Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Integrarea populaţiei de etnie romă pe piaţa muncii

Masterand: Anghel Ionuţ – Marian

Antropologie, Dezvoltare comunitară şi regională, Anul I

Bucureşti, 2011
 Integrarea persoanelor de etnie romă pe piaţa muncii

1. Identificarea problemei

Subiectul acestei analize a stat la baza numeroaselor studii făcute asupra populaţiei de
etnie romă. Integrarea romilor pe piaţa muncii, ca parte a grupurilor marginalizate, reprezintă
unul din obiectivele declarate ale Guvernului României dar şi a Agenţiei Naţionale a Ocupării
Forţei de Muncă. Începând cu anul 2001, când Guvernul României elaborează Strategia de
Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor (cu un buget de 35 milioane de euro pentru perioada 2001-
2011), prin ordonanţa 430/2001, au loc numeroase programe de sprijinire a populaţiei de etnie
romă prin implicarea acestora activ pe piaţa muncii, participare la viaţa socială, economică,
educaţională, etc.
Cele mai multe dintre aceste programe se doresc a fi pârghii utile în scoaterea acestei
populaţii din cercul vicios al sărăciei: sărăcie – dezinteres pentru şcoală – analfabetism – lipsa
unei profesii si a salariului – sărăcie1. Totodată, se doreşte o aliniere la nivelul ocupării forţei de
muncă cu cea a Uniunii Europene. Conform Ministerului Muncii, rata de ocupare a populaţiei în
vârstă de muncă a fost în 2006 de 57,5% în comparaţie cu 63% media UE-25. Promovarea
politicilor de integrare pe piaţa muncii şi a incluziunii grupurilor dezavantajate va avea pe termen
lung efecte precum creşterea economică, întărirea coeziunii sociale şi a sustenabilităţii financiare
a sistemului de protecţie socială2.
Conform recesământului populaţiei din 2002 în România existau 535.250 de persoane de
etnie romă declarate3, dintre care 325.000, aproximativ 60% situându-se în mediul rural. În 2002
doar 122.573 de persoane (22,9%), erau în popualaţia activă, 71,5% dintre aceştia erau angajaţi,
restul fiind în căutarea unui loc de muncă4. Dintre cei activi pe piaţa muncii, 41% lucrau în
agricultură şi 31% erau muncitori necalificaţi 5. Mai mult de 70% din populaţia romă este
înregistrată cu deficienţe în domeniul pregătirii profesioanale (nu au nicio calificare, fie

1
Preda, Marian, s.a., Analiză comparativă a politicilor în domeniul educaţiei destinate romilor, p. 1
2
Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi a Familiei, (2006), Raport Naţional Strategic privind Protecţia Socială şi
Incluziunea Socială, p. 9
3
Studiile independente au arătat însă că această cifră poate varia între 1 milion si 2,5 milioane (vezi studiului Romii
în România, 2002, realizat de ICCV)
4
National Agency For Roma, Working Paper, p. 11
5
Idem, p. 12

