ESEU

FEMINISMUL N RELAIILE
INTERNAIONALE

STUDENT: VERONICA BUTOI

CUPRINS

INTRODUCERE

Statutul femeii de-a lungul timpului

Scurt istoric al micrii feministe

1
CUPRINS

Evoluia istoric a feminismului

Feminismul definiii i explicaii
Literatura de specialitate n domeniu
Cronologizarea micrii feminist - cele trei valuri feministe
Teoriile feministe (3 tipuri)
STUDIU DE CAZ Dezvoltarea micrii feministe n Romnia
postcomunista

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

nc de la origini/ din cele mai vechi timpuri s-a fcut clar delimitarea de gen,
constatndu-se c rolul brbailor este diferit de cel al femeilor i caracterul proeminent n
societate este reprezentat de fora masculin capabil s restabileasc echilibrul social. Dei, timp
ndelungat femeia este perceput drept un simbol al fecunditii (cea care d natere unei noi
generaii), drept un simbol al cminului, al tradiiilor bine pstrate i respectate, n raport cu
factorul masculin, aceasta rmne n umbra omului de stat reprezentat ca fiind un brbat cu
atribuii excepionale, ca soie a unui om politic important, deci o persoan ale crei nsuiri sunt
strict legate de cele ale soului. Trind ntr-o lume inteligibil doar prin genizare, o lume a
brbailor, femeile au nevoie de o restabilire a autonomiei lor care s le permit acestora s aib
rol decizional n societatea n care triesc. Ele au nevoie s fie recunoscute nu doar drept model
de supunere i acceptare, ci i drept model de afirmare i promovare a rolului femeilor ntr-o
lume n care acestea au rolul secundar.

2
 Pe scena relaiilor internaionale putem spune c femeile au avut un cuvnt de spus, chiar
dac acestea au fost vzute drept nite pioni uor de scos din joc, drept ni te femei, atribut care
denot inferioritate, incapacitate de decizie i aciune. Unele dintre acestea au rmas ntiprite
puternic n memoria colectiv a umanitii drept nite persoane lupttoare, cu un puternic
caracter de conducere, demne i capabile s ia decizii importante cu efecte de lung durat pe
scar politic att la nivel national, ct i la nivel mondial. Cu toii tim de Doamna de Fier a
Marii Britanii Margaret Tacher, de regina Elisabeta a Marii Britanii, de Ioana DArc, de Angela
Merkel sau Condoleezza Rice efa diplomaiei americane. Trecnd prin diferite epoci istorice i
gsind modele feminine de succes pe scena relaiilor internaionale precum cele amintite mai sus
putem afirma cu certitudine c rolul micrilor feminist s-a concretizat n domeniul rela iilor
internaionale.
Tema principal a eseului de fa il constituie participarea femeilor in cadrul Relatiilor
Internationale. Deoarece acest domeniu se identifica cu forta, puterea, amenintarea, tensiunea,
numai cei considerate puternici, adica barbatii, se implica in acest spatiu. Femeile nu sunt
acceptate n acest areal i le este subminat autoritatea pe motive de gen care duc treptat la
diferene sexiste irelevante precum incapacitatea unei femei de a se lupta sau de a face fa unor
riscuri pe scena politic.
Relevant pentru feminism nu sunt aspectele biologice barbat-femeie, ci aceste constructii
sociale care variaza in timp. Barbatiilor le sunt atribuite calitati de conducere, putere, rezistenti la
presiune, fermi, rationali, obiectivi, autonomi, pe cand femeile sunt considerate slabe, sensibile,
subiective, dependente. Ideea ca sexul este un construct social a fost initial conceputa ca un
mijloc de respingere a determinismului biologic, multe anti-feministe sustinand conceptia ca
rolul domestic si privat al femeii este consecinta inevitabila data de sexul lor.1
Pt a intelege mai bine putem aplica aceasta teorie n sfera actual a vieii sociale cnd
femeia este nu numai mama, soie, om de afaceri, politician, diplomat, ci toate acestea la un loc.
Sexismul este un termen care definete ingrat rolul femeii n istorie, cci este doar un construct
social menit s varieze n timp i spaiu, interiorizat diferit de fiecare gen n parte n cadrul
complexului process de socializare (indifferent c este politic sau nu). Nu ne na tem femeie sau
brbat din punct de vedere social, ci devenim. Uneori se face incorect delimitarea ntre sex i
gen. Sexul este un caracter anatomic cu care ne natem, pe cnd genul ni-l formm singuri n

