Secretul unei familii reuşite - Recenzie la volumul „Terapii familiale în asistenţa

socială a familiei” a autoarei Monica Zăpodeanu, publicat la Editura Lumen din

Iaşi

Iaşi aprilie 2009 – Într-un domeniu încă în formare în România Monica Zăpodeanu oferă
un plus de informaţie privind aria asistenţei sociale prin volumul său „Terapii familiale în
asistenţa socială a familiei”.

Volumul menţionat analizează schimbarea „ca fiind un proces fundamental în practica de

asistenţă socială, pornind de la concepţia că, indiferent în ce situaţie se află clientul
schimbarea poate duce la ameliorarea, chiar la rezolvarea problei”. Autoarea acestui
volum prezintă o dublă perspectivă a terapiei familiale, începând cu definirea teoretică a
contextului social pentru ca în final să demonstreze practic realitatea socială vizată.

Conceptul de terapie familială, conform viziunii autoarei, „se referă la procesul prin care
familia ca întreg este ajutată să dobândească capacitatea de a schimba structura
interaţiunilor interne cu scopul de a favoriza fiecărui membru libertatea de a se dezvolta
într-o direcţie favorabilă propriei personalităţi”. Monica Zăpodeanu plasează un accent
deosebit pe partea de detaliere a conceptelor de bază ce sunt reprezentative pentru acest
domeniu social, oferind informaţii despre procesul de schimbare a clientului asistenţei
sociale, despre tehnicile, modele dar şi abordările specifice cadrului de schimbare.
Autoarea defineşte procesul de schimbare asemenea unui „element definitoriu al vieţii
cotidine”.

Este important să reţinem că fiecare tip de proces întâlnit în domeniul asistenţei socială
reprezintă un tip de schimbare. Clientul este totodată ajutat dar şi provocat să depăşească
starea de nevoie, de problemă cu care se confruntă la un moment dat. Pentru ca procesul
de schimbare să atingă obiectivul vizat, cel de dobândire a autonomiei, de traversare a
unui moment critic din evoluţia sa, întreaga familie trebuie să participe direct sau
indirect. Autoarea evidenţiază prin acest volum rolul esenţial al familiei exercitat atunci
când unul dintre membrii ei se confruntă cu o situaţie nouă, cu o situaţie căreia nu îi poate
oferi o soluţie viabilă fără a apela la un specialist.

Din întregul volum al Mariei Zăpodeanu două subiecte teoretice mi-au atras atenţia în
mod deosebit. Unul dintre ele este reprezentat prin educaţia profamilială – proces ce
vizează informarea dar şi formarea interselor, atitudinilor şi aptitudinilor profamiliale.
Pentru mine această srategie de formare pentru viitoarea viaţă de cuplu a fost o noutate şi
consider că este un model benefic de ajutorare a acelor tineri atunci când decid să devină
o familie. Este un model de prevenire a unor posibile şi viitoare probleme sociale ce ţin
de familia din societatea românească, şi nu numai.

Cel de-al doilea subiect se referă la perspectiva schimbării privind persoanele de vârsta a
treia. Autoarea prezintă ultima etapă din viaţa individului reliefând în primă fază toate
procesele aferente înaintării în vârstă precum: pensionarea, scăderea stimei de sine,
îmbolnăvirea sau retragerea din viaţa socială. Toate aceste procese favorizează izolarea
socială a individului de vârsta a treia transformându-l din punct de vedere social o „grijă
în plus” pentru familie. Mai mult de atât sunt numeroase cazurile când se poate asista
neputincios la procese precum maltratarea sau neglijarea persoanelor vârstnice, lucru
evident reliefat prin mass media.

În vederea stopării sau diminuării acestor procese sociale negative autoarea propune prin
volumul său „Terapii familiale în asistenţa socială a familiei”, publicat la Editura Lumen,
o serie de metode de intervenţie specifică pentru aria reprezentată de persoanele de vârsta
a treia care se confruntă cu diferite dificultăţi de ordin social. Printre aceastea aş vrea sa
menţionez procesele de reautonomizare, reeducare, dialogul social, consilierea sau munca
în grup a persoanelor vârstnice. Acestea sunt doar o parte dintre metodele şi tehnicile care
ajută familia ca întreg să-şi valorizeze fiecare membru şi să-i respecte capacităţile şi
aptitudinile.

Ultima parte a volumului scoate în evidenţă date importante obţinute în urma unei
cercetări de teren efectuată la Lille pe 200 de cazuri. Cercetarea a vizat reţeuau de relaţii
pe care le are vârstnicul în vederea obţinerii de date despre frecvenţa vizitelor amicale,
modalităţile de petrece a timpului liber, gradul de implicare a activităţile casnice.
Totodată a fost aplicată şi o grilă de autonomie pentru a se cunoaşte portretul vieţii
fiecărui client.

Autoarea volumul „Terapii familiale în asistenţa socială a familiei”, publicat la Editura

Lumen, invită cititorul şi specialistul din domeniul social, şi nu numai, să cunoască
secretele unei familii reuşite din perspectica terapiei familiei.

Simona Ponea
www.edituralumen.ro