ATITUDINEA TINERILOR FATA DE MARIAJ

CUPRINS

Introducere

CAP.I Delimitari conceptuale

I.1 Definirea conceptelor: cuplu, casatorie, familie.

I.2 Criterii de alegere a partenerului conjugal
I.3 Aspecte psihosociale in alegerea partenerului conjugal
I.4 Componente ale relatiei de cuplu: atractie, iubire, intimitate, afectiune

CAP.II Aspecte teoretice contemporane

2.1 Aspecte specifice cuplurilor din societatea contemporana

2.2 Transmiterea culturala intre generatii:valori, norme, credinte
2.3 Roluri in cuplu

CAP.III Atitudini fata de mariaj

3.1 Ce sunt atitudinile? Functii si formare

3.2 Factori care genereaza o atitudine negativa fata de mariaj
3.3 Factori care genereaza o atitudine pozitiva fata de mariaj
3.4 Atitudini fata de sexualitate
3.5 Atitudini fata de casatorie
Introducere

Ce este cuplul?dar familia? Aceasta tema a fost si este inca studiata de numerosi sociologi,
antropologi sau istorici.

In ciuda faptului ca au existat si exista numeroase modificari la nivel familial se pare ca totusi
nevoile si motivatiile de a forma un cuplu si ulterior o familie, nu s-au schimbat, desi traim intr-o
societate in care numarul divorturilor sau numarul cazurilor de parteneri infertili s-a accentuat.

Chiar daca in ultima perioada conceptul de cuplu si implicit de familie a suferit modificari si inca
este in proces de schimbare, ramane, dupa cum spune Levi-Strauss “un fenomen universal,
prezent in toate tipurile de societate”.

Dragostea are diferite forme si intelesuri pentru fiecare om, astfel ca fiecare va ajunge la un
moment dat sa simta pentru o persoana acest sentiment. Mai dificil este ca acest sentiment unic
sa fie mentinut si dezvoltat si sa reusim sa il facem pe cel de langa noi sa se simta iubit.

Relatia de cuplu sta la baza formarii oricarei familii si reprezinta punctul de plecare a
partenerilor catre o viata impreuna.

In societatea actuala partenerii unui cuplu nu mai considera ca prin casatoria propriu-zisa incepe
viata lor conjugala. Acum partenerii petrec, inainte de acest pas, un timp impreuna, se descopera
reciporc, in toate ipostazele, au relatii sexuale inainte de casatorie.

De asemenea rolurile conjugale s-au modificat. Daca in societatile traditionale, in cadrul unui
cuplu, rolurile erau bine stabilite, acum partenerii tind spre libertate, flexibilitate in cuplu si pe
impartirea responsabilitatilor.

Importanta acordata astazi de tineri fata de mariaj este mai scazuta decat in trecut, pentru multi
dintre ei primand realizarea pe plan profesional, ei definindu-se de multe ori prin ceea ce au, si
nu prin ceea ce fac sau ce sunt.
1.1 Definirea conceptelor:cuplu, casatorie, familie
Cuplul

Este definit ca o structura bipolara, de tip biopsihosocial, bazata pe interdeterminism mutual –

partenerii, barbat si femeie, se sustin, se dezvolta, se stimuleaza, se satisfac, se realizeaza ca
individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt.(I.Mitrofan, C.
Ciuperca, 1998)

Cuplul conjugal reprezinta nucleul generativ al microgrupului familial, exprimand structural si

functional modul in care doua persoane de sex opus se intemeiaza creator, dezvoltandu-se,
motivandu-se si determinandu-semutual prin interacomodare si interasimilare, simultan in plan
biologic, psihologic si social. (I. Mitrofan, N.Mitrofan, 1991, p. 89)

Cuplul poate fi armonic, satisfacator, stabilizator, avand mari sanse de a se transforma intr-o
casatorie, sau, din contra, dizarmonic, nesatisfacator, distorsionant, tinzand ladisociere/dizolvare.

Cuplul presupune doua persoane, de obicei de sexe diferite, care indeplinesc urmatoarele
caracteristici:

- sentimente de afecţiune unul pentru celălalt (iubire, ataşament, respect etc);

- atracţie sexuală, care duce (sau nu) la relaţii sexuale;
- orientari sau scopuri comune
- timp petrecut în comun (in doi, dar si in sfera sociala)
- dorinţa de a fi împreună pe o perioada mai lunga

Fireste, exista cupluri care nu indeplinesc toate caracteristicile de mai sus, dar sunt inca un cuplu.
Unii probabil se axeaza mai mult pe latura afectiva, decat pe relatiile sexuale, altii, din contra,
considera relatiile sexuale mai importante in detrimentul celor afective, unele cupluri poate nu
locuiesc impreuna datorita distantei, sau a locului de munca ce presupune petrecerea timpului
mai mult in deplasari,etc.
A trai in cuplu, casatorit sau necasatorit, reprezinta implicarea noastra afectiva si nu numai,
dezvoltarea nostra ca fiinte. In cadrul cuplului invatam ce este iubirea erotica, ce inseamna
intimitatea cu o alta persoana, invatam sa toleram si sa iertam, ne manifestam probabil stari si
emotii pe care poate pana atunci nu le-am mai avut (mania, furia, gelozia, orgoliul, etc.) Orice
relatie presupune si momente frumoase, cu impliniri si bucurii, dar si momente mai putin
placute, certuri, dezamagiri, conflicte, etc.

Casatoria

Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o
femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii.

Din punct de vedere psihologic este un proces interpersonal al definirii si maturizarii noastre ca
personalitati, de autocunoastere prin intercunoastere ; este o’’experienta traita’’ si care nu poate
fi inteleasa decat din interiorul trairii.(I. Mitrofan, C.Ciuperca, 1998)

Familia

Familia reprezinta ultimul element al triadei: cuplu-casatorie-familie. In opinia antropologului

francez Claude Levi Strauss, familia este acel grup social care isi are originea în casatorie, consta
din sot, sotie si copii nascuti din relatia lor (desi acestui grup restrans si se pot adauga si alte
rude), unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.(Note de
curs, link disponibil la http://www.scribd.com/doc/79582295/Conceptul-de-familie accesat in
data de 20.01.2013)

Din perspectiva psiho-sociala, “ familia reprezintă o unitate de interacţiuni şi intercomunicări

personale, cuprinzând rolurile sociale de soţ, soţie, tată, mamă, fiu şi fiică, frate şi soră,
constituită în şi prin afecţiune”.(I. Mitrofan, 1989).

