Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior

Str. Berk 361 , 517615 - Roşia Montană,    Judeţul Alba

Tel/Fax: +40 364 119862 / +40 258 859 310
E-mail: alburnusmaior@ngo.ro
Web: www.rosiamontana.org    www.rosiamontana.ro

7 MOTIVE LEGALE
pentru care Gabriel NU va face minerit la Roşia
Montană
Raport cu privire la rezultatele litigiilor din Campania Salvaţi Roşia Montană
 CUPRINS:

I.

Introducere ..........................................................................................

.. pag. 3

II. 7 ca zuri de succes în instanţă care dovedesc ilegalitatea

proiectului de minerit al Gabriel Resources la Roşia Montană:

1. Acţiunea în instanţă privind planurile de urbanism de la Roşia

Montană........................................................................................
.......... pag. 4

2. Acţiunea în instanţă privind Certificatul de descărcare de

sarcină arheologică Nr. 4/2004
........................................................................... pag. 5

3. Acţiunile în instanţă privind Certificatul de urbanism

Nr.78/2006 şi Nr. 105/2007
................................................................................................ pag. 7
4. Acţiunea în instanţă privind Certificatul de descărcare de
sarcină arheologică Nr. 5/2004
........................................................................... pag. 5

5. Acţiunea în instanţă privind locaţia de strămutare Piatra

Alba.............pag. 6

6. Acţiunea în instanţă privind Certificatul de urbanism

 68/2004............pag.6
7. Acţiunea în instanţă privind Memoriul tehnic de prezentare a
proiectului......................................................................................
............pag.6

III.

Concluzii.................................................................................................. pag.7

I. INTRODUCERE

Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior este organizaţia neguvernamentală de la Roşia

Montană, instituită de către localnici în septembrie 2000. Asociaţia reprezintă interesele
unui grup de localnici de la Roşia Montană şi din comuna învecinată Bucium. Alburnus
Maior se opune deschiderii celei mai mari mine de suprafaţă din Europa, respectiv
proiectului de minerit propus de compania Roşia Montana Gold Corporation, în care
pachetul majoritar de acţiuni este deţinut de compania canadiană Gabriel Resources
(TSX: GBU). Motivele opoziţiei sunt multiple, dintre acestea distingându-se argumente
privind protecţia mediului, patrimoniul cultural, perspectivele economice limitate ale
proiectului de minerit şi impactul social puternic prin relocarea şi strămutarea populaţiei
locale.
Alburnus Maior este iniţiatoarea şi coordonatoarea campaniei Salvaţi Roşia
Montană, cea mai amplă iniţiativă a societăţii civile din România, ce reuneşte în cei peste 6
ani de activitate numeroase acţiuni, evenimente şi luări de poziţie ale localnicilor,
organizaţiilor de mediu, bisericilor, organismelor internaţionale de protecţia patrimoniului
cultural, instituţiilor academice şi ştiinţifice.
Campania Salvaţi Roşia Montană este în principal o mişcare sprijinită activ de
aproximativ 40 de ONG-uri din România, Academia Româna, universităţi, biserici şi
personalităţi publice.
Aspecte generale privind procesele intentate de Alburnus Maior şi
partenerii săi în Campania Salvaţi Roşia Montană.
În ultimii 6 ani, activitatea asociaţiei noastre şi a partenerilor noştri pentru Campania
Salvaţi Roşia Montană, a cuprins numeroase acţiuni în scopul combaterii ilegalităţilor
comise compania minieră şi de către autorităţile româneşti în procesul de autorizare al
proiectului minier de exploatare a resurselor de aur şi argint de la Roşia Montană. Aceste
acţiuni au variat după cum urmează: cereri de solicitare a unor informaţii publice,
aducerea la cunoştinţa autorităţilor publice şi instanţelor de judecată a numeroase dovezi
cu privire la ilegalităţile săvârşite de autorităţile competente şi compania minieră, înaintarea
de sesizări către autorităţile competente cu privire la respectivele ilegalităţi, acţionarea în
instanţă a autorităţilor cu privire la ilegalităţile săvârşite şi neremediate.
În ansamblu, activităţile companiei prin care deja s-a încălcat legislaţia în vigoare
precum şi drepturile constituţionale ale populaţiei afectate:
 strămutarea involuntară a populaţiei;
 modificarea planurilor de urbanism ale localităţii prin care zona a fost declarată
mono-industrială;
 declasarea unor obiective de patrimoniu de interes naţional de la Roşia Montană;
 efectuarea de activităţi ilegale de forare;
 procedura de obţinere a acordului de mediu pentru proiect: încălcarea procedurii de
evaluare şi a drepturilor publicului la participare, informaţii, etc.
Toate aceste lucrări şi proceduri s-au făcut cu sprijinul autorităţilor statului ce
funcţionează la nivel local, regional şi naţional printre care amintim: Primăria şi Consiliul
Local Roşia Montană, Comisariatul Gărzii de Mediu Alba, Agenţia pentru Protecţia
Mediului Alba, Consiliul Judeţean Alba, Ministerul Culturii şi Cultelor. Acestea fie nu au
intervenit când li s-a solicitat în mod legitim să intervină fie au emis autorizaţii ilegale.
Ca zurile în instanţă sunt îndreptate împotriva acestor autorităţi.
Prin succesele repurtate în instanţe, au fost stabilite importante precedente în
jurisprudenţa românească în domeniile patrimoniului cultural, urbanismului, protecţiei
mediului, drepturilor omului asociate cazului Roşia Montană.
În urma eforturilor susţinute de membrii Campaniei Salvaţi Roşia Montană, am
ajuns într-un punct în care a devenit clar faptul că nu numai compania canadiană Gabriel
Resources, dar nici un alt investitor nu va putea niciodată să distrugă natura, oamenii,
cultura şi viaţa de la Roşia Montană.

