GENEZA ȘI EVOLUȚIA FEMINISMULUI

1
INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE DESPRE FEMINISM. TIPOLOGII

CAPITOLUL II. GENEZA ȘI EVOLUȚIA FEMINISMULUI

CAPITOLUL III. FEMINISMUL CONTEMPORAN

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE
2
 Imaginea femeii în societate a cunoscut o evoluție treptată, inițial aceasta fiind
limitată din perspectiva studiilor, a posibilității de a deține propria avere, a salariilor
comparativ cu bărbații, lista limitărilor putând continua. Feminismul a luat naștere începând
de la femeia casnică, care se îngrijea de gospodărie și de copii, această problematică fiind
ridicată la rangul de dispută cu timpul. Problematica în cauză a generat în toate timpurile voci
care disputau statutul femeii.
Scopul lucrării este cel de a evidenția principalele tipuri și momente importante din
evoluția feminismului. Lucrarea prezintă interes tocmai pentru că va arăta că diferitele
tipologii conduc spre metode diverse în aplicarea egalității de gen, unele dintre ele ducând la
neutralitatea de gen - la recunoașterea drepturilor egale, diminuarea exploatării, abolirea
diviziunii de gen a muncii, egalitate de șanse la educaţie, cariere, poziţii de decizie, altele
spre o strategie androgină în care omul complet trebuie să aibă şansa unei educaţii care să
includă atât valorile masculine, cât şi pe cele feminine.
Metodologia folosită în elaborarea lucrării a constat în principiu în analizarea
literaturii de specialitate în domeniul ideologiei feminismului, fiind astfel consultate o serie
de articole și cărți specifice temei.
Lucrarea este structurată pe 3 capitole. În primul capitol au fost evidențiate aspectele
generale legate de feminism ca ideologie social-politică în virtutea opiniilor regăsite în
literatura de specialitate. De asemenea, în cadrul aceluiași capitol au fost analizate diferite
tipuri de feminism, anume feminismul liberal, feminismul socialist și marxist, feminismul
radical, ecofeminismul și feminismul comunitar. Al doilea capitol evidențiază geneza și
evoluția ideologiei ca urmare a unor revoluții democratice prin intermediul cărora au fost
înlăturate vechile idei preconcepute despre imaginea femeii de tip casnic şi prin care s-a
recunoscut egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, sex, convingeri
religioase. Ultimul capitol prezintă imaginea femeii dintr-o perspectivă contemporană și face
trimitere, cu precădere, la imaginea sa în sfera politicului și a leadership-ului, oferind un
exemplu concret.

3
 CAPITOLUL I.
ASPECTE GENERALE DESPRE FEMINISM. TIPOLOGII

Feminismul reprezintă o ideologie social-politică care are scopul de a stabili și

evidenția egalitatea socială, economică, personală a genurilor. Această ideologie nu este
identică tocmai pentru că nici drepturile femeilor nu sunt aceleași în fiecare țară, ci ele diferă
în funcție de legislație, tradiții, politică.
În literatura de specialitate s-au oferit diferite definiții ale acestei noțiuni, unii autori
considerând că ,,ideologia feministă este un corpus de idei care descrie sexismul unei
societăți și descrie o societate viitoare în care contradicțiile sexiste vor fi eradicate”1. Alți
autori consideră că feminismul este de fapt un răspuns defensiv la misoginism și sexism, prin
acesta încercându-se să se răspundă nevoilor și să se valorifice experiențele feminine în
aceeași măsură ca în cazul celor masculine2. Continuând ideea anterioară, s-a format o
perspectivă asupra femeii care evidențiază faptul că femeile sunt mult mai emotive decât
bărbații pentru că ,, sunt dotate să poarte şi să dea viaţă, ele sunt văzute ca fiind mai aproape
de natură, iar acest fapt este tratat ca un dezavantaj: femeile sunt mai aproape de
animalitate decât bărbaţii.’’3 De asemenea, doctrina a arătat că semnificația gândirii de tip
feminism ar conduce spre ideea conform căreia femeile sunt oprimate în diferite grade în
diferite culturi, iar eradicarea nedreptății este de gen se poate realiza doar printr-un
angajament politic.4
Unul dintre autorii care scoate în evidență rolul fundamental al feminismului prin
comparație cu celelalte ideologii este Michel Freeden (filosof britanic). În opinia sa, această
ideologie este apropiată de cele tradiționale, însă, ,,ceea ce face diferența față de ideologiile
tradiționale, este faptul că feminismul nu se preocupă de aranjamentele politice și sociale
general-umane, ci de problemele și scopurile femeilor”5. Observăm în acest caz faptul că
diferența dintre ideologiile tradiționale și feminism constă în viziunea mai larga asupra
situațiilor problematice în cazul celor tradiționale în comparație cu limitarea perspectivei în
cazul feminismului. Mai mult, acesta consideră că există un nucleu ideologic feminist, care
are la baza trei concepte, anume femeia, experiența și politicile personale. Astfel, primul

