ceva, o inlanturie de peripetii. Aceasta inlantuire nu este atat de grea incat sa nu mai fie amuzanta, dar nici atat de usoara incat sa lase mintea neocupata.” Din desfasurarea peripetiilor basmelor pe care le descopera in gradinita, copilul “intelege” si astfel “ invata” ca si el va trebui sa treaca prin incercari care ii vor verifica intelepciunea, curajul, indrazneala, puterea de a pastra o taina , de a-si impune legi de conduita, de a asculta sfaturile celor mari, de a nu se lua dupa aparenta si a nu se lasa amagit de ele. Receptivitatea basmului o garanteaza ,eroii lui, care mereu altii ,isi urmeaza drumul spre fericire, intalnind zmeii, uriasi si alte fiinte cu dimensiuni de insusiri iesite din comun. Aceasta receptivitate se datoreaza si intamplarilor basmului, intamplari care respecta un tipic folosit mereu cu”imparati de peste noua mari si noua tari” cu paduri misterioase…

Cum aceasta afirmatie nu este suficienta, se impune atentiei modalitatile folosite gratie carora devine cu putinta o astfel de transformare. Dupa cum se stie, o conditie principala pentru validarea eficientei metodelor de educatie si invatare in orice domeniu trebuie sa fie verificata prin cercetari aplicative. Dintre acestea, experimentul si observatia sunt deosebit de utile. In desfasurarea activitatilor in gradinita am folosit: lectura, povestirea, povestirea cu un inceput dat, dramatizarea directa si indirecta, convorbirea si desenul ca mijloace de realizare a temei, completate cu metoda observatiei. Povestirea de catre copil a basmului, constituie o autointroducere pe calea verbala in lumea basmului, lucru ce mijloceste astfel un fel de introducere participativa a copilului la viata acestei lumi. Totodata , aceasta autointroducere, avand loc pe cale verbala pregateste pe nesimtite si in mod practic in universul estetic si etic al basmului si, astfel, in frumusetea si moralitatea limbii propriului sau popor.

Lectura basmului de catre educatoare este primul contact al copilului cu basmul, acum se trezesc si primele elemente ale educatiei morale, trairea afectiva alaturi si impreuna cu personajele indragite din basm. Lectura basmului de catre educatoare isi poate indeplini functia cognitiva de educatie morala, daca este urmata

22

de convorbire pe marginea textului citit pentru a clarifica diversele sensuri morale pe care basmul respectiv le vehiculeaza si prin convorbire intre copii ( pregateste si sutine aplicarea metodei conversatiei) .Convorbirea poate fi definita ca mijloc de realizare si forma specifica de activitate utilizata in scopul dezvoltarii vorbirii si comunicarii, bazata pe dialog, cu importante valente formative deoarece solicita personalitatea in ansamblul ei intelectual, moral , estetic. Importanta practica a convorbirii consta in aceea ca ajuta la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corecta necesar copilului atat in convorbirea uzuala zilnica, cat si in activitatea scolara. Astfel, el se va deprinde: sa asculte intrebarea, sa raspunda cand este solicitat, sa asculte raspunsurile celorlalti copii si sa intervina pentru a le corecta, pentru a le completa, sa-si organizeze intreaga achizitie informationala pentr a raspunde adecvat sarcinilor, intrebarilor. Metoda observatiei este o metoda adiacenta si este importanta pentru ca ofera educatoarei posibilitatea de a urmari pe chipul copilului si in reactiile lui fizice exterioare , prin gesturi, procesele interne care duc la formarea caracterului lor . De o mare utilitate in aplicarea acestei metode sunt fotografia si inregistrarea audio-vizuala a comportamentului si comentariilor verbale ale copiilor.

Experimentarea metodelor mentionate a aratat ca dramatizarea este cea mai adecvata realizarii in practica a completarii dintre basm ,poveste si copil , cea mai eficace in privinta transformarii informatiilor vehiculate de basm si poveste. In ceea ce priveste trairea de catre copil a fondului moral al basmelor si traducerea acestei trairi de catre ei in fapte morale este evidenta.

De mentionat este si rolul desenului, a scenelor de basm, a actiunilor eroilor, ca si a chipului acestora, pe care le readuc ei. Prin desen, bunoara, copiii realizeaza vizualizarea inauntrul constiintei lor a concretizarii vii a evenimentelor si eroilor fata de care ei isi dezvaluie optiunile, carora dramatizarea le da implinire faptica.

Din experienta pe care am avut-o cu copiii de nivel II (grupele mare si pregatitoare), am constatat faptul ca prin desen, pictura sau modelaj copiii preiau personajul pozitiv din basm sau poveste si incearca sa-l abordeze pe hartie, incercand sa scoata in relief cat mai mult calitatile acestuia. Exemplu: plecand de la tema din domeniul limba si comunicare-Lectura educatoarei: “Cenusareasa” de Fratii Grimm, la domeniul estetic si creativ am planificat tema:”Deseneaza personajul /personajele indragite din basmul “Cenusareasa”. Aproape toti copiii au incearcat

23

sa creioneze personalul pozitiv al basmului, adaugand diferite completari ( soare, flori, fluturi), incercand astfel sa evidentieze calitatile personajului.

Indiferent de procedeul utilizat (desen, pictura, modelaj), textul de ilustrat trebuie sa fie ales cu grija: personajele bine conturate, situatiile foarte clare si actiunile usor de reprezentat: “Copiii sunt creativi in mod natural si doar asteapta atmosfera propice pentru a-si manifesta creativitatea”- (I.C.Gowan). Daca obiectivul urmarit de educatoare prin citirea basmului este, de exemplu, sa ofere un model de descriere, ea trebuie sa mediteze mai mult la procedeul ce va fi ales. Fara indoiala, desenul sau pictura sunt mai potrivite, dar se poate folosi si plastilina (o bila turtita sau o “placinta” rotunda cu cativa “carnaciori” imprejur poate reprezenta foarte bine un soare).

Activitatea nu se incheie odata cu terminarea reprezentarii grafice sau a modelarii. In decursul aceleiasi zile, ori, si mai bine, intr-una din zilele urmatoare, educatoarea are grija sa reia citirea textului respectiv, copiii avand in fata, fiecare, lucrarea sa personala. Ei compara ceea ce aud cu ceea ce au executat si obtin astfel un feed-back (o confirmare sau o negare) asupra propriei intelegeri. Oricat de deficitare ar fi lucrarile copiilor - ceea ce se intampla in mare masura datorita altor dificultati decat cele de intelegere verbala (perceptive, motrice) educatoare subliniaza la fiecare numai aspectul pozitiv.

Limbajul specific basmului, personajele exponentiale, epicul dens, conflictul intens spre suspans si senzational, deznodamantul fericit sunt doar cateva modalitati de oglindire a vietii reale prin transpunere artistica. In urma dezvoltarii dezvoltarii insemnate a limbajului, apare posibilitatea de a combina reprezentarile pe baza de cuvant, creste deci capacitatea de a crea imagini noi folosind elemente mai vechi. Asistam deci la dezvoltarea imaginatiei copilului. Aspectele acestui proces nou, calitativ superior, se pot constata (dupa cum am amintit in randurile anterioare) in activitatea de desen ca si in activitatea de joc.

Jocul este o activitate care stimuleaza in cel mai inalt grad dezvoltarea tuturor proceselor psihice. In cadrul jocului copilul e in stare sa obtina performante pe care in alte activitati, exterioare jocului, nu este in stare sa la atinga. Prin joc, basmul are o larga aplicabilitate in multe activitati instructiv-educative desfasurate in gradinita de copii. Cu ajutorul jocului didactic se fixeaza si se activeaza vocabularul copiilor, se imbunatateste pronuntia, se formeaza notiuni, se insusesc constructii gramaticale.

24

La grupa mare sau pregatitoare, in cadrul jocului didactic avand ca punct de plecare un subiect din basm, se acorda prioritate cuvintelor care exprima aspecte comportamentale, stari afective, relatii sociale si notiuni cu un grad mai mare degeneralizare, trasaturi de caracter, norme de comportare, sentimente.

In cadrul jocurilor si activitatilor liber alese, basmul are un rol util, atractiv si placut, copilul consolidandu-si formarile si deprinderile dobandite in activitatile anterioare, avand libertatea sa opteze spre ceea ce isi doreste cel mai mult. Poate alege sectorul “Biblioteca” recitind cu placere carti cu imagini din basmul care l-a fascinat cel mai mult; copilul poate alege grupul unde se desfasoara un joc de masa cu tema “Alege imaginile corespunzatoare din basmul…”( basm specific varstei si nivelului grupei ) sau un joc de masa din puzzle reprezentand o scena dintr-un basm .

Prin jocurile de rol, prescolarul se identifica cu personajul preferat al basmului.

Exemplu, in jocul de rol “De-a Scufita Rosie”,fiecare copil incearca sa imite cat mai bine personajul pe care si l-a ales, traind prin prisma personajului ( prin stari afective, exemple de comportament, limbaj folosit).

Basmul reprezinta un mijloc important de realizare a educatiei estetice, modelul de baza fiind exprimarea deosebita oferita de acesta care dezvolta limbajul celor mici, dar si estetica comportarii lor. Basmul il ajuta pe copil sa parcurga caile cunoasterii de la concret la abstract, de la intuitie la reprezentare si fantezie. Cu ajutorul basmului, copilul intra in posesia numeroaselor instrumente care ii pot satisface dorinta de a descoperi realitatea inconjuratoare.

Domeniile experientiale sunt adevarate “campuri cognitive integrate” ( L. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care se intalnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul limbajului, domeniul socio- emotional, domeniul cognitiv, domeniul psihomotric.

Domeniul limba si comunicare acopera stapanirea exprimarii orale si scrise, ca si abilitatea de a intelege comunicarea verbala si scrisa.

Domeniul om si societate include omul, modul lui de viata, relatiile cu alti oameni, relatiile cu mediul social, ca si madalitatile in care actiunile umane influenteaza evenimentele.

25

Domeniul estetic si creativ acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive, sensibilitatea fata de diferite niveluri de manifestare a calitatii, aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare.

Domeniul stiinte include atat abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice cat si intelegerea naturii, ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla in interactiune.

Domeniul psihomotric acopera coordonarea si controlul miscarilor corporale, mobilitatea generala si rezistenta fizica, abilitatile motorii si de manipulare de fiinte, ca si elemente de cunoastere, legate mai ales de anatomia si fiziologia omului.

Prin basm, copilul isi imbogateste vocabularul activ si pasiv cu cuvinte noi, formuleaza propozitii simple si dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical, isi dezvolta procesele psihice : atentia,memoria, gandirea si imaginatia. Aceste laturi formative ale basmului isi gasesc o larga aplicabilitate in domeniile experientiale amintite anterior.

Dezvoltarea limbajului constituie una din sarcinile de baza ale educatiei intelectuale ininstitutiile prescolare. In literatura psihologica limbajul este definit “drept o forma de activitate specific umana care consta in esenta in formarea limbii in procesul de comunicare si de gandire.” (Al. Rosca, A. Chircov- “Psihologie”)

Pornind de la aceasta afirmatie si de la faptul ca basmul are un rol deosebit de important in dezvoltarea limbajului (in toate domeniile experientiale), voi detalia un inventar de deprinderi dobandite in dezvoltarea limbajului prescolarului:

a) Deprinderi motrice:

- pronunta sunetele astfel incat sa poata fi recunoscute (stapaneste aparatul fonator);

- traseaza, utilizand diferite instrumente de scris, peste traseele de linii si

cercuri deja desenate pe o foaie de hartie alba;

- copiaza litere dupa modelul dat;

- copiaza litere dupa modelul scris;

- imita miscarile animalelor.

b) Deprinderi auditive:

- identifica sunetele auzite;

26

- isi da seama daca doua sunete emise de o persoana sunt asemanatoare sau diferite;

- poate sa povesteasca ceva chiar daca in jur sunt zgomote;

- identifica cuvinte ce rimeaza;

- numeste si alte cuvinte care incep asemanator cu cuvantul pe care il prezinta educatoarea;

- numeste un obiect dupa ce a ascultat descrierea lui verbala.

c) Deprinderi verbale:

- imita sunete scoase de animale familiare;

- vorbeste cu voce tare sau in soapta, dupa cum i se spune;

- vorbeste in tonuri inalte sau joase, dupa cum i se spune;

- isi diversifica exprimarea in vorbirea orala: suparat, fericit, temator (voce expresiva);

- cere ceva prin cuvinte, mai degraba decat prin actiuni motrice;

- poseda obisnuinte verbale care nu mai seamana cu vorbirea copilului mic;

- vorbeste clar si distinct;

- vorbeste in propozitii complete;

- verbalizeaza sentimentele si intamplarile pe care le-a trait;

- isi imbogateste vocavularul propriu cu cuvinte noi;

- descrie verbal imagini desenate;

- repovesteste un basm cu propriile sale cuvinte;

- transmite in mod corect scurte mesaje verbale.

d) Capacitati vizuale:

- clasifica obiectele dupa culoare, marime si forma;

- aranjeaza imaginile ori obiectele in succesiune de la stanga la dreapta;

- arata (verbal) ceea ce lipseste dintr-o imagine simpla;

- potriveste un jeton pe care este desenat un singur obiect cu un obiect similar care se gaseste desenat intr-o scena mai larga;

- gaseste litera asemanatoare cu litera model;

- gaseste cuvantul asemanator cuvantului model care i s-a dat.

e) Capacitati cognitive:

- indeplineste o serie scurta de comenzi;

- repeta cu usurinta propozitii simple si dezvoltate;

- aranjeaza un basm in imagini in ordinea secventelor;

- mentioneaza detalii semnificative dintr-o activitate de povestire audiata;

27

- isi aduce aminte de povestire atunci cand e prezentata in clasa;

- discuta o idee principala dupa ce asculta un basm;

- face predictii si trage concluzii privind un basm neterminat;

- face rationamente in legatura cu ceea ce s-a intamplat, se intampla ori se va intampla;

- interpreteaza semnificatia unor cuvinte scurte pe baza contextului;potriveste cuvintele cu imaginile corespunzatoare;

- sugereaza cai de rezolvare a problemelor.

f) Capacitati socio-afective:

- isi alege singur o carte si se uita la poze;

- cere sa asculte inregistrari cu povesti sau muzica;

- participa la jocurile de rol, atat spontane, cat si directionate de educatoare;

- participa la dramatizarea unui basm familiar;

- utilizeaza efecte sonore in jocul de creatie;

- copiaza simbolurile pe care le vede in mediu;

- spune basme sau povesti dupa imagini date;

- dicteaza cu placere povestioare educatoarei;

- se joaca cu sonoritatile cuvintelor;

- initiaza conversatii cu educatoarea sau cu colegii de clasa;

- asculta si vorbeste la randul sa in timpul activitatilor organizate de convorbire;

- participa la activitatile grupului prin care se planifica o actiune;

- face legatura dintre un basm sau o poveste si intamplarile personale;

- “citeste” unei alte persoane (coleg sau adult) dintr-o carte cu poze;

- utilizeaza formule de politete in conversatie;

- asculta atent atunci cand cel ce vorbeste i se adreseaza direct;

- devine mai doritor sa-I lase si pe altii sa vorbeasca.

