~FAMILIA

VASILACHE SABRINA LAURA

DUTA CRISTINA SOFIA
Definitia cuvantului familie este  totalitatea persoanelor înrudite, care sunt din același
neam; rude de sânge, rude, neamuri; grup social care are la bază căsătoria și
este alcătuit din soți și copii. Neam, descendență.
Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj
neformal, care unește pe soți și pe descendenții acestora.
Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de
casă” insa înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia
era proprietatea bărbatului adica pater familias, adica tatal familiei deoarece in
dreptul roman, tatal era stapanul absolut al familiei, singurul care dispunea de toate
drepturile civile., ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt
între ei relații familiale ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl
nefiind numit pater ci genitor.
 Funcțiile familiei

Familia are mai multe funcții sociale și biologice iar funcția biologică de

reproducție umană a familiei este controversată.

In prezent acest lucru nu mai este concludent deoarece o familie

poate adopta copii. Prin reproducție se înțelege capacitatea de a
produce urmași pentru asigurarea generației următoare.
* Exista trei funcții sociale elementare a familiei:
 
 Funcția de socializare - formarea capacității de
adaptare și motivare în conviețuirea socială.

 Funcția economică - asigurarea materială și

protejarea copiilor față de lipsuri și boli.

 Funcția politică - asigură copiilor o poziție legitimă

în societatea existent.
*Din aceste trei funcții se pot distinge și:
 
 
 funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de
socializare a familiei, prin transmiterea la generația următoare a
tradițiilor religioase.
 
 funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care
are scopul protejării familiei în societate adica plătirea alocațiilor,
întreținerea copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moștenire etc.
 
 funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și
recreere a familiei
 Modele de famili
*Modelul traditional :

Familia este o asociere, are un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un

bărbat, o femeie și copiii lor naturali.
În această familie soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este
responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare
gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama / soția
răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește
și educă copiii.
• Modelul contractualist

Punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat de

ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat
conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare
a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în
eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive
și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri
de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea
contractelor.
• Modelul comunitar
Familia este expresia relaționărilor personale și sociale mai
ample decât cele individuale, nu se sprijină în primul rând pe
înțelegeri contractuale și acorduri. Teoreticienii comunitarieni
arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge
mai întâi o perioadă îndelungată de dependență.
Personalitățile individuale sunt modelate de apartenența la
anumite comunități etnice, regionale și religioase ale căror
valori pot fi diferite de cele ale societății predominante.
* Modelul bazat pe drepturi
Abordarea bazată pe drepturi a legislației familiale permite
sublinierea importanței privatității familiei. Recunoaște natura
politică și caracterul negociabil al normelor și valorilor sociale.
Deoarece se ocupă de indivizi angajați în diferite relații,
drepturile trebuie să țină cont de inegalitățile și dependențele
existente în rândul membrilor familiei.
• Modelul bazat pe drepturi și responsabilități
relaționale
Individul este o entitate distinct individuală, dar și o persoană puternic implicată
în relații de dependență, îngijire și responsabilitate.
Familiile sunt asociații cu caracter privat și entități modelate de ordinea politică
De exemplu: respectarea gradelor de rudenie prohibite, adopțiile legale, care
permit alcătuirea unei familii fără a avea neapărat descendență biologică.
 Forme de familie

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală capul familiei fiind mama
sau mai târziu patriarhală capul familiei fiind tatăl.
În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă
din tată și mamă care au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.
Există și altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame unde doar două
persoane sunt căsătorite, formă larg acceptată în prezent, și familiile poligame adica un singur
barbat căsătorit cu mai multe femei.
Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt considerați parteneri
cu sau fără copii proprii sau adoptați.
In decursul istoriei s-a diferențiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi
împreună mai multe generații, sau de „familie mică” cu un număr de membri de familie mai
restrâns.
 Familia nucleară : numită si familie simplă, este acea familie compusă din soț, soție
împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Acesta combinație
este considerată unitatea minimală de organizare socială, ea reprezentand nucleul tuturor
celorlalte forme de structuri familiale.
 
Familia extinsă: numită și familie lărgită sau familie compusă, cuprinde pe lângă nucleul
familial și alte rude sau alte generații. Ea include suplimentar față de copii și părinții
acestora, bunicii copiilor ,unchii și mătușile copiilor ,verii primari dar uneori chiar și
străbunicii copiilor .De regula, într-o familie extinsă traiesc și se gospodaresc împreună trei
generații: copiii, parintii, și bunicii.
 
