Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
L. Mullatti, „Families in India: Beliefs and Realities”, în Journal of
Comparative Family Studies, vol. 26, nr. 1, 1995, p. 18.
364 Prep.drd. Iulian Damian
care îşi cunoaşte dharma ar trebui să-şi împlinească obligaţia faţă de toţi.
Astfel, familia este ceva mai mult decât un loc de întâlnire întâmplătoare
a destinelor mai multor oameni. Prin intermediul familiei, aceştia sunt
legaţi unul de altul prin legături din trecut şi vor rămâne legaţi la nesfârşit,
în viitor.2
Manu defineşte cinci datorii sacre sau sacrificii care trebuie
îndeplinite în spaţiul familial: studierea Vedelor – ca obligaţie faţă de
Brahma, înţelepţi şi rasa umană – , libaţiunile pentru strămoşi, aducerea
de ofrande de unt topit pentru zei, oferirea de hrană animalelor,
bolnavilor, nevoiaşilor, ca ofrandă pentru spirite, ospitalitatea faţă de
străini şi milostenia faţă de învăţăcei (brahmacārin), ca ofrandă pentru
oameni (III, 69-72, 80-82) 3. Prin aceste cinci obligaţii pe care le are de
îndeplinit, familia devine o instituţie extrem de importantă în ordinea
socială, dar şi pentru toate formele de viaţă: de deasupra, din jur şi de
dedesubt. În îndeplinirea acestor îndatoriri stă puterea şi solidaritatea
familiei, iar celui care le neglijează îi vor fi socotite ca datorii neplătite, ca
o neglijare a dharmei, ca o periclitare a ordinii cosmice, ca o nesocotire a
zeilor, strămoşilor, spiritelor şi oamenilor, iar într-o viaţă viitoare va
trebui să răspundă pentru toate.4
Mai mult, artha (bunăstarea) şi kāma (viaţa artistică şi culturală,
dorinţele şi plăcerile), două din cele patru obligaţii sau scopuri supreme
ale vieţii fiecărui bărbat hindus, pot fi atinse numai în cadrul şi prin
intermediul familiei, iar parcursul spre eliberare (mokṣa) prin urmarea
celor patru stadii ale vieţii (āṣrama) presupune trecerea obligatorie prin
stadiul de familist (grihastha).5 Acest stadiu reprezintă singura
oportunitate de a înapoia ceea ce credinciosul hindus a luat deja şi va lua
de la societate, căci atât varṇa (castele), cât şi āṣrama îşi datorează
2
K. Motwani, Manu Dharma Śāstra: A Sociological and Historical Study,
Ganesh&Co, Madras, 1958, p. 122.
3
Trimiterile la Manavadharma-śāstra se fac la ediţia în limba română: Manava-
dharma-sastra sau Cartea legii lui Manu, trad. de Irineu Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, Editura Antet, f.l., f.a.
4
K. Motwani, op. cit., p. 122; cf. M. Angot, India clasică, trad. de Victor
Popescu, Editura All, Bucureşti, 2002, p. 244.
5
S. Panjabi, „The Hindu Family: Constraints of the Past, Strains of the Present”,
în: G.L. Anderson (ed.), The Family în Global Transition, Professors World Peace
Academy, St. Paul, 1997, p. 213.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 365
6
K. Motwani, op. cit., pp. 119-120.
7
L. Minturn, J.T. Hitchcock, „The Rājpūts of Khalapur, India”, în: B.B. Whiting
(ed.), Six Cultures. Studies of Child Rearing, Wiley, New York, 1963, p. 263; cf. C.
Shattuck, Hinduism, Routledge, London, 1999, p. 82.
366 Prep.drd. Iulian Damian
8
În India rurală de astăzi, clanul este asociat satului. Consideraţi fraţi prin
apartenenţa la acelaşi clan, le este interzis tinerilor din aceeaşi comunitate rurală să se
căsătorească.
9
U. Sharma, Women, Work and Property in North-West India, Tavistock,
London, 1980, apud N. Deka, „India”, în: L. Loeb Adler (ed.), International Handbook
on Gender Roles, Greenwood Press, Westport, 1993, p. 134; cf. P.H. Prabhu, Hindu
Social Organization: A Study in Socio-Psychological and Ideological Foundations,
Popular Prakashan, Bombay, 1963, p. 155.
10
Un anunţ matrimonial sună astfel: „Arora [casta]. Căutăm o mireasă zveltă,
frumoasă şi fermecătoare pentru un tânăr informatician programator specializat în
Microsoft MCA, zvelt, chipeş şi atrăgător, de 25 de ani, 1,78 m şi 67 kg. Contact: …
Tatăl deţine firma … Băiatul este director la firma tatălui său. Mireasa trebuie să fie din
casta Arora sau Khatri.” Hindustan Times, 18 aprilie 1999, apud G. Therborn, Between
Sex and Power: Family in the World, 1900-2000, Routledge, New York, 2004, p. 109.