Dupa enumerarea acestor deprinderi, se poate constata faptul ca, la varsta prescolara, limbajul capata noi valente si ii permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si acumuleze informatii, basmul constituind un pion important in dezvoltarea limbajului.

“Cuvantul este sunet si culoare, e mesagerul gandului uman.” -

28

Tudor Vianu

CAPITOLUL III

NECESITATEA EDUCARII LIMBAJULUI PRIN BASM LA VARSTA PRESCOLARA

“ Limba unui popor se formeaza si dezvolta prin viata sufleteasca comuna… fiecare cuvant din limba nationala e chinuit, e trait din neamul intreg, in viata lui sufleteasca comuna, de veacuri si milenii… “

(Liviu Rebreanu)

A dezvolta dragostea pentru literatura inca de la varsta prescolara nu inseamna a renunta la exigentele esteticului, sub pretextul ca ne adresam celor mici, ci, dimpotriva, reusita este asigurata daca educatoarea stie sa sensibilizeze pe micii ascultatori prin intermediul fortei expresive a limbajului aritstic. Aceasta presupune respectarea urmatoarelor cerinte:

- asigurarea concordantei dintre continutul programei si gradul de accesibilitate al operelor recomandate pentru studiere;

- cunoasterea temeinica de catre copii a continuturilor textelor literare, a valorii lor cognitive, etice si estetice;

- concordanta dintre obiective, continuturi, strategii didactice si posibilitatile de invatare, proprii copiilor, in etapele mentionate.

Pentru aceasta, volumul de informatii, de cuvinte si expresii dintr-un anumit text (basm), prin mijlocirea lecturii explicative, nu trebuie sa vina in contradictie cu unele principii didactice si anume: respectarea particularitatilor de varsta si individuale, accesibilitatea, insusirea constienta si activa a cunostintelor, interconditionarea dintre concret si abstract.

Povestirea este mijlocul de realizare a activitatilor din cadrul domeniului experiential limba si comunicare si presupune expunere si comunicare de cunostinte, fiind forma de activitate destinata cunoasterii mediului si dezvoltarii vorbirii prescolarilor. Acestea contribuie la largirea orizontului de cunoastere al prescolarilor, la dezvoltarea proceselor psihice ( memoria, atentia, gandirea, imaginatia), dar si a limbajului sub toate aspectele sale. Putem aminti cele doua tipuri de povestiri:

povestirea educatoarei si povestirea copiilor care, in functie de materialul pe baza

29

caruia se realizeaza povestirile , sunt: repovestirile, povestiri cu inceput dat, povestiri dupa un plan dat, povestirile dupa o tema data si povestiri dupa modelul educatoarei. Povestirea educatoarei ofera cele mai variate modele din viata si domeniile ei de activitate si ii familiarizeaza pe copii cu lumea inconjuratoare. In cadrul unei povestiri sunt antrenate procesele psihice, iar prescolarul urmareste cu atentie povestea, memoreaza , compara, analizeaza intamplarile, face legaturi de cauzalitate, stabileste relatii intre personaje si fapte.

Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Harap Alb sunt doar cativa dintre eroii care populau lumea noastra de copii. Traiam alaturi de ei, de zeci de ori, intamplarile prin care treceau si parca tot nu ne saturam. Ne straduiam sa memoram fiecare intamplare si fiecare replica in parte si ne imaginam ca intr-o zi vor spune aceleasi povesti copiilor nostri.

Din pacate, eroii copilariei noastre sunt straini multor micuti de astazi. Ei au fost inlocuiti cu Shrek, Nemo, Tom si Jerry, personaje la fel de interesante dar parca fara farmecul eroilor din basm. Prea putini parinti gasesc timpul necesar pentru a spune copiilor povestile cu care au crescut ei insisi. Povestile au fost pe nedrept uitate si sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pline de intamplari din care copiii pot trage invataminte utile: sa nu fim neascultatori ca Scufita Rosie, sa nu fim rautaciosi ca mama vitrega a Albei ca Zapada si exemplele pot continua.

Din povesti si basme, copiii afla care sunt consecintele defectelor si calitatilor umane, care sunt efectele faptelor bune si rele. Antitezele atotprezente in basme ii ajuta sa faca diferenta intre bine si rau, intre minciuna si adevar, intre lasitate si curaj, ii invata care sunt calitatile pozitive si care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Traind alaturi de personajul preferat din basm, copilul invata despre lumea din jur, fara sa fie el insusi pus in situatii periculoase sau dificile.

Pentru a raspunde procesului instructiv ce se desfasoara in scoala, copilul trebuie sa plece din gradinita cu un bagaj de cunostiinte pe care sa-l poata reda intr-o limba corecta, din punct de vedere fonetic si gramatical, coerenta , cursiva si expresiva.

De aceste obiective am tinut seama in activitatea pe care o desfasor cu copiii prescolari. In vederea obtinerii rezultatelor propuse , am aplicat in gradinita un program

30

de dezvoltare a limbajului tinand seama de particularitatile de varsta ale copiilor. Am considerat ca acest obiectiv poate fi realizat mai usor prin apropierea copilului de lumea minunata a basmelor si povestilor deoarece operele cel mai indragite de copii, din primii ani ai copilariri si pana apropae de adolescenta sunt povestea si basmul. Ele sunt primele texte care intra in repertoriul cultural al copilului (ii sunt spuse acasa de parinti, bunici si frati mai mari, sunt vizionate sub forma dramatizata la TV, la cinema sau pe casete video, ascultatea dupa imprimari pe disc, auzite la gradinita, apoi citite la scoala).

Basmul ofera un sistem de structura imaginara care il ajuta pe copil sa cunoasca lumea. Copilul care asculta textul povestit se identifica cu personajele,uneori il marcheaza pe copil defintiv, datorita dimensiunilor neobisnuite , fabuloase , rupte de realitate. Lumea basmelor ii dezvolta copilului capacitatea de a-si construi si realiza trairile.

In gradinita de copii, povestile si basmele pe care le adresam copiilor, prin continutul lor sunt pline de invataminte. Ele scot in evidenta calitatile eroilor pozitivi (fie ei animale personificate sau oameni) si influenteaza pe aceasta calea formarea personalitatii copiilor, purtarea si atitudinea lor in diverse situatii precum si limbajul lor.

Prescolarii sunt fermecati de lumea fantastica a basmelor si povestirilor, le asculta cu aceeasi placere chiar daca sunt repetate si isi manifesta intotdeauna dorinta ca ele sa dureze cat mai mult. Prin povestiri, copiii reusesc sa se elibereze de impresiile nemijlocite si au posibilitatea sa-si reprezinte obiecte si fenomene pe care nu le-au perceput niciodata.

In timp ce citeste (sau spune ) basmul, educatoarea observa tot timpul copiii. Le urmareste gesturile, mimica, precum si reactiile verbale. Are, asadar, un feed-back permanent in privinta interesului copiilor pentru text si motivatia lor de a-l asculta. Comportamentul adecvat de raspuns la textul audiat poate fi de urmatoarele tipuri:

- copilul reactioneaza prin ton, gesturi, limbaj corporal;

- copilul pune intrebari despre textul audiat;

- copilul emite o apreciere.

Conduitele enumerate nu presupun neaparat si intelegerea corecta a textului, dar constituie, totusi, o prima etapa necesara pentru o audiere constienta, pentru realizarea, , deci, a acestei intelegeri.

31

Important in aceste imprejurari

este ca textele sa fie povestite cu foarte mare

grija pentru expresivitate, in cele doua acceptii ale sale:

- expresivitatea limbajului oral propriu-zis, evidentiata prin intonatie, pauza, ritmul vorbirii, precum si modificari ale vocii in functie de personajul care vorbeste ori situatia prezentata; vocea este mai groasa au mai subtire, calma ori infricosata, molcoma sau grabita, vesela, sprintara ori misterioasa, soptita;

- expresivitatea transmiterii ideilor si trairilor emotionale ( in acest caz, pe langa utilizarea mijloacelor de expresie verbala, trebuie utilizate expresiile faciale, precum si cele corporale: miscari expresive ale corpului si pantomima)

Pe langa aceste modalitati, educatoarea poseda si un alt mijloc de educare a capacitatilor de receptare de catre copii a expresivitatii si calitatilor estetice ale unui text si anume de propriile sale afirmatii privind frumusetea textului; ea poate spune cat de mult i-a placut , expunand in acelasi timp motivele pentru care ii place textul respectiv. Aceste comentarii nu inseamna includerea unor afirmatii “spcializate”. Dimpotriva, se asteapta de la ea observatii spontane, firesti, facute in timpul citirii (povestirii), daca i se iveste vreun prilej in acest sens ori dupa ce lectura (povestirea) s-a incheiat. Educatoarea se opreste din cand in cand din citit si spune, de exemplu :”Ati vazut ce frumoasa este Alba ca Zapada? Ati vazut cum este ea descrisa, ce cuvinte potrivite? Daca inchidem ochii si ascultam din nou ce spune povestea, aproape ca o vedem cu ochii inchisi! Inchideti voi ochii , iar eu va citesc cum era Alba ca Zapada. Sa vedem cum o vede fiecare…”

Evident, aproape toti o vor “vedea’ pe Alba ca Zapada. Ceea ce se urmareste de fapt este a-i determina pe copii sa “se adune”, sa se relaxeze si sa invete treptat sa “simta” cuvintele, frumusetea si expresivitatea lor. Nici o apreciere de ordin estetic nu poate fi autentica in afara sentimentului. La aceasta varsta (varsta prescolara), are mai putina importanta realizarea unui adevarat comentariu asupra expresivitatii si calitatilor estetice ale unui text, decat rabdarea si placerea pe care trebuie sa le castige copilul in receptarea textelor literare (mai ales la grupa mica si mijlocie nivel II).

Exista o tentatie a cadrului didactic de a incerca “sa scoata” de la copii cugetari “mature”, lucru pe care acestia, chiar daca il realizeaza, in nici un caz nu il inteleg. Oricum, cu mult timp inainte de a incerca sa poarte o asemenea conversatie “serioasa” cu grupul de copii, educatoarea are datoria sa ofere in mod repetat si diversificat modele de judecati de valoare aplicate diferitelor texte. Ele nu trebuie prezentate

32

formal si nici intr-un limbaj rigid ori pretios, ci in mod natural, empiric, intuitiv, facand apel la trairi si imaginatie.

Chiar daca ratiunile pe care un copil le prezinta pentru a explica de ce ii place un text si nu altul par complet in afara a ceea ce i se cere (de exemplu: ii place Zmeul pentru ca e rau, ii place Ileana Cosanzeana pentru ca are o rochie frumoasa ), importanta este inceperea unor exercitii pe termen lung avand ca obiectiv final ( ce nu poate fi atins, fireste, la finele perioadei de invatamant prescolar) formarea unor deprinderi de abordare critica a unor evenimente (fapte reale sau imaginare) , de emitere a unor judecati de valoare si de constientizare a propiilor aptitudini.

Tinand cont de principiul accesibilitatii si de activitatea practica desfasurata cu prescolarii , am incercat sa abordez basmul la grupa in functie de nivelul de pregatire al acesteia si de particularitatile de varsta ale copilului, considerand ca basmul reprezinta o necesitate in educarea limbajului copilului prescolar.