2
desfăşoară activităţi care nu necesită o formare profesională formală) 6. Conform datelor din
recesământ, 28% se aflau în somaj, fapt ce atrăgea după sine venituri reduse în cadrul populaţiei
sau lipsa pregătirii profesionale.
Studiile debutului de secol XXI nu au rămas fără ecou; odată cu stabilirea Strategiei de
Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, Guvernul României a apelat la programele Uniunii Europene,
prin intermediul granturilor, pentru a accelera această îmbunătăţire. Soluţia propusă în acel
moment a fost creşterea capitalului uman al populaţiei de etnie romă, în special al stocului de
educaţie. Aceasta a însemnat începerea derulării Programelor Phare – „Acces la educaţie pentru
grupurile dezavantajate” (2001, 2003, 2004, 2005, 2006), programe în valoare de 3699 milioane
de euro, fonduri obţinute prin granturi7, pentru a ajuta populaţia romă să participe activ la viaţa
socială, economică şi culturală.
Educaţia este unul din palierele problemă ale populaţiei de etnie romă. Conform studiului
realizat de ICCV, „Romii în România” (2002), 18% dintre copii romi cu vârsta cuprinsă între 7-
16 ani nu au fost niciodată la şcoală, iar 12% au părăsit sistemul educaţional înaintea finalizării
învăţământului obligatoriu, 38,6% fiind analfabeţi funcţional8. Cauzele care conduc de cele mai
multe ori la părăsirea sistemului educaţional sunt cultura tradiţionalistă, sărăcia, riscul
marginalizării sociale, lipsa abilităţilor în vorbirea limbii române. Cum mobilitatea socială
depinde în foarte mare măsură de nivelul de instruire al persoanei, programele europene s-au
centrat pe încadrarea a cât mai multor persoane de etnie romă în sistemele de educaţie, facilitarea
accesului la educaţie pentru persoanele expuse riscului de părăsire timpurie a sistemului
educaţional, cu scopul creerii unei punţi stabile între sistemul educaţional – formare profesională
– integrarea pe piaţa muncii.
Printre astfel de programe, se pot enumăra „Educaţia pentru romi – calea spre un loc de
muncă stabil”, program finanţat de Fondul Social European9, sau programul „A doua şansă”, axat
pe două nivele: invăţământ primar, pentru cei care au depăşit cu cel puţin patru ani vârsta legală
de şcolarizare şi nu au terminat nicio formă de educaţie formală pâna la vârsta de 14 ani şi
învăţământ secundar inferior pentru persoanele care au peste 14 ani şi au depăşit cu mai mult de
6
MMSSF. (2006), Programul Sectorial Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (2007-2013)., p. 34
7
National Agency For Roma., Working Paper, p. 4
8
ANR, (2005), Politici publice pentru romi în România 2000-2005. Cadrul legislativ, instituţii, programe, realizări şi
perspective., p. 26
9
Programul are drept obiective asigurarea accesului egal la educaţie pentru 1200 de elevi romi în clasele a VII şi a
VIII, pregătirea suplimentarea în vederea tezelor cu subiect unic şi motivarea acestora pentru menţinerea în
sistemul de învăţământ (ANR, 2010)

3
2 ani vârsta legală de şcolarizare corespunzătoare clasei în care ar putea să se înscrie în
învăţământul obligatoriu10.
Pentru a crea o punte de legătură între Guvernul României şi comunităţile de romi
beneficiare ale programelor, în 2004 ia fiinţă Agenţia Naţională pentru Romi care în colaborare
cu ANOFM organizează anual bursa locurilor de muncă pentru romi. Integrarea acestora pe piaţa
muncii este un proces anevoios datorită dificultăţilor în formarea profesională a romilor.
Conform unui studiu realizat de Metro Media Transilvania 11, 30% dintre romi declară că nu
cunosc nicio meserie pe care să o ştie să o performeze, 31% doar o meserie, 39% cunosc două
meserii, 19% - 3 meserii şi 8% - 4 meserii. Cele mai frecvent menţionate meserii fiind
agricultor, lucrător în contrucţii, zidar, zugrav, menajeră. Incapacitatea de a dobândi o formare
profesională îi conduce pe romi spre exploatarea economiei informale, sau a muncii ziliere care
nu asigură decât o supraviuţuire precară.
Începând cu anul 2003, ANOFM organizează bursa locurilor de muncă pentru romi la
care participă 9845 de persoane, dintre care doar 2257 au fost reţinute în baza de date. În anul
2005, ANOFM în cooperare cu ANR iniţiază campania „Caravanele ocupării forţei de muncă”,
cu scopul informării persoanelor de etnie romă despre drepturile şi îndatoririle lor. Numărul
romilor care s-au angajat a fost de 1129 în 2005, 1116 în 2006 şi 1187 în 2007 12. Cu toate acestea
rata şomajului a rămas relativ ridicată. În 2008, 36,5% dintre romi se declarau şomeri, aceştia
fiind mai mulţi preponderenţi în munca zilieră, în acest tip de activitate numărul lor fiind de
patru ori mai mare decât populaţia non-romă. În 2010, numărul şomerilor creşte la 50%, însă
aceste estimări sunt bulversate de cele mai multe ori de către ponderea romilor care se declară
casnici (14% în 2008, 9% în 2010)13. Cifra estimată de către autorităţi este de 30% şomeri.
Atât procentul şomerilor cât şi numărul celor care lucrează în economia informală
(zilieri), produce o disfuncţiune a sistemului de asigurari sociale, întrucât aceştia nu contribuie la
sistemul de asigurări sociale iar prin statutul şi situaţia lor sunt dependenţi de către ajutoarele de
stat. Conform indicatorilor folosiţi de către Ministerul Muncii Familiei Protecţiei Sociale, în anul
2009, rata sărăciei severe era de 4,5% la familiile rome, rata sărăciei absolute de 22,9% iar rata

