NOȚIUNI GENERALE DESPRE FAMILIE.

PROBLEME ALE EVOLUȚIEI FAMILIEI

CONTEMPORANE​

Studente :
Profesor coordonator : Iacobescu Aliss
Mihaela Zaharia Alexandra Sadagurschi
GRUPA 2
FAMILIE, familii, s.f
Legătura noastră cu trecutul și un
pod către viitor.
CUPRINS:
Noțiuni generale despre familie
Căsătoria
Legislația familiei
Evolutia familiei din societatea traditionala spre
societatea contemporana
Atitudini față de căsătorie și divorț
Sexualitate- Înainte, După sau în afara căsătoriei?
Probleme în familie

NOȚIUNI DESPRE FAMILIE

Originea latină a termenului ”familia” care provine de la,

famulus - ”sclav de casă”, înțelesul cuvântului s-a
schimbat în decursul timpului. In trecut familia era
proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii,
sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind între ei relații
familiale ci erau considerați o proprietate subordonată,
astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.​
FAMILIA :
Familia este considerată elementul natural și fundamental al societății,
principiu ce apare atât în cadrul actelor noastre legislative, cât și în
unele acte internaționale privind drepturile omului.

O familie constituie un grup înzestrat cu caracterstici proprii, cu

anumite obiceiuri, care respectă anumite tradiții, chiar inconștient,
care aplică anumite reguli de educație, care creează o atmosferă.
Familia este definită ca unitate socială în termenii următori : un asamblu
autonom de manifestări spirituale, economice, juridice și politice,
condiționate cosmic, biologic, psihologic și istoric și integrate unei serii
de relații și procese sociale.
PRINCIPALELE Funcția primară a familiei este cea de reproducere, de
asigurare a descendenței. Prin nașterea copiilor în familie se

FUNCȚII ALE asigură continuarea neamului respectiv.

Funcția de control- familia reglementează morala

FAMILIEI comportamentului membriilor de familie în diverse sfere ale

vieții, precum responsabilitățiile și obligațiile dintre soți, părinți
și copii.
Funcția de socializare- prin care se urmărește formarea unui om
cu o dezvoltare multilaterală și armonioasă.
Funcția economică- care constă în organizarea gospodăriei și
acumularea de resurse necesare funcționării menajului pe baza
unui buget comun.

Funcția de solidaritate familială - care se referă la ajutorul bazat

pe sentimente de dragoste și respect între membrii familiei.

Funcții pedagogico-educative și morale, prin care

se asigură socializa copiilor.
 RESPONSABILITĂȚIILE UNEI
FAMILII
Este foarte important ca fiecare membru al familiei să-și cunoască
responsabilitățiile. Un aspect deosebit în dezvoltarea personalității îl
reprezintă asumarea unor sarcini care trebuie duse la bun sfârșit, de
aceea și copilul trebuie să aibă anumite responsabilități.
Responsabilitățiile casnice îl învață pe copil să fie ordonat si independent.

Care credeți că sunt responsabilitățiile

părinților ?
 OBLIGAȚIILE UNEI FAMILII
Părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă
ce necesită sprijin material.
Copiii majori apți de muncă sunt obligați să-și întrețină și să-și îngrijească
părinți inapți de muncă ce necesită sprijin material.
Soții își datorează întreținerea materială reciprocă.

Părinții sunt obligați să :

-coopereze cu copilul lor și să respecte demnitatea umană a acestuia;
-informeze copilul despre toate actele și faptele care-l afectează și să ia în
considerare opinia acestuia;
-întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
ÎNTR-O FAMILIE
ESTE COMUNICAREA

AFECȚIUNEA , ATENȚIA POZITIVĂ ȘI

IMPORTANTĂ : TIMPUL ÎN FAMILIE

RUTINA

ÎMPÂRȚITUL SARCINILOR

REACȚII PREFERATE

VIAȚĂ SOCIALĂ
 DEFINIȚIA FAMILIEI
FAMILIA - o țară mică,
în care TATA este președintele, iar MAMA
are cumul de funcții.
Mai exact: Ministerul Sănătății, Ministerul
Finanțelor, Ministerul Culturii și Ministerul
Situațiilor de Urgență.
Iar COPIII sunt poporul, care mereu cer
ceva, se revoltă și protestează.
TIPURI DE FAMILII :
Familia Nucleară Familie Fără Copiii
Familia
Concubinajul
Extinsă/Compusă
Familia Căsătoria Deschisă
Monoparentală
Familia Căsătoria Convențională
Reconstituită/Recombinată

Familia Adoptivă

Familia Homoparentală
 Factorii care influențiază elementele
definitorii ale familiei

Acești factori reglementează si orientează construirea familiei,

încheierea căsătoriei, relațiile dintre soți, relațiile părinte-copii,
ansamblul vieții de familie.