Insusirea limbii incepe in familie, primul dascal al copilului fiind mama, care in cele mai multe cazuri, fara a avea o pregatire pedagogica, condusa de instinctele materne, cu multa rabdare si afectivitate, este cea care ii deschide copilului curios poarta spre universul plin de necunoscut, il ajuta sa cucereasca acest univers pas cu pas cu fiecare raspuns dat la intrebarea “De ce ?” a micutului.

Odata ajuns la gradinita, studiul limbii este pregatit pentru activitatile organizate inca de la grupa mica. Astfel, in cadrul activitatii de intercomunicare cu copiii din grupa sau cu adultii, copilului i se ofera posibilitati optime de exprimare libera, acest lucru realizandu-se in orice moment al zilei de la venirea lui in gradinita pana la plecare.

Cu ajutorul basmului, la sfarsitul varstei prescolare, copilul reuseste sa posede un volum de cuvinte relativ bogat, stapneste deprinderea practica de a folosi cu usurinta propozitii si fraze corecte cu care copilul sa-si exprime impresii si ganduri, reuseste sa pronunte clar si corect toate sunetele ce intra in componenta cuvintelor ( fara sa omita, sa inverseze sau sa inlocuiasca vreun sunet); sub aspect lexical, prescolarul isi insuseste un bogat fond de cuvinte provenind de la cuvintele utilizate in basm, de la aspectele din lumea de vis ale acestuia.

Odata cu insusirea treptata a lexicului de baza, prescolarul reuseste sa dobandeasca deprinderea de a se exprima corect din punct de vedere gramatical. Numai insusindu-si in mod corect strucutra gramaticala a limbii, copilul va dobandi

33

posibilitatea de a se exprima inchegat, de a putea transmite unele idei cat mai exact si cu toata bogatia de nuante si corelatii. Concret, copilul se va obisnui:

- sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si dativul, formele articulate si nearticulate ale substantivului singular si plural;

- sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp si numar si mai ales, sa foloseasca corect trecutul si viitorul verbelor cunoscute;

- sa acorde adjectivele cu cuvintele pe care le insotesc, sa redea in vorbire anumite grade de comparatii;

- sa foloseasca corect variate forme de pronume;

- sa foloseasca corect cuvinte de legatura uzuale.

Astfel, copiii vor reusi sa construiasca propozitii simple, dezvoltate si chiar unele fraze scurte.

O vorbire corecta presupune si calitate. Aceasta se relizeaza prin formarea deprinderii copilului de a respecta ordinea cuvintelor in propozitie, de a folosi in mod corespunzator formele gramaticale morfologice si sintactice.

Varsta prescolara este o etapa de intensa dezvoltare a proceselor de cunoastere a limbajului. In ceea ce priveste dezvoltarea limbajului copiilor prescolari sub toate aspectele ( fonetic, lexical, semantic, gramatical), se impune a avea permanent in atentie raspunsurile la trei intrebari-cheie:

-“Ce citim copiilor?”;

-“Cat citim copiilor?”;

-“Cum citim copiilor?”.

Prima intrebare vizeaza alegerea continutului de texte cu care urmeaza a-i familiariza pe copii. Educatoarea trebuie sa-si cunoasca subiectii, sa le cunoasca pretentiile si posibilitatile, sa evite lecturile care intrec posibilitatile lor de intelegere si acceptare, povestirile monotone fara priza la realitatea inconjuratoare cunoscuta de copii.

Ce-a de-a doua intrebare vizeaza timpul acordat receptarii textului de catre copii. Desi programa precizeaza ca durata unei activitati sa nu depaseasca timpul prevazut (15-20 min. la grupa mica, 20-25 min. la grupa mijlocie, 30-35min. pentru prescolarii de

34

6-7 ani), nu este de nimeni dorit a se intrerupe firul unei intamplari care depaseste cu inca 5 min. durata admisa daca prescolarii nu dau semne de oboseala sau lipsa de interes.

Pentru a da raspuns la cea de-a treia intrebare, educatoarea trebuie sa-si aminteasca de un lucru foarte important: de fiecare data, in fata copiilor ea este exemplul. De modul cum le citeste ori povesteste copiilor depinde apropierea educatoarei de copii, intelegerea ce se stabileste intre ea si copii si mai ales modul in care limba literara se imprima prescolarilor.

Tot prin basm, se dezvolta exprimarea coerenta a copilului prescolar. Inlantuirea logica, succesiva a ideilor in propozitii si fraze a continutului textului duce la dezvoltarea unei vorbiri corecte fiind in stransa legatura cu dezvoltarea gandirii logice a copilului. Fiecare tablou al basmului il transpune pe copil intr-o lume care se cere inteleasa, simtita si exprimata. Prin toate aspectele sale, imaginea il atrage pe copil, il impresioneaza, il face sa gandeasca si ii stimuleaza gandirea si imaginatia.

Imaginea devine un mijloc de comunicare cu ajutorul careia se exerseaza gandirea

si operatiile acesteia de analiza, sinteza, generalizare, abstractizare. Procesul e formare

a deprinderilor de comunicare verbala incepe prin recunoasterea de catre copil in

intregime a elementelor percepute anterior, apoi stabileste legaturi intre diferitele elemente ale enumerarii initiale, ajunge la descriere si la o interpretare atunci cand sesizeaza relatiile intre simbolurile vizuale si propria sa experienta. In fata imaginii, copilul comenteaza, povesteste cu voce tare, exclama si intreaba sau ramane tacut, contempla. Toate aceste manifestari reprezinta modalitati de a se exprima necesare perceperii imaginii si contribuie la punerea in relatii a lumii imaginii cu lumea reala. Straduindu-se sa exprime parerile, aprecierile, trairile in legatura cu imaginea, copilul face progrese in directia dezvoltarii vorbirii in special, a intregii sale personalitati in general.

Fondul de cuvinte acumulat si utilizat la varsta prescolara este relativ. Fondul lexical al prescolarilor care frecventeaza gradinita de la 3 ani este mai bogat decat al copiilor ramasi sub indrumarea familiei. Corespunzand setei nepotolite de cunoastere a copilului aflat la varsta “de ce”-urilor, literatura pentru copii este usor asimilata de catre acestia. Un rol deosebit in asimilarea basmelor ii revine educatoarei care, pe baza cunoasterii particularitatilor psihice ale prescolarilor, a intereselor, a dorintelor, a

35

tendintelor lor de manifestare, solutioneaza, planifica, organizeaza activitati de lecturi, povestiri ale copiilor, auditii literare.

De aceea, orice educatoare trebuie sa posede acel mare talent pedagogic datorita caruia sa stie sa dozeze libertatea de actiune a copiilor, indispensabila dezvoltarii gandirii pentru a putea impune in acelasi timp atentie, ascultare necesare asimilarii cunostintelor, deprinderilor limbajului. Vorbirea se dezvolta prin intreg ansamblu de activitati desfasurate in gradinita. La dezvoltarea vorbirii insa, trebuie sa se puna accentul pe realizarea pronuntarii clare, precise, sigure a sunetelor si cuvintelor, pe intelegerea semanticii cuvintelor, pe formarea capacitatii de a combina si imbina cuvintele in propozitii si fraze prin exercitii organizate in acest scop, pe modul cum se citeste o imagine si cum se face legatura dintre elementele ei componente si ceea ce vrea sa reprezinte, pe capacitatea de a crea povesti, de a intretine un dialog, de a pune intrebari si de a da raspunsuri, pe familiarizarea copiilor cu cartea.

“Prin povestirile spuse de adult, patrund in limbajul copilului forme de exprimare atat ale limbii familiale sau populare, cat si ale celei literare. Copilul isi poate insusi astfel expresii precise, uneori poetice, epitete artistice, formule stereotipe specifice stilului povestilor si odata cu acestea diverse forme flexionare sau grupari sintactice care, in masura in care sunt corecte in limbajul adultului, dezvolta vorbirea corecta a copilului si ii transmit diverse mijloace stilistice din vorbirea adultului. Dar, ceva mai mult - folosind mijloace verbale sistematizate de adult, in naratiunile respective, cuvinte cu anumite forme gramaticale, expresii, sintagme ca atare sau chiar propozitii copilul primeste odata cu aceasta si un continut de gandire gata organizat.”

(T. L. Cazacu – “Relatiile dintre gandire si limbaj in ontogeneza”)

36

CAPITOLUL III. 1.

RELAŢIA DINTRE EDUCAREA LIMBAJULUI ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ

A COPILULUI

“Fără cunoaştere şi gandire, limbajul nu se poate dezvolta. Aceste două dimensiuni ale personalităţii umane fac parte dintr-o structură unitară, in interiorul careia există o infinitate de interrelatii si interdeterminari.”

(Anatolie Chircev- “Problematica pregatirii preşcolarului pentru şcoala”)

Cadrul gradinitei, in care sunt cuprinsi majoritatea copiilor prescolari, multiplica si diversifica relatiile cu cei din jur , largeste orizontul de cunoastere al copilului, contribuie la adancirea contradictiilor dintre cerinte, solicitarile externe si posibilitatile interne ale copilului, aceste contradictii constituind, de fapt, sursa dezvoltarii psihice.

La gradinita este important sa optimizam dezvoltarea personalitatii copilului si in acelasi timp sa favorizam relatii constructive in grup. Este esential pentru prescolari sa invete sa traiasca impreuna pentru ca mai tarziu fiecare sa poata sa-si ocupe treptat locul in societate. Pare important de stiut in ce masura si in ce limite cadrul didactic poate grabi dezvoltarea copilului, stiind ca limbajul se afla in stransa legatura cu dezvoltarea gandirii. Pentru a-I ajuta pe copii sa se dezvolte, trebuie sa le dam ocazii de a-si urmari propriile interese profunde si de a se implica in acele activitati care conteaza cel mai mult pentru ei.

Gandul imbraca vesmantul cuvantului, intre gandire si limbaj existand o legatura indestructibila. Datorita prezentei gandirii si limbajului, omul are nu numai psihic ci si constiinta, acea capacitatea de a cunoaste cunoasterea, de a stabilii relatii intre fenomene, de a transforma mediul unor scopuri care presupun selectivitate, anticipatie, proiectivitate.

Copilul detine capacitatea de a-si dezvolta limbajul la venirea sa pe lume, dar asimilarea limbii pe care o vorbesc cei din jur reprezinta un proces complex pentru el. Copilul nu inventeaza limbajul si nu alege limba pe care o invata. Transformarea

37

capacitatii potentiale a limbajului in capacitate reala este dependenta de comunicarea verbala cu adultii.

Dezvoltarea limbajului are la baza mai multi factori(familial, social), dar un loc important revine disciplinelor scolare, prin care se prevad cunostinte si actiuni pedagogice care au ca obiectiv dominant insusirea corecta a limbii materne.

Am observant ca de multe ori, slaba dezvoltare a limbajului influenteaza negativ si relatiile din cadrul grupului de copii, cooperarea dintre ei, acceptarea regulilor de grup, pe cand dezvoltarea limbajului reduce anxietatea, elimina inhibitiile, faciliteaza libertatea de manifestare. Limbajul permite copilului sa-si exprime sentimentele, nevoile, trarile; il ajuta sa se cunoasca pe el si pe cei din jur. Copilul prescolar se dezvolta printr-un proces complex de cunoastere continua, care actioneaza asupra constiintei acestuia atat prin stimului concrecti, cat si prin ajutorul limbajului. Familiarizarea copilului cu ceea ce il inconjoara ii permite acestuia sa achizitioneze o gama de cunostinte necesare dezvoltarii lui, putand astfel sa-si exprime propriile idei. Pe baza acestei experiente cognitive dobadite, prescolarul isi dezvolta limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur, imbogatindu-si in acelas timp vocabularul activ (care se stie ca la prescolarul mic este sarac).

La gradinita, limbajul este considerat ca ar avea un dublu sens si anume: pe de o parte, ca mijloc de comunicare, iar pe de alta parte, ca un mijloc de cunoastere, deoarece in procesul instructiv-educativ, cu ajutorul limbajului se transmit noi cunostinte, se realizeaza largirea orizontului cu noi reprezentari.

Limbajul are nuantele sale. Specialistii spun ca , prin limbaj se citeste educatia fiecaruia dintre noi. Iar acest limbaj este cu siguranta oglinda comportamentelor vazute, insusite, imitate din diferite contexte. Nuantele limbajului se desprind de mic copil. Cu cat il inveti pe prescolar mai bine un limbaj pur, normal, civilizat, cu atat acesta se va concretiza intr-un comportament bine educat.

Cunoscand faptul ca intreaga activitate de la gradinita se axeaza pe comunicarea orala, educatoarea are in vedere verificarea nivelului evolutiei limbajului copiilor. Precum stim, vorbirea este o activitate comunicativa, ce se insuseste prin acumulari treptate, se invata si se sitematizeaza prin numeroase exersari.

Educarea limbajului, a comunicarii si a posibilitatilor de exprimare corecta, coerenta si expresiva, la prescolari, constituie un domeniu experiential de baza in

38

Curriculumul pentru Invatamant Prescolar si are un rol major in cadrul procesului instructiv-educativ la gradinita. Astfel, putem afirma ca studierea domeniului limba si comunicare la gradinita urmareste:

- insusirea corecta a compozitiei fonetice a limbii (pronuntarea corecta a limbii, sunetelor, cuvintelor si a grupurilor de cuvinte);

- retinerea unui fond de cuvinte si a semnificatiilor acestora;

- insusirea practica a structurii gramaticale;

- dezvoltarea si exersarea vorbirii dialogite dar si omologate;

- formarea si dezvoltarea deprinderilor de exprimare corecta, clara si expresiva.