1
Maggie Humm, „Ideology”, în The Dictionary of Feminist Theory, second edition, Prentice Hall & Harvester
Wheatsheaf, New York, 1995 (1st edition published 1989), p. 128.
2
Miroiu Mihaela,. Drumul către autonomie: teorii politice feministe, Ed. Polirom; 2004, București, p. 27.
3
Idem, p.28.
4
Idem, p.31.
5
Michael Freeden, Ideologies and Political Theory: A Conceptual Approach, în Clarendon Press, Oxford, 1996,
p. 488.

4
concept face referire la centralitatea rolului femeilor, a doua la unitatea femeilor prin prisma
experiențelor prin care trec, iar a treia, la problematica pe care acestea o au care este de ordin
politic6. Cu privire la acest din urmă aspect, situațiile problematice renasc tocmai din dorința
de a avea un tratament egal indiferent de gen, precum și autonomie și posibilitate de afirmare.
Literatura de specialitate a arătat că există mai multe tipuri de feminism, enumerăm în
acest caz feminismul liberal, feminismul socialist și marxist, feminismul radical,
ecofeminismul și feminismul comunitar. În cele ce urmează ne vom abate asupra fiecărui
concept în parte și vom descrie principalele caracteristici.
Pornind de la ideea conform căreia liberalismul are ca scop emanciparea individuală,
în centrul său aflându-se drepturile omului, feminismul liberal pledează pentru egalitatea în
drepturi între femei şi bărbaţi, pentru recunoaşterea integrală a drepturilor femeilor ca
drepturi ale omului, inclusiv pentru extinderea exercitării acestor drepturi şi în viaţa
privată. ,,Cele mai importante câştiguri ale primului val de feminism s-au aşezat în cadrele
mişcării feministe liberale.7’’ Între secolele XIX – XX, această tipologie s-a bazat foarte mult
pe accesul la educație, care oferea practic și egalitatea de oportunități, ideea de bază în
prezenta cauză. Potrivit literaturii de specialitate, fondatoarea acestui tip de feminism este
Mary Wollstonecraft, fiind prima teoreticiană a întregii mişcări teoretice pentru drepturile
universale ale omului şi ale cetăţeanului, lucrarea sa intitulându-se A Vindication of the
Rights of Woman (O revendicare a drepturilor femeii) 8. Aceasta susținea ideea conform
căreia egalitatea trebuie să existe încă de la naștere și nu doar bărbații trebuie să se
emancipeze prin educație, ci și femeile, ele neputând să aibă doar statutul de mame pentru că
în acest fel nu vor fi niciodată autonome.
În ceea ce privește feminismul socialist, doctrina de ordin socialist se concentrează
asupra tipurilor de reforme care pot conduce la dispariţia inegalităţii sociale. Principalele
personalități care au dezvoltat acest concept în secolul al XIX-lea sunt Saint Simon, Charles
Fourier şi Robert Owen, iar în România îi putem enumera pe Dobrogeanu-Gherea, Ion şi
Sofia Nădejde. Aceștia au militat nu doar pentru egalitate de gen prevăzută în legislație, ci și
pentru votul universal și pentru oportunitatea femeilor de a munci și de a fi plătite pentru
munca depusă. Astfel, una dintre ideile de bază era legată de independența femeilor care se

6
Frunză Mihaela, Feminismul ca/si ideologie, Feminism as/and Ideology. În Journal for the Study of Religions
and Ideologies, nr. 2/2010, pp.4-28, consultat la adresa http://jsri.ro/ojs/index.php/jsri/article/view/135 accesată
la data de accesat la data de 13 Iunie 2022.
7
Miroiu Mihaela, op.cit., p. 91.
8
Idem, 92.