Prin acest raport vă prezentăm 7 dintre cele mai puternice motive pentru care
Roşia Montană nu va deveni un proiect minier.
 II. 7 ca zuri de succes în instanţă care dovedesc ilegalitatea
proiectului de minerit al Gabriel Resources la Roşia Montană:

1. Acţiunea în instanţă privind planurile de urbanism de la Roşia Montană

În data de 23 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba a constatat în mod irevocabil
nelegalitatea Hotărârilor de Consiliu Local Roşia Montană prin care, în iulie 2002, s-au
votat planurile de urbanism ale comunei Roşia Montană, localitatea fiind astfel declarată
zonă industrială, exclusiv rezervată proiectului minier propus de Gabriel Resources.
Planurile de urbanism ale comunei Roşia Montană - Planul de Urbanism General
(PUG) şi Planul de Urbanism Zonal (PUZ) – Zonă Industrială Roşia Montana Gold
Corporation – au fost finanţate integral de către Roşia Montana Gold Corporation (RMGC)
şi supuse aprobării Consiliului Local Roşia Montană cu scopul de a permite demararea
obţinerii autorizaţiilor proiectului minier, interzicând în acelaşi timp realizarea oricăror alte
activităţi economice la Roşia Montană. De asemenea, schimbarea statutului Roşiei
Montane din zonă rezidenţială în zonă industrială în iulie 2002 a avut ca şi rezultat
începerea procesului de strămutare a populaţiei locale, precum şi a întregii infrastructuri
de uz public (şcoli, dispensar, drumuri etc.) Aceste planuri de urbanism au blocat astfel
orice iniţiativă locală de dezvoltare a unor activităţi în domeniul turismului, agriculturii şi
serviciilor deoarece s-a interzis construirea de noi imobile inclusiv pe proprietăţi private ,
lipsind de conţinut drepturile constituţionale la viaţă privată şi liberă iniţiativă economică a
populaţiei din zonă.
Planurile de urbanism au fost pe durata celor 6 ani de când sunt în vigoare în mod
constant contestate de către membrii Asociaţiei Alburnus Maior datorită nelegalităţilor
flagrante prin care acestea au fost adoptate. Majoritatea consilierilor locali care au votat
respectivele planuri se aflau la data respectivă în conflict de interese datorită faptului că ei
sau rudele lor erau angajaţi ai RMGC. Populaţia direct afectată nu a fost consultată de
către Consiliul Local care de asemenea nu a parcurs cerinţele legale privind evaluarea
impactului asupra mediului pentru PUG şi PUZ.
Decizia Curţii de Apel Alba va conduce pe viitor la anularea certificatului de
urbanism 68/2004 emis de Consiliul Judeţean Alba pentru RMGC şi la obligarea
Ministerului Mediului la a returna tiularului de proiect documentaţia depusă împreună cu
cererea de acord de mediu pentru proiectul Roşia Montană. Acest lucru presupune practic
că RMGC, în cazul în care nu îşi abandonează intenţia de proiect minier la Roşia
Montană, va trebui să refacă întregul proces de autorizare al proiectului, inclusiv va trebui
să găsească modalităţi prin care să obţină o noua licenţă minieră pentru perimetrul Roşia
Montană, demersuri care ar necesita cel puţin 10 ani, atâta cât a durat până în prezent
procesul de autorizare.
***

2. Acţiunea în instanţă privind Certificatul de descărcare de sarcină arheologică

Nr. 4/2004
Anularea Certificatului de descărcare de sarcină arheologică Nr.4/2004.