A cunoaste copilul - “ minunea lumii” , inseamna a face arta. Indrumarea copilului prin procesul instructiv-educativ in scopul dezvoltarii personalitatii lui, se sprijina pe o atenta si temeinica cunoastere a caracteristicilor individuale. Pentru realizarea obiectivelor prevazute in Programa de educare a limbajului, educatoarea trebuie sa cunoasca particularitatile psihice si fizice ale fiecarui copil pentru a putea constata daca acesta evolueaza normal, sa urmareasca stadiul dezvoltarii proceselor pshice ale fiecarui copil, pentru a reusi sa orienteze stiintific procesul invatarii .

Cunoasterea copilului prescolar este un moment deosebit de important, in egala masura pentru copil ,dar si pentru educatoare. Pentru copil este importanta deoarce trebuie sa-i se asigure o crestere sanatoasa, o dezvoltare a proceselor psihice , ca in final sa poata face fata cerintelor de mai tarziu, impuse de activitatea din scoala. Pentru educatoare este necesara cunoasterea copilului, pentru a gasi modalitati de adaptare rapita la regimul de viata din gradinita, de stimulare intelectuala pe parcursul celor 3 sau 4 ani de frecventare a gradinitei si de formare a unor deprinderi ( de comportare , de munca intelectuala, practice, motrice), in functie de care trebuie sa se intocmeasca panificarile calendaristice dar si cele zilnice. Fara aceste conditii, munca de pregatire a prescolarilor nu va fi incununata de succes.

La varsta prescolara, cunoasterea la copii se realizeaza la nivelul senzatiilor, perceptiilor si a reprezentarilor, intregul continut cognitiv, avand un caracter predominant concret. La aceasta varsta, se observa o dezvoltare intensa a sensibilitatii tuturor analizatorilor si pe aceasta baza, o perfectionare a capacitatii de reflectare a sistemului nervos.

39

Sensibilitatea tuturor analizatorilor se adanceste si se restructureaza, dar cea auditiva si vizuala au cea mai mare pondere.

Conceptiile prescolarilor se carcterizeaza printr-o mare saturatie afectiva si prin plasarea situationala. Perceptia devine la varsta prescolara un proces subordonat gandirii, intentiilor, orientarii si adaptarii, cunoasterii sau activitatii. In perioada prescolara se realizeaza progrese importante in exeperienta logicii relatiilor spatiale. Se ajunge astfel, ca inca de la varsta de 5 ani, copilul poate percepe locul exact unde se situeaza obiectele, timpul, durata si chiar succesiunea in evenimente.

In masura in care perceptia devine tot mai cuprinzatoare, mai exacta si mai variata, si reprezentarile copiilor sunt mai precise, mai clare , mai bogate in continut. La prescolar, reprezentarile au un caracter intuitiv, situativ si sunt incarcate de elemente concrete, particulare. Paralel cu reprezentarile reale se dezvolta si reprezentarile imaginatiei. Functia cognitiva a reprezentarilor se dezvolta mai ales dupa varsta de 4 ani, facilitand procesul intelegerii, coerenta vietii psihice, dandu-I posibilitatea prescolarului sa poata trai mental trecutul si viitorul in present, realul si imaginarul in actiune” U. Schiopu)

In formarea reprezentarilor, cuvantul are o functie reglatoare ajutand la desprinderea unor insusiri mai importante ale obiectelor, la sporirea claritatii si stabilitatii lor, la reactualizarea experientei trecute si integrarea ei in cea prezenta sau chiar in cea viitoare.

Intelectul cuprinde un sistem de relatii, activitati si procese psihice superioare (inteligenta, gandire, memorie, imaginative, limbaj) in cadrul caruia gandirea constituie procesul psihic central, orientand, conducand si valoricand toate celelalte procese si functii psihice. Studiile si cercetarile intreprinse de J.Piaget, S. Vâgotski, P. Oterrieth, iar la noi de U. Schiopu, M. Zlate, P. Golu, au evidentiat cele mai semnificative caracterisrice ale intelectului prescolarului. Astfel, gandirea prescolarului este preconceptuala sau cvasiconceptuala, ea operand cu o serie de constructe care nu sunt nici notiuni individuale nici notiuni generale: “in intregul sau , preconceptul este, deci, o schema situata la jumatatea drumului intre schema senzoriomotorie si concept in ceea ce priveste modul de asimilare si un gen de simbol imagistic, in ceea ce priveste structura sa reprezentativa”. (J. Piaget) Dupa 3 ani, inteligenta depaseste faza simbolica, trecand la un alt substadiu: al intuitiei simple (3-4 ani) si al intuitiei articulate sau semioperational (intre 5/6-7 ani) . Gandirea intuitiva este un progres fata de gandirea

40

preconceptuala sau simbolica deoarece ea se aplica nu ”figurilor individuale” , ci configuratiilor de ansamblu ramanand orientate in sens unic. Caracterul situativ-concret al gandirii deriva din faptul ca aceasta este “incarcata” de perceptii si reprezentari .

M. Zlate considera ca definitorie pentru gandirea prescolarului este organizarea structurilor operative ale gandirii, aparitia notiunilor empirice care, desi nu sunt coordonate si organizate in sisteme coerente, au o mare importanta in procesul cunoasterii.

Gandirea opereaza cu materialul furnizat direct de senzatii perceptii, reprezentari. In aceasta etapa a dezvoltarii ei (perioada prescolara), gandirea cuprinde toate operatiile esentiale: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, comparatia, concretizarea. Inesenta, gandirea prescolarului opereaza cu strategii complexe, este situativa, incarcator de perceptii si reprezentari, de structuri numeroase, emotionale si sugestive. Treptat, pe masura largirii orizontului cu noi cunostinte si pe baza dezvolatrii limbajului, copilul poate sa se ridice de la cunoasterea concreta, senzoriala, la cunoasterea abstracta, sa opereze cu notiuni, judecati, rationamente.

limbajul, saltul calitativ

inregistrat in dezvoltarea proceselor cognitive explicandu-se si prin dezvoltarea limbajului. Limbajul prescolarului evolueaza sub toate aspectele : fonetic, lexical, semantic, ca structura gramaticala si expresivitate. El se imbogateste sub raport cantitativ, iar diferenta dintre vocabularul activ si pasiv se micsoreaza discret , astfel ca la 6 ani vocabularul sau activ insumeaza peste 3500 cuvinte.

In stransa legatura cu evolutia gandirii evolueaza si

Comunicarea verbala cunoaste o dezvoltare intensa, trecandu-se de la vorbirea situativa la vorbirea contextuala. Intre 4 ½ ani si 5 ½ ani apare limbajul interior cu implicatii seminficative in dezvoltarea intelectuala a copilului, el reprezentand mecanismul fundamental al gandirii. Se intensifica: functiile cognitiva si reglatorie a limbajului. Expresivitatea limbajului si bogatia sa se manifesta atat in sporirea caracterului explicit al vorbirii, cat si in cresterea lungimii propozitiei. Odata cu fondul lexical are loc si insusirea semnificatiei cuvintelor , limbajul copilului perfectionandu-se treptat, devenid mai clar, coerent, mobilul acestei perfectionari fiind o trebuinta interioara si anume trebuinta de e ase exprima, de a comunica.

Odata cu dezvoltarea intensa a perceptiilor, a reprezentarilor si a gandirii, se menifesta si alte procese psihice de cunoastre, cum ar fi memoria si imaginatia.

41

Ca urmare a dezvoltarii gandirii prescolarului, memoria acestuia inregistreaza o trecere de la forma inferioare si mai putin productive la altele superioare, cu grad mai mare de productivitate. Astfel, paralel cu memoria involuntara (neintentionata), se dezvolta si cea voluntara (intentionata), alaturi de memorarea mecanica apare si cea logica. In ontogeneaza, cel mai timpuriu se dezvolta memoria apoi ,memoria afectiva si memoria plastic-intuitiva. Mai tarziu se dezvolta si memoria verbal-logica, ea reprezentand o treapta superioara deoarce continutul sau este format de material verbal.

Progrese inregistreaza toate procesele memoriei (memorarea, pastrarea, reactualizarea), cat si calitatile acesteia (volumul, rapiditatea intiparirii, durata pastrarii). Cu toate acestea, cercetarile efectuate, au avidentiat si unele caracteristice ale memoriei prescolarului precum: carcacterul nediferentiat, difuz; caracterul incoerent, nesistematic; carcaterul concret, plastic, intuitiv; caracterul pasiv, neintentionat in memorarea si evocarea unor fapte in mod spontan.

La varsta prescolara putem vorbi de o adevarata explozie a procesului imaginativ, explozie intretinuta in special de joc (activitatea dominanta) care poate fi desfasurat oricand si oriunde, mai ales in activitatile de educarea a limbajului. In timpul jocului are loc un proces de conjugare a imaginatiei creatoare cu cea reproductiva, proces sustinut si de experienta cognitiva mai bogata, de sfera mai extinsa a reprezentarilor, de intensitatea functiei reglatoare a cuvantului, de dezvoltarea gandirii si a noilor trebuinte, dorinte interese. Imaginatia devine mai activa si mai intentionala, creste activitatea de prelucrare analitico-sintetica a reprezentarilor, procesul imaginativ fiind stimulat de joc, de activitatile obligatorii si liber-creative, de indrumarea parintilor si a educatoarei. L.S. Vâgotski constata ca imaginatia prescolarilor este foarte variata si foarte bogata, copilul proiectand dorintele lui dincolo de ceea ce este real.

Adaptarea copilului la cerintele activitatii scolare, presupune un nivel optim de dezvoltare psihica, nivel atins atat de procesele cognitive, cat si de activitatile si procesele reglatorii : motivatie, afectivitate, vointa, atentie, deprinderi.

Integrarea copilului in programul activitatilor instructiv-educative din gradinita, depasirea orizontului restrains al familiei, largirea sistemului relatiilor cu cei din jur, favoizeaza aparitia primelor relatii si atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vietii psihice a copilului. Modificari importante se produc la nivelul motivelor, care constituie factorii stimulatori ai activitatii, realizandu-se trecerea de la

42

motivele biologice , la motivele si trebuintele sociale. Treptat, motivele se ierarhizeaza, subordonandu-se unele altora, legatura dintre ele fiind determinate si de propria interioritate a copilului si nu doar de interventia externa a adultului. Prin urmare, conduita prescolarului incepe sa capete un caracter unitar, coerent contribuind la formarea initiala a personalitatii copilului.

Se considera ca motivele invatarii (care apar la varsta prescolara mijlocie) se formeaza mai intai in procesul de efectuare a unor actiuni practice concrete, organizate cu copiii, activitatile din gradinita, reprezentand o etapa necesara in constituirea motivelor invatarii scolare. Constituindu-se permanent la nivelul a doua planuri (in cadrul relatiilor cu cei din jur - motive social- morale si prin activitatile desfasurate cu copiii - motive intrinseci) , “motivatia la varsta prescolara prezinta o structura destul de simpla, are caracter predominant afectiv, situativ si de perspectiva imediata, instabilitatea, trasaturi determinante de particularitatile psihologice ale varstei respective.”(A. Chircev)

Modificarile care survin la prescolar (comparative cu anteprescolarul), in ceea ce priveste afectivitatea, sunt atat de natura calitativa, cat si cantitativa. Restructurarea afectivitatii este conditionata de contradictia dintre trebuinta de autonomie a prescolarului si interdictiile manifestate de adult fata de el. Structurile afective sunt in plin proces de formare, satisfacerea trebuintelor, dorintelor copilului asociindu-se cu stari afective , in timp ce contrazicerea, blocarea lor determinand stari emotionale de insatisfactie, nemultumire.

Cercetarile psihologice au pus in evident prezenta la prescolari a starilor afective de vinovatie (3 ani), de mandrie (4 ani), de pudoare (la 3-4 ani), fiind inscrise si doua XX Xsindroame : sindromul bomboanei amare (starea afectiva de rusine ce apare in urma unei recompense nemeritate) si sindormul de spitalizare (reactia afectiva violent a copilului ce urmeaza sa se desparta de cei dragi pentru a fi internat in vederea urmaririi tratamentului).

In acest stadiu se face trecerea de la emotii la sentimente, se contureaza mai clar unele sentimente morale, incep sa se cristalizeze si diverse sentimente intelectuale, n rol important in aceatsa evolutie avandu-l adultul si realatia copilului cu el. Prin mecanismele imitatiei se preiau stari afective, expresii emotionale, iar conduitele emotionale ale prescolarului se diversifica, se imbogatesc, devin mai coerente si mai adaptate situatiilor, realizandu-se un adevarat process de invatare afectiva.

43

Atentia , ca fenomen psihic de activare selectiva, de concentrare si orientare a energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice ( cu deosebire a proceselor senzoriale si cognitive-logice), capata in prescolaritate un tot mai pronuntat caracter activ si selectiv, isi mareste volumul, cresc concentarea si stabilitatea ei.