5
putea realiza prin munca și câștigul individual, fiind minimizată ideea de femeie casnică care
doar are grijă de copii.
Feminismul marxist evidențiază ideea conform căreia femeile sunt aservite în condiția
de muncitori domestici (legată de gospodărie și întrebuințările materne). Astfel, se consideră
ca teoria alienării este aplicabilă în cazul acestei tipologii, deoarece procesul de alienare este
mai puternic în sfera femeilor întrucât ele trăiesc doar în lumea gospodăriei, spre deosebire de
bărbați, care trăiesc atât în lumea socială, cât și în cea industrială și cea a gospodăriei.
Pornind de la ideea că femeile au rolul de a împlini nevoile altor oameni, eliberarea lor
reprezintă practic un proces îngreunat.
Feminismul radical este tipologia cea mai mediatizată și reprezintă al doilea val al
acestei ideologii. În contextul în care celelalte tipuri de feminism vin cu modalități pentru
egalitatea de gen, feminismul radical este tocmai opusul, promovând separatismul teoretic și
politic și considerând că antifeminismul și sexismul sunt concepte atât de mult impregnate în
minte încât produc efecte negative asupra cooperări între femei și bărbați.
Ecofeminismul s-a dezvoltat ca o alianță între ,,feminism şi ecologie tocmai prin
faptul că socoteşte indisolubil legate ideologiile dominării femeilor şi a naturii. Natura a fost
feminizată, iar femeile au fost naturalizate’’9. În acest caz, femeile erau comparate cu
animalele, considerându-le îndepărtate de rațiune și apropiate de condiția animală.
Feminismul comunitarian tratează îngrijirea ca o problemă nu doar a vieții private, ci
și a uneia publice, deoarece îngrijirea privată ar însemna îngreunarea vieții femeii.
Susținătorii acestui tip de feminism doresc o implicare mai mare a societății prin oferirea de
servicii eficiente de îngrijire.

CAPITOLUL II
9
Idem, p.170.

6
 GENEZA ȘI EVOLUȚIA FEMINISMULUI

Privind feminismul drept o mișcare socială, se poate afirma faptul că această

ideologie a luat naștere ca urmare a unor revoluții democratice prin intermediul cărora au fost
înlăturate vechile idei preconcepute despre imaginea femeii de tip casnic şi prin recunoaşterea
egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, sex, convingeri religioase.
Termenul a fost conturat prima data prin lucrarea A Vindication of the Rights of Woman (O
revendicare a drepturilor femeii), lucrare menționată în capitolul anterior.
Ulterior, literatura a arătat că termenul a fost folosit în anul 1987 în Franța și avea
sensul de libertate sau emancipare. După Congresul de la Paris din anul 1982 care a fost
descris drept feminist, termenul a început să fie folosit tot mai mult, ajungând în Marea
Britanie și America.
Totuși, pentru a observa mai bine momentele importante din evoluția feminismului, vom
prezenta în cele ce urmează trei valuri ale acestei ideologii.
În ceea ce privește geneza feminismului, trebuie menționat faptul că unii autori
consideră că acesta a luat naștere în perioada Renașterii, perioadă care a fost urmată de două
lucrări semnificative, una dintre ale fiind menționată anterior, iar cealaltă intitulându-se A
Serious Proposal to Ladies de Mary Astell. Ideile din scrierile menționate porneau de la
premisa că ,,femeile trebuie să devină cetăţeni raţionali, cu responsabilităţi familiale şi
civice, prin urmare educaţia trebuie să devină o veritabilă coeducaţie, aceeaşi pentru ambele
sexe; educaţia trebuie axată pe libertate, demnitate personală, independenţă economică’’10
Astfel cum am menționat anterior, este posibil ca terminologia să fi fost folosită pentru prima
dată în Marea Britanie și mai apoi în SUA, unde dreptul de vot a fost acordat treptat. În
Marea Britanie, au existat mișcări ale femeilor care recunoșteau accesul la vot indiferent de
sex după anul 1905, acest drept fiind obținut în 1928. Chiar si Primul Război Mondial a avut
importanță în cadrul acestei ideologii, deoarece a arătat că producția economică poate fi
condusă și de femei.
Raportându-ne la România, se consideră că feminismul a luat naștere cu ajutorul
elitelor având în vedere că o mare parte din populație era țărănească ceea ce îngreuna
mișcarea rapidă a acestei ideologii. În secolul XIX, Codul Civil românesc evidenția prin
prevederile sale condiția inferioară a femeilor, deoarece acestea puteau încheia acte doar cu
acordul soțului, neavând propriile venituri și trebuind să rămână la domiciliu. În acea
perioadă, femeile se ocupau în general de gospodărie, însă în timp, numărul lor a crescut în
10
Idem, p. 57.

