Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Naţională de Apărare

„Carol I”

DOCTRINE POLITICO MILITARE

TEMA: “SISTEMUL POLITIC DIN


CHINA”

Profesor Coordonator: Mihaiela BUŞE

Autor: Alin LĂCĂTUŞ

1 din 8
Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I”

CUPRINS

Pagina 3……………………….Aspecte Introductive


Pagina 5……………………….Sistemul politic al Chinei
Pagina 7………………………. Bibgliografie

2 din 8
Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I”

ASPECTE INTRODUCTIVE

China denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de
Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori.
China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul
guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii,
cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și
Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de
autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de asemenea, Taiwanul, drept a
XXIII-a provincie, care este, în prezent, controlată de către o entitate politică separată,
Republica Chineză (RC); o revendicare controversată din pricina statutului politic complex
din Taiwan.
Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km2, China este ca mărime a suprafeței de
uscat a doua țară din lume și a III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de metoda de
măsurare. Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și
Taklamakan, din nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase
precum Himalaya, Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China de Sudul și Centrul Asiei.
Fluviile Yangtze și Galben, ca lungime al III-lea și al VII-lea din lume, curg dinspre platoul
tibetan înspre dens populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este
de 14.500 km lungime și este mărginită de mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și Chinei de
Sud.
Istoria Chinei începe din erele civilizației antice - una dintre cele mai vechi din lume -
care a înflorit în bazinul fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De milenii,
sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de dinastii,
începând cu semimitologica Xia, din bazinul Fluviului Galben (cca 2000 î.Hr.). De la anul
221 î.Hr., când dinastia Qin a cucerit o serie de mai multe state, pentru a forma un imperiu
chinez, țara s-a extins, fărâmițat și reunificat de mai multe ori. Republica Chineză (1912-
1949) (RC) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China Continentală până în 1949.
După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist i-a
învins pe naționaliștii din partidul Kuomintang, din China Continentală, și a proclamat
Republica Populară Chineză, la Beijing la 1 octombrie 1949, în timp ce Kuomintangul a
mutat guvernul RC la actuala capitală, Taipei.
De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre
economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a
doua economie din lume, atât cu PIB-ul total nominal, cât și cu paritatea puterii de cumpărare
(PPC) și este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator din lume de bunuri. China
este una din țările ce deține arme nucleare și are cea mai mare armată permanentă, cu al doilea
buget din lume luat după mărime destinat apărării. RPC este membră a Organizației
Națiunilor Unite din anul 1971, când a înlocuit RC în calitate de membru permanent al
Consiliului de Securitate al ONU. China este, de asemenea, membră a numeroase organizații
multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru

3 din 8
Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I”

Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost
caracterizată ca o potențială superputere de către un număr de analiști.1

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Chinez%C4%83#Politic%C4%83 accesat ]n data de
18.01.2019;

4 din 8
Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I”