Familia este nucleul organizarii umane, molecula/microstructura (grup social unic) care
realizeaza, in mic, totalitatea functiilor societatii, ca mare sistem: reproducerea si asigurarea
continuitatii biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenta, educarea
sisocializarea nou-nascutilor si, prin aceasta, asigurarea continuitatii moral-spirituale a societatii.
(I. Mitrofan, 1989)

In prezent exista o mare diversitate a modului in care sunt exprimate structurile si manifestarile
familiale. Fata de acum 50, 100 de ani lucrurile s-au schimbat destul de mult si inca se schimba.
Aceste schimbari se vad pe plan economic, social, cultural, politic, spiritual, etc.

Cateva dintre aceste schimbari sunt:

 Dezvoltarea din punct de vedere material si stiintific a societatii. Oamenii pun tot mai
mult accent pe ce au, dar nu din punct de vedere afectiv, moral, ci material. Este o
societate in care toata lumea consuma, dar nimeni nu mai da nimic inapoi.
Responsabilitatile si lucrurile care ar trebui sa fie pe primul plan precum valori morale,
sociale, astazi nu mai au atata insemnatate.
 Inmultirea si dezvoltarea oportunitatilor de petrecere a timpului liber dar nu numai, chiar
si cel dedicat profesiei. Ritmul de viata este tot mai alert, nu mai suntem atenti la detalii,
vrem sa acaparam tot mai multe lucruri.
 Din ce in ce mai mult se devalorizeaza importanta cuplului conjugal, a familiei. Se
utilizeaza mai mult “eu” in loc de “noi”. Tinerii vor sa se autodepaseasca pe plan
personal, individiual, nu se mai pune accentul pe conceptul de familie la fel de mult.
 Emanciparea femeii si dorinta de egalizare cu barbatul. Femeile pun accentul pe
dezvoltarea lor ca si fiinte individuale, vor sa se implineasca pe mai multe planuri, nu
doar pe cel ce tine de familie.
 Tinerii in ziua de azi nu mai tin cont de modelul traditional. Astazi primeaza afectiunea
fata de celalalt, iubirea, sentimentele dintre parteneri, si nu neaparat formarea unei familii
si activitatile ce tin doar de familie si intretinerea ei.(Segalen 2011)
 Deschiderea si flexibilitatea cu care se trateaza astazi celelalte forme de convietuire:
coabitarea, cuplurile cu parteneri de acelasi sex, familii cu un singur parinte, dar si catre
aspecte precum locuirea cu partenerul inaintea casatoriei, relatiile sexuale premaritale,
divortul.
 Folosirea din ce in ce mai des si pe termen mai lung a metodelor contraceptive care duc
la controlul sarcinilor si aparitia copiilor in viata cuplului mult mai tarziu.
Tipuri de mariaj.

Poligamie si monogamie

Ca pondere a tipurilor de mariaj de pe intreaga planeta, avem in ordine descrescatoare

urmatoarele: monogamia, poliginia, poliandria si foarte rar „casatoria in grup”.

Poligamia (casatoria multipla) reprezinta un principiu acceptat de unele popoare,conform caruia

casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri aiceluilalt sex.

Poligamia are doua forme: poliginia si poliandria.

1. Poliginia – un barbat este casatorit concomitent cu mai multe femei. Este un tip demariaj
foarte raspandit in tarile islamice, la multe populatii africane, la indigenii australieni si la unii
indieni din SUA.

2. Poliandria – femeia are in acelasi timp mai multi soti. Poliandria este destul de rara,fiind
asociata cu conditiile grele ale existentei.

Monogamia reprezinta forma de mariaj in care pe un timp dat o persoana este casatorita cu o
singura alta persoana (este cea mai raspandita in lume).

Mariajul este o institutie ce se gaseste in orice societate si cultura. El este o uniune dintre indivizi
de sex opus, recunoscuta si legitimata social.(Ilut , 2005)

Mariajul difera de alte uniuni inter-individuale(prieteniile, familiile incomplete) prin:

• Se desfasoara intr-o maniera publica(si de obicei formala)

• Contactele sexuale dintre parteneri figureaza ca un element explicit al relatiei

• Constituie conditia esentiala pentru legitimizarea urmasilor, le da un statut social acceptat

• Are tendinta de a fi o relatie stabila si de durata

Ciclul vietii familiale

Un traseu complet al indivizilor in societatea contemporana referitor la casatorie si familie ar

fi(Ilut, 2005):

• Intalnirea (“se face cunostinta”)

• Perioada de curte

• Coabitarea premaritala

• Casatoria

• Divortul

• Recasatorirea

• Vaduvia

Acest traseu este urmat de tot mai multe persoane, insa cei mai multi traverseaza doar unele
etape.

1.2 Criterii de alegere a partenerului conjugal

A trai langa cineva este mult mai greu decat a trai singur. In prima faza suntem orbiti de
dragoste, pasiune pentru celalalt, nu suntem destul de obiectivi pentru a observa problemele si
obstacolele ce apar in calea noastra. Ne dam seama de aceste lucruri doar cand ajungem la
monotonie, rutina. Ne agatam de starea initiala de amorezare, dar odata ce incepe sa dispara,
ajung in fata problemele, neajunsurile, dorinta de autodepasire.
Atunci cand simtim ca nu mai facem fata situatiei ne dorim sa o luam de la capat deoarece pare
calea mai usoara decat sa incercam sa refacem ce avem deja.

Avem tendinta sa ne bazam pe cel de langa noi, sa fie mereu cel care ne satisface dorintele, ne
sustine neconditionat, care ar trebui sa ne ghiceasca cele mai ascunse ganduri si dorinte, dar de
fapt uitam ca este de asemenea o persoana cu aspiratii, temeri si nevoi care trebuie satisfacute la
randul lor. Suntem vesnic in cautarea unui partener, pentru a face fata unor situatii si de multe ori
alegem in mod superficial fara sa mai tinem cont de idealurile si de dorintele noastre. In
adolescenta faceam liste orientative cu tipul de partener pe care ni-l dorim, in schimb cu trecerea
timpului invatam sa facem tot mai multe compromisuri.