7
domeniul angajabilității în industrie și mai apoi în alte domenii ale activității sociale 11. A
urmat ulterior solicitarea de către Liga Femeilor Române de la Iași în anul 1896 ca acestea să
își poată administra singure averea, însă solicitarea nu a fost luată în considerare. Abia în anul
1929 li s-a recunoscut dreptul de vot la nivelul comunei, iar prin Constituția din 1946 s-a
introdus votul universal pentru persoanele care au împlinit 18 ani12.
De asemenea, la nivel european, trebuie menționate și unele documente care au
sprijinit feminismul. Cu titlu de exemplu amintim Convenția ONU care făcea referire la
eliminare tuturor formelor de dscriminare fata de femei, adoptată în 1979, precum și Cartea
Socială Europeană, care prevedea o serie de drepturi printre care și dreptul ,, femeilor şi a
bărbaţilor la tratament şi şanse egale în materie de angajare în cîmpul muncii13’’
Așadar, spre observă faptul că primul val a avut la bază dorința de afirmare în plan
administrativ și politic prin deținerea dreptului de vot și a egalității politice.
Valul al doilea s-a caracterizat prin conceptele de diferență și eliberare și a luat
naștere odată cu apariția cărţii lui Betty Friedan, The Feminine Mystique (Mistica feminina),
1963 14, unii autori considerând totuși că momentul marcant a fost în anul 1949 când a fost
elaborată lucrarea Simonei de Beauvoir, Al doilea sex. Egalitatea de gen a fost consacrată în
diferite documente în primul val, cu toate acestea, ea nu a devenit o realitate. Ideile de bază
din scrierile menționate anterior s-au conturat în jurul conceptului de dezvoltare a femeii nu
doar pe plan educațional, ci și cultural și politic. Se considera în perioada respectivă că
egalitatea de gen există doar în prevederile legale, nefiind un adevăr clar în viața reală în
sensul nepunerii în aplicare a dispozițiilor legii. Aceleași lucrări arată perspectiva lumii
asupra femeii, unde aceasta poate exista doar prin raportare la altcineva sau altceva. Autoarea
Simone considera că ajutorul oferit de contextul cultural și politic este ceea ce marchează
trăsăturile unei femei. De asemenea, au existat unele mișcări feministe în perioada celui de-al
doilea val. Cu titlu de exemplu amintim Mișcarea de Eliberare a Femeilor din SUA.
Feminismul american a fost marcat de solidaritatea între femeile de rase diferite, de unde și
lozinca „Sisterhood is powerful!". Și în Europa, cu precădere în Franța, au existat acțiuni
determinante pentru această ideologie. Revoltele din 1968 din Franța au avut ca premisă
dorința femeilor de a li se oferi roluri mai importante în viața politică, în acea perioadă,
atribuțiile lor fiind legate de îngrijirea gospodăriilor. O altă mișcare de eliberare a femeilor a
11
MIHAILESCU Ș. Din istoria feminismului românesc. Antologie de texte (1838-1929), Ed. Polirom, Iași,
2002, p. 15.
12
Miroiu Mihaela, op.cit., p. 63.
13
https://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/chartesocialedepliant-/
CharteSocialedepliant-ro.pdf accesat la data de 14 Iunie 2022.
14
Miroiu Mihaela, op.cit., p. 64.