1 Andrew Heywood, Global Politics, Editura Palgrave Macmillan, New York, 2011,
p.414.

3
funcie de diferii indicatori cu care interacionm. Genul face parte dintr-un proces continuu de
configurare care ncepe din copilrie (socializarea primar), continu n adolescent pn m
momentul trecerii n nefiin. Atribute de genul: brbaii sunt puternici i raionali, femeile sunt
subiective i slabe sunt doar stereotipuri care doresc s rescrie o realitate obiectiv neverosimil
i legitimeaz o relaie de subordonare care leag femeia de spatial privat, iar brbatul de de cel
public.

Evolutia istorica a feminismului

Feminism inseamna recunoasterea faptului ca, indiferent de timp si spatiu, femeile si
barbatii sunt inegali in privinta puterii pe care o au, atat in societate, cat si in viata personala,
precum si corolarul acestei recunoasteri: faptul ca femeile si barbatii ar trebui sa fie egali.2
Feminismul poate fi definit ca o miscare pentru emanciparea sociala a femeilor, iar teoria
feminista este bazata pe doua idei centrale si anume, ca femeia este dezavantajata in societate din
cauza genului si ca aceasta situatie poate si trebuie sa dispara.3
Putem incadra feminismul drept o ramura a teoriei critice, deoarece ambele curente
resping metoda pozitivista pentru stiintele sociale, cauta transformarea reflectiei teoretice in
actiune si propun mijloace de emancipare. Atat feminismul, cat si postmodernismul,
constructivismul, teoria critica si ecologismul au contestat puterea si cunoasterea ce sunt
definitorii pentru curentele realiste si liberale. Daca pana acum domeniul relatiilor internationale
se baza pe studiul cauzelor razboiului, fara a face o referire particulara la oameni, feminismul, ca
si celelalte teorii contemporane, muta accentual pe relatiile interstatale, analizand in special
actorii si efectele lor in politica globala.4
Literatura de specialitate este foarte recenta, primele incercari datand din anii `70, iar
dezvoltarea ei a fost impresionanta in ultimii ani. Teoriile politice feministe au debutat la sfarsitul
secolului al XVIII-lea, prin lucrarea lui Mary Wollstonecraft: A Vindication of the Rights of
Woman (1792), ce reprezenta atat o critica la limitarea universalizarii drepturilor la barbati, cat si
2 Definitie data de Barbara Arneil, 1999 in Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie.
Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iasi 2004, p. 33.

3 Andrew Heywood, Global Politics, Editura Palgrave Macmillan, New York, 2011, p.
413

4 Scott Burchill, Teorii ale relatiilor internationale, Editura Institutul European,

Bucuresti, 2008, p. 233

4
o modalitate de proiectare a unei societati democratice in privinta genului. 5 Gandirea feminista
de la aceea vreme era ca femeile sunt oprimate in mod diferit in toate domeniile, pentru simplul
fapt ca sunt femei; relatiile de gen nu sunt naturale si imuabile, ci sunt construite de culturi
patriarhale si nedreptatesc femeile; este necesara o angajare politica pentru eradicarea nedreptatii
de gen.6 Lipsa vizibilitatii femeilor in politica si economie a fost unul dintre motivele dezvoltarii
literaturii feministe.
Dezvoltat n trei valuri, gndirea politic feminist a vizat schimbri legislative, sociale
i politice, n aspecte diverse, pornind de la dreptul la vot, legalizarea avortului, egalitatea de
educaie i de anse, pn la salarii egale pentru munc egal sau sprijin informal.
Feminismul valului I a fost caracterizat ca feminism al egalitatii, deoarece scopul sau a
fost dobandirea unui statut juridic egal pentru femei si barbati. Lucrarea de referinta ramane A
Vindication of the Rights of Woman, a autoarei Mary Wollstonecraft, in care ideile centrale sunt
urmatoarele: femeile trebuie sa devina cetateni rationali, cu responsabilitati familiale si civice,
prin urmare educatie trebuie sa devina o veritabila coeducatie, aceeasi pentru ambele sexe;
educatie trebuie exata pe libertate, demnitate personala, independent economica; femeile trebuie
sa poata imbratisa profesii de orice tip sis a poata fi reprezentate politic. 7 Primul val a avut un
character reformist si a reusit sa schimbe conditia juridico-polititca a femeilor.
John Stuart Mill, in lucrarea sa Subjection of Women (1869), afirma ca femeile sunt
tratate ca sclave, sunt sexul oprimat si ele trebuie sa aiba drepturi ca si barbatii, de aceea el a fost
primul parlamentar britanic care a propus dreptul la vot pentru femei, in 1867, dar propunerea sa
nu a fost acceptata.8
In primul val al feminismului s-a pus un accent deosebit pe acordarea dreptului de vot
femeilor pe motiv ca daca ele ar putea vota, toate celelalte forme de discriminare sexuala ar
putea disparea.
Feminismul valului II

