CHINA

Proiect realizat de Barbu Angela

 Cuprins

01 02 03
Prezentare Scurt istoric Demografie
generală

04 05 06
Economie Știință și tehnologie Infrastructură
 01
Prezentare generală
China , denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est.
Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori. Acoperind
aproximativ 9,6 milioane de km2, China este ca mărime a suprafeței de uscat a doua țară din lume.
Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și Taklamakan, din
nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase precum Himalaya,
Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China de Sudul și Centrul Asiei. Fluviile Yangtze și Galben,
ca lungime al III-lea și al VII-lea din lume, curg dinspre platoul tibetan înspre dens populata coastă
de est. Coasta Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este de 14.500 km lungime și este mărginită de
mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și Chinei de Sud.
De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale
lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a doua economie din lume,
atât cu PIB-ul total nominal, cât și cu paritatea puterii de cumpărare (PPC) și este, de asemenea, cel
mai mare exportator și importator din lume de bunuri.China este una din țările ce deține arme
nucleare și are cea mai mare armată permanentă, cu al doilea buget din lume luat-după mărime
-destinat apărării. RPC este membră a Organizației Națiunilor Unite din anul 1971, când a înlocuit
RC în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. China este, de asemenea,
membră a numeroase organizații multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS,
Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și
a fost caracterizată ca o potențială superputere de către un număr de analiști
 02
Scurt istoric
China, spre deosebire de celelalte pretendente la titlul de mari puteri mondiale , are cea mai veche
și bogată istorie , cu mari contribuții la patrimoniul civilizației mondiale. Deși a fost timp de
milenii un mare imperiu, a cunoscut și ocupația străină, între cele două războaie mondiale fiind
ocupată parțial de Japonia. După Al Doilea Război Mondial a devenit stat socialist (1949),
cunoscând toate caracteristicile unui asemenea regim.
În ultimii 30 de ani, China a cunoscut transformări extraordinare , și în ciuda păstrării partidului
unic ( Partidul Comunist Chinez) , a reușit reforme de excepție în domeniul economic și social.
 03
Demografie
 „Al Șaselea Recensământ Național al Republicii
Populare Chineze”, din 2010, a înregistrat o
populație totală de aproximativ 1.370.536.875.

Rata natalității este de 12,3‰, comparabilă cu toate

țările europene este una dintre cele mai scăzute din
lume iar rata mortalității este de 7,1‰.
Din cauza politicii unicului copil, China are acum
cea mai mare rată de îmbătrânire a populației din
lume. Deși s-ar putea introduce legea celui de-al
doilea copil începând cu 1 ianuarie 2016, un sondaj
a arătat că doar aproximativ 1 milion de cupluri
chineze își doresc un al doilea copil.

Pentru următorii ani, se preconizează o scădere a Populația Chinei din 1949 până în 2008
populației, până în 2100 populația va scădea cu
peste 400 milioane de locuitori. Cu cât economia
Chinei se dezvoltă, cu atât natalitatea va scădea.
Marea majoritate a cuplurilor chineze își doresc un
singur copil.
Grupuri etnice