Familie monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre
părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a
decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a
deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un
bărbat
 Codul Familiei
Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953,
modificat si completat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956.
Acesta are 161 de articole in care sunt precizate diverse legi care trebuie
respectate cum ar fi :

*Articolul 2
-Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca
intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin
moral si material.
 *Articolul 25
-Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie.

* Articolul 30
-Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data
dobandirii lor bunuri comune ale sotilor.
 
* Articolul 62
-Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.Daca parintii nu au nume
de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor
reunite. in acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va
declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea
invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotara, ascultind pe parinti,
daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
 
 ~TEMA FAMILIEI~
Familia este o temă foarte importantă a literaturii române dar și
universale. Este o temă a identității. Autorii români, prin operele lor,
înfățișează familia în diferite ipostaze ale trecutului și prezentului.
Fiecare familie este ca un fundal, un cadru de desfășurare a
evenimentelor. În povestiri, nuvele sau romane, personajele au
întotdeauna în spatele lor o familie, un trecut care să le dezvăluie
originile.
*Mara de Ioan Slavici :
Romanul lui Slavici prezinta o familie din mica burghezie a unui targ ardelenesc de la sfarsitulsecolului al
XIX-lea. Familia este formata dintr-o mama vaduva, Mara, si cei 2 copii, Persida si Trica.
Perspectiva narativă obiectivă îi permite cititorului să aibă acces la toate compartimentele vieţiisociale şi
afective a eroilor, surprinşi într-un proces de evoluţie. Acţiunea, complexă, urmăreşte, prin înlănţuire,
destinul Persidei şi al lui Trică, procesul de maturizare sentimentală parcurs de fiica Mareiocupând cea mai
mare parte din substanţa narativă a romanului.
 Romanul urmareste evolutia relatiilor dintre membrii acestei familii, pe parcursul mai multorani,de-a
lungul carora copiii cresc, devin adulti si-si intemeieaza la randul lor o familie. Vaduvaenergica si
intreprinzatoare, Mara isi creeaza un ideal in care proiecteaza viitorul copiilor sai si sestraduieste sa faca
tot ce depinde de ea pentru ca acest ideal sa se indeplineasca. Ea porneste de laniste modele umane, cu
care copiii ei sa se identifice in viitor: preoteasa(Persida), staroste alcojocarilor(Trica). Dar viata copiilor nu
evolueaza neaparat asa cum o programase Mara si Persidarefuza sa se casatoreasca cu teologul caruia i-
o destinase mama sa. Persida se indragosteste de Natlsi isi asuma aceasta dragoste, in ciuda piedicilor
generate de prejudecatile societatii in care traia,societate care admitea colaborarea in afaceri a unor
oameni de etnii si de religii diferite, dar care seopunea casatoriilor mixte. 
*Amintiri din copilărie de  Ion Creangă:

În opera lui Ion Creangă este prezentată familia lui Nică alături de boacănele pe care acesta le făcea fiind
doar un copil.
Smaranda, mama lui Nica, este o femeie blanda, harnica si iubitoare. Ea se inscrie in imaginea traditionala
a femeii din mediul rural : creste o gramada de copii si se ocupa de toate treburile gospodăriei. Smaranda
apare ca un personaj cu aura de basm, o fiinta cu puteri miraculoase, care stie sa faca multe si mari
minunatii: alunga nourii cei negri de pe deasupra satului si abatea grindina in alte parti, inji-gand toporul in
pamant, afara, dinaintea usii; inchega apa numai cu doua picioare de vaca, de se incrucea lumea de mirare".
Cel mai apropiat de sufletul ei ramane Nica, primul nascut, asupra caruia revarsa o imensa dragoste
materna. Cand copilul se lovea, Smaranda batea pamantul, peretele sau lemnul care pricinuise durerea
copilului si suferinta i se alina. Smaranda este totodata o femeie superstitioasa, bisericoasa si cicalitoare cu
sotul ei. Nu de putine ori ea ii reproseaza acestuia ca este prea bland cu copiii, ca ii rasfata peste măsură.
Convinsa de binefacerile invataturii, ea nu se lasă pana nu-l trimite pe Nica la scoala, in ciuda opozitiei
indarjite a lui Stefan a Petrei. Era in stare sa toarca-njur-ca si sa invat mai depar te". Cu toate treburile
gospodaresti pe care le avea, ea isi gasea timp sa-i fie lui Nica sprijin la invatatura, bucuran-du-se cand
vedea ca il trage inima la carte. Smaranda stia sa fie si aspra, atunci cand copiii se luau la harjoa-na,
potolindu-i numai dupa ce le facea cate-un surub - doua prin cap" si le dadea cateva tapan-gele la spinare".
*Tren de Plăcere de Ion Luca Caragiale :

