BASMUL

Basmul
-Specie epică în proză;
-Având dimensiuni medii sau mari;
- Aparține literaturii populare și literaturii culte;
I. Definiție: Basmul este o specie a genului epic în proză, având dimensiuni medii sau mari, în care se prezintă
întâmplări fabuloase la care participă personaje supranaturale și reale, se prezintă un conflict între bine și rău, având un
final fericit, căci binele triumfă întotdeauna.
II. Trăsături:-1. Are dimensiuni medii sau mari (10 - 400 de pag.)
-2. În basm, există un număr destul de mare de personaje (forțele binelui și forțele răului)
-3. Personajul principal este omul din popor, reprezintă binele și are trăsături alese (PROTAGONISTUL)
-4. El se află într-un conflict exterior puternic cu forțele răului, care i se opun / sunt în antiteză (ANTAGONISTUL)
-5. Există două lumi: lumea reală și cea fabuloasă, dar, adesea, fabulosul este tratat în mod realist (real și supranatural)
-6. Apar diverse obiecte magice, personaje miraculoase / fantastice sau personajele au trăsături extraordinare
-7. Are cifre magice sau simbolice (3 frați, fete, palate, probe; 6 capete; 7 pitici; 9 mări și 9 țări; 12 frați) – multipli de 3 sau 7
-8. Modul de expunere dominant este narațiunea, dar apar, de asemenea, descrierea, dialogul și monologul
-9. Timpul și spațiul nu sunt clar precizate, sunt vagi, imaginare, nedeterminate (timpul fabulos, mitic – odată ca niciodată, pe
vremea unui împărat de demult și spațiul în două locuri opuse – tărâmul acesta, pe pământ, și tărâmul celălalt, feeric sau hidos)
-10. Convenția basmului (acceptată de cititor): acceptarea de la început a supranaturalului ca explicație a întâmplărilor (acceptarea
intrării în lumea imaginară a basmului)
-11. Basmul susține ordinea valorică a binelui, are valoare morală, educativă, de aceea deznodământul este unul fericit, forțele
binelui triumfând întotdeauna împotriva forțelor răului (la final, binele învinge răul)
-12. Motive narative diverse, specifice basmului: eroul mezin, călătoria, inițierea, lupta, ajutoarele personajului, victoria eroului,
probele depășite, demascarea și pedepsirea răului, căsătoria și răsplata eroului etc.= clișee compoziționale
-13. Are formule specifice basmului (inițiale / de început: „A fost odată ca niciodată...”; mediane / de mijloc: „Să-i dăm drumul la
poveste, că-nainte mult mai este...”, „și merse el ce merse” sau „Și se luptară zi de vară până-n seară...”; finale / de sfârșit: „Și-am
încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa.” sau „Și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus, oameni buni, o mare minciună.”)
-14. Personajele sunt tipice: eroul novice (începător, neinițiat, imatur=mezinul, Prâslea, Făt-Frumos), eroina deosebit de frumoasă
(fata de împărat, fata săracă, fata moșului, Ileana Cosânzeana), ajutoarele eroului (animalele: calul, albine, furnici, pești; ființe
supranaturale: zâne, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, Sfântul Petru, Faurul Pământului sau obiecte magice: buzdugan, baghetă, fluier,
oglindă, smicele etc.), dușmanii (zmeul, balaurul, scorpia, gheonoaia, vrăjitorul, Muma-Pădurii, Statu-Palmă-Barbă-Cot) etc.
III. Termenul: - Cuvântul „basm” provine din limba slavă "basni" cu sensul de născocire, scornire, invenție, imaginație.
IV. Felurile basmului:
a.) Clasificare după autor: basme culte (cu autor cunoscut) și populare (cu autor anonim)
b.) Clasificare după conținut: basme fantastice, animaliere, nuvelistice
Basmul popular (pentru examen!!!!) are caracter anonim, colectiv, oral, tradițional, mitic, sincretic)!!!!
V. Exemple: 1. Basme populare (autor anonim): Prâslea cel voinic și merele de aur, Greuceanu, Aleodor împărat, Cei trei frați
împărați, Cele trei rodii aurite, Ciobănașul cel isteț, Rodul tainic, Roman Năzdrăvan, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte etc.