SISTEMUL POLITIC AL CHINEI

Republica Populară Chineză este unul dintre puținele state socialiste de pe Glob, care
susține deschis comunismul. Guvernul chinez a fost descris de politologi în mod variat, ca
fiind comunist și socialist, dar și autoritar și corporatist, cu restricții majore în multe domenii,
mai ales în cazul accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul de
a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale (ONG-uri) și libertatea
religioasă. Sistemul său actual, politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca
„socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanțele din China) și
ca o „economie de piață socialistă”.
Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui putere este
consfințită de către constituția Chinei. Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii
Adunării Reprezentanților Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt aleși în mod
direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților Poporului, până la
Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului, sunt aleși în mod indirect de către
Adunările Populare din nivelele imediat inferioare. Sistemul politic este descentralizat, iar
liderii provinciali și sub-provinciali au un grad de autonomie semnificativ. Există și alte
partide politice în China, denumite partide democratice, care participă la Adunarea Națională
a Poporului și la Conferința Consultativă Politică Populară (CCPP).
Comparativ cu politicile anilor 1970, a ușilor închise, liberalizarea Chinei a dus la un
climat administrativ mai puțin restrictiv decât înainte. China sprijină principiul leninist al
„centralismului democratic”, dar Adunare Națională a Reprezentanților Poporului (instituție
aleasă) a fost descrisă ca un organism cu puțină putere de facto. Președintele în exercițiu este
Xi Jinping, acesta fiind, totodată, Secretarul General al Partidului Comunist Chinez și
președintele Comisiei Militare Centrale. Premierul actual este Li Keqiang, care, de asemenea,
este membru senior al Comitetului Permanent al Biroului Politic (Politburo).
Au existat unele mișcări pentru liberalizare politică, unde alegeri libere sunt organizate
la nivel de sat și oraș. Cu toate acestea, Partidul păstrează controlul efectiv asupra numirilor
guvernamentale, în absența oricărei opoziții semnificative, PCC câștigând implicit, de cele
mai multe ori, alegerile. Preocupările politice din China sunt axate pe decalajul tot mai mare
dintre bogați și săraci și corupția guvernamentală. Cu toate acestea, nivelul de suport popular,
pentru guvern și gestionarea sa a națiunii, este mare; 80-95% din cetățenii chinezi
exprimându-și satisfacția față de guvernul central, potrivit unui sondaj din 2011.2
Mișcarea democratică chineză, activiștii sociali și chiar unii membri ai Partidului
Comunist din China, au identificat cu toții nevoia de reformă socială și politică. În timp ce
controalele economice și sociale au fost relaxate, în mod semnificativ, în China după 1970,
libertatea politică este încă strâns limitată. Constituția Republicii Populare Chineze prevede că
„drepturile fundamentale” ale cetățenilor includ libertatea de exprimare, libertatea presei,
dreptul la un proces echitabil, libertatea religioasă, vot universal și dreptul la proprietate. Cu
toate acestea, în practică, aceste dispoziții nu oferă o protecție semnificativă împotriva
urmăririi penale a statului. Cenzura discursului politic și informațional, mai ales pe Internet,
este folosită în mod deschis și în mod obișnuit în China, pentru a reduce la tăcere criticii
guvernului și ai Partidului Comunist. În 2005, organizația Reporteri fără frontiere au clasat
China pe locul 159 din 167 de state, în anuala clasificare a libertății de presă, indicând un
nivel foarte scăzut al libertății presei.
Migranții din orașe, proveniți din mediul rural, sunt adesea tratați ca cetățeni de mâna
a doua, de către sistemul de înregistrare a locuințelor „hukou”, care controlează accesul la
beneficiile de stat. Drepturile de proprietate sunt adesea slab protejate, iar impozitarea

2
http://chinamareputerealumii.weebly.com/politica.html accesat în data de 18.01.2019;

5 din 8
Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I”

afectează în mod disproporțional cetățenii mai săraci. Cu toate acestea, anumite taxe din
mediul rural au fost reduse sau eliminate de la începutul anilor 2000 și au fost oferite servicii
sociale suplimentare locuitorilor din mediul rural.
O serie de guverne străine, agenții de presă străine și ONG-uri, critică în mod rutinar
încălcările drepturilor omului în China, invocând încălcarea pe scară largă a drepturilor civile,
cum ar fi detenția fără proces, avortul forțat, mărturisiri forțate, tortura, restricții ale
drepturilor fundamentale ale omului și utilizarea excesivă a pedepsei cu moartea. Guvernul a
suprimat demonstrațiile organizațiilor pe care le consideră o potențială amenințare la adresa
„stabilității sociale", cum a fost cazul protestelor din Piața Tiananmen din 1989. Statul chinez
este acuzat, în mod regulat și pe scară largă, de represiune și încălcări ale drepturilor omului
în Tibet și Xinjiang, inclusiv prin reprimări polițieniste violente și suprimări religioase.
Guvernul chinez a răspuns criticilor externe, susținând că noțiunea de drepturi ale omului ar
trebui să ia în considerare nivelul actual de dezvoltare economică al țării și "drepturile
oamenilor de subzistență și de progres". Acesta subliniază creșterea standardului de viață al
chinezilor, a ratei de alfabetizare și a speranței medii de viață, precum și îmbunătățirea
siguranței la locul de muncă și eforturile de combatere a dezastrelor naturale, cum ar fi
inundațiile perene ale fluviului Yangtze. Mai mult decât atât, unii politicieni chinezi s-au
pronunțat în sprijinul democratizării, deși alții rămân mai conservatoari. Au fost efectuate
unele eforturi majore de reformare, de exemplu, în noiembrie 2013 guvernul a anunțat
planurile sale de abolire a mult criticatului program de reeducare prin muncă. În cursul anilor
2000 și începutul anilor 2010, guvernul chinez a devenit din ce în ce mai tolerant cu ONG-
urile care oferă soluții practice și eficiente pentru problemele sociale, dar o astfel de activitate
a „celui de-al treilea sector” a rămas puternic reglementată.3

3
http://en.people.cn/data/China_in_brief/Political_Parties/Democratic%20Parties.html accesat în data de
18.01.2019;

6 din 8
Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I”

Bibliografie

1. http://en.people.cn/data/China_in_brief/Political_Parties/Democratic%20Parties.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Chinez%C4%83#Politic%
C4%83
3. http://english.peopledaily.com.cn/90001/90776/90883/6847341.html
4. http://chinamareputerealumii.weebly.com/politica.html

7 din 8