1 2 3
economici sociali și juridici
morali
VIAȚA DE FAMILIE
Viața de familie este marcată de relațiile spiritual-psihologice ale
membrilor grupului întemeiate, în principal pe componenta afectivă, pe
sentimente ce leagă un grupul. Astfel diversificarea relațiilor spiritual-
psihologice și morale au la bază sentimentele de dragoste ale
membrilor familiei care, pot fi stratificate astfel:
dragostea conjugală
dragostea maternă
dragostea filială
dragostea fratenală
În ,,Dicționarul de sociologie” căsătoria reprezintă o ,,modalitate acceptată
social prin care două sau mai multe persoane constituie o familie”.

Iar Nicolae Petrescu spune despre căsătorie că este un act de natură civilă
religioasă care cuprinde mai multe aspecte precum evoluția socială a
popoarelor, multitudinea tradițiilor, obiceiurilor, moravurilor, toate acestea
determinând diversitatea timpurilor în care se realizează căsătoria. De
exemplu, în vremea popoarelor primitive căsătoria avea un caracter juridic,
care putea fi constituită prin: cumpărarea soției, prin unirea preferențială a
partenerilor și prin răpire.

 CĂSĂTORIA
Fără îndoială, căsătoria reprezintă instrumentul principal
și dinamic de creare a grupurilor familiale, reprezentând
temeiul existenței umane.

Istoria familiei a afirmat faptul că structura și

organizarea acestei forme de comunitate umane depinde
foarte mult de căsătorie.

Formele istorice ale căsătoriei sunt monogamia,

poligamia și poliandriei. Iar din punct de vedere al
descendenței, există familii matronimice sau patronimice.
LEGISLAȚIA FAMILIEI
Legislația familiei a fost marcată de inegalitatea din trecut dintre femeie și bărbat
și de pozițiile privilegiate ale unor clase și categorii sociale. În vechiul drept roman
familia se afla sub puterea bărbatului care avea parte de drepturi nelimitate,
femeia era văzută ca fiind un sclav, având drepturi nule.
În dreptul francez din secolul al XIX-lea, inegalitatea femeii era stabilită prin faptul
că era considerată aproape iresponsabilă alături de minori și nebuni, ea neavând
dreptul să-și administreze bunurile fără consimțământul scris al soțului.

Deși în țara noastră vechiul drept românesc poate fi mai progresist decât în alte
popoare în ceea ce privește reglementarea instituției familiei totuși acesta a
păstrat starea de inferioritate pentru femeie, limitând drepturile acesteia.

De exemplu, în codul civil român de la 1864 s-a păstrat inegalitatea femeii și

incapacitatea ei de a încheia acte civile.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE LEGISLAȚIEI

NOASTRE ÎN MATERIE DE FAMILIE SUNT:
ocrotirea de către stat a căsătoriei și familiei

ocrotirea intereselor mamei și copilului

deplina egalitate în drepturi dintre bărbat și femeie în

toate domeniile vieții economice, politice, de stat și
culturale

asigurarea de drepturi egale la muncă, salariu, odihnă,

asigurări sociale și învățământ pentru toți cetățenii.
Evolutia familiei din societatea traditionala
spre societatea contemporana

Trecerea de la familia specifica societatii traditionale la cea

contemporana cunoaste doua faze principale: mai intai, familia
comunitara este inlocuita de familia nucleara, pentru ca, ulterior,
modelul acesteia sa fie abandonat in favoarea familiei societale.

Daca prima trecere a avut mai multe efecte pozitive decat negative,
cea de-a doua implica adanci si complexe consecinte negative in
toate palierele vietii familiale.


Astfel profilul familiei românești este realizat cu ajutorul unei analize

comparative la nivel european al indicatorilor statisticii de nivel
macrosocial, pe baza datelor Eurostat, pentru a evidenția principalele
tendințe în comportamentele nupțiale și reproductive în România și
modelul de familie dominant.
În partea a doua sunt analizate date de anchetă pentru a explora stilurile
de viață familială din România și percepțiile indivizilor cu privire la familie
și viața în cuplu. Printre aspectele dezbătute se numără: atitudinea față de
căsătorie și divorț, motive de divorț, sexualitate înainte, după sau în afara
căsătoriei, atitudini și roluri de gen, etc.

ATITUDINI FAŢĂ DE CĂSĂTORIE ŞI

DIVORŢ
Atitudinea generală faţă de căsătorie a fost analizată cu ajutorul percepţiei
necesităţii căsătoriei şi a calităţii relaţiei, toleranţa faţă de forme alternative la
căsătorie, privind atitudinea faţă de coabitarea premaritală şi non-maritală,
atitudinea faţă de părinţii singuri (familiile monoparentale) şi toleranţa faţă de
divorţ.
Atitudinea faţă de coabitarea neoficializată este, mai degrabă, împărţită:
aproximativ jumătate tolerează coabitarea premaritală sau non-maritală. Cei
căsătoriţi acceptă mai puţin acest stil de viaţă, însă diferenţele faţă de
ansamblul populaţiei nu sunt mari. Familiile monoparentale sunt slab
acceptate. Toleranţa faţă de divorţ este în schimb foarte ridicată.
MOTIVE DE DIVORȚ
Cele mai importante motive pentru ca partenerii doresc să
divorţeze sunt violenţa, alcoolismul, infidelitatea şi încetarea iubirii.