China recunoaște, oficial, 56 de grupuri etnice distincte,

dintre care cei mai numeroși sunt chinezii han, care
constituie circa 91,51% din totalul populației. Chinezii
Han - cel mai mare grup etnic din lume– sunt mai
numeroși decât celelalte grupuri etnice, în fiecare
diviziune de la nivelul de provincie, cu excepția Tibetului
și Xinjiangului. Minoritățile etnice reprezintă circa 8,49%
din populația din China, conform recensământului din
2010. Comparativ cu recensământul din 2000, populația
Han a crescut cu 66.537.177 de persoane, sau cu 5,74%,
în timp ce populația combinată a celorlalte 55 de
minorităților naționale, a crescut cu 7.362.627 de
persoane, sau 6,92%. La recensământul din 2010 s-au
înregistrat un total de 593.832 de cetățeni străini care
trăiesc în China. Cele mai mari astfel de grupuri erau din
Coreea de Sud , Statele Unite ale Americii și Japonia . Grupurile etnolingvistice ale Chinei
Limbi
Limbile cele mai vorbite în China fac parte din familia limbilor sino-tibetane. Există, de asemenea,
mai multe grupuri lingvistice majore în limba chineză însăși. Dialectele cele mai vorbite sunt
Mandarina (vorbită de către 70% din populație), Wu , Yue , Min , Xiang, Gan și Hakka. Limbi non-
sinice vorbite pe scară largă de către minoritățile etnice includ zhuang, mongolă, tibetană, uigură,
hmong și coreeană. Mandarina Standard, un grai mandarin bazat pe dialectul Beijing, este limba
națională și oficială din China și este folosită drept „lingua franca” între oamenii proveniți din medii
lingvistice diferite.

Urbanizare
China s-a urbanizat semnificativ în ultimele decenii. Procentul din populația țării care locuiește în
mediul urban a crescut de la 20% în 1990 la 46% în 2007. Se estimează că populația urbană a Chinei
va ajunge la un miliard până în 2030. În 2012, existau mai mult de 262 de milioane de lucrători
migranți în China. Cei mai mulți dintre aceștia provin din mediul rural, fiind în căutarea unui loc de
muncă în orașe.
China are peste 160 de orașe cu o populație de peste un milion,[inclusiv șapte metropole (orașe cu o
populație de peste 10 milioane de locuitori): Chongqing, Shanghai, Beijing, Guangzhou, Tianjin,
Shenzhen și Wuhan. Până în 2025, se estimează că în țară vor fi 221 de orașe cu peste un milion de
locuitori.
Sănătate
Ministerul Sănătății, împreună cu omologii săi din birourile de
sănătate provinciale, supraveghează necesitățile de sănătate
ale populației din China. Accentul pe sănătatea publică și
medicina preventivă, a caracterizat politica de sănătate din
China de la începutul anilor 1950. La acea vreme, Partidul
Comunist a început Campania de Sănătate Patriotică, care a
avut ca scop îmbunătățirea salubrității și a igienei, precum și
tratarea și prevenirea a mai multor boli. Boli cum ar fi holera,
febra tifoidă sau scarlatina, care erau deja răspândite în China,
au fost aproape eradicate în această campanie.
Speranța de viață la naștere în China este de 75 de ani, iar rata
mortalității infantile este de 12 la mie. Ambele s-au
îmbunătățit în mod semnificativ începând cu anii 1950.În
ciuda îmbunătățirilor semnificative în materie de sănătate și Diagrama arătând creșterea
construirea de facilități medicale avansate, China are mai Indicelui Dezvoltării Umane în
multe probleme de sănătate publică emergente, cum ar fi China
bolile respiratorii cauzate de poluarea la scară largă a aerului,
sutele de milioane de fumători, sau creșterea obezității în
rândul tinerilor din mediul urban.
 04
Economie
 Începând cu 2013, China este cea de-a doua cea mai
mare economie din lume, în ceea ce privește PIB-ul
nominal, în valoarea sa totală de aproximativ 9,3253
trilioane de USD, conform datelor Biroului Național
de Statistică al Republicii Populare Chineze.
China este un membru al OMC și este cea mai mare
putere comercială din lume, cu o valoare totală a
comerțului internațional de 3,87 trilioane USD în
2012.
Turismul a devenit un factor important al îmbunătățirii
competitivității internaționale a țării.Sectorul
turismului a crescut semnificativ în ultimii ani, iar în
anul 2007 a reprezentat 6,1 % din PIB . China este a
doua țară din lume cu cele mai multe locuri declarate
ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, cu
45, în urma Italiei. Principalele destinații turistice
sunt: Marele Zid Chinezesc, Orașul Interzis din
Beijing, Mausoleul Qin Shi Huang, Munții Guilin,
Fluviul Yangtze, Palatul Potala, etc
 05
Știință și tehnologie
Istoric
China a fost un lider mondial în domeniul științei și tehnologiei, până la Dinastia Ming. Descoperirile antice
și invențiile chinezești precum fabricarea hârtiei, tipărirea, busola, praful de pușcă, (cele „Patru Mari
Invenții”), au fost, mai târziu, răspândite în Asia și Europa. Matematicienii chinezi au fost primii care au
folosit numerele negative.Cu toate acestea, până în secolul al XVII-lea, lumea occidentală a depășit China în
dezvoltarea științifică și tehnologică.