De-a lungul timpului criteriile de alegere a partenerului erau altele. Casatoriile erau facute in
functie de statutul social si de situatia materiala, astazi criteriile sunt de natura socio-afectiva,
sexual-afectiva, se bazeaza pe comunicare, pe autorealizare.

In societatea actuala indivizii isi aleg partenerul conjugal in mod liber, pe baza sentimetelor de
dragoste, afectiune. Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice - se casatoresc mai
mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, religie, etc. Exista si casatorii heterogamice, adica
casatorii intre indivizi cu statute sociodemografice diferite, dar sunt mai reduse din punct de
vedere statistic.

Pentru a decide alegerea partenerului, persoana trebuie să-şi clarifice mai intai dorinţele,să ştie ce
doreşte de la cel/cea cu care intentioneaza să se căsătorească.

In acest sens, ar fi utila realizarea unei liste care sa cuprinda cateva aspecte ale potentialului
partener:

1. aspectul exterior (înălţime, ochi, păr etc.)

2. trăsături de personalitate – umor, optimism, incredere etc.

3. potenţial economic – carieră, moşteniri

4. credinţe şi valori
5. interese speciale şi abilitati

P.Ilut(2005, pp. 102-109) identifica mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta,
statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie.

Varsta

In cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de aceeasi varsta sau de

varsta apropiata. Exista totusi o abatere catre o varsta mai mare a barbatului fata de partenera sa.

Statutul socio-profesional

Desi tinerii cred ca o casatorie este bazata doar pe criteriul dragostei,sincere si dezinteresate,
exista totusi indivizi care fac acest lucru in acord cu clasa, statutul social sau cu categoria
socioprofesionala din care fac parte.

Rasa, etnia si religia

Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata atunci cand este vorba de rasa si etnie (ex.:
in SUA, proportia casatoriilor intre persoane de culoare diferita este destul de rara).

1.3 Aspecte psihosociale in alegerea partenerului conjugal

Daca in societatile arhaice si traditionale mariajul era o chestiune ce privea interesele foarte
prozaice ale familiei, “clanului”, tribului ca intreg,astazi datorita unui complex cauzal(factori
tehnoeconomici, politici, socioculturali), alegerea partenerului conjugal este din ce in ce mai
mult o problema a individului in cauza.(Ilut, 2005)

Daca in trecut casatoriile erau aranjate de parinti, acum s-a trecut la casatoriile construite pe
alegeri personale, libere. Acum alegerea partenerului se face mai mult pe baza altor factori:
afectiune, dragoste, confort psihic.
W. Goode(1959) a descris conceptul de “sindromul dragostei romantice” pentru a arata
importanta compatibilitatii emotionale prin (W. Goode apud. Ilut, 2005):

• Idealizarea celui iubit

• Conceptia de unul si numai unul(una)

• Iubirea mare insemnand credinta “pana la moarte”

• Dragostea le invinge pe toate celelalte

• Lasarea in voia emotiilor personale, aproape totul in comportament fiind colorat de

haloul afectiv al marii pasiuni

• In general dragostea romantica e asociata cu dragostea la prima vedere

Mai exista cateva aspecte in alegerea partenerului:

 “Efectul Romeo si Julieta” – Interventia de opunere a parintilor in relatia de cuplu duce

de multe ori la intarirea acesteia. In ciuda tuturor obstacolelor venite din partea acestora,
nu are efectul pe care acestia si-l doresc, de cele mai multe ori.
 Efectul “Greu de cucerit” – Se spune ca “barbatii sunt atrasi de femeile care dau
impresia ca sunt greu de cucerit”(Ilut, 2005, pg. 113). Totusi E. Walster(1973) a
constatat ca varianta cea mai buna pentru barbati este cea data de “femeia greu de cucerit
care este interesata numai de el”.(Ilut, 2005)

1.4 Componente ale relatiei de cuplu: atractie, iubire, intimitate, afectiune

Atunci cand doi oameni formeaza un cuplu se presupune ca intre ei exista anumite sentimente
precum atractie, iubire, pasiune, etc.

In acest subcapitol vom dezvolta trei componente importante pentru functionarea si dezvoltarea
cuplului conjugal:
  Atractie
 Iubire
 Intimitate

Atractia

Modul in care arata cei de langa noi nu este un aspect fara importanta, in special in relatiile de
cuplu si cele maritale.

De cele mai multe ori oamenii sunt atrasi in prima faza de atractivitatea fizica, indiferent daca ei
recunosc sau nu acest lucru; cu toate acestea sunt si alte aspecte care pun pe plan secund
frumusetea, precum: caracterul, inteligenta, modul de comportare, atitudinea, etc.(Ilut, 2005)

Atractia se manifesta diferit la fiecare dintre noi. Unii oameni asociaza persoana fata de care simt
atractie cu cineva din familie, altii pun accent doar pe frumusetea fizica, altii se simt atrasi de
persoanele cu care simt ca au ceva in comun.

Totusi, apare acea persoana fata de care nu manifestam doar atractie, ci chiar mai mult, dorinta
de cunoastere, ulterior sentimente de iubire, nevoia de intimitate. Indiferent daca este frumoasa
sau mai putin frumoasa, simtim ca este ceea ce cautam si ceea ce ne completeaza.

Iubirea

E. Wheat a descris cinci forme de manifestare ale iubirii:

 Epithumia – se refera la dorinta fizica puternica, dragostea sexuala.

 Eros – forma a dragostei care implica cel mai mult romantismul. Este o iubire pasionala
si este, in cele mai multe cazuri punctul de pelcare in casnicie.
 Storge – forma de dragoste care cuprinde afectiune naturala si sentimentul de apartenenta
reciproca. Se manifesta in relatiile dintre soti, copii, frati, surori.
 Fileo – se refera la prietenie, reciprocitate. Fileo creeaza stranse legaturi de prietenie. Se
impartasesc ganduri, sentimente, dorinte, etc.
 Agape – reprezinta dragostea completa, care ofera fara a astepta ceva in schimb, ea
pretuieste si slujeste neconditionat.
Dincolo de aceste forme putem face o diferenta intre iubirea imatura si iubirea matura.