Pana la inceputul prescolaritatii, copilul a achizitionat ambele forme de atentie :

involuntara si voluntara. In etapa prescolara, incepe procesul organizarii atentiei volunatre , mai ales sub influenta dezvoltarii gandirii si limbajului. Educatoarei ii revine sarcina de a trezi atentia involuntara (prin utilizarea unor stimuli caracterizati prin noutate, exprsesivitatea, conturare speciala, contrast cromatic) si de a determina si mentine atentia voluntara asupraactivitatii desfasurate pe o perioada mai lunga de timp. Aceasta se realizeaza prin : fixarea unor sarcini de catre adult, exprimarea clara, calda, expresiva, precizarea obiectivelor activitatii, solicitarea copiilor prin intrebari, indrumarea lor pe parcursul activitatii.

Prescolaritatea reprezinta stadiul aparitiei si inceputul organizarii vointei, ca forma complexa de reglaj psihic. Capacitatea de a-si dirija activitatea se dezvolta laprescolar o data cu functia reglatoare a limbajului: prin intermediul limbajului intern copilul isi da singur comenzi cu privire la declansarea sau franarea unor miscari sau actiuni simple. Motivatia devine unul dintre factorii important ai sustinerii vointei, dezvoltarea acesteia contribuind totodata la dezvoltarea si educarea vointei sale. Principalele faze ale actului voluntar(fixarea scopurilor, lupta motivelor, luarea hotararii, executia) nu sunt suficient stabilizate, facand sa apara piedici in functionalitatea lor, ceea ce demonstreaza faptul ca la acesta varsta(varsta prescolara) vointa este in curs de organizare , dezvoltarea ei fiind un process foarte complex, de lunga durata.

Desi exista mai multe teori , modele de abordare a personalitatii, aceasta poate fi studiata si este mai ales de catre pedagogie sub aspectul dezvoltarii, cautandu-se identificarea celor mai eficace modalitati, metode, mijloace de stimulare.

Dezvoltarea este un process complex, de trecere de la vechi la nou, de la inferior la superior, de la simplu la complex, printr-o succesiune de etape, de stadia, fiecare reprezentand o unitatea functional , mai mult sau mai putin inchegata, dar cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o etapa la alta implica atat modificari cantitative , cat si salturi calitative.

44

In plan psihic, dezvoltarea semnifica formarea proceselor si insusirilor psihice, dar si restructurarea lor,la nivele functionale tot mai inalte, care sa permita adaptarea individului la conditiile si cerintele mediului natural si sociocultural.

Azi, este unanim acceptata teza ca la nastere, copilul este doar “un candidat la umanitate”, si ca aceasta calitate va fi dobandita prin invatare si educatie, prin socializare, potentialul uman fiind astfel stimulat, dezvoltat si valorificat sub influenta mediului si a educatiei. Intreaga evolutie a omului, ca subiect pragmatic, axiologic, depinde de imprejurarile maturizarii sale biologice, pshice, sociale ,ale modelarii culturale si integrarii sociale.

Daca trebuinta de independenta si autonomie, mobilitatea si spiritul de initiativa, tendinta afirmarii de sine, erau considerate ca cele mai proeminente trasaturi ale primei copilarii, prescolaritatea, reprezinta perioada “formarii initiale a personalitatii”. Esenta profilului psihologic al acestei etape de dezvoltare, se exprima prin trezirea sentimentului de personalitatea, exprimat dupa opinia lui H.Wallon, prin “atitudine de opozitie” , cat si printr-o “parada a Eului” . Cele mai importante achizitii ale personalitatii in prescolaritate sunt: “existenta Eului”, formarea constiintei morale, socializarea conduitei.

Psihologul American G. Allport, care a studiat procesul elaborarii ontogenice a “Eului” , precizeaza ca pana la 3 ani acesta a parcurs 3 etape: simtul eului corporal; simtul unei identitati de sine continue; respectful fata de sine, mandria.

In perioada prescolaritatii, aceste procese se perfectioneaza adaugandu-se alte doua dimensiuni importante ce contrbuie la sporirea individualitatii copilului: “extensia eului” si “imaginea eului” (G. Allport) Primul aspect este legat de simtul de proprietate, echivaleaza cu largirea sferei sale de cuprindere, copilul vorbind despre “fratele meu”, “mingea mea” etc. Cel de-al doilea aspect se carcterizeaza printr-un inceput rudimentar de constiinta a copilului, care ajunge sa cunoasca ce asteapta parintii de la el si sa compare aceasta asteptare cu propriul sau comportament.

Referitor la aparitia cunostiintei morale a copilului, specialistii sunt de accord ca ea este strans legata de imaginea de sine a acestuia. El isi formeaza imaginea de sine prin preluarea ei de la parinti, asa incat in aceasta intra, de fapt, atitudinile, exigentele, interdictiile si expectatiile parintilor.

45

Cercetarile lui J. Piaget cu privire la psihogeneza judecatilor morale la copil disting faza eterogena (copilul preia norme ,reguli, interdictii in mod neselectiv din anturajul imediat) si faza autonomiei morale, ce corespund din punct de vedere genetic vasrtei intre 7 si 12 ani. Este un stadiu al cooperarii, in care respectul este reciproc, regulile si normele morale fiind ineriorizate si transformate in mobiluri interioare ale conduitelor, fiind implicat si propriul sistem valoric in actul de apreciere, judecare a faptelor, situatiilor. Piaget considera ca exista un paralelism intre constituirea cunostintei logice si a constiintei morale. Astfel, daca in dezvoltarea gandirii exista o perioada de egocentrism, si apoi de realism, tot asa in dezvoltarea timpurie a cunostintei morale exista faza compotamnetului moral egocentric si faza realismului moral. Ca si J. Piaget, L.Kohlberg este interest de evolutia si formarea morala a copilului, evidentiind cele 3 niveluri de dezvoltare morala ce cuprind sase stadii ale rationamentului moral:

Nivelul 1 premoral (4-10 ani):

stadiul moralitatii ascultarii;

stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv;

Nivelul 2 al moralitatii conventionale (10-13 ani):

stadiul moralitatii bunelor relatii;

stadiul moralitatii legii si ordinii;

Nivelul 3 al autonomiei morale sau ineriorizarii si acceptarii personale a principiilor morale:

stadiul moralitatii contractual si acceptarii democratice a legii;

stadiul moralitatii principiilor individuale de conduit.

Cele sase stadii, pot constituii indicatori ai procesului de interiorizare a judecatilor morale si a motivarilor actiunii morale. Se realizaeaza astfel trecerea de la morala eteronoma a asculatrii (ce vizeaza evitarea pedepsei, dezabrobarii, blamului), la o morala a respectului reciproc si la o morala autonoma, in care acceptarea normelor morale apare ca o forma de identificare cu grupul de referinta.

Prin urmare, in conceptia piagetiana, prescolaritatea corespunde celor doua substadii ale etapei initiale: “al moralei ascultarii” , eteronome si al “realismului moral”. In conceptia lui Kohlberg, prescolaritatea se inacreaza in primul nivel al dezvoltarii morale.

46

Respectarea normelor este mai mult rezultatul ascultarii decat al cunoasterii si intelegrii lor. Conformarea la norma se intemeiaza pe afectiune si pe teama. Deoarece sensul actiunii educative este de la conduita spre constiinta, o atentie deosebita trebuie acordata formularii cerintelor si urmaririi respectarii lor in cadrul actiunilor zilnice in vederea formarii deprinderilor elemetare de comportare. Acestea, treptat, prin stimulare din interior si stabilizare, vor devein trasaturi positive de carcter ce intra tot in sfera conduitei morale. Referitor la socializarea conduitei copilului, literature de specialitate evidentiaza ca acest process realizeaza in contextual social ,prin amplificarea relatiilor interpersonal, prin asimilarea si interiorizarea treptata a cerintelor, normelor in cadrul familiei si gradinitei. Din perspective psihologica, socializarea este privita ca interiorizarea a valorilor culturale, formare a atitudinilor si reprezentarilor sociale commune grupurilor. Un instrument important al socializarii este limbajul, invatarea lui facilitand stabilizarea relatiilor sociale din ce in ce mai diferentiate. Se considera ca o multitudine de factori influenteaza socializarea copilului prescolar:

conceptiile filosofice, politice, religioase etc , la nivelul familiei si statului;

personalitatea parintilor si a celorlati copii, temperamental si capacitatile lor cognitive;

interventiile si influentele mediului;

conflictele dintre copil si adulti- pe de o parte si intre diversele “aparente” ale copilului- pe de alta parte.

Sunt numeroase lucrarile care subliniaza importanta interactiunilor sociale,implicate la mai multe niveluri ale constructiei socializarii: modul de comunicare, transmiterea cunostintelor, cooperarea si confruntarea in rezolvarea unor problem, asimilarea unor concept.

M. Zlate constata ca evolutia sociabilitatii poate fi evidentiata prin modul in care prescolarii realizeaza perceptia altora. Astfel, in jurul varstei de 3 ani, “altul” este perceput ca o amenintare; putin inainte de 4 ani “altul” este perceput ca rival; abia pe la 5 ani “altul” este perceput ca partener egal de activitate.

Cooperarea este, dupa opinia specialistilor, slab prefigurata, confuza la prescolari, iar criteriile rationamentului moral cuprind o doza mai mare de subiectivism, motivarea faptei morale realizandu-se mai mult din perspective afectiva decat cognitive.

47

Practica educationala a scos in evidenta faptul ca integrarea copiilor in activitatile obligatorii si liber-creative, repartizarea si incredintarea unor “responsabilitati sociale”, utilizarea echilibrata a aprobarii si dezaprobarii stimuleaza mecanismul socializarii conduitei copilului, dezvolta autonomia acestuia, faciliteaza aparitia premiselor, trasaturilor caracteriale. Selectarea si utilizarea unor strategii metodologice unitarea, organizarea unor jocuri-exercitii de imitare a vorbirii altuia, a unor gesture, a mimicii s pantomimicii, valorizarea pozitiva a modelelor de interactiune contribuie,de asemnea, la educarea sensibilitatii, a atitudinii lor fata de sine si fata de altii, la interiorizarea treptata a unor modele de conduita. Limbajul, fiind o conduită de tip superior, restructurează activitatea psihică a omului,avand un rol mediator important in desfăsurarea si dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice:

_ perceptia – capătă sens, semnificatie, se imbogăteste, se transformă in observatie perceptia ca scop;

_ reprezentările – devin generalizate cand sunt evocate sau formate cu ajutorul cuvintelor;

_ rationamentelor, nu

există abstractizări si generalizări, nu pot fi rezolvări de probleme;

_ memoria - formulările verbale sunt garantia memorării de durată;

_ imaginatia – in combinatorica imaginativă, cuvintele apar ca vehiculatori de imagine;

_ motivatia verbalizarea permite definirea motivelor si departajarea lor

de scopuri;

_ vointa - este un proces de autoreglaj verbal;

_ personalitatea - se formează si isi exteriorizează mare parte din continutul ei

prin limbaj; Limbajul devine un ax al sistemului psihic uman, care

constiintei; rolul limbajului este atat de mare incat activitatea lui nu se intrerupe odată cu intreruperea comunicării cu altii, dimpotrivă ea se păstrează pe tot parcursul stării de veghe uneori sub forma limbajului interior si chiar in timpul somnului;

si

fără

limbaj

nu

se

poate

vorbi

de

formarea

notiunilor,

judecătilor

face posibil fenomenul

Iata de ce cunoasterea profilului psihologic al varstei prescolare devine un etalon important, nu numai pentru evaluarea nivelului de dezvoltare, pentru intelegera

48

universului psihointelectual , socioafectiv si comportamental, dar si din perspectiva optimizarii strategiilor practice de actiune eficienta la aceasta varsta .

Datorita faptului ca in utilizarea basmului in cadrul domeniului experiential limba si comunicare sunt antrenate limbajul, gandirea, memoria, atentia, imaginatia,vointa, motivatia, in acest capitol am incercat sa subliniez relatia stransa dintre educarea limbajului si dezvoltarea intelectuala a copilului prescolar.

49

CAPITOLUL III. 2.

METODE SI PROCEDEE FOLOSITE IN UTILIZAREA BASMULUI IN GRADINITA

Inca de la o varsta frageda, copilul are nevoie sa dobandeasca capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-si putea transmite idei, impresii , ganduri, dar si pentru a se putea face inteles. Insusirea treptata si temeinica a vorbirii si, ulterior, a limbajului scris, constituie un fundament in activitatea scolara si sociala a viitorului cetatean si de aici reise necesitatea studierii acestora inca de la gradinita.

In modernizarea procesului de invatamant din gradinita sunt implicate toate componentele activitatii: de la proiectarea didactica la tehnicile de cunoastere a copiilor, la evaluare, dotari materiale, parteneriate, activitati extracurriculare, metodologie didactica activa. Finalitatea demersului de modernizare se constituie in desfasurarea unui proces de invatamant carte sa se adreseze individualizat fiecarui copil in gradinita.

In acceptiunea moderna, metodele de invatamant reprezinta modalitati de actiune, instrumente cu ajutorul carora copiii, sub indrumarea educatoarei, isi insusesc cunostinte, isi formeaza si dezvolta priceperi si deprinderi intelectuale si practice, aptitudini si atitudini.

Teoretic, ideea de metoda vine dinspre stiinta, dinspre cunoasterea stiintifica. Metoda, in limba greaca “methodos” (odos=cale si metha=spre ), inseamna calea de urmat in scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de cautare (si descoperire) a adevarului.