2. Basme culte (autor cunoscut): a.) Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb, Dănilă Prepeleac, Fata babei și fata moșneagului, Punguța cu
doi bani, Povestea porcului, Soacra cu trei nurori; b.) Mihai Eminescu – Făt-Frumos din lacrimă; c.) Ioan Slavici; d.)Petre Ispirescu etc.
VI. Observații: - Tema basmului este lupta dintre bine și rău, unde binele învinge întotdeauna. Pentru examen – basmul popular!!!
VII. Exemple de BASME:
A. „Prâslea cel voinic și merele de aur”, cu autor anonim, cules și publicat de Petre Ispirescu.
„A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palatele sale o grădină frumoasă, bogată în flori și meșteșugită
nevoie mare. Așa grădină nu se mai văzuse până atunci pe acolo! În fundul grădinii avea și un pom care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci,
după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea cineva noaptea și le fura tocmai înainte să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care i-a pus împăratul ca să
păzească, n-au putut să-i prindă pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului și îi zise:
- Tată, am crescut în palaturile tale, am văzut ce roade frumoase are mărul din grădină, dar nu am gustat niciodată din ele. Acum că a dat la copt, dă-mi voie ca în nopțile acestea să
păzesc eu însumi mărul și sunt sigur că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne tot jefuiește.”
Rezumatul textului: [Încearcă fiul cel mare, dar nu reușește, pentru că adoarme. La fel se întâmplă și cu fratele cel mijlociu, dar când încearcă cel mic (Prâslea), el reușește să rănească și să
alunge hoțul, servindu-l pe împărat cu merele de aur. Prâslea pornește împreună cu frații săi în urmărirea hoțului și ei ajung la o prăpastie care ducea spre Tărâmul Celălalt. În prăpastie coboară
doar Prâslea și acolo găsește trei palate construite de trei zmei și trei surori care au fost furate de zmei de la tatăl lor. Prâslea le salvează și omoară zmeii, dar, când să se întoarcă spre casă, frații
lui încearcă să-l ucidă și îl lasă în prăpastie. El este ajutat de o zgripsoroaică, pentru că el îi salvase puii de un balaur, și se întoarce în împărăția lui. Acolo se angajează ca ucenic la un argintar și
face lucruri magice din aur pentru fata cea mică. Aceasta îl cheamă la palat și îl recunoaște iar cei doi frați mai mari sunt omorâți de propriile lor săgeți. Prâslea se căsătorește cu fata cea mică și
trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.]
B. „Greuceanu”, cu autor anonim, cules și publicat de Petre Ispirescu.
„A fost odată ca niciodată. Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer. Trimise, deci, oameni prin toate
țările și răvașe prin orașe, ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoată soarele și luna de la zmei, acela va lua pe fiie-sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cine va umbla și
nu va izbândi nimic, acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare; și când la treabă, hâț în sus, hâț în jos, da
din colț în colț și nu știa de unde s-o înceapă și unde s-o sfârșească, vezi că nu toate muștele fac miere. Împăratul însă se ținu de cuvânt.
Pe vremea aceea, se afla un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind și el de făgăduința împărătească, ce se gândi, ce se răzgândi, că numai își luă inima în dinți, încumetându-se pe ajutorul
lui Dumnezeu și pe voinicia sa, și plecă și el la împăratul să se închine cu slujba. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe cari slujitorii împărătești îi ducea la împăratul ca să-i taie, pentru că fugiseră de
la o bătălie ce o avusese împăratul acesta cu niște gadine. Ei erau triști, bieții oameni, dară Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era și meșter la cuvânt
Greuceanu nostru.”
 MODEL DE COMPUNERE
APARTENENȚA LA BASMUL POPULAR

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

EXPLICAȚII MODEL
I. INTRODUCERE MODELUL I
- Titlul și autorul necunoscut (anonim) APARTENENȚA LA BASMUL POPULAR
- Aparține genului epic în proză Creația literară „Prâslea cel voinic și merele de aur” este o operă epică în proză și aparține
- Definiția basmului basmului popular, având autor anonim. Basmul este o specie epică de mare întindere, conținând elemente
- Tema textului (lupta dintre bine și rău) supranaturale, în care personajele pozitive luptă cu forțe potrivnice, reprezentând răul, pe care le biruie.