Iubirea imatura este specifica adolescentilor si tinerilor. Partenerii asteapta unul de la celalalt
mai multa satisfactie si se defineste prin intensitate mare si dependenta.

Iubirea matura se caracterizeaza prin maturizare emotionala si prin incredere in sine si in

partener. Implica mai multa profunzime decat intensitate, intelegerea partenerului asa cum este
el, incredere si respect.

Trecerea de la iubirea imatura la cea matura nu se face usor, ci cu suferinte, dezamagiri,

conflicte. Nu toate cuplurile reusesc in aceasta tranzitie datorita incapacitatii unuia dintre
parteneri sau a ambilor de a putea iubi matur.

Erich Fromm descrie cateva modalitati de a trece de la iubirea imatura la iubirea matura:

 Disciplina – adică angajarea responsabilă a timpului și eu-lui personal;

 Concentrarea - asupra partenerului, pentru a-l putea cunoaște și înțelege;
 Rabdarea - e nevoie de exercițiu, în timp și treptat, pentru a învăța să iubești;
 Sensibilitatea - legată mult de conștientizarea propriilor erori, fluctuații de sentime nte
și auto-control;
 Depasirea narcisismului - ieșirea din propriul eu, din propriile plăceri, din egocentrism
 și egoism și a manifesta modestie și disponibilitate în relație. () sursa elena anghel

Intimitate

Atunci cand se face referire la intimitate, fiecare persoana o percepe in felul ei. Dar de cele mai
multe ori ea reprezinta o relatie foarte stransa intre doua persoane, in limbajul de zi cu zi avand o
conotatie erotica.

O definitie a termenului “intimitate” este data de D. Bagarozzi (2001) in Random House

Dictionary of the English Language: intimitatea este o „relatie personala apropiata, familara si
de regula afectuoasa sau de dragoste cu o alta persoana care presupune o cunoastere detaliata sau
o intelegere profunda a celeilalte persoane, precum si o exprimare activa a gandurilor si
sentimentelor”.(sursa elena anghel)

D. Bagarozzi (2001) vorbește de nouă componente ale intimității:

 intimitate emotionala
 intimitate psihologica
 intimitate intelectuala
 intimitate sexuala
 initmitate fizica(non-sexuala)
 intimitate spirituala
 intimitate estetica
 intimitate sociala si recreationala
 intimitate temporala(elena anghel)

Relatiile intime pot fi de prietenie, de rudenie, de cuplu, insa in viata de zi cu zi intimitatea este
asociata cu relatia de cuplu(erotica).

Relatiile intime intr-un cuplu au devenit din ce in ce mai frecvente si importante inainte de
casatorie. Desi se spune ca dragostea este cea care ii uneste pe oameni, acest aspect a luat o
amploare destul de mare, astfel ca partenerii dintr-un cuplu considera ca trebuie sa se cunaosca si
sa fie compatibili si pe acest plan.
CAP.II Aspecte teoretice contemporane

2.1 Aspecte specifice cuplurilor din societatea contemporana

Societatea contemporana a cunoscut diverse modificari in structura de cuplu, modificari care

reprezinta noi tipuri de convietuire sau forme ale acesteia (concubinajul, celibatul, cuplul fara
descendenti, etc). Aceste forme sunt tot mai des intalnite desi nici una din ele nu indeplineste
functiile atribuite in mod normal tipului clasic de cuplu. Mai mult, aceste forme alternative
accentueaza prea mult unele functii (functia economica, sexuala, etc) si subapreciaza sau chiar
neglijeaza altele (functia de socializare, functia de reproducere,etc.)

Ca si forme alternative tot mai des intalnite avem:

 Coabitarea consensuala

Aceasta reuneste diverse situatii:

- Poate fi o etapa premergatoare casatoriei

- Poate fi o alternativa la casatorie
- Poate fi un mod de convetuire pe termen scurt

 Celibatul sau viata de unul singur

 Casatoriile fara copii
 Menajele monoparentale
2.2 Transmiterea culturala intre generatii:valori, norme, credinte

Conceptul de “valoare”

Termenul de valoare are o multitudine de definitii, dar si diverse asemanari cu alti termeni
precum “norma”, “credinta”, “ideal”.

Definitii ale termenului “valoare”:

 Valorile sunt “principii abstracte despre ceea ce este important si de pretuit in viata,
despre cum trebuie oamenii sa se comporte si sa aprecieze (in termeni de bun/rau,
drept/nedrept, urat/frumos, etc) situatiile, evenimentele, persoanele precum si obiectele
sociale umane.”(Ilut, 2004, pag.11)
 Valoarea este produsul unei judecati sociale, instituindu-se drept criteriu si standard
evaluativ, acceptat si impartasit de majoritatea membrilor unei colectivitati careia ii este
specifica o anumita cultura.(Dumitru, 2001)

Valorile detin o serie de caracteristici precum:

- Poseda o structura complexa, au o componenta cognitiva, una afectiva si una

comportamentala
- Sunt relativ stabile in timp rezultand din credinte si convingeri
- Ghideaza omul pe parcursul sau existential
- Confera o anumita identitate sociala si individuala
- Ajuta indivizii sa actioneze intr-o maniera proprie
- Ajuta in relationarea cu ceilalti
- Faciliteaza adaptarea intr-un anumit spatiu social

Valorile se structureaza intr-un sistem complex de ghidare, reflectand prioritatile pe care si le

insuseste individul in relatia cu mediul, cu ceilalti. Sistemul de valori sufera modificari de-a
lungul timpului in functie de personalitatea si de dezvoltarea acestuia.

Exista mai multe tipuri de valori:

 - Valori general umane
- Valori specifice unui sistem sociopolitic
- Valori ce caracterizeaza o anumita cultura sau etnie
- Valori ale grupurilor sociale mari si medii
- Valori ale microgrupurilor(ex. familia)
- Valori individuale (Ilut, 2004)

Familia este primul grup social oferit ca si cadru devenirii sociale a copilului, adica a
internalizarii normelor sociale, a socializarii, proces strans dependent de actiunile educative
derulate in familie. Importanta vietii in familie de la nastere pana la intrarea in scoala este
esentiala pentru formarea personalitatii. Familia este considerata un cadru care trebuie sa
raspunda aproape tuturor nevoilor copilului, in consecinta ea trebuie sa produca si dragoste,
atentie, aprobare, respect, la un nivel satisfacstor socializarii eficiente a copiilor. (Tiberiu Sandu
Dughi, 2009, Set de valori al parintilor si consum cultural propus copiilor, articol disponibil la
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/psihologie/Dughi_Tiberiu_ro.pdf
accesat in data de 03.05.2013)

Prin intermediul familiei inidividul preia modele comportamentale, obiceiuri, valori, norme, etc.
De asemenea, in cadrul familiei se obtine si se invata limbajul, acesta incorporand normele si
valorile pe care copilul trebuie sa le asimileze.