11
C. Shattuck, op. cit., p. 82.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 367
12
În 1926, Katherine Mayo intervieva un brahman emancipat, îmbrăcat în haine
europene şi cu o engleză excelentă, pe tema vârstei la care ar trebui căsătorite fetele. Iată
un fragment din această discuţie: „ - Să presupunem că aveţi o fiică. La ce vârstă aţi
căsători-o?
- La cinci ani, la şapte ani, dar cu siguranţă ar trebui să o căsătoresc înainte să
împlinească nouă ani.
- Şi dacă nu, care sunt consecinţele şi cine le suportă?
- Eu le suport. Sunt repudiat de casta mea. Nimeni din casta mea nu va mai
mânca cu mine, nu-mi va mai da apă să beau şi nu mă va mai primi la ceremonii.
Nimeni nu-şi va mai căsători fiica cu fiul meu, aşa că nu voi putea avea nepoţi. De fapt,
nu voi mai exista social. Nici un bărbat din casta mea nu-mi va lua pe umeri trupul,
pentru a-l duce la rugul funerar. Iar pedeapsa din viaţa viitoare va fi şi mai grea.
- Dar fiicei ce i se va întâmpla?
- După legea noastră, trebuie să o alung din casă şi să o trimit singură în pădure,
unde trebuie să o abandonez... Nici un hindus nu-i va putea da mâncare sau o va apăra
de animalele sălbatice, sub ameninţarea blestemului.
- Şi veţi putea face asta?
- Nu, pentru motivul că nu voi avea ocazia. Nu voi săvârşi niciodată acest păcat,
încât să fiu nevoit să-i suport consecinţele.” K. Mayo, Mother India, Harcourt Brace and
Company, New York, 1927, pp. 68-69.
13
Ibidem, p. 46; cf. S. Panjabi, op. cit., p. 217.
368 Prep.drd. Iulian Damian
ani pentru femei şi 23,3 ani pentru bărbaţi14. Chiar dacă, în timp ce în
mediul urban fetele se căsătoresc în medie la 18 ani, în mediul rural, unde
controlul autorităţilor guvernamentale este mai slab, se mai înregistrează
încă vârste extrem de mici ale mireselor, totuşi s-a reuşit eliminarea
parţială a unei tradiţii adeseori traumatizantă pentru tinerele fete.
Nu acelaşi succes l-au avut încercările de eliminare a obligativităţii
dotei. Deşi odinioară era o practică a familiilor din castele superioare şi
începând cu anul 1961 este interzisă prin lege, dota este din ce în ce mai
răspândită în India, în toate castele. Datorită dotei, căsătoria este un
mijloc de prosperitate pentru familia mirelui, mireasa venind cu o zestre
care constă în cadouri exorbitante şi bani, din acest punct de vedere o
tânără fiind percepută nu ca un lucru ce poate fi cumpărat, ci care vine cu
o multitudine de beneficii.15
Şi în ceea ce priveşte conţinutul dotei, tradiţia suferă din contactul
cu modernitatea. Dacă, în general, dotele tradiţionale constau în bani,
bijuterii, haine etc., în prezent, majoritatea cercetătorilor consideră
consumerismul societăţii moderne ca răspunzător pentru mutaţiile în ceea
ce priveşte apetitul familiilor mirilor pentru obiecte casnice foarte scumpe
pentru mulţi dintre indieni, respectiv maşini de spălat, aparatură de
bucătărie şi, mai ales, televizoare color. Se înregistrează, de asemenea,
mai ales în mediul urban, o tendinţă de înlocuire a dotei tradiţionale cu
terenuri, case sau apartamente, situaţie care pune o presiune fără
precedent pe umerii familiilor care au fete de căsătorit.16
Dincolo de această povară pe care o reprezintă pentru familia fetelor
obligativitatea dotei, deseori soţiile plătesc cu preţul vieţii o dotă prea
mică sau promisiunile neonorate ale familiei. Presa indiană relatează
frecvent cazuri în care un socru, aşteptând vreme îndelungată zestrea
promisă, şi-a pierdut răbdarea. Cuprins de furie, el îşi autorizează nevasta,
14
R.F. Woodswall, „Women’s Interests and Activities in India”, în: O.A. Petty
(ed.), India-Burma, Harper, New York, 1933, pp. 467-470; cf. P.R. Amato, „The Impact
of Divorce on Men and Women in India and the United States”, în Journal of
Comparative Family Studies, vol. 25, nr. 2, 1994, p. 211.