Violenţa este general acceptată ca motiv de divorţ, la diferenţe

destul de mari de alcoolism şi infidelitate.

Deși iubirea a fost specificată drept cea mai importantă condiție

pentru o căsătorie fericită, absența ei nu determină o atitudine
categorică, părerile fiind împărțite.

SEXUALITATE – ÎNAINTE, DUPĂ SAU ÎN AFARA

CĂSĂTORIEI?
Atitudini faţă de sexualitate

Dacă majoritatea consideră importantă perioada de prietenie de dinaintea căsătoriei,

aceasta are însă semnificaţii diferite. Relaţiile sexuale premăritale reprezintă un aspect
disputat. Deşi aproximativ jumătate au respins practicarea relaţiilor sexuale premaritale,
reformulată într-o manieră mai generală, acceptarea devine mult mai largă: mai puţin de
un sfert au declarat că un tânăr şi o tânără de 20 de ani este bine să aibă relaţii sexuale
numai după ce se căsătoresc şi alți după ce se logodesc. Perioada medie după care tinerii
pot întreţine relaţii sexuale este de 9 luni, fiind mai redusă la bărbaţi, tineri, cu educaţie
superioară, sau din mediul urban. Vârsta la care este bine ca o femeie să îşi înceapă viaţa
sexuală este egală cu cea menţionată în cazul bărbatului (aproximativ 19 ani).
Comportamente sexuale

Atitudinile indivizilor sunt, în general, concordante cu

comportamentele lor declarate: mulţi (în special femeile) nu au avut
relaţii sexuale înaintea căsătoriei, majoritatea au început viaţa
sexuală în jurul vârstei de 19 ani, după aproximativ un an de când
cunoşteau partenerul, cele mai multe dintre femei au avut un singur
partener sexual.
 ATITUDINI ŞI ROLURI DE GEN

Valori de gen

Conflictul dintre muncă şi viaţa de familie reprezintă o problemă cu care se

confruntă majoritatea indivizilor. În special în privinţa femeii, armonizarea celor
două roluri,cel domestic şi cel de pe piaţa muncii reprezintă un subiect disputat.
Majoritatea respondenţilor resping rolul tradiţional al femeii şi susţin egalitatea
rolurilor atât în familie, cât şi pe piaţa muncii. Indivizii au o atitudine de suport faţă
de dublul rol al femeii, de soţie şi mamă şi de lucrătoare pe piaţa muncii. Este
bine ca femeia să lucreze, acest fapt asigurându-i independenţa şi contribuind la
bunăstarea familiei, fără să aibă efecte negative asupra copiilor.
PROBLEME ÎN
FAMILIE
Mai bine de jumătate dintre persoane care au o relație de cuplu
spun că problemele apar mai rar, iar restul spun că sunt
aproape inexistente.
Iar existența problemelor în cuplu sunt recunoscute mai mult de
femei decât de bărbați și de tineri. Iar cea mai importantă
cauză a problemelor în căsnicie este lipsa banilor.
Distribuţia sarcinilor în gospodărie
Majoritatea treburilor casnice revin femeii. Bărbatul se ocupă cu
reparaţiile din casă şi ale automobilului, femeia cu restul: pe de o parte,
treburile gospodăreşti gătit, spălat, călcat, curăţenie şi pe de alta,
creşterea şi îngrijirea copilului.

Cel mai echitabil împărţite sunt sarcinile legate de creşterea şi, în special,
de educarea copilului şi cumpărăturile. Deşi femeile sunt preponderent
cele care au grijă zilnică de copil, merg la şcoală, îi supraveghează lecţiile
şi timpul liber, îl îngrijesc atunci când este bolnav sau fac cumpărăturile
necesare pentru casă, totuşi o proporţie importantă apreciază că
implicarea este egală în aceste sarcini.

 BIBLIOGRAFIE:
1. Popescu, R., Profilul familiei românești contemporane, Academia Română, ICCV, Revista
Calitatea Vieții Anul XXI - Nr. 1-2 – 2010, pp. 5-29

2. Popescu, R., Introducere în Sociologia familiei, Familia românească contemporană, Ed.

Polirom, 2009, pp. 17-73

3. Voinea, M., Familia contemporană, Mica enciclopedie, Ed. Focus, București, 2005, pp. 77-103

4. https://www.qreferat.com/referate/asistenta-sociala/Familia-Conceptul-de-familie-P459.php