5 Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom,
Iasi 2004, p. 38

6 Idem, p. 31

7 Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom,
Iasi 2004, p. 57

8 Ibidem

5
 La mijlocul secolului XX parea ca femeile capatasera drepturi egale cu barbatii, numai ca
aceasta egalitate s-a realizat la nivelul legislatiei si nu a devenit un fapt real. Daca primul val se
structurase sub semnul egalitatii de drepturi, cel de-al doilea val al feminismului este cel al
diferentei si eliberarii.9 Lucrari marcante pentru aceasta perioada sunt: Simone de Beauvoir, Al
doilea sex (1949) si Betty Friedan, The Feminine Mystique, aparuta in 1963.
Acest val a fost caracterizat de o preocupare mai radicala in ceea ce privea eliberarea
femeilor mai ales in sfera privata, in viata de familie. O tema cheie a acestei miscari este ca
eliberarea femeilor nu a putut fi realizata prin reforme politice sau schimbari juridice, de aceea a
fost nevoie de un proces revolutionar de schimbare sociala.

Teoreticienii feminismului de la sfarsitul anilor 1980 au contestat natura exclusivista,

stato-centrica si pozitivista a disciplinei relatiilor internationale. Incercand sa deconstruiasca
ideea centrala din realism legata de politica de putere, feministii afirma ca putem intelege
mediul relatiilor internationale dincolo de perspectiva obiectiva a teoreticienilor realisti. 235
burchill
Putem vorbi despre o teorie specific feminista atunci cand are loc tranzitia de la
argumentarea pentru drepturi egale intre femei si barbati spre o problematica specifica:
reconfigurarea si resemnificarea unor distinctii de tipul: dependenta-autonomie, patriarhat-
parteneriat, public-privat, grija-dreptate, productie si reproducere.
Curentul feminist propune focalizarea asupra persoanei, idee ce a fost intotdeauna, nu
numai marginala, ci pur si simplu ignorata; acest curent promoveaza drepturile femeilor ca
indivizi si aspira sa contribuie la autonomia femeilor.
Exista trei tipuri de teorii feministe:
1. Feminismul empiric exploreaza genul ca dimensiune empirica a relatiilor
internationale;10
2. Feminismul analitic deconstruieste cadrul teoretic al Relatiilor internationale,
punand in evidenta prejudecatile de gen care impiedica o intelegere corecta a relatiilor
internationale;11

9 Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom,
Iasi 2004, p 63

10 Scott Burchill, Teorii ale relatiilor internationale, Editura Institutul European,

Bucuresti, 2008, p. 236

6
 3. Feminismul normativ reflecteaza asupra anumitor sensuri si interpretari din teoria
Relatiilor Internationale.1213

Concluzii
Feminismul este o reactie defensiva si ofensiva fata de sexism si misoginism si urmareste
ca experientele femeiesti sa fie valorificate la fel ca si cele barbatesti. In plan politic, feminismul
urmareste un tratament egal in fata normelor, institutiilor si practicilor politice, indiferent de gen.
Statele care imbratiseaza paritatea de gen s-au dovedit a fi mai pacifiste in relatiile
internationale, pe cand statele in care exista inegalitatea de gen sunt mai predispose conflictelor
si declansarii razboaielor.