15
S. Panjabi, op. cit., p. 218.
16
V.T. Oldenburg, Dowry Murder: The Imperial Origins of a Cultural Crime,
Oxford University Press, New York, 2002, pp. 223-224; cf. P. Mankekar, Screening
Culture, Viewing Politics: An Ethnography of Television, Womanhood, and Nation in
Postcolonial India, Duke University Press, Durham, 1999, pp. 99-100.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 369
17
M. Hulin, L. Kapani, „Hinduismul”, în: J. Delumeau (ed.), Religiile lumii,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 387.
18
P. Shurmer-Smith, India: Globalization and Change, Arnold, London, 2000, p.
91; cf. K. Knott, Hinduismul. Foarte scurtă introducere, trad. de G. Inea şi F. Şlapac,
Editura Allfa, Bucureşti, 2002, p. 111; cf. V.T. Oldenburg, op. cit., p. 201.
19
Leela Mullatti, art. cit., p. 18.
370 Prep.drd. Iulian Damian
soţia să-l ajute în îndeplinirea dharmei. Acest ritual arată că, prin
căsătorie, cei doi devin parteneri în realizarea dharmei familiei şi se
angajează ca împreună să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de strămoşii
familiei prin naşterea de fii, să asigure continuitatea ritualurilor ancestrale
şi să îşi îndeplinească datoria faţă de zei prin riturile domestice.20
Ritualul Lājā-Homa este săvârşit integral de mireasă, aceasta
aducând ofrande de cereale prăjite zeilor Aryaman, Varuṇa, Pushan şi
Agni. În cadrul Agni-Parinayana (Înconjurarea focului nupţial sacru),
următorul ritual, mirele conduce mireasa de trei ori în jurul focului şi a
pocalului cu apă, recitând o mantră. De fiecare dată când trec pe lângă
piatră, mireasa urcă pe ea, în timp ce mirele îi cere să fie neclintită în faţa
greutăţilor, asemenea pietrei. Apoi mirele îi dezleagă miresei două şuviţe
de păr, rostind mantra: „Te eliberez acum din legătura lui Varuṇa!”. Cel
mai important ritual săvârşit lângă altarul nupţial este Saptapadī (Şapte
paşi).21 Mirele conduce soţia şapte paşi în direcţia nord-est recitând la
fiecare pas o mantră. Tot acum acesta rosteşte şi celebra formulă:
„Eu sunt ceea ce eşti!
Tu eşti ceea ce sunt!
Eu sunt Cerul, iar tu Glia!
Tu eşti Strofa, iar eu Melodia!
Urmează-mă în fidelitate!
Să ne căsătorim!
Să zămislim urmaşi!
Să avem mulţi fii
Care să trăiască până la adânci bătrâneţi!”
Atunci când cei doi vor fi săvârşit ritualul celor şapte paşi, unirea
lor va fi considerată de nedesfăcut.22 Au loc apoi trei zile de petrecere şi
bucurie, după care tinerii căsătoriţi pleacă spre casa mirelui, unde are loc
ultimul din cele şapte ritualuri: Grihapraveśa (Intrarea în casă), în care
mirele o conduce pe mireasă în casă, iar socrul, stăpânul casei, i se
adresează acesteia cu o urare de bun-venit. Soacra şi celelalte femei o
primesc cu cântece, iar soţul îi adresează următoarele cuvinte: „O,
mireasă, să trăieşti mult în casa soţului tău şi să te bucuri şi mai mult de
20
P.H. Prabhu, op. cit., pp. 164-168, C. Shattuck, op. cit., p. 83.
21
Ibidem, pp. 169-171.
22
M. Hulin, L. Kapani, op. cit., p. 395.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 371
23
P.S. Buck, G. Emerson, R. Tagore, Voiceless India, The John Day Company,
New York, 1944, p. 357; P.H. Prabhu, op. cit., pp. 169-171.
24
M. Hulin, L. Kapani, op. cit., p. 395.
25
În limba engleză este folosit termenul de „joint family”, tradus uneori cu
„familia extinsă”, alteori cu „familia unită”. P. B. Dave foloseşte „joint” şi „extended” ca
interşanjabili, însă, având în vedere că noţiunea de „familie extinsă” trimite la alte
structuri ale familiei, care nu sunt specifice doar familiei indiene, este de preferat
folosirea termenului de „unită”. A se vedea mai pe larg: P.B. Dave, J.H. Larson, N.P.
Medora, „East-Indian College Student’s Perception on Family Strengths”, în Journal of
Comparative Family Studies, vol. 31, nr. 4, 2000, p. 407.
372 Prep.drd. Iulian Damian
26
I. Karve, Kinship Organization in India, Poona, 1953, pp. 10-11, apud S.C.
Bude, „Men’s and Women’s Roles in India: A Sociological Review”, în: B.E. Ward
(ed.), Women in the New Asia: The Changing Social Roles of Men and Women in South
and South-East Asia, UNESCO, Paris, 1963, pp. 178-179.