10
MedC. (2007), Raport de monitorizare şi evaluare a programului A doua Şansă în România, p. 11
11
Metro Media Transilvania, (2010), Studiu Privind participarea grupurilor defavorizate şi impactul politicii de
coeziune asupra acestora în România. Contribuţia fondurilor europene la integrarea populaţiei Roma
12
ANR, (2007), Decade on Roma Inclusion Executive Summary., p. 3
13
Metro Media Transilvania (2010)

4
sărăciei inainte de transferurile sociale (fără pensie) fiind de 41,8% 14. Aşa cum se observă din
ultimul indicator, rata de dependenţă faţă de serviciile sociale este foarte mare, integrarea pe
piaţa muncii fiind necesară în scopul echilibrării sistemului de asigurări sociale, de asigurare a
accesului la servicii de sănătate, şomaj, pensie.

2. Criteriile de evaluare a politicii publice

Flexibilitate: Noua politică publică poate răspunde mai mult decât unui singur scop?

Raportul cost – beneficiu – Poate noua politică publică să reducă costurile în raport cu
beneficiile?

Simplitate – este opţiunea propusă uşor de implementat?

Stakeholderi

Centrali:

 Grupul ţintă: populaţia de etnia romă aflată în căutarea unui loc de muncă
 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
 ANR (Agenţia Naţională pentru Romi)
 ANOFM (Agenţia Naţională a Ocupării Forţei de Muncă)
 Guvernul României

Strategici:

 AJOFM (Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă)

 Uniunea Europeană
 Banca Mondială (prin proiectele de finanţare)
 Biroul Judeţean pentru Romi
 Oficiile Judeţene pentru Romi

Contextuali:

 Minsiterul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

14
MMFPS, (2009), Indicatori de Incluziune Socială calculaţi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

5
  ONG – uri care sprijină integrarea persoanelor de etnie romă: CRCR (Centrul de Resurse
pentru Comunităţile de Romi); Fundaţia pentru o Societate Deschisă

Din conglomeratul actorilor guvernamentali, non-gevernamentali sau instituţii cu obiective