Tema textului este chiar lupta dintre bine și rău și înfăptuirea dreptății.
II. CUPRINS (Argumentarea apartenenței textului În primul rând, textul acesta este un basm, deoarece personajul principal și pozitiv este Prâslea
la specia basmului popular) „cel voinic”, fiul cel mic de împărat, care face un drum de cunoaștere (Bildung), trece prin mai multe
ÎN PRIMUL RÂND, încercări, ca, în final, să devină matur și capabil să conducă o împărăție. El are toate calitățile unui om
a) are personaje pozitive și negative (care?) model, este isteț, inventiv, modest, curajos, prevăzător, având și puteri supranaturale, reușind să se lupte
b) personajul principal este complex caracterizat cu forțele răului, zmeii și balaurul, și să le învingă. Ca în orice basm, apare numărul magic trei „trei fete,
(+ citate) trei zmei, trei frați” și se folosesc formule specifice: inițiale „A fost odată ca niciodată” și finale „Am
c) există lupta dintre bine și rău, conflictul este
încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.”
puternic (care este?)
d) prezentarea acțiunii pe scurt (în două fraze) În al doilea rând, modurile de expunere întâlnite în basm sunt narațiunea, descrierea și
e) are numere magice (care? + citate) dialogul, dar narațiunea predomină „venea cineva noaptea și le fura”. Naratorul povestește întâmplările la
f) are formule specifice basmului (citate) persoana a III-a, nu participă la acțiune, decât la nunta din final, și este obiectiv. Întâmplările prezentate
ÎN AL DOILEA RÂND, sunt fantastice și Prâslea are însușiri supranaturale: el are o forță ieșită din comun, vorbește cu corbul și
g) narațiunea predomină (ea poate fi împărțită pe zgripsoroaica și poate transforma palatele în mere. Apar și personaje miraculoase, de exemplu ajutoarele
momentele subiectului) eroului: corbul, zgripsoroaica și argintarul, dar și dușmanii săi, zmeii. Timpul este nedeterminat „odată ca
h) tipul de narator și perspectiva narativă niciodată” și acțiunile se petrec pe două tărâmuri: în lumea oamenilor și pe „Tărâmul Celălalt”. Textul
i) elementele fantastice (explicare+citate)
este basm popular, deoarece putem observa trăsăturile lui folclorice: autorul nu este cunoscut, deci are
j) timpul și spațiul sunt nedeterminate (citate)
k) alte trăsături: personaje tipice, motive narative caracter anonim, iar întâmplările au fost transmise pe cale orală, existând mai multe variante.
specifice, învățătura din basm, caracterele populare etc.
III. ÎNCHEIERE În concluzie, prin prezența personajelor și elementelor fantastice, a expresiilor specifice basmului
ÎN CONCLUZIE, și numerelor magice, rezultă că opera „Prâslea cel voinic”, cu autor anonim, este un basm popular în care
-Concluzii, faci sinteza/concluzia celor scrise mai binele și dreptatea înving răul și minciuna. Basmul impresionează prin personalitatea eroului, care este un
sus, scrise la cuprins; reiei ideile importante ideal de curaj, dreptate și bunătate. Totodată, el ne încântă prin frumusețea narațiunii, care prezintă o serie
- Poți scrie și opinia ta despre operă, adică dacă de întâmplări fantastice într-un stil alert și expresiv.
ți-a plăcut textul și de ce.
MODELUL II APARTENENȚA LA BASMUL POPULAR
Textul literar „Greuceanu”, cu autor necunoscut, este un basm popular și are ca temă lupta dintre bine și rău. Basmul este o creație epică în
proză, cu personaje fantastice și întâmplări excepționale, imaginare, realizate în scopul unei învățături morale.