In familia traditionala mama avea un rol foarte important. Atitudinea si personalitatea acesteia
erau foarte importante mai ales in formarea si configurarea elementelor din comportamentul
copilului. In functie de legatura mama-copil, de elemente precum incredere/neincredere, cat de
deschisa era mama fata de copil, cat de permisiva sau stricta era, de modul in care aceasta isi
manifesta dragostea, mai tarziu se vor regasi in comportamentul copilului elemente precum
curaj\teama, optimism/pesimism, bunatate/rautate, violenta, etc. Toate aceste lucruri au o baza in
modul de comportare si in atitudinea mamei.

Fetele, in general, tind sa preia elemente si tipuri de comportamente ale mamei. Inca de mici stau
pe langa mame in bucatarie, sunt atente la detalii, mama este un model demn de urmat. Pe
masura ce cresc, prioritatile se schimba, joaca este inlocuita de lucruri din ce in ce mai serioase,
datorii si obligatii ce trebuie indeplinite. O mama, de obicei, isi pregateste copilul pentru a putea
fi capabil sa isi intemeieze o familie, sa stie care ii sunt sarcinile, drepturile si obligatiile.

Desigur, si rolul tatalui este important. El este vazut ca si cap al familiei, omul de baza al
acesteia, mai ales din punct de vedere financiar, dar nu numai. Fetele vad in acesta un om drept,
corect si care se zbate pentru bunastarea familiei, si de multe ori spera ca la maturizare,
partenerul lor sa semene cu tatal lor. Fireste, baietii preiau de multe ori de la tatii lor atitudinea
autoritara, se lasa invatati din experientele lor si spera probabil ca la maturitate sa reusesca sa isi
intemeieze o familie si sa fie capabili sa se descurce si sa o intretina.

Astazi, societatea nu mai urmeaza chiar aceleasi reguli dupa care se ghidau oamenii in trecut.
Asa cum societatea s-a schimbat, acelasi lucru il putem spune si despre conditia femeii. Astfel
ca, datorita emanciparii acesteia, prioritatile ei nu mai tin strict de familie, ea indreptandu-si
atentia si catre alte aspecte, precum realizarea pe plan profesional sau independenta fata de
barbat. Aceasta nevoie de independenta si de libertate primeaza de multe ori inaintea celei de a
forma un cuplu, o familie. Aceasta schimbare nu este chiar totala. Exista inca multe femei pentru
care familia este si va ramane mereu in prim planul atentiei lor, astfel ca modelul traditional nu a
disparut.

De cele mai multe ori valorile si credintele insuflate in familia de origine, mai ales cand copilul
este mic, vor ramane toata viata in comportamentul acestuia. Astfel ca, desi la maturizare,
copilul, fizic, paraseste casa parinteasca, el emotional nu o va putea parasi niciodata. Desi este
adult si a iesit din sistemul normelor si regulilor parentale, copilul va continua sa fie influentat de
sistemul de norme, valori sau credinte obtinute in copilarie.

Parintii trebuie sa se puna de acord in vederea transmiterii si a invatarii copilului, nu unul sa fie
foarte strict, rigid, iar celalalt sa fie foarte iubitor, permisiv, deschis. Uitandu-se la parintii lui, un
copil va prelua poate inconstient aspecte din comportamentul lor. Acest lucru se poate vedea mai
ales in relatia de cuplu, astfel parintii, in mod inconstient pot afecta relatia copilului lor.

2.3 Roluri in cuplu

Statutul si rolul sunt doua motiuni centrale in disciplinele socioumane. Statutul este pozitia pe
care o ocupa indivizii in spatiul ocial. Rolul ar insemna aspectul dinamic al statusului, trecerea
de la pozitia abstract acreditata la comportamentul concret. (Ilut, 2005, pg.121)

Cine se ocupa mai mult de gospodarie? Cine face mai multe lucruri in casa? Cum se manevreaza
bugetul familiei? Femeia sau barbatul? Aceste intrebari si nu numai, indica de cele mai multe ori
problemele in cuplul marital. De cele mai multe ori partenerii preiau, mai mult sau mai putin
constient modelele de conduita din familile proprii. Femeia preia ce a invatat de la mama ei, iar
barbatul ce a vazut in comportamentul tatalui.

De obicei, femeia se ocupa de treburile casnice, iar barbatul se ocupa de ceea ce tine de reparatii
in casa sau la automobil. Sarcini mai comune sunt cele legate de cumparaturi si de cresterea si de
educarea copilului. Desi femeia este cea care se ocupa mai mult de copil, merge la scoala, il
supravegheaza, il ingrijeste ii cumpara tot ce este nevoie, este necesar ca ambii parinti sa fie
implicati in aceste activitati.(R. Popescu,2009)

Asa cum sarcinile casnice sunt mai mult realizate de femeie, barbatul este in mare masura cel ce
se ocupa de relatia cu comunitatea, de interesul politic, sau de aspecte ce tin de administratia
publica. (G.Badescu, 2007, “Viata in cuplu”, link disponibil http://web.tvr.ro/files/7486.pdf
accesat in data de 03.04.2013)

Modelul traditional in care barbatul era cel care asigura siguranta financiara a cuplului, a
familiei, iar femeia se ocupa de tot ce tine de gospodarie si copii, a fost inlocuit in mare parte in
societatea actuala. Acum cei mai multi dintre partenerii doresc ca rolurile sa fie egalitare,
flexibile, astfel incat ei sa se simta mai liberi iar femeia sa nu mai simta ca trebuie sa fie supusa
barbatului.

