MIȘCAREA

FEMINISTĂ

Realizat de Maria Cerneleanu

 Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, femeilor încă nu li se
permitea să dețină proprietăți, să semneze documente
oficiale, să voteze în alegeri electorale, să refuze avansurile
sexuale ale soților lor, să urmeze studii universitare, să preia
legal custodia propriilor copii (soțiile și copiii erau
considerați de lege ca fiind proprietatea soțului), sau să
divorțeze de soții lor.
MIȘCAREA FEMINISTĂ ÎN SOCIETATEA
OCCIDENTALĂ
 Feminismul în Statele Unite ale Americii, Canada și un
număr de țări din Europa de vest a fost împărțit în trei
valuri de feministe cercetători: primul, al doilea și al
treilea val de feminism.Recent (începutul anilor 2010)
cercetările sugerează că ar putea fi un al patrulea val
caracterizat, în parte, de către noile platforme media.
Mișcarea Femeilor a adus schimbare în societatea
Occidentală, inclusiv dreptul la vot al femeilor, dreptul
de a iniția procedura de divorț și divorțul „fără nicio
vină”, dreptul femeilor de a lua decizii individuale) și
dreptul la proprietate. De asemenea, a condus la o rată
mai mare de ocupare a forței de muncă pentru femei
cu salarii echitabile, precum și accesul la educație 
universitară.
 PRIMUL VAL
„ÎMI DORESC CA FETELE SĂ NU SE CONSIDERE
ADJECTIVE, CI SUBSTANTIVE.”
 (ELIZABETH CADY STANTON, 1880)

În anul 1848, are loc Convenția de la Seneca Falls,

New York, unde peste 300 de bărbați și femei s-au
adunat cu scopul comun de a susține, pentru prima
oară, acordarea de drepturi legale femeilor. Declarația
de la Seneca Falls a fost întocmită de Elizabeth Cady
Stanton (1815-1902) și postula legitimitatea egalității
naturale dintre femei și bărbați, marcând, astfel,
începutul mișcării sufragetelor.
 Primul Val de feminism se dedică luptei pentru obținerea de
drepturi civile – în primul rând dreptul la vot, care le-ar fi
conferit femeilor statutul legal de cetățeni, dar și accesul
nelimitat la educație și îngrijire medicală și dreptul de a
profesa o anumită meserie – asigurându-le participarea în
societate si sfera politică. Sufragetele se opun stereotipului
clasic asociat femeilor și, mai ales, normelor privind conduita
și discursul adecvate lor și contestă tradiția domesticității,
care, la vremea respectivă, dicta că locul femeii era în
căminul familial, ocupându-se de nevoile soțului și ale
copiilor. Femeilor li se pretindea să fie modeste, să-și exercite
influența și să-și expună vederile în mod discret și indirect, și
să nu se angreneze în activități de natură publică. 
 AL DOILEA VAL
„NU TE NAȘTI, CI DEVII
FEMEIE”
 În anii ‘40, mii de femei au fost nevoite să ocupe locurile
rămase pustii în urma înrolării în război a bărbaților. Multe
dintre ele se ocupau de fabricarea muniției și susțineau
eforturile armatei țării lor. Motivul pentru care guvernele le-
au recrutat să îndeplinească nevoile industriale pe timp de
război nu s-a legat nicidecum de vreun interes subit în
chestiunea egalitatății dintre sexe și nu urmăreau să modifice
definitiv rolul economic al femeilor; contribuția femeilor a fost
privită ca o soluție temporară necesară.
 Feministele liberale din toate țările vestice au fost inspirate
de „Mistica feminității” (1963), cartea de referință a lui Betty
Friedan, care avansa ideea că nemulțumirea trăită de multe
femei din clasa de mijloc a societăților postbelice se trăgea
din lipsa de implicare socială și de autoritate în viața politică.
 Conceptul de „Eternul feminin” la Beauvoir, concept
care întreține rolurile mitizate atribuite femeilor – de
mamă, de fecioară sau de ispită, etc – și le face
prizonierele unui ideal imposibil de atins, devine, la
Friedan, „mistica feminității” care „spune că această
feminitate este într-atât de enigmatică și intuitivă și
apropiată de crearea și originea vieții, încât știința
oamenilor s-ar putea să nu reușescă vreodată să o
înțeleagă. Totuși, oricât ar fi de specială și deosebită,
nu e în niciun sens inferioară naturii masculine; s-ar
putea chiar, ca din anumite puncte de vedere, să-i fie
superioară.
 În fazele incipiente, feminismul radical al celui de-al Doilea
Val se caracterizează printr-un apel la solidaritate,
împingând agenda feministă spre a încerca să îmbine
problemele personale cu cele sociale . Unele dintre
reprezentantele mișcării s-au aliniat cu ideologia marxist-
socialistă în ceea ce privește chestiuni cum ar fi dublul
efort depus de femeile care sunt nevoite să muncească atât
în casă cât și în afara ei, sau revendicarea de remunerație
egală cu cea a bărbaților pentru același volum de muncă.
 Derulându-se în perioada cuprinsă între începutul anilor
’60 și aproximativ sfârșitul anilor ’80, discursul feminist al
celui de-al Doilea Val și-a îndreptat atenția către corectarea
unei game largi de nedreptăți care țineau atât de sfera
privată, cât și de cea publică: legi și politici discriminatorii,
perspectiva epocii asupra sexualității și a identității sexuale,
asupra căsătoriei și a maternității, atmosfera la locul de
muncă sau violența împotriva femeilor (violul sau
hărțuirea).
 AL TREILEA VAL
 Ceea ce denumim al Treilea Val de feminism a luat naștere la
sfârșitul anilor ’90 și e descris de multe ori ca o reacție la
deficiențele valului precedent. Adeptele lui, beneficiind deja
din naștere de privilegiile pentru care au luptat feministele
din primele două valuri, sunt motivate de necesitatea
articulării unei teorii și politici feministe care să respecte
experiențele contradictorii și să deconstruiască concluziile
categorice, preferând ambiguitatea în locul certitudinii; în
plus, propun un alt tip de politică, o strategie care
chestionează noțiunea de „feminitate universală”.
 Acest nou tip de feminism se distinge prin diferite forme de
activism local, național sau internațional, intervenind în
chestiuni ca violența împotriva femeilor, traficarea de carne
vie, chirurgia estetică, auto-mutilarea sau sexualizarea mass-
mediei. În timp ce se confruntă cu noi amenințări la adresa
drepturilor femeii în contextul unei noi ordini sociale
globalizate, intră în conflict cu valurile anterioare în ceea ce
vizează tendințele acestora de a oferi răspunsuri și soluții
universal valabile și de a defini feminitatea în termeni
restrânși.
 Feminismul în China a început în secolul 20 cu 
Revoluția Chineză din 1911. În China, feminismul are o
puternică asociere cu socialismul și problemele de
clasă. Unii comentatori cred că această asociere
strânsă este dăunătoare pentru feminismul chinez și
susțin că interesele de partid sunt plasate înainte de
cele ale femeilor.
 Agenda mișcării feministe include acționarea ca un
contor la presupusele pârghii patriarhale din cultura
dominantă. Deși diferită în timpul progresiei valurilor,
este o mișcare care a urmărit să conteste structura
politică, deținătorii puterii, și credințele culturale sau
practicile.
SFÂRȘIT