Constructia statelor

Francis Fukuyama

Primul capitol trateaza problema implicarii statului in politicile publice sau daca
aceasta implicare ar trebui lasata in seama sectoarelor private sau a societatii civile.
Aceasta problema este discutata din perspective statelor mai slab dezvoltate care incearca
sa copieze institutiile staelor dezvoltate. Una din provocarile lumii globale consta in a
creea institutii care lipsesc statului pornind de la 0, exemple concludente fiind interventia
Statelor Unite in Irak sau Afganistan. Majoritatea cazurilor de constructie a statelorcu
success a avut loc atunci cand genera o puternica cerere de interna de institutii si apoi le
creea pornind de la 0 sau le importa din afara adaptandu-le la conditiile locale. Institutiile
unui stat, considera Fukuyama, ar trebui sa se preocupe de interesele populatiei pe care o
slujeste si sa-si exercite puterea prin domnia legii.
E foarte greu, din perspective unui stat sa alegi un model de conducere deoarece
secolul XX a demonstrat faptul ca atat democratia liberala dominanta la inceputul de
secol, si a carui centru era reprezentat de Marea Britanie, cat si mai tarziu societatile
totalitare de stanga si de dreapta au esuat in a conduce cat mai benefic politicile de
modernizare ale statului. Esecurile sectoarelor de stat a multor tari din Africa care au
favorizat corporatiile aflate in proprietatea statului si care au dus la efecte negative asupra
productivitatii au pus la indoiala si obiectivitatea statului de a gestiona resursele aflate in
proprietea lor. Se obisnuia ca in ragimurile africane statul sa fie unul neopatrimonial,
adica se foloseste de puterea politica pentru a servi o retea clientelara a liderilor tarii, insa
aceasta politica s-a transformat intr-una de pradatot in care resursele societatii erau furate
de un singur individ. Investitiile in elementele infrastructurale ca sosele, invatamant
primar sanatate publica au cunoscut un decline datorita necesitatii intaririi cheltuielilor
pentru
Fukuyama face dustinctie intre anvergura unui stat, care consta in functiile si scopurile
asumate de guverne si forta unui stat - capacitatea statului de apalnifica si si executa
politici si de a aplica legile correct si transparent. Pretentiile unui stat se pot reflecta in
anvergura sa sau mai bine spus din functiile pe care acesta si le propune sa le
indeplineasca (p.18). statul ideal este acela care indeplineste functiile cele mai inalte si au
si success in indeplinirea lor iar cele mai putin dezirabile sunt acelea care isi propun
activitati ambitioase dar nu pot satisface nici functiile de baza.
Ineficienta birocratiei poate forta patrunderea intreprinzatorului pe piata neagra si
devenea unica sursa de aprovizionare a locuitorilor din cartierele sarace (p.29). Institutiile
statului, considera Fukuyama nu trebuie numai sa conlucreze ca un ansamblu unitar ci
trebuie sa fie percepute in primul rand ca fiind legitime de catre indivizi. Regimurile
democratice au mijloacele institutionale de a elimina incompetenta si anume faptul ca
liderii slabi pot fi inlaturati prin vot. Adesea relatia dintre guvern, conducatori si
institutiile publice ar trebui sa stea sub dominatia capitalului social, adica a increderii si
transparentei institutionale.
Fukuyama considera ca tarile cele mai sarace sunt excluse mereu din vederile
donatorilor si a fondurilor de investitii deoarece tarile cu cele mai mici performante sunt
si cele care cel ami probabil nu vor reusi sa instituie reforme institutionale si economice
si astfel cei mai saraci dintre saraci sunt taiati de pe lista ajutoarelor sau a finantarilor.
externe. Alteori coruptia si lentoarea punerii in aplicare a politicilor descurajeaza statele
debitor sa sprijine modernizarea tarilor sarace.