În data de 27 noiembrie 2007 – Curtea de Apel Braşov a luat decizia de anulare

a    certificatului de descărcare de sarcină arheologica Nr. 4/2004 emis de Ministerul
Culturii şi Cultelor (MCC) pentru ca RMGC să poată exploata Masivul Cârnic de la Roşia
Montană. Hotărârea Curţii este definitivă şi efectul său este acela că galeriile romane şi
pre-romane unice precum şi întregul Masiv Cârnic sunt din nou protejate.
Legea nr. 5/2000 protejează Masivul Cârnic ca şi monument istoric de interes
naţional. Certificatul de descărcare de sarcină arheologică Nr. 4/2004 a revocat regimul
de protecţie conferit întregului masiv, cu excepţia unei arii limitate în partea sa sud-estică,
cunoscută sub numele de ‘Piatra Corbului’. Masivul Cârnic conţine cele mai mari rezerve
aur din zona Roşia Montană şi RMGC intenţionează să îl exploateze în primii 8 ani de
producţie în cadrul proiectului minier. Exploatarea sa este esenţială pentru fezabilitatea
operaţiunii miniere.
Acţiunea în justiţie a fost iniţiată de Alburnus Maior împotriva RMCC în februarie
2004 pentru a demonstra că nu există nici o baza ştiinţifică şi legală pentru certificatul de
descărcare Nr. 4 emis de către MCC. Pe parcursul procesului, mai multe asociaţii s-au
alăturat cauzei ca părţi interesate, printre care Liga Pro Europa. Într-o primă instanţă, pe
data de 21 iunie 2005, Curtea de Apel Alba a admis acţiunea Alburnus Maior şi a anulat
certificatul de descărcare de sarcină arheologică. Din considerente ce au ţinut de
procedura dezbaterilor în prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis pe
data de 11 iulie 2006 recursul declarat de RMGC şi MCC împotriva hotărârii de anulare şi
a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
În dezbaterile care au dus la hotărârea Curţii de Apel Braşov, Alburnus Maior şi
Liga Pro Europa au dovedit cu succes, printre altele:
a) că Masivul Cârnic găzduieşte vestigii arheologice protejate ca monument istoric de
interes naţional şi
b) că Statul român are obligaţia de a lua măsuri administrative, tehnice şi juridice prin care
să protejeze acest patrimoniu.
S-a dovedit de asemenea că existenţa vestigiilor arheologice este incompatibilă cu
mineritul la suprafaţă. În cadrul dezbaterilor, ONG-urile au arătat de asemenea că în urma
cercetărilor arheologice efectuate în acest masiv în 2003, echipa de arheologi francezi a
recomandat restaurarea vestigiilor arheologice din Masivul Cârnic (= Cariera Cârnic,
conform proiectului minier), dar că aceste concluzii au fost în mod intenţionat denaturate
de către Directorul Muzeului Naţional de Istorie, care le-a prezentat ca pe o recomandare
de descărcare de sarcină arheologică. Nu în ultimul rând, la momentul când certificatul
4/2004 a fost emis, cercetarea zonei nu era nici pe departe finalizată. Pe de alta parte,
potrivit Legii Minelor, MCC nu este autoritatea competentă pentru a permite desfăşurarea
activităţilor miniere în zone protejate din punct de vedere arheologic. Mai mult decât
atât, conform Articolului 11 al Legii Minelor nr. 85/2003 “desfăşurarea de
activităţi miniere pe terenuri pe care sunt amplasate monumente istorice,
culturale, religioase, situri arheologice importante şi rezervaţii naturale este
strict interzisă. Un detaliu care dovedeşte dispreţul cu care s-a întocmit documentaţia
care a stat la baza certificatului de descărcare de sarcină arheologica Nr. 4/2004, este
rezultatul unei expertize topografice dispusă de instanţa în cauza. Conform rezultatelor
expertizei, inventarul de coordonate stereografice existent în actul administrativ atacat
corespunde de fapt unui teritoriu din judeţul Buzau, la cca 460 km depărtare de Roşia
Montană!
Această victorie este rezultatul unui litigiu care durează de aproximativ 4 ani şi care
a inclus numeroase mărturii experte din partea unor arheologi renumiţi în domeniu şi din
partea unor instituţii ca Academia Română.
***