8
avut loc și în Marea Britanie, unde femeile au dorit să aibă dreptul la educație, la avort, la
salarii corespunzătoare în funcție de munca efectiv depusă.
În literatură, valul al doilea a fost caracterizat drept valul diferențelor, în care
experiențele femeilor au construit perspectiva lor asupra cunoașterii. Realizările aduse de
acest val nu au fost nesemnificative, reușindu-se câștigarea de drepturi în domenii marcante
(s-a reușit accesul la profesii care anterior erau considerate a fi realizate doar de bărbați,
posibilitatea de a accesa ajutoare din partea statului pentru creșterea copilului, elaborarea de
dispoziții legale care să interzică violența, violul, hărțuirea, acest ultim subiect fiind destul de
disputat întrucât concepția anterioară era că astfel de acțiuni țin de viața privată a unui cuplu,
iar statul nu este în măsură să intervină). Desigur, au existat și unele critici în sensul că
feminismului valului doi s-a axat prea puțin pe situația persoanelor sărace. Raportat la
România, s-a observat că feminismul a evoluat și că statul s-a implicat mai mult în
determinarea rolului femeilor, însă nu se poate vorbi despre o ideologie a diferențelor întrucât
acea perioadă era caracterizată în continuare de comunism.
Ultimul val se caracterizează prin promovarea postfeminismului (termen creat de
mass-media) care face trimitere la adaptarea ideologiei în funcției de nevoile individuale
prezente. ,,Valul al treilea pune accentul pe puterea femeilor, este un veritabil feminism al
puterii („power feminism"), distanţându-se de „abordarea conservatoare" victimistă a celor
două valuri ante¬ rioare15’’.Principalele idei marcante ale postfeminismului constau în
neimpunerea unei identități personale de către altă persoană/societate decât propria persoană,
mișcările feministe au efecte pozitive asupra condiției femeilor, necesitatea înțelegerii
culturii, independența economică a femeilor. Unii autori (Germaine Greer) consideră că acest
tip de feminism este creația multinaționalelor, care le învață pe tinere cum să aibă o carieră de
succes, cum să ofere servicii de calitate, ce trebuie să facă pentru a fi frumoase, etc 16. Pe de
altă parte, accesul femeilor în anumite funcții și în viața academică este văzut drept o
amenințare, care ar putea conduce la un monopol al pozițiilor.

CAPITOLUL III. FEMINISMUL CONTEMPORAN

15
Idem, p.81.
16
Idem, p.76.

9
 Feminismul contemporan accentuează necesitatea drepturilor femeilor și militează
pentru integritate și autoafirmare. În societatea modernă, se pune mult mai mult accentul pe
funcții și roluri, unii autori considerând că există o ,,fugă de rolurile feminine și o tendință
spre rolurile masculine17’’.
Totuși, în prezent, putem afirma faptul că datorăm mișcărilor feministe de-a lungul
timpului ,,dreptul la vot al femeilor, dreptul de participare la viaţă politică, dreptul la
proprietate, dreptul la divorţ, salarii egale pentru muncă egală’’18, lista putând continua.
În ceea ce privește rolul femeii în viața politică, acesta s-a cristalizat în timp, pornind
de la viziunea tradiționalistă reticentă a femeii în politic. Cu toate acestea, în prezent se
consideră că femeia ar reprezenta un potențial neexploatat în acest domeniu. Imaginea
feministă în sfera politică se consideră că poate fi obținută doar prin reducerea calităților pur
feminine, tocmai pentru că politica ar solicita un proces de masculinizare. ,,În anul 2007
printre cele mai influente femei în sfera politicii se consideră: Angela Merkel (RFG), Con-
dolisa Rise (SUA), M. Bachelet (Chile), Vaira Vike-Freiberga (Letonia), Finlanda Taja
Halonen (Finlanda)’’19. Dacă ar fi să analizăm modelul Markel, am observa faptul că aceasta
se caracterizează drept o femeie puternică, care a obținut numeroase victorii în plan
profesional, reputația sa crescând cu fiecare victorie. Politica sa, cunoscută drept Politica
pașilor mărunți, a însemnat aplicarea în mod moderat a reformelor, aceasta contribuind și în
plan european, dar și în plan american. Modelul său în politică se caracterizează prin
sobritate, fermitate și luciditate. Mai mult, psihologii consideră că femeile europene sunt mai
degajate, mai feminine şi au încredere mai mare în puterea feminităţii lor spre deosebire de
americance20. Imaginea femeii în politică poate fi conturată și prin poziția lui Michelle
Bachelet, prima femeie Preşedinte a statului Chile (alegerile din 2006). Criticii și opoziția au
considerat-o neconvențională, ateistă și în cele din urmă femeie, în sensul că acțiunile sale,
chiar și cele de a intra în politică, au fost marcate de faptul că avea o gândire feministă și că,
în percepția unora, deși ea trebuie în continuare să se ocupe de treburile casnice, a continuat
totuși să evolueze.
CONCLUZII
17
Ţapu, G. and Patlatîi, M., Feminismul contemporan. In Reconceptualizarea formării iniţiale şi continue a
cadrelor didactice din perspectiva interconexiunii învăţământului modern general şi universitar, Vol. 1/2017, pp.
291-297, articol consultat la adresa https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/291-297_0.pdf accesată la
data de 14 Iunie 2022.
18
Peru-Balan, A. and Hodenco, E., 2008. Feminismul şi imaginea femeii în politică. În Studia Universitatis
Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale), Vol. 11/2008, pp.198-203, articol consultat la adresa
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/35.%20Femenismul%20si%20imaginea%20femeii%20n
%20politica.pdf accesată la data de 14 Iunie 2022.
19
Ibidem.
20
Ibidem.