În primul rând, ca primă trăsătură a basmului, binele este reprezentat de Greuceanu, fiindcă, asemeni lui Făt-Frumos, luptă împotriva zmeilor,
care reprezintă răul. Răul pe care-1 fac zmeii constă în faptul că fură soarele și luna de pe cer, adică lumina. Împăratul Roșu îi promite celui care le va
aduce că îi va da fiica de soție și o jumătate de împărăție. Mulți voinici se oferiră, dar nu reușiră. Acest element arată caracterul excepțional al lui
Greuceanu, care se roagă de împărat să-i ierte pe ceilalți voinici, căci el va aduce înapoi soarele și luna. Protagonistul basmului, Greuceanu, este viteaz,
curajos, puternic, inteligent și bun cu toată lumea. El are însușirile necesare, pentru a se lupta cu forțele răului și pentru a le învinge. În idealul lui pentru
„lumină”, pentru binele oamenilor, eroul se înfrunta cu forțe potrivnice: zmei, zmeoaice, diavoli, adică personaje fantastice, dar și cu oameni ciudați și
mincinoși, sfetnicul mincinos al Împăratului Roșu.
În al doilea rând, modurile de expunere întâlnite în basm sunt narațiunea, descrierea și dialogul, dar narațiunea predomină „niște zmei furaseră
soarele și luna de pe cer”. Naratorul povestește întâmplările la persoana a III-a, nu participă la acțiune și este obiectiv. Formula introductivă „A fost odată
ca niciodată” proiectează acțiunea într-un spațiu nelimitat și într-un timp nedeterminat. Subiectul acestei opere literare este simplu, acțiunea se desfășoară
linear, alcătuită dintr-un șir de episoade în care se narează peripețiile eroului principal. Ca în orice basm, apare numărul magic trei „trei zile și trei nopți;
se dete de trei ori peste cap” și se folosesc formule inițiale specifice „A fost odată ca niciodată” și finale „Am încălecat pe-o șa și v-o povestii
dumneavoastră așa”, care arată intrarea și ieșirea din lumea basmului.
În concluzie, prin prezența personajelor și elementelor fabuloase, a expresiilor specifice basmului și numerelor magice, rezultă că opera
„Greuceanu”, cu autor anonim, este un basm popular în care binele și dreptatea înving răul și minciuna. Basmul impresionează prin personalitatea
eroului, care este un ideal de curaj, dreptate și bunătate.
MODELUL III MODEL DE COMPLETAT: ARGUMENTAREA BASMULUI
În opinia mea, /După părerea mea, opera …..(titlul), cu autor anonim, este un basm popular, întrucât conține trăsăturile acestuia. Este o
specie a genului epic în proză, în care se prezintă lupta dintre bine și rău, unde binele învinge mereu. Tema textului este..... Titlul reprezintă .....
În primul rând, /Un prim argument este /Pe de-o parte, acest text este un basm, pentru că personajul principal .... se află în opoziție cu
forțele răului ...., pe care le biruie. El este înzestrat cu trăsături excepționale ... (citate), fiind un model de curaj și istețime. El trece prin mai multe
peripeții (rezumatul într-o frază), parcurge o călătorie inițiatică și mai multe probe ...., la final primind o răsplată ..... În text se folosesc des numere
considerate magice ......(citate), dar apar și elemente fabuloase ...... (personaje, obiecte, însușiri + citate).
În al doilea rând, /Pe de altă parte, este un basm, deoarece predomină narațiunea .... (+ citate). Naratorul povestește la persoana a III-a și este
obiectiv. Timpul și spațiul sunt nedeterminate .....(+ citate), se folosesc formule specifice basmului.... (+citate). Acțiunea este lineară, cronologică și se
încheie prin victoria binelui .....(ex. o nuntă). Apar personaje și motive tipice basmului .....(exemple). Interpretarea textului ......(ce mesaj transmite?).
Apoi, basmul conține și trăsături ale literaturii populare: caracter anonim, colectiv, oral, tradițional, mitic (explicații și citate).
În concluzie, prin ......(prin prezența personajelor și elementelor fabuloase, a numerelor magice, a motivelor și expresiilor specifice basmului,
rezultă că opera „......”, cu autor anonim, este un basm popular în care binele și dreptatea înving răul și minciuna.
apoi, în concluzie...”); + Exemple din text (care sunt personajele, care sunt modurile de expunere, locul, timpul, conflictele etc.) + Câteva citate din textul dat.