Femeia din diferite perspective – Recenzie la volumul „De la femeia-obiect la

imaginea-identitate: reprezentări ale feminităţii în cultura de masă” al autoarei

Diana Dămeanu, publicat la Editura Lumen din Iaşi

Iaşi mai 2009 – Femeia este, a fost şi va fi un subiect controversat. Femeia este o simplă
fiinţă pentru unii, cineva drag pentru alţii sau doar „ceva” pentru o a treia categorie.
Diana Dămeanu prin volumul „De la femeia-obiect la imaginea-identitate: reprezentări
ale feminităţii în cultura de masă” afişează perspectivele asupra femeii din şi în mileniul
III.

Diana Dămenau oferă prin volumul „De la femeia-obiect la imaginea-identitate:

reprezentări ale feminităţii în cultura de masă” o imagine a femeii mileniul III prin prisma
unei cercetări realizate în domeniul mass-media. „Mass-media produc identităţi, concepţii
de viaţă şi de comportament care integrează indivizii în cultura oficială. Mediile de
informare în masă produc reprezentări care încearcă să inducă un consens între anumite
poziţii politice, determinându-i pe membrii societăţii să privească anumite ideologii care
pe o „stare de fapt””. Autoarea şi-a propus să cunoască identitatea feminină prin
intermediul mass-mediei din perspectiva de gen.

Simona de Beauvoir defineşte femeia „ca „eternul Celălalt”, care trebuie cunoscut şi
definit de un subiect activ (bărbatul), căruia îi aprţin facultăţile de cunoaştere (intelectul)
şi privilegiul de a scrie istoria.” Actualmente întâlnim două perspective asupra femeii; pe
de o parte mass media prezintă prin intermediul filmelor, emisiunilor sau reclamelor „ că
femeile nu contează decât ca neveste (casnice) şi ca mame, mai mult, le denigrează
portretizându-le ca incompetente, inferioare şi în toate cazurile subordonate bărbaţilor.”
Pe de altă parte avem acces la unele reviste „de speciliatate” care prezintă femeia
puternică, cu o poziţie socială, femeia care se poate descurca la fel de bine, sau mai bine
decât un bărbat, în acele domenii „privilegiate” bărbaţilor. În ciuda acestor două
perspective în final femeia este cea care este „ajutată” să-şi definească identitatea, nefiind
lăsată să-şi formeze identitatea sa personală şi originală.

Indiferent de perspectiva abordată media prezintă tipare general acceptate fie despre
femeia casnică fie despre femeia puternică, emancipată, femeia mileniul III. Un mare
accent este pus pe corpul femeii, acesta fiind văzut „ca pe un mecanism ce se transformă
în unul mai puternic, mai productiv, mai folositor şi mai docil” şi astfel pentru ca un corp
să fie feminin el trebuie să arate cât mai „suplu”. Atunci când regula este „încălcată” se
impune automat dieta. În acest caz regăsim în toate revistele destinate femeii, dar nu
numai, reţete miraculoase, reţete de succes de dietă, care să „ajute” femeia să atingă
standardul impus.

Corpul femeii este un „obiect al privirii” (masculine); corpul femeii fiind mediatizat „ca
obiect al dorinţei, fanteziei şi violenţei [...] corpurile femeilor apar expuse ca obiecte
estetice şi sexuale, în reclame, emisiuni TV, reviste de modă sau în cinema.” Corpul
masculin este rareori afişat public sau mediatizat, iar atunci când acesta lucru se întâmplă
el este în mişcare sugerându-se astfel puterea fizică. Mai mult de atât domeniul
fotografiei ne atrage atenţia asupra fotografiilor cu bărbaţi dar şi cu femei. Bărbaţii
privesc în obiectiv – în ochii celui ce-l priveşte – ca semn al puterii şi al controlului, în
timp ce femeia îşi ascunde privirea, îşi apleacă capul – semn al supunerii, al inferiorităţii.
Sunt păreri contradictorii cu privire la acest act – sunt voci care menţionează că provirea
pierdută este un semn al senzualităţii, în timp ce alte voci susţin că este vorbă de acea
inegalitate de putere dintre femeie şi bărbat.

Femeia este diferit văzută şi din prisma ideologiilor. Astfel atunci când facem referire la
ideologia conservatoare putem vorbi de femeia tradiţională, casnică, supusă, aflată sub
puterea patriarhatului, ea este doar mamă, soţie, fiică....dar nu are o identitate proprie, ea
aparţine cuiva, este soţia cuiva. Pe de altă parte ideologia liberală promovează femeia
emancipată, femeia eliberată de prejudecăţi şi de constrângeri, care se afirmă social şi se
dezvoltă individul şi profesional. Totuşi media vorbeşte de o mixtură de ideologii în ceea
ce priveşte femeia, se promovează femeia soţie/mamă care prin emanciparea sa nu-şi va
neglija „îndatoririle casnice”.

Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la acest volum, „De la femeia-obiect la imaginea-
identitate: reprezentări ale feminităţii în cultura de masă” al autoarei Diana Dămeanu,
publicat la Editura Lumen, a fost prezentarea de „modele ale identităţii feminine în
revistele pentru femei”. Cercetarea a fost realizată din perspectiva a trei reviste de
specialitate: Avantaje, Cosmopolitan şi Femeia modernă. În acest studiu autoarea a avut
trei axe prioritare şi anume: imaginea femeii, sfera de activitate şi cariera.

Am fost fascinată să descopăr mesajele transmise prin intermediul mass-mediei prin

prisma altor ochi. Am ajuns la concluzia că „minunăţiile”, succesul dorit, frumuseţea
utopică nu sunt decât nişte „combinaţii cifrice” între ideologia conservatoare şi cea
liberală. Se promovează ceea ce este general acceptat chiar şi atunci când apar sub
diferite titluri care doresc să arate opusul.

Femeia este un obiect pentru o parte a populaţiei, are o identitate pentru o parte dintre
noi....este „ceva” aflat într-o lume controversată.

Simona Ponea
www.edituralumen.ro