Ca si factori care au dus la aceasta schimbare amintim:

 Emanciparea femeii – femeia nu mai doreste sa fie subordonata barbatului, din contra
ele isi manevreaza dupa bunul plac viata, aspiratiile si sentimentele.
 Dorinta de independenta economica – datorita educatiei pe care o primeste femeia in
societatea noastra este normal sa isi doreasca mai mult decat o casnicie bazata pe
siguranta financiara. Ele au slube si vor sa se dezvolte cat mai mult, se descurca singure
 si nu mai sunt dependente financiar de barbat. Datorita acestei schimbari, barbatul a
preluat multe dintre activitatile pe care doar femeia le realiza in trecut.
 Implicarea in viata sociala – Daca in trecut femeia aveau legaturi in mare parte cu
rudele, acum aceasta cauta satisfactie si in afara familiei, in societate.

3.1 Ce sunt atitudinile? Functii si formare

In viziunea autorului Gordon W. Allport “o atitudine este o stare de pregatire mintala si neurala,
organizata prin experienta, care exercita o influenta diriguitoare sau dinamizatoare asupra
raspunsului individual la toate obiectele si situatiile cu care este in relatie”.(Chelcea, 2006)

Sociologul american Williams I. Thomas si filosoful si sociologul polonez Florian Znaniecki, au

facut din atitudine “un concept central in stiinta despre om si societate”. Cei doi defineau
atitudinea ca “o stare mintala a individului orientata de o valoare” si considera ca studiul
atitudinilor este par excellence domeniul psihologiei sociale. Ei leaga aceste fenomen de valorile
sociale: “atitudinea este duplicatul valorii sociale”.(apud Newcomb)

Emory S. Bogardus raporta, de asemenea, atitudinile la valorile sociale, cand, in Fundaments of

Social Psychology scria: “O atitudine este o tendinta spre actiune, pentru sau contra a ceva di
mediu, care devine astfel o valoare pozitiva sau negativa. O atitudine are semnificatii numai in
relatie cu unele valori”.(apud Chircev)

Se poate spune ca perspectiva sociologica asupra atitudinilor se particularizeaza prin raportarea

atitudinilor la valorile sociale.

Atitudinile sunt compuse dn trei tipuri de componente(Chelcea,2006):

 Afective
 Cognitive
 Comportamentale
Atitudinile, ca si alte fenomene psihice, au functii in sistemul psihic uman. S-a incercat
identificarea unor astfel de functii, de catre diversi autori, astfel ca o prima clasificare ar fi ce a
lui Brewer M. Smith, Jerome Bruner si Robert W. White, si anume(Chelcea, 2006):

 Functia de evaluare a obiectelor si fenomenelor din lumea inconjuratoare

 Functia de adaptare sociala
 Functia de exteriorizare a trairilor psihice

O alta clasificare ii apartine lui Daniel Katz si consta in patru tipuri de functii(Chelcea, 2006):

 Functia instrumentala
 Functia de aparare a eului, de protejare a imaginii de sine
 Functia de exprimare a valorilor interiorizate de indivizi
 Functia de cunoastere, de structurare a stimulilor din ambianta

Atitudinile ne ajuta sa selectam din lumea inconjuratoare obiectele care au valoare pentru noi,
sau sa ne orientam rapid in societate.

Formarea atitudinilor

Dupa spusele numerosilor psihologi sociali, sociologi, sau antropologi, atitudinile se formeaza
prin invatare sociala.

Invatarea sociala reprezinta mecanismul fundamental al socializarii si resocializarii si presupune

dobandirea de cunostinte si de atitudini.

Deoarece intre atitudini si comportamente exista o stransa relatie, ele se invata atat din
experientele directe cat si observand comportamentele altora si consecintele acestora.(Ilut, 2009)

De multe ori, in tinerete si la maturitate, formarea si schimbarea atitudinilor noastre are ca sursa
compararea sociala. Ne comparam cu ceilalti pentru a vedea daca opiniile noastre sunt corecte
sau nu.(apud Festinger) Uneori, afilierea cu un anumit grup de persoane poate crea schimbari sau
insusiri de atitudini ale respectivului grup.

Alti factori care pot influenta atitudinile sunt:

 - Familia
- Mediul inconjurator
- Locul de munca
- Scoala

3.2 Factori care genereaza o atitudine negativa fata de mariaj

Cu trecerea timpului s-au facut numeroase cercetari, pentru a arata ce ii face fericiti si impliniti
pe oameni in cadrul casniciei, insa nu se poate spune inca cu exactitate un motiv anume. Daca o
casnicie va ramane legata pe tot restul vietii sau nu este un lucru destul de dificil de afirmat.
(Raluca Popescu, 2009)

- Un important factor ar consta in modelele vazute si invatate in familia de origine. Daca

parintii nu i-au insuflat copilului valori si credinte puternice legate parcursul sau
existential, de cat de importanta este familia, sau de importanta procrearii, acesta va pune
mereu pe primele planuri alte lucruri considerate mai importante(profesia, realizarea si
dezvoltarea carierei cat mai mult, mediul social, etc), familia ocupand astfel unul din
ultimele locuri in planurile acestuia.
- Un alt aspect poate fi legat tot de familia de origine, insa in special de comportamentele
parintilor, si anume violenta in familie. Copiii care traiesc in astfel de medii risca sa fie
traumatizati din punct de vedere emotional sau psihologic. Desi sunt doar martori ai
violentei, aceste traume isi pun amprenta pe copilaria lor, dar si pe viata de adult de mai
tarziu.

Ca si consecinte ale acestor experiente amintim:

o Neincredere in sine
o Neincredere in ceilalti
o Teama, frica de apropiere de ceilalti
o Deficiente in comportamentul social, etc.
 Dupa cum stim, parintii sunt un exemplu pentru copiii lor. Daca acestia traiesc in astfel
de medii, pline de violenta, ei vor asimila aceste tipuri de comportamente deficitare, iar
la maturitate, in relatia de cuplu, vor folosi poate, in mod inconstient, violenta,
gandindu-se ca cel puternic se impune prin forta.

- Existenta unor experiente maritale esuate in viata partenerilor ii pot face pe unii oameni
sa manifeste ulterior o retinere sau teama fata de un nou mariaj. Dupa un anumit timp
petrecut cu o persoana, faptul ca te identifici cu aceasta, faptul ca nu mai exista secrete
intre membri, despartirea devine un lucru greu de imaginat, chiar dramatic, mai ales
atunci cand unul dintre parteneri este luat pe neasteptate. Schimbarea pote fi vazuta ca un
lucru ingrozitor, de multe ori partenerii trecand foarte greu peste aceasta scimbare brusca.