Metodele de instruire isi au sorgintea in metodele de cercetare stiintifica, cu deosebirea ca in invatamant metodele capata un specific aparte, au o semnificatie pedagogica ( au alta menire decat cea destinata cunoasterii stiintifice propriu-zise). Acest specific aparte consta in faptul ca metoda devine o cale de dezvaluire a advarului in fata celor care invata; se transforma intr-o cale de acces la aflarea advarului, intr-o cale de transmitere si respectiv de achizitie a unui sistem de cunostinte care redau anumite adevaruri; devine o cale de formare a unor reprezentari care reflecta o anumita realitate.

50

Metoda include in structura ei operatii-procedee de natura mentala sau fizica. Procedeul este o tehnica mai limitata de actiune, un detaliu, o particularizare a metodei. De aceea, metoda mai este definita ca “un ansamblu organizat de procedee”. A descrie metoda inseamna a prezenta seria de procedee integrate in ea. Varietatea procedeelor face metoda mai eficienta.

Intre metode si procedee exista relatii dinamice. Metoda poate deveni procedeu in cadrul altei metode, dupa cum procedeul poate deveni metoda. De exemplu, demonstrarea unui fenomen, prezentarea unei planse, a unui tablou pot construi procedee didactice in cadrul utilizarii metodei povestirii, explicatiei, descrierii sau conversatiei. Metoda explicatiei poate deveni procedeu in cazul demonstratiei.

Esenta si adevarata valoare a metodei nu pot fi deduse decat prin raportare la specificitatea insasi a procesului de invatamant pe care il deserveste, din analiza situatiei date si a multiplelor functii pe care ea le indeplineste in cadrul acesteia.

Ansamblul metodelor si procedeelor didactice de predare, invatare si evaluare formeaza metodologia procesului de invatamant sau metodologia instruirii.

In procesul instructiv-educativ, metodele didactice indeplinesc anumite functii care vizeaza deopotriva cunoasterea (asimilarea cunostintelor, gandirea), instruirea (formarea priceperilor si deprinderilor, abilitatilor), cat si formarea trasaturilor personalitatii:

- functia cognitiva, de dobandire de noi cunostinte;

- functia normativa. Prin metodele de care dispune, profesorul organizeaza, dirijeaza si corecteaza in mod continuu procesul de instruire, in vederea optimizarii acestuia;

- functia motivationala, potrivit careia, o metoda bine aleasa poate starni si mentine interesul elevului, curiozitatea, dorinta de cunoastere si actiune;

- functia operationala sau instrumentala, potrivit careia, metoda este un intermediar intre elev si unitatea de continut;

- functia formativ-educativa care atribuie metodei calitatea de instrument de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, simultan cu insusirea cunostintelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale.

51

Ca si intreaga activitate educativa din gradinita, metodele fac obiectul unei activitati comune a adultului educator si a copilului educat.

In afara de eficienta limitata, concretizata la un moment dat in dobandirea anumitor cunostinte, priceperi , deprinderi si atitudini, de atingerea unor scopuri, de economia de timp si de mijloacele necesare educatiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educatie, fata de educatie, in general, precum si ca vor initia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai putin productiv, mai mult sau mai putin aducator de rezultate, satisfactii, ceea ce constituie aporturi formative majore.

Metodele nu au o valoare fixa, ci capata valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv in conditii date. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesita, in ansamblul sau, metode diferite, fiecare utila in anumite situatii, singura sau in asociatie cu altele si nepotrivita in alte situatii. Pentru obiective restranse si in conditii date, este de obicei mai utila o anumita metoda. Pentru obiective complexe, se apeleaza la strategii didactice, adica la asamblari in care metode diferite isi completeaza reciproc efectele si constituie un demers coerent de educare.

Pentru ca mesajul etic al basmelor sa ajunga pana in constiinta copilului, sunt deosebit de importante modalitatile de realizare a activitatilor cu acest continut educativ.Ca o conditie psihologica importanta, am cautat sa asigur acestor activitati un cadru intim, misterios, adecvat prin expresivitate, astfel incat mesajul etic transmis sa determine un ecou afectiv puternic, pe masura sensibilitatii mintii si sufletului copilului.

Pentru clasificarea metodelor, in functie de scopul principal, se adopta drept criterii:

evolutia istorica, in functie de care sunt distinse metode traditionale si metode moderne; sarcina didactica pe care o servesc, conform careia exista metode de dobandire de cunostinte sau deprinderi, metode de consolidare, de verificare si evaluare; in functie de natura activitatii pe care o solicita preponderent metodele, dupa care metodele pot fi activ-practice (exercitiul, lucrarea practica), intuitive (observatia, demonstratia) sau verbale (explicatia, conversatia,povestirea).

In activitatea la grupa, pe parcursul anilor, am folosit numeroase modalitati de predare a basmului, atat la nivelul I, cat si la nivelul II. Povestirea o consider ca fiind mijlocul cel mai placut, eficient atat pentru copil cat si pentru educatoare de a transmite

52

continutul unui basm. Basmul presupune o desfasurare epica mai ampla, cu mai multe episoade, in care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice si are rol distractiv, de incurajare a istetimii care invinge prostia sau moralizator, de condamnare a raului care este totdeauna infrant de bine. Caracterul antitetic al personajelor le face usor de distins si de retinut. Morala alb-negru corespunde intelegerii prescolarului.

La grupa mica, povestirea trebuie sa fie simpla, neancarcata cu multe comentarii si fara multe episoade. Esentiala nu este retinerea pur si simplu a episoadelor in succesiunea lor, ci intelegerea cauzei pentru care actiunea evolueaza intr-un anumit fel, a motivelor care pun in miscare diferite personaje. Treptat, se trece la povestiri mai ample. Importanta este nu numai cantitatea de informatie, abundenta de fapte prezentate, ci si de forma de redare. Pentru a asigura intelegerea si reactia afectiva, in povestire educatoarea trebuie sa foloseasca stilul literar oral intr-o forma cat mai ingrijita, sa apeleze la comparatii plastice, sa foloseasca imagini de o reala calitate estetica, cu posibilitati de sensibilizare adecvate varstei prescolare. Povestirea insotita de imagini constituie un mijloc foarte atragator de fixare a principalelor episoade ale basmului.

Repovestirea este modalitatea prin care se poate fixa basmul predat in memoria copiilor. Activitatea de repovestire este foarte indragita de copii pentru ca le da posibilitatea de a patrunde in lumea imaginarului, de a fi ascultati si de a se afirma. Rezultatele copilului in activitatea de repovestire depind, in cea mai mare masura, de calitatea povestirii educatoarei si de ajutorul acordat copilului la primele reluari. Educatoarea intervine in momentele de impas cu intrebari sau ii reaminteste episodul. La grupa mare-pregatitoare (nivel II), copiii pot ajunge sa stapaneasca destul de bine mai multe basme: “Alba ca Zapada”, “Cenusareasa”, “Scufita Rosie”, “Fat-Frumos din lacrima” etc. Prescolarul cere celui ce repovesteste, oricine ar fi el, fidelitate fata de prima versiune a povestirii. El accepta usor fictiunea, planul ireal al povestirii, dar o data expusa o varianta, e necesara pastrarea ei. Altfel copilul contesta adevarul si calitatea povestirii. Explicatia o constituie caracterul relativ rigid al gandirii copilului.

Povestirea cu inceput dat prefigureaza in mare parte desfasurarea actiunii., copilului revenindu-i sa creeze un plan de desfasurare in concordanta cu premisele din partea povestita de educatoare. De obicei copilul nu-si face un plan riguros care sa redea linia de desfasurare a intregii povestiri, ci doar pentru unul-doua episoade. In povestirea cu

53

inceput dat, copilul este scutit de momentele tensionale de la inceput, cand trebuie sa aleaga un subiect, un personaj si totodata are suficient timp pentru imaginatie.

Jocurile didactice au valentele lor formative. Ca metoda de invatare, jocul didactic da rezultate deosebite, specificul lui constand in combinarea elementelor instructive cu activitatea de joc. El ne ajuta sa organizam activitatea intelectuala a copiilor in forme cat mai placute, atragatoare, accesibile si de o vadita eficienta. Jocul didactic l-am folosit ca mijloc: de fixare a continutului basmului, de apreciere a caracterelor unor personaje, a modului lor de comportare.

Exemple de jocuri didactice: “Ma cunosti?”- are ca sarcina didactica identificarea cat mai rapida a personajelor dintr-un basm povestit, cat si a calitatilor acestora; “Televizorul”-are ca sarcina didactica recunoasterea si denumirea basmului dupa ilustratii cu personaje reprezentative.

Conversatia este o metoda verbala de invatare cu ajutorul intrebarilor si raspunsurilor. Bazandu-se pe cuvant, este o metoda de cunoastere mediata. Noile cunostinte sunt derivate din cunostintele anterioare. Conversatia este indispensabila copilului in ciuda cunoasterii sarace de care dispune si a limbajului insuficient dezvoltat al acestuia. Exista doua forme principale ale conversatiei: cea euristica si cea examinatoare. La prescolarul mic se intalneste si conversatia-joc.

Conversatia euristica, de descoperire il conduce pe copil la cunostinte noi prin intrebari asupra altor cunostinte dobandite deja. Se porneste de la o situatie problematica, insuficient inteleasa de copil si a carei solutionare, interpretare adultul o cunoaste. Pentru ca rezolvarea nu poate fi sesizata dintr-o data de copil, educatoarea il conduce prin intrebari. Daca intrebarile acesteia sunt prea simple, dirijeaza strict raspunsurle copilului, atunci si efortul de intelegere este redus, iar contributia conversatiei la descoperirea cunostintelor este redusa.

Conversatia de verificare urmareste sa evidentieze gradul de insusire a anumitor cunostinte. Aceasta forma poate solicita reproducerea de cunostiinte, dar poate sa si ceara demonstrarea cunostiintelor in contexte mai largi sau noi, decci organizare, selectare, prelucrare. Intrebarile conditioneaza calitatea cunoasterii copilului prin adecvarea continutului de idei la principiile euristice prin accesibilitatea lor, prin corectitudinea si claritatea formei lor. Ele nu trebuie sa sugereze raspunsul in mod

54

direct. Folosite corect, intrebarile gradeaza dificultatile si sistematizeaza, conduc pe copil spre sinteze.

Conversatia-joc are la origine nevoia copilului de a-si afirma posibilitatea de a pune intrebari. El ne va adresa uneori mai multe zile la rand o intrebare, care i-a retinut atentia sau va incerca sa prelungeasca la nesfarsit o conversatie gratuita. Conversatia prescolarului este marcata de particularitatile limbajului sau si ale gandirii sale: saracia vocabularului, insuficienta structurii gramaticale. Acesta din urma, (care, dupa psihologul J. Piaget se defineste prin incapacitatea copilului de a se situa pe punctul de vedere al interlocutorului si deci prin incapacitatea de a-l intelege pe acesta intr-un numar mare de cazuri), il conduce pe copil la forme de manifestare verbala cum sunt monologul, monologul colectiv, adica vorbire pentru sine in prezenta celorlalti(ca si cum s-ar adresa celorlalti, dar nefiind interesat daca este ascultat sau nu si daca i se raspunde).

Conversatia dintre copii poate fi stimulata prin crearea de conditii care sa permita reunirea libera a copiilor in grupuri. Aceste conditii se refera la materialele adecvate puse la dispozitia copiilor care pot sa trezeasca interesul pentru audierea unui basm sau repovestirea acestuia.

Explicatia este metoda verbala prin care se progreseaza in cunoastere in sensul intelegerii carcateristicilor unui aspect din realitate, justificarii unei idei. Formele pe care le poate imbraca explicatia sunt multiple: descrierea , caracterizarea, definitia, naratiunea, iar fiecare dintre aceste forme de baza comporta variante.

A explica inseamna a descoperi, a face sa apara clare pentru copil relatii explicative de tipul cauza-efect. Explicatia presupune anumite cerinte:

- sa fie precisa, concentrand atentia copilului asupra unui aspect;

- sa fie corecta;

- sa fie accesibila, adaptata nivelului experientei lingvistice si cognitive ale copilului.

Probelmatizarea este o metoda care solicita copilului un efort intelectual orientata spre descoperirea de noi cunostiinte sau procedee de actiune si de verificare a solutiior gasite. Aceasta metoda constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situatii problema ce solicita copiilor utilizarea cunostiintelor dobandite anterior in vederea rezolvarii situatiei problema pe baza experientei si a efortului personal. Situatia

55

problema reprezinta o sarcina cu caracter de noutate prin a carei rezolvare, copilul isi insuseste noi cunostiinte. Contactul cu situatia problema creaza o stare conflictuala in gandire, copilul observand un dezacord intre cunostiintele anterioare si sarcina de rezolvat. Situatia problema pune in evidenta dezacordul intre nivelul de cunostiinte si situatia creata (copilul este angajat intr-o sarcina de cunoastere pentru rezolvarea careia are o experienta insuficienta); declanseaza o trebuinta de cunoastere; orienteaza captivitatea copilului spre descoperirea unor cunostiinte menite sa rezolve dezacordul existent.