Dezvoltarea miscarii feministe in Romania

In spatial romanesc, feminismul a aparut in prima jumatate a secolului al XIX-lea si s-a
dezvoltat in concordanta cu cel din alte tari europene. In perioada comunista, miscarea feminista
nu s-a putut dezvolta din cauza egalitarismului oficial, dar si din cauza intolerantei fata de alte
ideologii si politici.p 33 nevoia teoretiz

Multe organizatii de femei din Romania nu isi asuma feminismul ca ideologie si politica,
nefiind interesate de afirmarea politica si culturala a femeilor, ci mai degraba de opere de caritate
si politici de protectie.
Miscarea feminista din Romania s-a afirmat prin cateva ONG-uri ce se ocupa cu educarea
si pregatirea femeilor pentru pozitii de conducere sau impotriva violentei. Dintre acestea
amintim, Fundatia Sanse Egale pentru Femei, Societatea de Analize Feministe AnA, Centrul
Parteneriat pentru Egalitate s.a.
Tinand cont de dezvoltarea clasei de mijloc si de europenizarea politicilor romanesti, este
posibil ca evolutia feminismului romanesc sa puna accent mai mult pe politic, si nu doar pe
mediul academic.
In Romania, teoria socialista feminista a inceput sa se contureze dupa anul 2000, plecand
de la problema repartizarii muncii si veniturilor. Pe agenda politica exista cadre legale si
11 Idem, p. 242

12 Idem, p. 249

13 Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom,
Iasi 2004, p. 27.

7
institutionale care au acordat anumite drepturi femeilor, dar sunt si probleme care au ramas inca
nerezolvate, cum ar fi, accesul femeilor la pozitii de putere, plata egala in raport cu munca,
sprijinul statului pentru cresterea copiiilor, reducerea somajului s.a.
La nivel academic, pana in 1989, nu a existat feminismul ca politica, deoarece orice alta
abordare diferita de cea comunista, era interzisa. Acest proces de studiere a problemelor femeilor
a apaurt dupa 1992-1993 prin cursuri ce s-au tinut in special la universitatile publice, in unele
facultati de stiinte politice. In Romania, feminismul academic influenteaza cercetarea relatiilor
de gen, coopereaza cu organizatii interne si international pentru crearea unei cunoasteri adecvate
a situatiei culturale, economice, politice si familiale a femeilor, sprijinind configurarea politicilor
de gen.14
In perioada postcomunista, in Romania, desi s-a inregistrat o scadere a numarului de
femei implicate in viata politica (la 1989 in Marea Adunare Nationala femeile reprezentau
34%)15, ultimele legislaturi au inregistrat o crestere a numarului de femei parlamentari si ministri.
Astfel ca, dupa alegerile din 1992, femeile constituiau 4% dintre membrii Parlamentului, in 1996
procentul a crescut la 6%, iar din 2000, femeile au reprezentat 10,3% din totalul membrilor
Parlamentului. In Camera Deputatilor, in 2004, femeile reprezinta 11,14%, iar in Senat, 9,48%.
Asadar, din totalul de 51%, doar 10% dintre femei se regasesc in structurile de putere.16
Exista o incompatibilitate vizibila intre numarul femeilor din Romania si reprezentarea
lor parlamentara. Ele sunt subreprezentate la nivelul pozitiilor de decizie ce vizeaza viata lor
economica, sociala.
Daca tratam puterea dupa canoanele teoriei politice clasice, putem defini problema
relatiei barbati-femei ca problema a relatiei de putere, adica politic. 17 Din perspectiva de gen,
caderea comunismului a fost insotita de respingerea egalitarismului, astfel ca, tranzitia la

14 Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie. Teorii politice feminist, Editura Polirom,
Iasi, 2004, p.35

15 Oana Baluta, Gen si putere. Partea leului in politica romaneasca, Editura Polirom,
Iasi, 2006, p. 140

16 Oana Baluta, Gen si putere. Partea leului in politica romaneasca, Editura Polirom,
Iasi, 2006, p. 176.

17 Idem, p. 226

8
democratie a reprezentat inceperea unei relatii de dependenta economica a femeilor fata de
barbate, fiindca multe au devenit casnice sau au avut venituri foarte mici.