10
 Ideologia feministă a reprezentat mișcarea pentru drepturile femeilor prin intermediul
căreia feminismul a luat amploare și cu ajutorul căreia acestea s-au putut afirma nu doar în
plan național, cât și la nivel internațional, drepturile lor fiind câștigate de-a lungul timpului
cu mult sacrificiu și opresiuni din partea societății.
Lucrarea a evidențiat pe scurt rolul femeii în societate, precum și parcursul și
dezvoltarea de la imaginea simplistă a femeii casnice la femeia cu o identitate puternică, care
poate avea chiar rolul unui lider în contextul actual. Această lucrare a reprezentat o
incursiune între trecut și prezent, subliniind evoluția femeii de la rolul de mamă la dreptul de
vot și mergând mai departe, la funcții de conducere în plan internațional. Această ideologie
poate fi înțeleasă fie dintr-o perspectivă dominantă în care femeile nu doar că au încercat să
se afirme, ci au încercat și să lupte împotriva dominației genului opus, acest lucru
observându-se prin dorința de a avea drepturi egale în diferite domenii, fie din viziunea
conform căreia scopul acțiunilor femeilor nu a fost cel de a domina, ci strict cel de a se afirma
în considerarea dezvoltării rolului lor în societate și a libertății lor de a gândi și de a acționa
fără a fi blamate.
Studiul poate fi continuat prin abordarea feminismului în funcție de una dintre
tipologiile menționate în primul capitol, anume feminismul liberal, feminismul socialist și
marxist, feminismul radical, ecofeminismul și feminismul comunitar, făcându-se o paralelă
între trecut – prezent – viitor.
În concluzie, ideologia feministă a arătat determinismul femeilor de-a lungul timpului,
schimbarea de la imaginea femeii casnice fiind influențată și de identitatea femeii, de originea
și statul în care fiecare s-a născut. Așadar, se observă faptul că ceea ce avem în prezent,
drepturile de care ne bucurăm, sunt rezultatul curajului, dorinței de afirmare, a mișcărilor și
acțiunilor feminismul din trecut.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Frunză Mihaela, Feminismul ca/si ideologie, Feminism as/and Ideology. În

Journal for the Study of Religions and Ideologies, nr. 2/2010,
2. Gheorghe Ana D, Ce este feminismul? În STUDII ŞI CERCETĂRI
ŞTIINŢIFICE, Vol. 29/2013.
3. Maggie Humm, „Ideology”, în The Dictionary of Feminist Theory, second edition,
Prentice Hall & Harvester Wheatsheaf, New York, 1995 (1st edition published
1989).
4. Michael Freeden, Ideologies and Political Theory: A Conceptual Approach,
Clarendon Press, Oxford, 1996.
5. MIHAILESCU Ș. Din istoria feminismului românesc. Antologie de texte (1838-
1929), Ed. Polirom, Iași, 2002.
6. Miroiu Mihaela,. Drumul către autonomie: teorii politice feministe, Ed. Polirom;
2004, București.
7. Noroc L, Balan S. Doctrina politica feminista, istorie și impact. În Probleme ale
ştiinţelor socioumanistice şi modernizării învăţământului, 2016.
8. Peru-Balan, A. and Hodenco, E., 2008. Feminismul şi imaginea femeii în
politică. În Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale), Vol. 11/2008
9. Ţapu, G. and Patlatîi, M., Feminismul contemporan. In Reconceptualizarea
formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice din perspectiva interconexiunii
învăţământului modern general şi universitar, Vol. 1/2017.
10. https://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/
chartesocialedepliant-/CharteSocialedepliant-ro.pdf

12