Motivul călătoriei în literatura română

În literatura română, călătoria este un motiv recurent în opere, fiind

legat de inițiere , de confruntare, de încercare a forțelor și de cunoaștere de
sine. Căutarea acestora a dat naștere aventurilor nenumărate.

În toate literaturile, călătoria simbolizează o aventură și o cercetare ,

fie că este vorba de o comoară sau de o simplă dorință de cunoa ștere,
concretă ori spirituală. Mereu nemulțumiți, călătorii visează la un
necunoscut mai mult sau mai puțin accesibil. Dar nu găsesc niciodată lucrul
de care au vrut să fugă: ei înșiși. Astfel călătoria devine semnul unui
perpetuu refuz de sine.

Călătoria presupune nu numai cunoa șterea unui spa țiu nou, ci și

modificarea spirituală a celui care o realizează. Din acest punct de vedere,
orice călătorie înseamnă o inițiere în tainele lumii și ale existen ței.Orice
scenariu inițiatic include o călătorie simbolică al cărui rezultat este
transformarea neofitul în inițiat.

Astfel, în opera ,,Baltagul’’ de M.Sadoveanu, motivul călătoriei este

văzut în două ipostaze: călătoria propriu-zisă prin Moldova, prin care
autorul descrie spații și peisaje ce contribuie la realizarea romanului
monografic și călătoria inițiatică la care este supus Gheorghi ță Lipan, ce
pornește în căutarea tatălui său, împreună cu mama sa,Vitoria
Lipan .Relația dintre mamă și fiu este deosebită, așa cum se poate spune încă
din incipit -“iar pe flăcăuaș îl chema Gheorghiță și maică-sa îl ocrotea și-l
apăra“.Vitoria nu considera că fiul este suficient de matur pentru a pleca în
căutarea tatălui, așa că îl însoțește în călătoria care urmează să-l ducă spre
maturizare “ Îl văzu sfios și nesigur ”. Mama îl vede singurul ei sprijin în
aventura ce avea să urmeze, întrucât niciunul nu este pregătit la început
pentru confruntarea cu lumea orașului “De-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu
n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău.” Astfel, prin absența tatălui său,
Gheorghiță preia rolul conducătorului familiei, fapt sugerat de similitudinea
numelor celor doi.

De asemenea, băiatul se sustrage brusc din lumea copilăriei, pentru a

pătrunde în lumea responsabilă a adulților unde devine capabil să-și apere
familia ,, feciorul mortului simți în el crescând o putere mai mare și mai
dreaptă”. O sarcină importantă în transformarea sa o reprezintă preluarea și
gestionarea afacerii familiale, însoțind oile la iernat și contribuind la
întreținerea acestora. Dispariția tatălui îl pune în situa ții dificile, fiind supus
unor adevărate probe de vitejie , cum ar fi lupta cu troianul de zăpadă,
priveghiul ,,plângea ca un copil mic, cu ochii mititei și buzele răsfrânte ”-
trece de la neofit la ini țiat , învingându-și toate temerile, însă cel mai
important fiind momentul înfăptuirii dreptății. Totuși criminalul este ucis de
câinele Lupu, deoarece tânărul nu-și poate asuma crima, care i-ar fi distrus
inocența.

O altă operă în care este predominant motivul călătoriei ini țiatice este
,,Povestea lui Harap-Alb” în care personajul principal trăie ște un un proces
de maturizare , descoperindu-și propriul eu și calitățile unui adevărat
conducător, fiind ajutat de celelalte personaje. Eroul basmului are valoare
simbolică şi reprezintă fiinţa omenească în general văzută în plin proces de
formare. Ne-o dovedeşte faptul că el nu are nume nici ca fiu de crai şi nici,
mai târziu, ca împărat, iar apelativul Harap-Alb a fost temporar, valabil doar
cât a ţinut drumul iniţiatic. Scriitorul porneşte de la un motiv destul de
răspândit în basmele noastre populare – cel al împăratului fără urmaş.De
altfel, în lumea satului se întâmplă adesea ca un gospodar fără copii să
înfieze un nepot de frate. Motivul drumului este pretextul utilizat pentru a
urmări procesul anevoios al maturizării unei fiinţe umane. Punctul de
plecare îl constituie deci vârsta adolescenţei, când într-adevăr omul,
suficient de copt, se află în faza acumulărilor absolut necesare pentru viaţă,
dobândite însă prin experienţa proprie şi nu prin lecţii teoretice, care, oricât
de bune, nu sunt suficiente , dovadă – sfatul tatălui. În viaţă izbândeşte doar
cel mai bine pregătit şi înzestrat cu calităţi corespunzătoare. Ca în toate
basmele, şi în Povestea lui Harap-Alb acesta va fi mezinul. După cum îi
spune Sfânta Duminică, ,,ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul pe
faţa pământului aşa de iubit, de slăvit şi de puternic..., pentru că ţie ţi-a fost
scris de sus să-ţi fie dată această cinste”.