Perioada contemporană
De la sfârșitul Revoluției Culturale, China a făcut investiții semnificative în cercetarea științifică, cheltuind
peste 100 de miliarde de dolari pentru cercetare științifică și dezvoltare, doar în 2011. Știința și tehnologia
sunt considerate ca fiind vitale pentru atingerea obiectivelor economice și politice și reprezintă o sursă de
mândrie națională, descrisă uneori ca „tehno-naționalism".Oamenii de știintă chinezi au câștigat Premiul
Nobel pentru Fizică de patru ori și Premiul Nobel pentru Chimie o dată; acești erudiți și-au obținut
diplomele științifice în occident, unde, de asemenea, au făcut și mult-premiatele lor cercetări științifice.
Companiile tehnologie din China, cum ar fi Huawei, Lenovo, Xiaomi au devenit lideri mondiali în domeniul
telecomunicațiilor și a calculatoarelor personale, iar supercomputerele din China sunt constant evaluate ca
fiind printre cele mai puternice din lume. În prezent, China experimentează o creștere semnificativă a
utilizării roboților industriali; din anul 2008 până în 2011 instalarea de roboti multi-funcționali a crescut cu
136%.
Programul spațial chinez este unul dintre cele mai active din lume fiind, o sursă majoră de mândrie
națională. În 1970 China a lansat primul său satelit, Dong Fang Hong I. În 2003 China a devenit a III-a țară
care a trimis, în mod independent, un om în spațiu.
 06
Infrastructură
Energie
China este țara care produce și consumă cea mai multă energie din lume. În 2012, a generat
aproximativ 4.94 miliarde kWh de energie electrică, cu o capacitate instalată de 1,14 miliarde kW. În
2013, mai mult de 70% din energia produsă în țară a provenit din arderea cărbunelui; dependența sa de
acest mineral face din China cel mai mare producător și consumator de cărbune din lume, în afară de a
fi, la nivel mondial, cel mai mare emițător de dioxid de carbon și de alte gaze cu efect de seră. Pentru a
remedia aceste probleme, guvernul a început să investească în noi proiecte de utilizare a surselor
regenerabile de energie, cum ar fi energia hidroelectrică, eoliană, solară, geotermală, biomasă și
biocombustibili. Totuși, în 2012, premierul Wen Jiabao a anunțat că va opri expansiunea necontrolată a
câmpurilor de energia solară și eoliană, concentrându-se pe construirea de centrale hidroelectrice, pe
fluviul Yangtze, și pe centrale nucleare. Există douăzeci de reactori nucleari, în funcțiune, în întreaga
Chină, în timp ce altele douăzeci sunt în construcție; în 2012, energia nucleară a produs peste 98.200
GWh de electricitate.
În mod similar, în 2012, producția de petrol s-a ridicat la peste 4.416 miliarde de barili pe zi, a patra în
lume. În ciuda acestui fapt, creșterea economică constantă determină ca această producție să fie
insuficientă pentru a satisface cererea din țară, fiind necesar să se importe petrol din Rusia, Orientul
Mijlociu, Asia Centrală și Africa. În 2013, China a depășit Statele Unite ca cel mai mare importator de
petrol brut din lume; aproape jumătate din petrolul folosit în China provine din străinătate.
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Chinez%C4%83