clare de reducere a sărăciei se poate observa interesul pentru politici care să ajute populaţia romă
să se integreze activ pe piaţa muncii. Desigur intenţiile şi obiectivele particulare ale actorilor nu
trebuiesc neglijate. Guvernul României rămâne principalul actor care trebuie să asigure cadrul
implementarii politicilor atât prin dialogul său continuu cu agenţiile guvernamentale cât şi cu
cele non-guvernamentale. De-a lungul timpului, Guvernul României şi-a asumat
responsabilitatea asupra strategiilor de integrare/incluziune a romilor prin programele sale
precum: Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, sau Deceniul de Incluziune a Romilor dar
şi Programele Operaţionale Sectoriale (2007-2013): POR, POS, CCE, POS DRU, POS MEDIU.
Pentru a comunica mai eficient cu persoanele de etnie romă, Guvernul României a
înfiinţat în 2004 Agenţia Naţională pentru Romi, pentru a reprezenta o interfaţă între autorităţile
centrale/locale şi comunitatea de romi. ANR este instituţia care beneficiază de cele mai multe
proiecte elaborate de Guvern prin diferite ministere (cu ar fi cel al Muncii şi cel al Educaţiei) sau
prin fonduri primite de la diferite instituţii extralocale (Uniunea Europeană, Banca Mondială).
ANR – ul are în subordinea sa Birourile Judeţene pentru Romi şi Oficiile Judeţene pentru Romi.
Strategiile elaborate la nivel central sub conducerea ANR sunt implementate la nivel local de o
reţea vastă de experţi (judeţeni şi locali).
Birourile Judeţene pentru Romi sunt structuri organizate la nivel judeţean în cadrul
prefecturilor15. Experţii locali acţionează la nivelul primăriilor şi sunt responsabili pentru
aplicarea politicilor în plan local. ANR are în subordinea sa pentru fiecare din cele opt regiuni
câte un birou regional pentru romi, fiecare cu câte patru specialişti16.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este unul din actorii cheie ai procesului
de integrare pe piaţa muncii. Interesul Ministerului este de a reduce rata şomajului în rândul
populaţiei romă, situat la nivelul de 50% în 2010 17. O mai mare cuprindere pe piaţa muncii ar
însemna şi ridicarea din starea de sărăcie relativă sau severă în care se află foarte multe din
15
ANR, (2005), Politici publice pentru Romi 2000-2005: Cadrul legislativ, instituţii, programe, realizări şi
perspective, p. 18
16
ibid
17
Metro Media Transilvania., (2010). Studiu Privind participarea grupurilor defavorizate şi impactul politicii de
coeziune asupra acestora în România. Contribuţia fondurilor europene la integrarea populaţiei Roma

6
gospodăriile locuite de populaţia romă dar şi contribuirea la sistemul de asigurări sociale, pentru
a beneficia de serviciile de sănătate, pensie şi şomaj, dar şi de a reduce povara cheltuielilor pe
seama venitului minim garantat de care această populaţie este dependentă.
Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului s-a implicat în procesul de ridicare culturală
a populaţiei romă, investind în programe precum „Educaţia pentru romi – calea spre un loc de
muncă stabil”, „Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate”, sau programele „A doua
şansă”, finanţat cu 11 milioane de euro, bani PHARE. Accesul la educaţie este esenţial pentru
mobilitatea socială a celor defavorizaţi iar accesul la programele finanţate şi susţinute de METS
au dorit să sprijine această populaţie prin reducerea analfabetismului şi oferirea de cursuri de
calificare profesională sau postliceală. Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului a promovat
unele programe de încurajare a participării şcolare precum „Cornul şi laptele”, care a avut
rezultate benefice în special pentru populaţia de etnie romă foartă săracă.
ANOFM este agenţia care organizează anual Caravana Ocupării Forţei de Muncă, în care
conştientizează populaţia romă de sarcinile şi beneficiile pe care le pot avea în vederea unei
viitoare angajări. Deşi succesul acestei caravane nu este pe măsura aşteptărilor, în trei ani (2005-
2007) reuşind să angajeze doar 3432 de persoane, aceasta continuă să rămână un actor cheie în
vederea oferirii locurilor de muncă pentru persoanele de etnie romă.