Problematizarea,

ca

metoda

folosita

in

utilizarea

basmului,

are

o

insemnatate

deosebita

in

:

organizarea

situatiei

problema

(fondul

problematizat);

formularea

sarcinilor

(actiunea

concreta);

dirijarea

copiilor

in

descoperirea

solutiilor

(munca

independenta);

sistematizarea

si

fixarea

cunostiintelor

dobandite

prin

rezolvarea

sarcinilor.

Activitatea cu cartea. Desi in general nu stiu sa citeasca, prescolarii folosesc, incipient, si aceasta metoda. Rasfoind carti cu basme cunoscute ce au text alaturi de imagini ei memoreaza, privesc desenele, le comenteaza. Insasi tinerea corecta a cartii, rasfoirea fila cu fila de la inceput spre sfarsit, cunoasterea sensului evolutiv al basmelor din fiecare carte, sunt achizitii importante pentru prescolari. Vor recunoaste, de asemenea:

pozitia corecta arandului scris, litere, cuvinte, sintagme, cum ar fi titlurile basmelor.

In randurile exemplificate anterior, am incercat sa fac referire la metodele traditionale folosite in utilizarea basmului. In cele ce urmeaza voi aborda metodele interactive.

Metodele interactive de grup sunt nodalitati moderne de stimulare a invatarii si dezvoltarii personale inca de la varstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizeaza interschimbul de idei, de experiente, de cunostiinte.

Interactivitatea presupune o invatare prin comunicare, prin colaborare, produce o confrunatre de idei, opini si argumente, creaza situatii de invatare centrate pe disponibilitatea si dorinta de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directa si activa, pe influenta reciproca din interiorul microgrupurilor si interactiunea sociala a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calitati si disponibilitati din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea

56

stilului didactic, mobilizare, dorinta de autoperfectionare, gandire reflexiva si moderna, creativitate, inteligenta de a accepta noul si o mare flexibilitate in conceptii.

Metoda de predare-invatare reciproca presupune o strategie de invatare prin studiu pe text , sau pe imagine pentu a dezvolta comunicarea intre copii in cadrul colectivului. Ca obiective, amintim: inregistrarea performantelor proprii prin exersarea capacitatii de invatare de la altii, antrenarea activa a copiilor in activitatile de grup, darsi in cele frontale, precum si dezvoltarea increderii in capacitatile proprii de a intra in contact si de responsabilizare a acestora.

Metoda predarii-invatarii reciproce are 4 strategii de invatare, acestea fiind:

rezumarea (fiecare lider prezinta rezumatul textului sau al imaginii urmarite cateva minute si fiecare dintre membrii grupului alcatuieste cate un enunt, imbinat intr-o succesiune logica), adresarea de intrebari (copiii analizeza textul sau imaginea in cadrul grupului si apoi fiecare dintre ei alcatuieste cate o intrebare utilizand paletele cu intrebari, iar aceste intrebari vor viza aspecte importante despre personaje, timp, actiune, desfasurarea faptelor, etc), clasificarea datelor (retin cuvintele si expresiile literare, atitudini, comportamente si gasesc raspunsul pentru a clarifica toate aspectele care sunt neclare atat pentru grupul lor, cat si pentru celelalte grupuri), precizarea( in cadrul aceluias grup, copiii fac predictii, exprimand finaluri neasteptate, luand in considerare logica ideilor anterioare).

Exista patru etape pentru aceasta metoda:

- analizarea textului sau imaginilor;

- stabilirea celor patru grupuri;

- distribuirea rolurilor fiecarui grup;

- rezolvarea sarcinilor de grup;

rezumatorii-rezuma textul;

intrebatorii-formuleaza intrebari;

clarificatorii-clarifica problema;

prezicatorii-fac predictii.

Avantajele acestei metode interactive sunt majore: prescolarul invata sa analizeze un text, invata sa coopereze in cadrul unui grup pentru implinirea unui rol, invata sa fie responsabili in implicarea individuala in grup, invata sa argumenteze si sa sustina o opinie , isi dezvolta capacitatea de exrimare,atentia, gandirea cu operatiile ei si

57

capacitatea de ascultare activa, stimuleaza capacitatea de concentrare asupra textului audiat si priceperea de a selectiona esentialul.

Metoda palariutelor ganditoare. Acest nou tip de metoda de predare-invatare este o tehnica de stimulare a creativitatii, prin care prescolarii se exprima liber , in acord cu semnificatia palariilor. Copiii se impart in sase grupe - pentru sase palarii. Ca material vor fi folosite sase palarii ganditoare, fiacre avand cate o culoare: alb,rosu, galben, verde, albastru si negru. Bineinteles ca rolurile se pot inversa, participanti fiind liberi sa spua ce gandesc dar sa fie in acord cu rolul pe care il joaca.

Aplicatie: “Scufita Rosie” – Povestirea copiilor

Palaria alba este povestitorul, cel ce reda pe scurt continutul textului, exact cum s-a intamplat actiunea. El este neutru, informeaza.

- Reda pe scurt textul povestirii.

Palaria albastra este liderul, conduce activitatea. Este palaria responsabila pentru controlul discutiilor. Formuleaza concluzii, clarifica.

- O caracterizeaza pe Scufita Rosie in comparatie cu lupul: e vesela, prietenoasa, buna la suflet, in timp ce lupul este rau, lacom, siret, prefacut.

Palaria rosie isi exprima emotiile, snetimentele, supararea, fata de personajele intalnite. Nu se justifica, spune ce simte.

- Arata cum Scufita Rosie isi iubea mama si bunica, de care a ascultat intotdeauna, iubeste florle, animalele, ii place sa se joace in natura, isi exprima compasiunea fata de bunica, bucuria penru vanator si supararea fata de lup.

Palaria neagra este criticul, prezinta aspectele negative ale intamplarilor, exprima doar judecati negative, identifica greselile.

- Critica atitudinea Scufitei Rosii care atrebuia sa asculte sfaturile mamei. Considera ca nu trebuia sa aiba incredere in animale, nu trebuia sa dea informatii despre intentiile ei. Este suparata pe viclesugul lupului.

Palaria verde este ganditorul care ofera solutii alternative, idei noi, da frau imaginatiei. Genereaza idei noi.

- Acorda variante Scufitei Rosii: daca dorea sa ofere flori bunicii, trebuia sa ceara mamei sa-I cumpere un buchet de flori; daca dorea a culeaga flori

58

trebuia sa ceara mamei sa o insoteasca in padure sau sa o intrebe daca are voie. Palaria galbena este creatorul, simbolul gandirii pozitive si constructive, exploreaza optimist posibilitaile. Creaza finalul.

- Gaseste alt final textului: Scufita Rosie putea sa refuze sa mearga la bunica stiind ca trece prin padure; ea nu asculta de lup ; lupul ii arata Scufitei drumul cel mai scurt spre bunica; lupul o ajuta sa culeaga flori bunicii, afland ca aceasta e bolnava; animalele o sfatuiesc pe Scufita Rosie sa nu asculte de lup.

Explozia stelara (Starbusting) face parte din categoria metodelor care stimuleaza creativitatea si se bazeaza pe adresarea de intrebari pentru rezolvarea unor teme propuse spre dezbatere. Obiectivul acestei metode interactive este acela ca trebuie sa existe o legatura intre ideile descoperite in cadrul grupului prin asociere cu ideile obtinute individual pentru solutionarea unei probleme propuse spre dezbatere. Este nevoie de o stea mare si de cinci stele mici galbene. Pe steau acea mare se scrie sau se deseneaza continutul de baza, iar pe stelutele mici se va scrie cate o intrebare: Ce?, Cine? ,Unde?,De ce? ,Cand? , iar cinci copii din grupa isi aleg un biletel cu una din intrebari si se intoarce in grupul pe care il reprezinta. Grupurile de copii elaboreaza timp de cateva minute intrebari , dupa care se intorc in grupul mare si comunica intrebarile formulate (fie personal, fie de catre liderul grupului). Copiii din celelalte grupuri raspund sau formuleaza alte intrebari.

Avantajele acestei metode sunt multiple: stimuleaza creativitatea atat in cadrul grupului, cat si individual; dezvolta si consolideaza gandirea deductiva, cauzala, limbajul, atentia, spiritul de observatie.

Metoda piramidei este o metoda interactiva de grup care consta in incadrarea activitatii fiecarui individ in cea de grup, avand ca scop realizarea unor sarcini propuse. Obiectvul acestei metode predare-invatare interactiva este acela ca dezvolta capacitatea de a gasi rezolvarea pentru o sarcina prin imbinarea armonioasa a activitatii desfasurate individual cu activitatea desfasurata in cadrul grupului sau in pereche.

Fazele desfasurarii metodei sunt:

- Expunerea sarcinilor de lucru (de catre educatoare);

59

- Munca individuala (se lucreaza individual timp de 5 minute, eduactoarea notand intrebarile legate de tema);

- Stabilirea grupurilor cu numar aroximativ egal de copii si reunirea lor (isi przinta fiecare ideile si se formuleaza raspunsuri la intrebarile aparent fara raspuns);

- Combinarea solutiilor individuale cu cele de grup ( se stabilesc care raspunsuri sunt utile pentru solutionarea problemei);

- Luarea deciziei (se stabileste solutia finala si concluziile cele mai fidele pentru subiectul dezbatut).

Exemplu : “Alba ca Zapada”

Introducerea in activitate se realizeaza cu ajutorul unor planse din basmul “Alba ca Zapada” . se prezinta sarcinile de lucru: sa descopere calitatile pe care le are Alba ca Zapada , pentru inceput individual si apoi in grup.

Urmeaza munca individuala , in care fiecare copil incearca sa gaseasca solutii la tema dezbatuta. Apoi , munca in perechi permite copiilor sa mai afle si alte idei, urmand ca educatoarea sa inregistreze intrebarile copiilor.

Formarea grupruilor presupune, de fapt, formarea a doua mari grupuri: grupul Albei ca Zapada si grupul mamei vitrege, care au acelasi scop prezentat la inceput si anume acela de a gasi calitatile fetei.

Combinarea activitatii individuale cu cea colectiva presupune aflarea cat mi multor idei care deriva din acest tip de munca si care permite intr-un cadru general (cu toti copiii) sa se solutioneze probleme inca neelucidate : “Daca, in ciuda rautatilor mamei ei, Alba ca zapada o mai iubeste?” .

Luarea deciziei presupune stabilirea calitatilor Albei ca Zapada si se apreciaza modul cum s-a desfasurat activitatea, se fac aprecieri individuale si de grup pentru care copiii si-au adus contributia la dezbaterea temei propuse pentru aceasta activitate de educare a limbajului.

Avantajele acestei metode sunt : stimuleaza invatarea prin cooperare, sporeste increderea in fortele proprii prin testarea ideilor proprii emise individual, mai intai in grupuri mici si apoi in colectiv.

60

Brainstormingul i se mai spune “furtuna in creier”, “asalt de idei” si este o metoda de stimulare a creativitatii, care consta in emiterea cat mai multor idei pentru a gasi solutii la o anumita problema.

Brainstorming-ul se desfasoara in cadrul unui grup format din 5-20 de copii sub coordonarea educatoarei (care indeplineste rol atat de animator cat si de mediator), rolul acesteia este de a-I asculta cu atentie pe copii, fara a interveni in discutiile acestora; eventual, se poate intra in joc prin respectarea regulilor acesteia.

Etapele metodei:

1. Etapa pregatitoare cu cele 3 faze:

- Faza de investigare amembrilor si de selectionare a acestora;

- Faza de antrenament creativ;

- Faza de pregatire a salii de grupa si materialului necesar.

2. Etapa productiva a grupului de creativitate, in care se manifesta asaltul “furtuna creierului”, cuprinde :

- Faza de stabilire a temei;

- Faza de rezolvare a problemelor;

- Faza de culegere a ideilor suplimentare-urmarea demersului creativ;

3. Etapa trierii si selectionarii ideilor- evaluarea :

- Faza analizei ideilor emise- se prezinta lista de idei si se audiaza;

- Faza optarii pentru solutia finala- evaluarea critica a ideilor.

Folosita cu discernamant, aceasta metoda stimuleaza creativitatea si genereaza activitati creative. Exemple de teme folosite : “Ce a-ti fi facut in locul Scufitei Rosii?” , “Ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi ajuns vanatorul la timp?” .

Brainstorming-ul are numeroase avantaje, cum ar fi : se obtin rapid si usor ideile noi si solutiile de rezolvare;determina si participantii sa-si exprime ideile; aplicabilitate larga aproape in toate domeniile; stimuleaza participarea activa; reduce sentimentul de frustrare, sporind increderea; stimuleaza competentele la nivelul participantilor; dezvolta atentia voluntara, imaginatia; dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin evaluari amanate; dezvolta capacitatea de a colabora in cadrul grupului.

61

Comunicarea rotativa este o metoda interactiva de grup si se bazeaza in principal pe comunicarea scrisa si orala la nivel de grup frontal. La fel ca si celelalte metode interactive, comunicarea rotativa sau comunicarea in cerc, combina formele de organizare pe grupuri cu cea individuala. Copiii sunt, in general, impartiti cate patru in grup si mobilierul este asezat in principiu in cerc. Formarea grupurilor este facuta de catre educatoare, care cunoaste si stapaneste colectivul de copii, care ii permite sa-l alcatuiasca in asa fel, incat sa existe un echilibru intre ele. Prezentarea sarcinii didactice se realizeaza de catre educatoare si trebuie sa fie clar formulata. Apoi, fiecare grup dezbate problema timp de cateva minute, astfel incat sa ajunga la niste concluzii intersante, pe care copiii le vor desena (scrie) pe bilete. Traseul mesajelor este unul firesc si va porni in sensul aceslor de ceasornic pe la fiecare grup, avand o traiectorie rotativa. Pe masura ce mesajul trece de la un grup la altul, pot fi adaugate si alte elemente in legatura cu mesajul de pe eticheta.

