Importanța căsătoriei

De-a lungul mileniilor rezistenţa morală a poporului chinez a fost mult susţinută de forţa
şi coeziunea familiei. Solidaritatea familială era fundamentală, mai întâi, pe cultul strămoşilor.
Chinezii credeau că strămoşii erau înzestraţi cu puteri nelimitate, puteau acorda strămoşilor
protecţie şi prosperitate în toate, aşa cum puteau să le trimită cele mai grele pedepse şi nenorocirii.
Cultul strămoşilor urmărea să le obţină bunăvoinţa; el trebuia asigurat în viitor de copii lor. Datoria
de a avea copii se justifica prin nevoia de asigura cultul strămoşilor1. În al doilea rând solidaritatea
familiei rezidă şi pe doctrina pietăţii filiale, formulată de înţelepţii suverani legendari. „ Civilizaţia
a început odată cu pietatea filială” şi nu exista păcat mai mare decât lipsa de pietate filială- spunea
Confucius2. Rostul familiei era procreaţia. Femeia care nu putea avea copii – ceea ce era ruşinea
cea mai mare – îl îndemna pe soţ să-şi ia o concubină, i-a cauta chiar ea. Educaţia copiilor urmărea
să le înăbuşe tendinţele individualiste, să dezvolte în ei respectul faţă de părinţi, de cei în vârstă,
şi de superiori.
Căsătoria, care era hotărâtă de părinţii tinerilor – chiar fără ca aceştia să se fi văzut vreodată
- avea drept scop „îndeplinirea datoriilor rituale faţă de strămoşi şi perpetuarea generaţiilor”. În
sec. V î.e.n legea îi obliga pe părinţi să –şi căsătorească copii cel târziu la îndeplinirea vârstei de
20 de ani ( iar fetele – 17 ani). Căsătoria nu poate fi contractată decât între doi tineri care nu aveau
acelaşi nume de familie. După ce părinţi tinerilor căzuseră de acord în principiu, îşi trimiteau unii
altora datele exacte de naştere ale copiilor şi numele părinţilor, bunicilor şi străbunicilor; pe baza
tuturor acestor date urma să se facă horoscopul, care va hotarî dacă unirea tinerilor este sau nu sub
bune auspicii.
„Femeia este principala legatură în relaţiile de familie”, spunea Confucius ; iar Mencius
susținea că „ Între soţ şi soţie trebuie existe îndatoriri reciproce”.

Obiceiuri de căsătorie la chinezi

Datorită teritoriului său vast şi istoriei milenare, China reuneşte obiceiuri variate legate de
căsătorie, în regiuni diferite, cu toate că în linii generale ele sunt asemănătoare.

1
Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, Editura Universul Enciclopedic, Bucureşti, 2000 vol. II, p. 4
 În antichitate, era foarte important să fie respectate şi urmate principiile fundamentale ale
Celor 3 Scrisori şi 6 Ceremoniale. Cele trei scrisori includ „Scrisoarea de logodnă”, „Scrisoarea
pentru cadou” şi „Scrisoarea de nuntă”. Prima este documentul protocolar de consimţământ, unul
de nelipsit pentru o căsătorie. Apoi, este necesară o scrisoare privitoare la cadouri. Aceasta va fi
trimisă la familia fetei alese. În scrisoare sunt scrise cantitatea şi denumirile cadourilor la nuntă
după ce părţile acceptă mariajul. Scrisoarea de nuntă se referă la documentul ce va fi pregătit şi
prezentat familiei miresei în ziua nunţii pentru confirmarea şi acceptarea oficială a miresei de către
familia mirelui. După căsătorie, „fata rupe din acel moment, toate legăturile cu familia, în mijlocul
căreia nu mai trebuie să se înapoieze nici chiar în caz de văduvie, dacă vrea să-şi păstreze reputaţia
de femeie credincioasă”3.

Cele şase ceremoniale includ:

Cererea în căsătorie: Dacă părinţii unui băiat necăsătorit aleg o fată pe care o doresc drept
noră, ei vor căuta o peţitoare. Cererea în căsătorie este făcută de regulă de către peţitoare, care va
prezenta oficial cererea clienţilor săi către părinţii fetei alese.
Potrivirea datei de naştere: Dacă părinţii posibilei mirese nu se opun mariajului, peţitoarea va
cere certificatul de naştere a fetei pentru a cunoaşte ora la care s-a născut aceasta, pentru a fi siguri
de compatibilitatea între mire şi mireasă. Dacă datele şi orele de naştere ale cuplului nu sunt în
contradicţie din punct de vedere astrologic, se trece la etapa următoare. Dacă există vreo
nepotrivire ce indică că mariajul va aduce dezastre în familia băiatului sau a fetei, se renunţă la
această căsătorie.
Prezentarea cadourilor de logodnă: Dacă datele de naştere corespund, familia mirelui va
angaja atunci peţitoare pentru a prezenta familiei miresei cadouri de logodnă, ataşând scrisoarea
de logodnă.
Prezentarea cadourilor de nuntă: După ce scrisoarea de logodnă şi cadourile de logodnă au
fost acceptate, familia mirelui va trimite oficial ulterior cadouri de nuntă la familia miresei. De
obicei, cadourile includ ceai, seminţe de lotus, fasole roşii, fasole verzi, curmale roşii, nucşori,
portocale, rodie, crin, prăjitură de nuntă, nuci de cocos, băuturi alcoolice, panglici roşii, cutii pentru
bani şi multe altele.