3.3 Factori care genereaza o atitudine pozitiva fata de mariaj

In ciuda diverselor modificari survenite la nivel de cuplu si familial institutia casatoriei va

ramane mereu importanta in orice tip de societate.

- Unul din factorii cei mai importanti pro mariaj il reprezinta statutul social oferit odata cu
casatoria. Desi conceptiile nu mai sunt atat de stricte si conservatoare, oamenii vor face
mereu diferente intre un cuplu casatorit si unu necasatorit.
- Unele religii nu permit ca partenerii sa aiba prea multe intalniri inainte de casatorie si cu
atat mai putin relatii sexuale. Pozitia si gandirea stricta a acestor parinti fata de copiii lor
le pot provoca acestora atitudini pozitive fata de mariaj, acestia dorind sa scape cat mai
repede din cercul familial si sa isi intemeieze propria familie.
- Femeile in general, inca de mici viseaza sa se casatoreasca, isi fac planuri si sperante in
legatura cu rochia, localul unde isi vor face petrecerea de nunta, invitatii, etc. Desi poate
fi vazut ca un motiv destul de subiectiv, el este insa frecvent auzit mai ales in viziunea
tinerelor domnisoare.
- Oficial, sau nu, familia este celula de baza a societatii. Inca de mici in familia de origine
se transmit anumite valori si conceptii legate de casatorie, viata maritala si familie. Desi
 pentru unii casatoria nu este pe primul plan, la un moment dat nevoia de apartenetna, de
posesie isi va spune cuvantul. In mod inconstient sau nu, fiecare va resimti nevoia de a fi
cu cineva, de a oficializa acest lucru si de a fi o familie din toate punctele de vedere.

3.4 Atitudini fata de sexualitate

Perioada premaritala este tot mai importanta pentru multe persoane, dar aceasta are semnificatii
diferite. Sexualitatea este un subiect inca dezbatut si pe marginea caruia inca se discuta destul de
mult.

Daca familia, ca rol social, a suferit schimbari de-a lungul timpului, acelasi lucru il putem spune
si despre sexualitate.

Atitudinea fata de sexualitate difera de la om la om, dar mai ales difera de la barbati la femei.

In cazul femeilor, in trecut, acestea aveau primul raport sexual abia in noaptea nuntii, cel ales
fiind pentru toata viata; in cazul barbatilor, datorita serviciului militar, acestia intretineau relatii
sexuale, deseori cu prostituate.

In momentul actual exista o diferenta intre semnificatia primelor raporturi sexuale si viata in
cuplu.

Femeile si barbatii gandesc diferit cand vine vorba despre relatiile sexuale si sentimente. Femeile
investesc mai multe sentimente, desi nu se gandesc neaparat la o relatie stabila, in schimb
barbatii nu pun in legatura, neaparat, sexualitatea cu sentimentele.

Femeile tind catre relatii stabile, de lunga durata si cu un numar mic de parteneri; in cazul
barbatilor relatiile tind sa fie mai scurte, fara o stabilitate sentimentala si intr-un numar mai mare.

In societatea contemporana sexualitatea nu mai este un subiect tabu, parintii sunt mai deschisi,
vorbesc cu copiii lor mai liber pe aceasta tema.
Sexualitatea premaritala a suferit o schimbare de-a lungul anilor. In societatea contemporana
aceasta este mult mai permisa. In relatiile actuale sexul este un factor important, prea putini fiind
cei care asteapta pana in noaptea nuntii.

Activitatea sexuala premaritala, sociosexualitatea, in general, este puternic marcata sociocultural.

(Ilut, 2009, pg. 264)

Trecerea de la o cultura la alta influenteaza si afecteaza problema sexuala. De exemplu, studentii

americani de origine chineza sunt mai permisivi in aceasta privinta decat omologii lor din china.

Este clar ca mentalitatea traditional rurala s-a schimbat( Ilut, 2009, pg. 265). In ziua de azi nu
mai este nimic ciudat in a auzi parintii spunand ca fiicele lor merg cu prietenii lor in diferite
locuri, sau ca locuiesc impreuna.

In cazul in care o persoana nu este multumita de ea insasi pot aparea diverse probleme iar
sexualitatea nu mai este un act care sa duca la placere, satisfactie.

Mai multe cercetari ale societatii contemporane arata ca adolescentii tind sa separe dragostea de
sex. Acestia au relatii sexuale de multe ori fara suport afectiv. (Ciuperca, 2002)

Se vorbeste de trei efecte ale acestei tendinte:

- Sex fara nici un fel de implicatii emotionale

- Sex ca sport
- Sex recreativ
Ca si consecinte, putem aminti urmatoarele:
- Nelegitimitatea nasterilor
- Avorturi terapeutice
- Boli venerice
- SIDA

Atunci cand vorbim despre sexul in casnicie lucrurile tind sa se schimbe. Au aparut tot felul de
supozitii care afirma ca nivelul de sexualitate va scadea, ca era mult mai bine inainte de
casatorie, sau ca sexul va deveni monoton. Multi pun cauza acestei monotonii in baza stresului si
a oboselii acumulate la locul de munca si ca nu isi mai gasesc timp pentru ei.

Sunt totusi si motive care arata ca intr-o casnicie sexul nu se schimba neaparat.

In primul rand, nu mai este vorba de restrictii din acest punct de vedere, de teama fata de ceea ce
va spune familia sau cunostintele.

In general femeile prezinta diferite complexe legate de fizicul lor. Acest lucru poate afecta
increderea in sine, pot aparea unele inhibitii, se concentreaza la ce ar putea spune partenerul lor
legat de aceasta temere pe care o au. Acum insa nu mai este cazul deoarece partenerii, locuind
sub acelasi acoperis, se observa in toate ipostazele, nu mai trebuie sa stea uneori stresati daca
ceva nu este bine legat de partea fizica; in plus, teama unei sarcini nedorite sau a unei boli
contactate de la partener scade.