27
S.C. Bude, op. cit., p. 180.
28
P.H. Prabhu, op. cit., p. 216.
29
I. Karve, op. cit., p. 11, apud S.C. Bude, op. cit., p. 180.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 373
30
K. Motwani, op. cit., p. 108.
31
P. D’Cruz, S. Bharat, „Beyond Joint and Nuclear: The Indian Family
Revisited”, în Journal of Comparative Family Studies, vol. 32, nr. 2, 2001, p. 189.
32
S.C. Bude, op. cit., p. 192.
33
Ibidem.
34
P. D’Cruz, S. Bharat, op. cit., p. 176; cf. L. Minturn, J.T. Hitchcock, op. cit.,
pp. 232-233.
35
K. Motwani, op. cit., p. 109.
374 Prep.drd. Iulian Damian
36
S. Panjabi, op. cit., p. 215; cf. ibidem.
37
N. Deka, op. cit., p. 127, 135.
38
L. Minturn, J.T. Hitchcock, op. cit., pp. 307-311.
39
M. Biardeau, Hinduismul. Antropologia unei civilizaţii, trad. de Ileana Busuioc,
Editura Symposion, f.l., 1996, p. 53.
40
S. Panjabi, op. cit., p. 217.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 375
41
Ibidem.
42
Ibidem, p. 216.
43
În 1927, un indian afirma foarte degajat: „Am avut 12 copii: 10 fete, care,
normal, nu au supravieţuit. Cine ar fi putut duce aşa o povară? Pe cei doi băieţi,
bineînţeles, i-am păstrat.” apud K. Mayo, op. cit., p. 69.
44
P. Shurmer-Smith, op. cit., p. 91; cf. K. Knott, op. cit., p. 113.
376 Prep.drd. Iulian Damian
45
N. Deka, op. cit., p. 129.
46
S.C. Bude, op. cit., p. 191.
47
S. Panjabi, op. cit., p. 214.
48
N. Deka, op. cit., p. 135.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 377
49
P.S. Buck, G. Emerson, R. Tagore, op. cit., p. 358.
50
Ibidem.
51
J.A. Dubois, Hindu Manners, Customs and Ceremonies, Clarendon Press,
Oxford, 1924, p. 231.
52
M. Hulin, L. Kapani, op. cit., p. 395.
378 Prep.drd. Iulian Damian
53
J.A. Dubois, op. cit., pp. 344-349.
54
N. Deka, op. cit., p. 135.
55
M. Hulin, L. Kapani, op. cit., p. 388.
56
K. Mayo, op. cit., p. 77; cf. ibidem.
57
Ibidem, p. 80; cf. ibidem.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 379
58
P.S. Buck, G. Emerson, R. Tagore, op. cit., p. 359; N. Deka, op. cit., p. 138; K.
Mayo, op. cit., p. 80.
59
http://iussp2005.princeton.edu/
60
P.R. Amato, op. cit., p. 211.
61
K. Motwani, op. cit., p. 116.
380 Prep.drd. Iulian Damian
62
M. Hulin, L. Kapani, op. cit., p. 397.
63
P.S. Buck, G. Emerson, R. Tagore, op. cit., pp. 370-372.
64
Pentru modul cum se desfăşura satī a se vedea mai pe larg: J.M. Honigberger,
Treizeci şi cinci de ani în Orient, trad. de E. Ciurtin, C. Lupu, A. Lupaşcu, Editura
Polirom, Iaşi, 2004, pp. 196-199.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 381
65
M. Hulin, L. Kapani, op. cit., p. 397; cf. S. Panjabi, op. cit., p. 216; cf. P.S.
Buck, G. Emerson, R. Tagore, op. cit., pp. 370-372.
66
C. Shattuck, op. cit., p. 90.
382 Prep.drd. Iulian Damian
67
Legislative Assembly Debates, 1925, vol. V, Partea a III-a, p. 2890 ş.u., apud K.
Mayo, op. cit., pp. 37-38.
68
R. F. Woodswall, Women and the New East, Middle East Institute,
Washington, 1960, p. 246.
TRADIŢIE ŞI EMANCIPARE ÎN FAMILIA HINDUSĂ 383
69
U. Menon, „Does Feminism Have Universal Relevance? The Challenges Posed
by Oriya Hindu Family Practices”, în Daedalus, vol. 129, nr. 4, 2000, p. 80.
70
S.K. Chattopadlyaya, The Status of Women in India, p. 5, apud R.F.
Woodswall, „Women’s Interests…”, p. 465.
71
S. Panjabi, op. cit., pp. 209-210, 228; cf. N. Deka, op. cit., p. 131.
384 Prep.drd. Iulian Damian