3
Marin Negru, China și poporul chinez de la origini până azi, Editura Universul, București, 1937, p. 288.
 Alegerea datei de căsătorie: Un astrolog sau o carte de astrologie vor fi consultate în alegerea
unei date norocoase pentru a se organiza ceremonia de nuntă.
Nuntă: În ziua aleasă, mirele pleacă împreună cu o echipă de însoţitori şi muzicieni la familia
miresei, pe tot drumul interpretând muzică veselă.

În contrast cu obiceiurile din Occident, unde predomină albul, culoarea dominantă la

costumele tradiţionale chinezeşti de nuntă este roşu. Chinezii intenţionează să apeleze la această
culoare pentru a adăuga veselie în atmosferă.
Roşul este culoarea unei nunţi tradiţionale chinezeşti. Simbolizează dragoste, bucurie şi
prosperitate. Rochia de mireasă, invitaţiile, cutiile de dar, plicurile de bani, totul aparţine acestei
culori vii. Chiar şi casele celor 2 miri sunt decorate în roşu în ziua nunţii.
Chinezii sunt un popor foarte vechi, iar ţara lor este împărţită în câteva regiuni. Fiecare
regiune are la bază tradiţiile ei, felurile ei de mâncare şi implicit datini de nuntă diferite. Câteva
din ele sunt totuşi comune.

Înainte de ziua nunţii

Mireasa va petrece puţin timp cu cei mai apropiaţi prieteni ai ei şi îşi va cinsti morţii fie ei
prieteni sau rude. Cu puţin timp înainte de nuntă, părinţii băiatului vor aduce într-un coş roşu
cadouri părinţilor fetei. Unul din cadourile tradiţionale va fi “uang susu” sau “bani de lapte” . Un
alt coşulet roşu va conţine haine şi accesorii pentru mireasă, astfel încât în ziua nunţii aceasta va
purta doar lucruri aparţinând casei băiatului. Cu 3 zile înaintea nunţii, câteva din lucrurile acestea
ce vor fi considerate nefolositoare vor fi returnate, fiind înfăşurate tot în culoarea roşie.

Ziua nunţii
Alegerea zilei în care se va desfăşura ceremonia este extrem de importantă, unul din factorii
ce vor avea o mare importanţă fiind semnele zodiacale. Interesantă este şi ora la care cei doi se vor
căsători propriu zis, a doua jumătate dintr-o oră fiind preferată în locul primei jumătăţi. În acest
fel, cuplul va avea un început de relaţie ascendent, ca şi limbile unui ceasornic, ce vor urca în loc
să coboare.
În dimineaţa din ziua nunţii, mirele va fi ajutat să se îmbrace de părinţii lui. În drum spre
biserică se va opri la casa viitoarei sale soţii. De aici ei vor pleca împreună. El va aduce cadouri în
bani şi obiecte viitorilor socri, împachetate în aceeaşi culoare tradiţională, roşu. În unele familii,
viitorii miri vor servi părinţii ambelor familii cu câte o ceaşcă de ceai. În acelaşi timp le vor cere,
îngenuncheaţi, binecuvântarea acestora.Apoi vor pleca spre ceremonie împreună.

Recepţia de nuntă chinezească

La ceremonia propriu-zisă de nuntă vor participa doar cele mai apropiate rude. Doar după
ceremonie şi înainte de recepţia de nuntă, mireasa îşi va servi cu ceai vitorii socrii. Mai apoi, cuplul
va merge la un studio fotografic pentru portretele din ziua nunţii.
Recepţia are câteva caracteristici interesante. Una dintre acestea este că toată lumea va sta
doar în picioare. Un salut de bun venit va fi dat de către un Maestru de Ceremonii special angajat
pentru această ocazie. Tradiţionalul tort de nuntă va fi imens cu foarte multe etaje. Etajele tortului
simbolizează o scara pe care cei doi tineri căsatoriţi vor trebui să o urce spre succes, aşa că tortul
va fi tăiat de jos în sus. Acesta va fi de altfel singurul moment oficial al nunţii. Însurăţeii se vor
hrăni unul pe celălalt cu câte o felie de tort, cu braţele încrucişate unul dupa celălalt, încercând din
răsputeri să nu distrugă elaboratul machiaj al miresei. Câte o felie va fi servită mai apoi părinţilor
şi mai apoi bunicilor. Urmează un toast, iar invitaţii vor felicita atât pe cei doi proaspăt căsătoriţi
cât şi pe părinţii lor. Muzica va fi de ambient şi variază de la o simplă orgă electronică, până la o
orchestră,care va accompania urările de bine ale invitaţilor. Este foarte important ca oaspeţii să
strângă mâna mirilor înainte de a părăsi nunta.
La o nunta cu o durată mai îndelungată, se va permite oaspeţilor să se aşeze pentru a servi
masa compusă din 9-10 feluri de mâncare. Miresele chineze vor schimba garderoba de cel puţin 3
ori în timpul recepţiei.
 BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ghenghis-Han, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1980
2. http://www.scritube.com/istorie/VIATA-PARTICULARA-CHINA85415.php
3. Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, Editura Universul Enciclopedic,
Bucureşti, 2000 vol. II
4. Negru Mihail, China şi poporul chinez de la origini şi până astăzi, Tipografia Ziarului
Universul, Bucureşti, 1937
 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE LITERE
Master Românistică, An II, Sem. II

Obiceiuri și tradiții la nunțile chinezești

Masterandă: Boboc Denisa-Loredana

Coordonator: Conf.dr. Veronica Nedelcu

Constanța, 2019