3. Elaborarea alternativelor de politică publică

A) Sprijinirea de către autorităţile centrale/locale a populaţiei de etnie romă cu iniţiative
antreprenoriale. Antreprenoriat în sensul tipului de agent economic reprezentativ în
economia de piaţă care adoptă un comportament de esenţă activă si novatoare, specific
sistemelor economice bazate pe concurenţă, risc şi iniţiativă privată18. Această politică
doreşte să sprijine iniţiativele comerciale, meşteşugăreşti sau a oricărui AGV (activităţi
generatoare de venit) cu condiţia ca personalul angajat să fie în proporţie de cel puţin
50% de etnie romă
B) Descentralizarea administrativă – fiecare Birou Judeţean pentru Romi (prin experţii şi
consilierii săi) să elaboreze proiecte prin care să atragă fonduri europene sau de la Centru.
Deoarece Birourile Judeţene cunosc cel mai bine situaţia romilor din aria respectivă,
aceştia pot atrage prin proiecte, granturi care să satisfacă cerinţele de recalificare în
conformitate cu cerinţele pieţei din judeţul respectiv.
18
http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-antreprenor.html

7
 4. Evaluarea alternativelor – Evaluarea prin criteriile propuse

Flexibilitate – sprijinirea persoanelor de etnie romă care doresc să-şi înfiinţeze o afacere,
cu minimum 50% angajaţi de etnie romă presupune educarea unei elite de etnie romă prin
oferirea unor cursuri de antreprenoriat precum şi sprijinirea de către stat a antreprenorilor rurali
de etnie romă care doresc să-şi infiinţeze o afacere prin acordarea de subvenţii şi materiale
agricole performante. Această politică implică costuri mari, dar ajută la sprijinirea iniţiativei şi
inovaţiei în rândul populaţiei roma dar şi a unei interacţiuni interculturale între viitorii/potenţialii
angajaţi roma-români. Cea de-a doua alternativă presupune descentralizarea administrativă şi
acordarea unei puteri sporite (empowerment) Birourilor Judeţene pentru Romi, dar
implementarea poate insemna un proces îndelungat
Raportul cost-beneficu – Prima politică include costuri mai scăzute decât cea de-a doua
politică (sprijinirea unui segment de popualţie de etnie romă cu iniţiative antreprenoriale) şi se
adresează direct grupului ţintă. Descentralizarea poate reprezenta un proces greoi care poate dura
pe o perioada îndelungată şi vizează indirect grupul ţintă, acordând o mai mare libertate
specialiştilor şi consilierilor judeţeni. Pe de altă parte această politică odată implementată se
adresează populaţiei rome (aflate în căutarea unui loc de muncă) din fiecare judeţ prin proiecte
de reprofesionalizare
Simplitate – Prima politică implică crearea unor programe (educaţionale,
profesionale/calificare) de sprijinire a iniţiativelor antreprenoriale în care să se sprijine
exploatarea culturii locale şi sprijinirea capacităţilor/competenţelor locale: meşteşugăreşti,
comerciale precum şi subvenţionarea materialelor agricole pentru antreprenorii rurali. Cea de-a
doua politică poate fi mai greu de implementat din cauza procesului birocratic greoi de
descentralizare dar şi a structurilor de putere şi politice care pot favoriza sau defavoriza
capacitatea de a trage proiecte europene într-un anumit judeţ.