3. Acţiunile în instanţă privind Certificatul de urbanism Nr.78/2006 şi Nr. 105/2007

A. Anularea Certificatului de Urbanism Nr. 78/26.06.2006.
În urma unui îndelungat proces, pe data de 9 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj a
luat decizia definitivă de a anula Certificatul de urbanism nr.78/26.06.2006. Pentru a
rezuma contextul acestui act administrativ, acest certificat a fost emis în iunie 2006 de
Consiliul Judeţean Alba pentru RMGC în principal pentru a continua procedura de
Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM) aflată în plină desfăşurare la acea dată.
Acţiunea în instanţă a fost promovată de către Centrul Independent pentru Dezvoltarea
Resurselor de Mediu (CIDRM). Cererea de intervenţie a RMGC a fost respinsă. La
data de 26 martie 2008 Curtea de Apel Cluj a respins in mod irevocabil recursul declarat
impotriva sentintei Tribunalului Cluj. Anularea acestui act in mod irevocabil lipseşte de
efecte juridice toate procedurile de autorizare ce au la bază Certificatul de urbanism
Nr.78/26.06.2006.
În dezbaterile care au dus la anularea acestui act, CIDRM a dovedit cu succes,
printre altele:
a) că actul nu conţine lista completă a ariilor din Roşia Montană protejate datorită
patrimoniului natural şi istoric precum şi a zonelor de protecţie din jurul lor;
b)că actul nu conţine toate facilităţile industriale pentru care RMGC doreşte să obţină
autorizaţie de construire (cum ar fi iazul de decantare);
c) că încalcă principiul autonomiei locale prin aceea că impune elaborarea şi aprobarea
unui singur Plan Urbanistic Zonal valabil pentru toate cele patru municipalitaţi direct
afectate de Zona de Dezvoltare Industrială RMGC.
B. Suspendarea Certificatului de urbanism nr. 105/2007.
La începutul lunii august 2007, Gabriel Resources a solicitat şi obţinut un alt
Certificat de urbanism, respectiv nr. 105/2007, cu un conţinut identic cu cele două
certificate precedente si care erau suspendate prin sentinţe judecătoreşti irevocabile.
Printr-un memoriu adresat Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile la data de 9
august 2007, Alburnus Maior si CIDRM au solicitat autorităţii să constate ca acest nou act
administrativ este suspendat de drept în lumina modificărilor aduse Legii Contenciosului
Administrativ. „Emiterea unui nou certificat de urbanism in conditiile suspendarii prin
sentinta judecatoreasca a unuia precedent reprezinta un abuz de putere, o imixtiune grava
a unei autoritati publice in actul de justitie, fapt nepermis intr-un stat de drept. Modificarile
foarte recente aduse Legii Contenciosului Administrativ reglementeaza acum expres
situatia in care, daca se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel
suspendat de catre instanta, acesta este suspendat de drept (Art. 14, alin 5 al Legii
554/2004). MMDD nu trebuie sa primeasca noul certificat ca si valabil si trebuie in
consecinta sa ia masura suspendarii procedurii EIM”, se arăta în memoriul celor două
organizatii.     
Pe data de 13 septembrie 2007 Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile a
anunţat că acest act administrativ este suspendat de drept şi că procedura nu mai poate
continua.
Alburnus Maior şi CIDRM au formulat fiecare în parte câte o cerere către instanţele
competente, solicitând acestora să verifice dacă, în lumina modificărilor recente aduse
Legii Contenciosului Administrativ, Certificatul de urbanism nr.105/2007 este suspendat
de drept. Cazul se judecă la moment de faţă de către Tribunalul Cluj.
***