Aparitia unui copil este absolut normala, mai ales in cazul cuplului marital. Multe dintre cupluri
prefera sa petreaca impreuna dupa casatorie o perioada de cativa ani pentru a se bucura de
iubirea lor, de a se realiza pe plan profesional sau de a se bucura de alte activitati cum ar fi
sporturile sau hobby-urile. Daca totusi in acest timp apare si un copil cuplul nu mai este la fel de
reticent fata de cum ar reactiona un cuplu necasatorit.

In privinta bolilor se presupune ca sotii nu mai au alte relatii sexuale in afara casniciei, deci
riscul de a contacta astfel de boli ar trebui sa fie nul, sau este destul de mic.

Sexul intr-o relatie nu are doar beneficii la nivel de placere, satisfactie, dar s-a si demonstrat ca
sexul de multe ori aduce beneficii sanatatii.

Intr-o casnicie plina de iubire, respect, intelegere, sexul nu are cel mai important rol, dar sudeaza
mai mult legatura dintre cei doi parteneri.

Sexul completeaza o relatie, nu o implineste.

3.5 Atitudini fata de casatorie

In societatea actuala institutiile sociale sunt in continuu proces de reevaluare/reconsiderare.
Indivizii sunt, de asemenea, in continua schimbare in ceea ce priveste dorintele si asteptarile lor.
La randul ei, familia, ca si institutie sociala, a suportat diverse modificari si a fost reevaluata.(R.
Popescu, 2009)

Una din importantele diferente este faptul ca in societatea actuala indivizii nu se mai axeaza doar
pe un plan, cel familial, ci din contra, nu mai vor sa fie constransi, limitati. Fiind intr-un proces
continuu de schimbare, institutia familiei nu mai reprezinta ceea ce reprezenta odata.

Ca si schimbare in acest proces avem drept exemple,uniunile consensuale, concubinajul,

familiile monoparentale, etc. Acestea arata ca pentru o viata in cuplu nu mai este nevoie de
casatorie.

Una din principalele componente ale relatiei de cuplu o reprezinta sexualitatea. Cuplurile nu mai
vad acest aspect ca pe un subiect tabu, si in cele mai multe cazuri sexul survine inainte de
casatorie. Astfel, partenerii observa daca sunt compatibili si pe acest plan.

Studiul evolutiei valorilor familiale este important deoarece explica schimbarea

comportamentelor familiale din ultimele decenii.(R. Popescu, 2009)

Comportamentele maritale ale indivizilor sunt determinate de atitudinile acestora fata de

casatorie. Persoanele care vad in casatorie o alegere pe viata fac eforturi pentru a mentine o
casnicie fericita si armonioasa. Cei care nu cred in casnicie iar pentru ei nu este o optiune de
lunga durata, este de asteptat sa aiba legaturi extraconjugale. De asemenea, tot studiile arata ca
indivizii care nu au asteptari realiste despre rolurile maritale este probabil sa dezvolte conflicte,
ajungand in final la divort.

Credintele, valorile si perceptiile omului in legatura cu viata conjugala sau cu familia, pot fi
influentate de multe ori de ceea ce acesta vede in jur, de experiente maritale ale prietenilor sau
ale familiei de origine.

Semnificatiile sociale ale casatoriei sunt diverse in societatea contemporana. Atitudinea generala
care domina poate fi expusa in cateva enunturi(Steven L. Nock apud. R.Popescu, 2008, pag.81):

a) Oamenii vor sa se casatoreasca

 b) Pentru a se casatori, trebuie sa atinga un anumit nivel de maturitate
c) Casatoria este monogama
d) Casatoria este heterosexuala
e) Sotul este capul familiei
f) In cadrul cuplului rolurile de gen sunt sunt distincte
g) A avea copii este o componenta indispesabila a casatoriei

Aceste afirmatii cu privire la casatorie se presupun a fi necesare, individul luandu-le drept

datorii. In cadrul familiei de origine omul invata ca acestea vor fi obligatiile sale la maturitate,
dar de asemenea si din mediul social, care dezvolta presiuni asupra acestuia.

Casatoria este vazuta ca un factor al implinirii pe plan profesional si se presupune a fi deifnitiv.

Desi au aparut diverse modele de convietuire, indivizii inca spera la intalnirea partenerului ideal,
la o relatie de lunga durata, chiar definitiva, bazata pe iubire sincera si la construirea unui viitor
impreuna.

Atitudinile fata de casatorie pot fi grupate in cinci dimensiuni principale(Hall apud R.Popescu,
2009, pag.82):

1. Statutul – casatoria este vazuta ca un eveniment unic;

2. Autorealizare versus datorie sociala – casatoria este un mijloc de implinire emotionala
sau de siguranta economica, ea da sens celor doi parteneri. Pe de alta parte csatoria poate
fi vazuta si ca o datorie sociala care afecteaza implinirea personala;
3. Reciprocitate versus individualism – casatoria inseamna o renuntare necesara la
identitatea proprie pentru a construi o identitate comuna cu celalalt;
4. Romantism versus pragmatism – casatoria are loc intre suflete-pereche care se iubesc
sincer; totusi casatoria poate fi un sistem de schimb pragmatic, fara a fi asociat cu aceste
idealuri romantice;
5. Roluri – diviziunea rolurilor versus simetrie de rol – aceste dimensiuni vizeaza structura
de autoritate si diviziunea rolurilor clare, bazate pe autoritate, sau pot avea o relatie de
cuplu egalitara cu roluri similare.
Daca inainte se mergea dupa un sistem clasic de valori si credinte, in care casatoria
constituia unica metoda de autorealizare individuala, iar rolurile partenerilor erau bine
stabilite si bazate pe autoritate, in societatea actuala casatoria nu mai este o obligatie, ci
doar o optiune posibila, care nu mai este vazuta ca un mod de implinire personala, iar
rolurile sunt egalitare, flexibile.
De asemenea atitutdinea fata de sexualitate s-a schimbat. Placerea sexuala este un
element cheie in sustinerea, dezvoltarea sau dizolvarea relatiei de cuplu.(Giddens apud R.
Popescu, 2009). Astfel ca sexualitatea a devenit un aspect foarte important care ajuta la
functionarea cuplului.
Elementele atinde mai sus, desi sunt tot mai frecvente si mai populare, nu caracterizeaza
intreaga societate actuala. Pentru multi, casatoria inca presupune atingerea unui ideal,
intalnirea persoanei iubite si convietuirea definitiva cu aceasta, bazata pe iubire sincera si
respect.