Criterii Alternativa 1 Alternativa 2

Flexibilitate x
Raport cost-beneficiu x
Simplitate x

8
 Evaluarea alternativlor în comparaţie cu status – quo- ul

În căutarea celor mai bune practici de incluziune şi integrare a romilor pe piaţa muncii,
Guvernul României a încercat soluţionarea problemei prin mai multe mijloace în ultimii 15 ani,
începând cu anii 1996, perioada „înţelegerii responsabilităţilor”19. Accentul, pentru problema în
cauză discutată în acest raport, a fost pus pe creşterea accesului la serviciile educaţiei publice,
pentru a asigura o mai buna pregătire profesională şi astfel integrarea acestora în sectoarele
economiei predominante, cum ar fi cel de servicii.
De asemenea politicile discriminatorii pozitive prin acordarea unor locuri subvenţionate
la buget în liceele şi universităţile din România au avut drept scop crearea unei elite roma care să
conştientizeze problemele curente în comunităţile de unde provin. Atragerea de fonduri europene
în serviciul folosirii lor pentru programe educaţionale nu este însă îndeajuns. Populaţia romă
fiind foarte săracă (indicatorii săraciei absolute şi a sărăciei inainte de transferurile sociale, în
speţă, pensiile, arată cifre de 22,9 respectiv 41,8%) 20, nu reuşeşte să se menţină în învăţământul
şcolar până la finalizarea acestuia. Unele stimulente precum alocaţia pentru copii sau venitul
minim garantat sunt ultimele plase de siguranţă pentru asigurarea unui trai decent. Cheltuirea
zecilor de milioane de euro pe programe de integrare, incluziune şi educaţie 21 (deşi sunt foarte
necesare), nu a oferit un avantaj în comparaţie cu rezultatele scontate.
În comparaţie cu tipul de politici descrise mai sus, prima politica propusă de mine se
doreşte a fi una complementară celei de formare a unei elite universitare, însă scopul acesteia
fiind de formare a unei elite antreprenoriale. Costurile sunt considerate a fi mai mici deoarece
sprijină doar acea parte a populaţiei care se înscrie riscului de a începe o afacere, de a exploata
calităţile personale, meşteşugăreşti, comerciale sau pur si simplu de a ajuta populaţia romă rurală
să iasă din situaţia de subzistenţă, prin acordarea de subvenţii pentru materiale agricole în
tentativa de a face agricultura profesionistă, în scopul obţinerii de profit. Ce de-a doua politică se
pliază pe status-qou-ul actual numai că doreşte ca programele de finanţare să fie obţinute prin
competiţie la nivel de judeţe şi nu o redistribuire de la Centru sau de la nivel regional. Costurile
descentralizării pot fi mai mari (ineficienţă, incompetenţa adminsitrativă sau piedici politice) dar

19
Ionescu, Maria; Cace, Sorin. (2006). Politici publice pentru romi. Evoluţii şi perspective. Bucureşti: Expert
20
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, (2009), Indicatori de Incluziune Socială
21
De exeplu programul „A doua şansă” beneficiază de un buget de 11 milioane de euro, bani PHARE, proiectul
„Educaţia Timpurie”, finanţat cu 6 milioane de euro de Guvernul României şi Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare; Programul de Incluziune a Romilor beneficiază de un buget de 35 milioane euro

9
şi trecerea unei perioade de timp îndelungate de la aplicarea politicii de descentralizare şi până la
îndeplinirea ei.

5. Recomandarea unei politici

Politica de sprijin a iniţiativelor antreprenoriale poate avea efecte benefice asupra unei
minorităţi din populaţia roma. De aceea o continuare a acestei politici presupune ca odată iniţiată
o afacere, la ea să ia parte, ca angajaţi în proporţie de cel puţin 50% populaţie de etnie romă.
Sprijinirea liderului comunităţii de romi în care conform sondajelor, comunitatea are o incredere
de 49%, pentru iniţierea de activităţi antreprenoriale ar putea avea beneficii pe termen lung, în
vederea implicării active a populaţiei de etnie romă la aceste activităţi. În prezent, România se
confruntă cu discriminarea romilor la angajare, datorită stereotipurilor dar şi a lipsei de toleranţă.
Preluarea frâielor unei afaceri de către un antreprenor de etnie romă, şi exploatarea
competenţelor specifice culturii locale poate da roade în special în localităţile turistice.
Politica se doreşte a fi o colaborare între public – privat: între Stat, cel care sprijină
politica prin educaţie antreprenorială şi acordare de subvenţii şi ONG – uri private care pot lua
spre indeplinire obiectivele politicii22. Comunicarea permanentă între aceşti actori sociali şi piaţă
(beneficiară a serviciilor activităţilor antreprenoriale) poate reduce nivelul de intoleranţă prin
promovarea unei imagini pozitive ale antreprenorului de etnie romă. De asemenea
subvenţionarea unor materiale agricole poate ajuta la reducerea nivelului de sărăcie absolută în
rândul populaţiei rurale şi reducera economiei subterane şi a practicilor ilegale.
Educarea a cât mai multor persoane de etnie romă în vederea obţinerii de performanţe
economice poate avea drept efect benefic reducerea culturii sărăciei 23 în rândul populaţiei roma
prin reducerea valorilor paternaliste faţă de Stat. Obligaţia angajării persoanelor de etnie romă
are menirea de a sprijini implicarea activă pe piaţia muncii a persoanelor neintegrate în sistem,
pentru a asigura susţinerea asigurărilor la sistemul de servicii sociale şi reducerea deficitului
datorat cheltuielilor masive pe sistemul de asigurări sociale.
Anexe:

22
ONG – uri precum CRCR sau FSD
23
In sensul dat de Oscar Lewis (1968) drept „ansamblu de norme, valori, credinţe şi atitudini care perpetueză
sărăcia şi degradarea comunităţii”, apud Şoflău, Vasile. Faciltare comunitară în Sandu, Dumitru. (2007). Practica
dezvoltării comunitare. Iaşi: Polirom, p. 64

10
 NAE

Outputs of the employment projects for roma

14000
13366

12000
10079
10000
8781
8000
5535
6000 5188
3702
4000

2000

0
2001 2002 2005 2006 2007 31.03.2008

Fig 1. Numărul romilor angajaţi în urma proiectelor desfăşurate (ANR, Working Paper)

100%

90% 24.1
31.6
80% 36.5

7.2
70%
4.4
13.1 2.6
60%
4.7 18.1
50% 21.3

40% 12.5

30% 17.5
51.0
20%
33.4
10% 22.1

0%
Non-Roma Roma Total

Regular work Casual work Housework Student Do not work

Figura 2. Activitatea economică după etnie – respondenţi între 18-59 ani (ANR, Working
Paper)

11
 Figura 3. Numărul Romilor înregistraţi ca şomeri la 1 iunie 2008 (ANR, Working Paper)

hhhkjkjkkhk
FFFfghjjh
Figura 4. Rata de ocupare a persoanelor de etnie romă în funcţie de nivelul de educaţie şi
vârstă (MMT, 2010)

12
Bibliografie:

Agenţia Naţională pentru Romi, (2005), Politici publice pentru romi în România 2000-
2005. Cadrul legislativ, instituţii, programe, realizări şi perspective
Agenţia Naţională pentru Romi, (2007), Decade on Roma Inclusion Executive Summary
Agenţia Naţională pentru Romi, (2010), Educaţia pentru Romi – calea spre un loc de
muncă stabil
Government of Romania. National Agency For Roma, s.a. Working Paper
Institutul Naţional de Statistică. Recesământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002
Ionescu, Mariea; Cace, Sorin, (2006), Politici publice pentru romi. Evoluţii şi perspective.
Bucureşti: Expert
Metro Media Transilvania, (2010), Studiu Privind participarea grupurilor defavorizate şi
impactul politicii de coeziune asupra acestora în România. Contribuţia fondurilor europene la
integrarea populaţiei Roma
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, (2007), Raport de monitorizare şi evaluare a
programului „A doua Şansă în România”
Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi a Familiei, (2006), Programul Sectorial
Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (2007-2013)
Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi a Familiei, (2006), Raport Naţional Strategic
privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, (2009), Indicatori de incluziune Socială
calculaţi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Preda, Marian, s.a., Analiză comparativă a politicilor în domeniul educaţiei destinate
romilor
Şoflău, Vasile. Faciltare comunitară în Sandu, Dumitru, (2007), Practica dezvoltării
comunitare. Iaşi: Polirom
http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-antreprenor.html,
accesat la data de 5 februarie 2011

13