4. Acţiunea în instanţă privind Certificatul de descărcare de sarcină arheologică

Nr. 5/2004 Suspendarea Certificatului de descărcare de sarcină arheologică
nr.5/2004
În februarie 2004 Ministerul Culturii şi Cultelor reprezentat de către Mircea Victor
Angelescu şi Emilian Gamureac a emis certificatul de descărcare de sarcină arheologică
Nr.5/2004 pentru situl arheologic ‘Alburnus Maior – Roşia Montană’. Actul acoperă zone
din Roşia Montană parţial cercetate în perioada 2001-2003. Datorită unei schimbări
legislative de la sfarşitul anului 2003, Ministerul Culturii şi Cultelor a emis certificatul
Nr.5/2004 pentru a stabili că zonele parţial cercetate între 2001-2003 sunt de asemenea
descărcate conform noilor reglementări aplicabile.
Pe data de 4 septembrie 2007 Curtea de Apel Alba a suspendat Certificatul de
descărcare Nr.5/2004, decizia sa având efecte imediate. RMGC este intervenient în acest
caz şi suspendarea este valabilă până la soluţionarea irevocabilă a cazului în care se
solicită anularea actului. Actul acoperă aşadar largi suprafeţe de teren în zona uzinei de
procesare, Gura Cornei, zona conductei de alimentare cu apa, zona liniei de înaltă
tensiune, zona drumului de acces către uzină, precum şi largi suprafeţe în Cărpiniş, Gura
Roşie, Iacobeşti, Ignăţeşti şi Selişte. Cu anumite excepţii, certificatul de descărcare de
sarcină nr.5/2004 acoperă de asemenea Valea Cornei şi Satul Corna, Cârnic, Jig-
Văidoaia, Ţarina, Balmoşeşti-Gura Minei şi Masivul Cârnic (subteran).
În cauza privind suspendarea acestui act Alburnus Maior a demonstrat că emiterea
actului s- a făcut fără consultarea obligatorie a Comisiei Naţionale de Arheologie şi cu
încălcarea prevederilor Art. 11 al Legii Minelor. Dată fiind suspendarea Certificatului de
descărcare Nr.5/2004, toate zonele sus-menţionate sunt din nou protejate conform
prevederilor Legii Nr.5/2000. Aceste zone sunt esenţiale pentru proiectul minier în forma
sa actuală şi este interzisă acordarea autorizaţiei de construire în absenţa certificatului de
descărcare de sarcină arheologică pentru toate zonele care ar fi direct ocupate de proiect.
***

5. Cazul în instanţă privind locaţia de strămutare Piatra Albă

Ca parte din planul de strămutare a populaţiei din Roşia Montană, RMGC planifică
două amplasamente de strămutare, unul în Alba Iulia şi unul situat în apropiere de satul
Roşia Montană (Piatra Albă). Procedura de autorizare pentru amplasamentul de
strămutare de la Piatra Albă are la bază un contract de colaborare semnat în vara anului
2006 între Comuna Roşia Montană, prin Primarul acesteia, şi RMGC. Acest contract
stabileşte termenii şi condiţiile pentru construirea amplasamentului de strămutare. La
Piatra Albă ar urma să fie strămutată toată infrastructura publică de la Roşia Montană –
sediul Primăriei, Poliţiei, şcolile, bisericile, cimitirele, etc.
Alburnus Maior a dovedit în instanţă că acest contract este nul deoarece obligaţiile
asumate de Primărie exced cu mult competenţele sale legale. Potrivit contractului,
Primăria se angajează să obţină pentru RMGC toate autorizaţiile necesare pentru
amplasamentul de strămutare şi pentru proiectul minier în sine! Primăria se obligă de
asemenea prin contract să emită toate autorizaţiile ce ţin de competenţa sa de emitere!
Nu în ultimul rand, contractul are natura juridică a unui contract de parteneriat public-
privat, pentru care autorităţile locale ar fi trebuit să treacă printr-o procedură de achiziţii
publice, ceea ce în cazul de faţă nu s-a întâmplat.
Acţiunea în instanţă a fost introdusă în septembrie 2006 la secţia de contencios
administrativ a Tribunalului Alba. Pe data de 29 mai 2007, Tribunalul Alba a admis
acţiunea Alburnus Maior şi a constatat nulitatea absolută a contractului de colaborare
dintre RMGC şi Comuna Roşia Montană, prin Primarul acesteia.
La 19 decembrie 2007 Curtea de Apel Alba a respins recursurile declarate
împotriva sentinţei tribunalului. Efectul aceastei constatări irevocabile a nulităţii
contractului este acela că toate actele şi autorizaţiile emise care au la bază acest contract
sunt de asemenea nule.
***