Exemplu : copiii grupati vor primi cate o imagine dintr-un basm cunoscut. Educatoarea va scrie sub imagini textul grupului respectiv, astfel incat, dupa imaginile sunt transmise, la final in partea de jos a paginii sa fie un spatiu ce contine mesajul fiecarui grup in parte. Fiecare grup descifreaza imaginea, educatoarea scrie mesajul (sau copiii deseneaza), apoi acesta este transmis mai departe. Fiecare grup dezbate mesajul ajuns la el si se alege cel mai adecvat.

Aceasta metoda ofera sprijin, stimuleaza si ofera incredere copiilor timizi; prin intermediul ei prescolarii isi dezvolta capacitati de analiza si sinteza , isi dezvolta capacitati de luare de decizii.

Tehnica analitico-sintetica. Aceasta metoda se aseamana cu problematizarea, copiii fiind pusi in situatia de a rezolva o situatie-problema, prin parcurgerea etapelor:

1. Perceperea problemei;

2. Intelegerea problemei, restructurarea datelor prin activitate independenta a copiilor;

3. Cautarea solutiilor posibile la problema pusa, ceea ce presupune:

- Analiza conditiilor sarcinii problematice, formularea ipotezelor, verificarea ipotezelor.

62

Exemplu : am pornit de la basmul “Cenusareasa” ; recunoasterea s-a facut prin experienta demonstrativa : doua fetite au probat un pantof al unei fetite mai mici. Intr- un saculet au fost puse cutiute cu bilete care contineau intrebari:

- Spune o propozitie despre fata cea umilita;

- Desparte in silabe cuvintele: “imparateasa”, “castel”, “strai”, “petrecere”;

- Cu ce sunte incepe cuvandul “condur”, “alunas”.

Metoda R.A.I. “Raspunde-Arunca-Interogheaza” este o metoda de fixare si sitematizare a cunostiintelor , dar si de verificare. Are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatii copiilorde a comunica prin intrebari si raspunsuri ceea ce au invatat. Partcipantii activi se selecteaza ad-hoc printr-un joc de aruncare/prindere a unei mingi usoare : copilul care arunca mingea trebuie sa adreseze o intrebare (din cunostiintele insusite) copilului care o prinde. Cel care prinde mingea raspunde la intrebare, apoi o aruncaaltui coleg, adresandu-I o noua intrebare. Copilul care prinde mingea dar nu stie raspunsul iese din joc, la fel ca si cel care este descoperit ca nu cunoaste raspunsul la propria intrebare.

Metoda R.A.I. este cel mai indicat spre a fi folosita in evaluarile sumative sau cele finale.

Utilizarea metodelor interactive in activitatea didactica contribuie la imbunatatirea calitatii procesului instructiv-educativ, avand un caracter activ-participativ si o reala valoare activ-formativa asupra personalitatii copilului. Creierul copilului functioneaza asemenea unui computer, acestea din urma fiind proeictat si creat dupa modelul de functionare al creierului. Cadrele didactice isi inunda copiii cu propriile lor ganduri profunde si bine organizate. Educatoarele regurg prea des la explicatii si demonstartii de genul : “hai sa-ti arat cum”. Desigur ca, prezentarea poate face o impresie imediata asupra creierului,dar in absenta unei memorii exceptionale, copiii nu pot retine prea mult pentru perioada urmatoare. Un cadru didactic, oricat de stralucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor copiilor si deci nu poate face activitatea ce se desfasoara individual in mintea fiecaruia. Copiii insisi trebuie sa organizeze ceea ce au auzit si au vazut intr-un tot ordonat si plin de semnificatii. Daca prescolarilor nu li se ofera ocazia discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc.

63

CAPITOLUL IV

CERCETARE

ACTIVIZAREA VOCABULARULUI PRESCOLARILOR IN CADRUL ACTIVITATILOR DE POVESTIRE, ACCETUAND EXPLICAREA SI INSUSIREA CONSTIENTA A SEMNIFICATIILOR CUVINTELOR

IV. 1. INTRODUCERE

Limba romana, ca limba nationala, este atat mijlocul principal de comunicare intre toti cetatenii tarii cat si suportul gandirii, al instruirii si educarii lor de-a lungul intregii vieti.

Insusirea corecta a limbii romane de catre prescolari are o deosebita importanta, pentru cunoastere in general, cat si pentru stimulare gandirii si inteligentei. In gradinita prescolarul dobandeste, isi formeaza priceperi si deprinderi care sa-l faca apt pentru a trai in societate si pentru participarea la dezvoltarea ei. Insusirea temeinica a acestor cunostinte de pinde in mare masura de cunoastera si folosirea corecta a limbii romane. Pentru a si exprima ideile si a le face intelese, copilul trebuie sa dispuna de un vocabular corespunzator.

De aceea, m-a preocupat in permanenta gasirea unor noi solutii, mijloace si metode eficiente care sa contribuie la dezvoltarea si optimizarea limbajului copiilor, pentru ca la intrarea la scoala, ei sa posede notiunile necesare insusirii cunostintelor de baza prevazute in programa scolara.

In activitatea desfasurata la grupa, m-a preocupat modul cum participa copiii la activitate, stiind faptul ca pe copilul prescolar il intereseaza mai mult jocul decat activitatea obligatorie si am corelat organizarea activitatilor cu elemente de originalitate, in ceea ce priveste continutul cat si metodologia didactica.

Astfel, climatul obisnuit din activitate l-am schimbat cu un climat mai apropiat psihicului copilului la aceasta varsta, folosind ca motiv al antrenarii in activitate jocul.

Fondul lingvistic, precum si calitatea sa, este deosebit de important chiar de la varsta prescolaramica si mai ales la grupa pregatitoare pentru scoala. Referindu-se la acest aspect, Clara Chiosa afirma: “… la intrarea in scoala capacitatea lingvistica a copilului e formata nu numai din posibilitatea de folosire a limbii materne, dar si dintr-o

64

“instruire” a relatiilor care se stabilesc intre nevoile comunicarii si selectia mijloacelor de expresie folosite.”

Cele afirmate de autoare le-am constatat si in activitatile pe care le-am desfasurat atat la grupele de copii nivel I, cat si la grupele de copii nivel II. Pe masura ce prescolarii incep sa foloseasca corect limbajul monologat si dialogat se poate trece la realizarea activizarii vocabularului si a gandirii si la insusirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator.

Mijlocul cel mai eficient de prezentare a basmului la prescolari este povestirea. Prin acivitatile de povestire se aduce o contributie esentiala la precizarea, imbogatirea si nuantarea vocabularului copiilor.

IV.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Avand in vedere ca vocabularul este compartimentul permanent al elementelor mai noi, in sensul asimilarii de mijloace lexicale si unitati lexicale, consider ca problema activizarii vocabularului constituie o problema prioritara care necesita odezvoltare mai ampla.

Una

din

preocuparile

majore

ale

educatoarelor

este

problema

dezvoltarii

vocabularului prescolarilor in vederea formarii unor deprinderi de exprimare corecta.

Alegerea temei este urmarea faptului ca la prescolari cunostintele de limba si vocabular se insusesc si se imbogatesc de la an la an la un nivel superior. Asa cum am argumentat si in capitolele anterioare, basmul, prin intermediul povestirilor (si a altor mijloace de realizare), detine un rol deosebit de important in dezvoltarea limbajului copiilor.

Prescolarii, ascultand basme sau povesti, intalnesc noi si noi expresii care, odata cunoscute, devin un bun al lor. Ei memoreaza cuvintele cu care incep si se termina povestirile, cat si expresiile ce se repeta in basme si astfel limba, cu expresiile ei proprii, intra in limbajul curent al copiilor.

Povestirile, prin folosirea cuvantului si a imaginii artistice, il familiarizeaza pe copil cu structura limbii, cu bogatia formelor sale gramaticale, cu frumusetea si expresivitatea limbii sui contribuie astfel la dezvoltarea limbajului si gandirii lui.

65

In concluzie, se poate observa ca problematica acestei teme invita la reflectie, la studiu atent si aprofundat al literaturii de specialitate si valorificarea experientei proprii desfasurate cu prescolarii.

IV.3. OBIECTIVELE SI IPOTEZA CERCETARII

66

BIBLIOGRAFIE

1. Andersen, Ch. H. – “Basme” , Ed. Europontic, 2004

2. Albu, G. – “ În căutarea educaţiei autentice” , Ed. Polirom, 2002

3. Aniţei, M. – “Psihologie experimentală” , Ed. Polirom, 2007

4. Bogdan, T. , Stanculescu, I. – “Psihologia copilului şi psihologia pedagogică”, EDP Bucureşti, 1971

5. Bratu, B. – “Preşcolarul şi literatura” , EDP Bucureşti, 1977

6. Bulboacă, A. – “Poveşti, povestiri, basme şi legende” (Antologie pentru preşcolari şi şcolari ), EDP Bucureşti, 1999

7. Barbu, H. , Mateiaş, A. , Rafailă, E. , Popescu, E , Şerban, F. – “Pedagogie preşcolară” (Didactica) , EDP, RA , Bucureşti, 1996

8. Călinescu, G. – “Estetica basmului” , Ed. Pentru literatură, 1965

9. Cerghit, I. – “Metode de învăţănt” , EDP, RA, Bucureşti, 1997

10. Costea, O. , Mitu, F. , Vasilescu, E. , Stoica, C. , Vlăduţ, A. – “Literatura pentru copii” , EDP, RA, Bucureşti, 1996

11. Cucoş, C. – “Pedagogie” , Ed. Polirom, 2002

12. Cucoş, C. – “Teoria şi metodologia evaluării”, Ed. Polirom, 2008

13. Dumitrana, M. – “Educarea limbajului în învăţământul preşcolar” (Comunicarea orală, vol. I), Ed. Compania, Bucureşti, 1999

14. Dumitrana, M. - “Didactica preşcolară” , Ed. V & I Integral, Bucureşti, 1998

15. Grimm, J. şi Grimm, W. – “Poveşti”, Ed. Flamingo GD, 2005

16. Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova – “Cuvântul educatoarelor” , Ed. Cuvântul Info, 2008

67

17. Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova – “Cuvântul educatoarelor” ,

Ed. Cuvântul Info, 2010

18. Joiţa, E. , Ilie, V. , Vlad, M. , Frăsineanu, E. – “Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară”, Ed. Arves , 2003

19. Macovei, E. – “pedagogie. Teoria educaţiei” , Ed. Aramis, 2001

20. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului –Revista “Învăţământul preşcolar ” 3-4 / 2008, Ed. CNI “Coresi” SA , Bucureşti, 2008

21. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului –Revista “Învăţământul preşcolar ” 2/2007, Ed. CNI “Coresi” SA , Bucureşti, 2007

22. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului –Revista “Învăţământul preşcolar ” 4/2007 , Ed. CNI “Coresi” SA , Bucureşti, 2007

23. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului –Revista “Învăţământul preşcolar ” 1-2/ 1997, Ed. Coressi, Bucureşti, 1997

24. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului –Revista “Învăţământul preşcolar ” 3-4/ 1997, Ed. Coressi, Bucureşti, 1997

25. Munteanu, G. , Bolog, E. , Goia, V. – “Literatura pentru copii” EDP, Bucureşti, 1970

26. Nicola, I. , Fărcaş, D. – “Pedagogie generală” , EDP, RA, Bucureşti, 1996

27. Ona, N. , Petrescu, C. , Ştefănescu, M. , Pop, I. , Moraru, F. – “Laborator metodic pentru domeniul experienţial limbă şi comunicare” Ed. Diana, 2007

28. Popa, L. N. , Antonesei, L. , Labăr, V.A. – “Ghid pentru cercetarea educaţiei” Ed. Polirom, 2009

29. Preda, V. , necula, G. , Dan, S. , Roman, L. , Lucuşa, M. , Manolache, A. , Mateiu, R. , Pană, C. , Tomescu, V. , Mocanu, S. , Paşca, A. , Soriţeu, E. , Cojocaru, L. – “Metodica activităţilor instructive-educative în grădiniţa de copii”, Ed. “ Gheorghe-Cârţu Alexandru ”, Craiova , 2009

68

30.

Roşianu, N. – “Stereotipia basmului”, Ed. Univers, Bucureşti, 1973

31. Soare, H. , Soare, Ghe. – “Limba şi literature română” Ed. Carminis, 2004

32. Stanciu, I. – “Literatura pentru copii şi îndrumarea lecturii copiilor” Ed. De Stat pentru Imprimate şi Publicaţii,Bucureşti, 1957

33. Stoica, C. , Vasilescu, E. – “Literatura pentru copii” EDP, RA, Bucureşti, 1996

34. Şerdean, I. – “Teme de pedagogie”,Ed. V & I Integral, Bucureşti, 1999

69