Publicată in volumul “Momente si schite”, schiţa “Tren de placere” oferă lectorului o perspectivă ironică asupra
moravurilor dintr-o lume a familiei cu pretenţii de apartenenţă la societatea mondenă,
naratorul amendând subtil snobismul, zgârcenia, comoditatea, absenţa educaţiei, neasumarea îndatoririlor etc.
La nivelul unei prime lecturi, subiectul schitei este simplu: familia Georgescu împreună cu bunica, cocoana
Anica, face o călătorie cu trenul, la Sinaia. Organizarea planului ii revine domnului Georgescu şi constituie
cauza rătăcirilor şi a căutărilor successive ale membrilor familiei. În profunzimea semnificaţiilor, se dezvăluie o
familie disfuncţională, cu defecte iremediabile, care facetrimitere la o societate asemănătoare.
Incipitul schiţei introduce brusc lectorul in subiect, anunţând planul îndelung elaborat al domnului Georgescu
de a-şi duce familia într-o călătorie de plăcere, la Sinaia: “S-a hotărât, care va să zică...”Naratorul prezintă
pregătirea pentru călătorie a membrilor familiei, evidenţiind şi structura personajelor: “puiul”, Ionel Georgescu,
tipicul copil răsfăţat va îmbrăca o uniforma de ofiţer “a prinţului Carol”, fapt care simbolizează pretenţia familiei
de a se apropia de lumea aristocrată, ţinuta doamnei Georgescu se va caracteriza prin piese cu denumiri
franţuzeşti, dar cu mult prea multe culori, pentru a susţine eleganţa. Interesul acordat de mamă ţinutei
contrastează cu absenţa preocupărilor materne, ipostază susţinută de bunica: “Până să potrivească mamiţa
pe madam Georgescu, până să-mbrace pe puiul”.
*Hronicul şi cântecul vârstelor - Lucian Blaga :

Familia reprezintă refugiul în care certurile și răutățile lumii dispar, configurându-se, astfel,
unicul spațiu domestic unde liniștea și pacea trec de la efemer la absolut. Acest echilibru este
creat de ființa cu instincte materne și feminine „preistorice”, cum o va caracteriza Lucian
ulterior. Ana Blaga trăia o existență croită pe măsura celei folclorice și se simțea vibrând, cu
întreaga ei făptură, „într-o lume străbătută de puteri misterioase”. Avea mai cu seamă o
iscusință a spontaneității și utiliza fără ezitare un limbaj încărcat de  conotații plastice.
Cuvintele izvorau dintr-un fond ancestral și se revărsau cotidian în aluzii, șoapte, exclamații și
formule arhaice. Mama este ființa sensibilă, care se află într-o perpetuă căutare de protecție a
progeniturii, „un duh al rânduielii, o întrupare a duioșiei și a grijei”. Mama este o ființă primară,
„Eine Urmutter”, așa cum o numea autorul. Fără multă școală, avea cunoștințe folclorice
deosebit de bogate. Existență încadrată în zarea magiei, ea se simțea cu toată făptura ei
vibrând într-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodată visării. Ea
este stăpânită numai de sacrul egoism al familiei: „Mama era substanța activă în jurul căreia
luau o înfățișare palpabilă toate rânduielile vieții noastre”.
 Ce este familia până la urmă?

In ciuda ideii ca familia este formata doar din persoanele care iti sunt rude, daca
privim situatia mai in asamblu familie iti poate fi orice ce iti este aproape sit e respecta.
Acest lucru nu inseamna ca orice prieten care iti este mai apropiat poate fi considerat
familie, deoarece familia este mediul unde întotdeauna găsești afecțiune, sprijin și
iubire necondiționată. o relație de familie fericită se bazează pe respect și
înțelegere. Desigur ca asta nu inseamna sa ti se zica ca faci totul bine deoarece cineva
care chiar ti-ar fi aproape si ar merita fi numit familie iti va spune cand gresesti pentru
binele tau si ar incerca sa tea jute cum poate sa iti indrepti greseala.
Datorita acestor fapte sprijinul si iubirea sunt mai puternice ca si o legatura de
sange din vorbele spuse provenind si citatul “Oricine are nevoie de o casă în care să
trăiască, dar o familie care te sprijină clădeşte cu adevărat un cămin.”
 Bibliografie
*Familia
*Codul familiei
*Amintiri din copilărie
*Mara
*Tren de plăcere
*Hronicul şi cântecul vârstelor