6. Cazul în instanţă privind Memoriul tehnic de prezentare a proiectului

Memoriul tehnic de prezentare a proiectului este documentaţia iniţială depusă de
RMGC în vederea demarării procedurii de obţinere a acordului de mediu.
În februarie 2005 această documentaţie a fost atacată în instanţă, la Curtea de
Apel Alba.    Alburnus Maior solicită instanţei să constate că această documentaţie nu
respectă certinţele stipulate de procedura de obţinere a acordului de mediu – Ordinul
Ministerului Mediului 860/2002 – şi, pe cale de excepţie de nelegalitate, că planurile de
urbanism pe baza cărora documentaţia a fost întocmită sunt nelegale. Alburnus Maior
solicită astfel instanţei să oblige Ministerul Mediului la a returna titularului de proiect
documentaţia depusă.
Curtea de Apel Alba a dispus iniţial suspendarea acestei cauze până la
soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate a planurilor de urbanism. Excepţia de
nelegalitate a fost admisă în mod irevocabil la data de 23 ianuarie 2008. În consecinţă,
acţiunea principală va fi admisă, iar Ministerul Mediului va avea obligaţia de a returna
titularului de proiect întreaga documentaţie depusă în vederea demarării procedurii de
obţinere a acordului de mediu.
***

7.      Cazul în instanţă privind certificatul de urbanism 68/2004

Consiliul Judeţean Alba-Iulia a eliberat în data de 20.08.2004 certificatul de
urbanism nr. 68 la cererea adresată de către RMGC pentru imobilul teren şi/sau
construcţii situat în judeţul Alba, localităţiile: Abrud, Roşia Montană, Bucium, Gura Cornii,
Corna, Bunta, Ignăteşti, Gura Roşiei, Balmoşeşti, Iacobeşti, Ţarina Blideşti, Bucium Sat,
Dogăreăti, Hileăti, Floreşti, Bisercani.
Certificatul a fost solicitat pentru scopul declarat de „Executarea Lucrărilor de
construcţii definitive, lucrări de desfiinţare, deviere construcţii, lucrări de construcţii
provizorii pentru zona    industriala minieră”. Pe baza acestui certificat RMGC a început
procedurile de autorizare pentru proiectul minier, inclusiv cea de obţinere a acordului de
mediu.
În februarie 2005 Alburnus Maior a atacat în instanţă acest act administrativ,
solicitând anularea sa. Motivele de nelegalitate invocate vizează încălcarea Legii privind
autorizarea lucrărilor de construcţii, a Legii Minelor precum şi a legislaţiei în vigoare
privind protecţia bunurilor de patrimoniu cultural şi arheologic.
În data de 20 iunie 2005 Tribunalul Alba a admis cererea de suspendare a
Certificatului de urbanism nr. 68/2004, soluţie menţinută de Curtea de Apel Alba la data de
02 noiembrie 2005.
În cadrul acestui litigiu a fost de asemenea ridicată excepţia de nelegalitate a
planurilor de urbanism adoptate de către Consiliul Local Roşia Montană în anul 2002,
excepţie admisă în mod irevocabil de Curtea de Apel Alba la data de 23 ianuarie 2008 (a
se vedea primul caz). În consecinţă, acţiunea principală va fi admisă. Anularea irevocabilă
a acestui act administrativ lipseşte de efecte juridice toate procedurile de autorizare
întreprinse pe baza sa.

III. Concluzii
Pentru lupta localnicilor de la Roşia Montană împotriva abuzurilor comise de
compania privată Gabriel Resources şi de autorităţile care trebuie să deservească
interesul public, importanţa accesului la justiţie este de netăgăduit. Utilizarea
instrumentului accesului la justiţie a adus de-a lungul anilor rezultate concrete, schimbări
majore pentru soarta proiectului de exploatare auro-argentiferă şi odată cu acestea,
speranţa că Roşia Montană va fi un loc unde protecţia mediului înseamnă prezervarea
reală a biodiversităţii şi resurselor naturale şi nu distrugere cosmetizată de PR-işti
contractaţi în numele profitului; unde prezentul va pune patrimoniul arheologic în valoarea
conferită de trecut iar familiile de localnici vor continua activităţile tradiţionale agricole şi
vor dezvolta în mod durabil viitorul copiilor lor.
Dacă toate reglementările, la care Alburnus Maior şi partenerii săi au făcut apel în
instanţele de judecată, ar fi fost respectate, Gabriel Resources nu ar fi ajuns până în acest
stadiu de dezvoltare al proiectului său, pe care în mod eronat îl numeşte proiect de minerit
responsabil. Rezultatele litigiilor pronunţate de instanţe judecătoreşti ale Statului Român
conduc în mod legitim la concluzia că momentul final până când Gabriel va renunţa la
intenţia de proiect şi implicit la ilegalităţi, este doar o chestiune de timp. Alburnus Maior şi
partenerii săi aşteaptă cu nerăbdare acest moment, pentru a se dedica în mod
neconstrâns dezvoltării durabile a Roşiei Montane.