Prima etapă din călătoria sa ini țiatică o reprezintă călătoria în pădure,

aceasta fiind asemănată motivului labirintului, pe care însă o eșuează. Acest
eșec poate fi pus pe lipsa de perspicacitate a tânărului, ie șit pentru prima
dată din spațiul protector al casei părintești. Aici își face apariția primul
personaj negativ, Spânul , un personaj care conform tradiției populare,
defectul fizic anticipează vicii de caracter. Din cauza neascultării
avertismentului dat de tatăl său , prințul este păcălit de antagonist , având
loc motivul coborârii în Infern/fântână, prin care îşi începe ucenicia, intrând
deci într-o nouă etapă a vieţii. Cât va dura această nouă postură i-o spune
chiar Spânul: ,,şi atâta vreme ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învié”.
Fiecare încercare la care va fi supus Harap-Alb va contribui la formarea unor
puternice trăsături de voinţă şi de caracter: răbdarea, iuţeala, voinţa,
atenţia,  viteza dereacție, îndemânarea şi, nu în ultimul rând, curajul.

A doua etapă constă în întâlnirea cu cei 5 prieteni năzdrăvani, ce

reprezintă prin hiperbolizarea trăsăturilor lor comportamente omene ști .Tot
aici își face apariția și al doilea antagonist-Împăratul Roș. Harap-Alb este
supus la cinci probe în aparenţă de netrecut,probe absurde,
monstruoase:proba focului,a ospăţului,alegerea macului,păzirea
fetei,alegerea fetei.Probele sunt impresionante prin cantiăţile aproape
pantagueilice.În aparenţă sunt de netrecut,dar Harap-Alb le depăşeşte cu
ajutorul celor cinci.Nici una dintre încercări nu este peste puterile
năzdrăvanilor, ci exact cât pot ei duce.Totul este pe roluri,fiecăruia îi vine
rândul să intre în scenă.

În final , Împăratul Roş cedează,el îşi dăruieşte fiica celui care trecuse
prin toate tainele iniţierii.Fata propune o probă a auxiliilor, ce constă în
aducerea unor elemente magice ale căror valoare e cunoscută doar de
ea:mărul-simbolul iubirii,apa vie şi apa moartă-ce semnifică renaşterea.În
aparenţă, calul-simbolul puterii şi al fidelităţii şi turturica-simbolul
singurătăţii în iubire se întrec, în realitate ei sunt complici.

Pe drumul către Împăratul Verde Harap-Alb se îndrăgosteşte de

fată.Aceasta simbolizează absolutul uman,frumuseţea supremă.Are puterea
de a se metamorfoza , stăpâneşte atât teluricul,cât şi cosmicul.
Puternică,hotărâtă,sigură pe sine ea îl respinge pe Spân,pe cel cu care în
plan mitologic este absolut incompatibilă şi îl acceptă pe cel care trecuse de
probele tatălui său,nu cu sabia ,ci prin virtuţile pe care le dezvoltă
bunătatea,prin firescul existenţei.Având un foarte puternic sentiment al
dreptăţii,fata dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb.Acesta este ucis
de Spân dar renaşte fiind stropit cu apă vie şi apă moartă.Spânul este
pedepsit de calul năzdrăvan printr-un zbor care purifică şi armonizează. Prin
moarte Harap-Alb îsi încheie existenţa în curs de iniţiere şi renaşte
mire,iniţiat.După moarte numele lui de slugă devine renume.După ce îl
readuce la viaţă, fata îi dă paloşul de mire şi împărat , simbol sarcedotal al
puterii.Urmează atât binecuvântarea părintească cât şi cea cosmică
(perechea primordială prin zâmbet îşi dă acordul)Nuntirea se face sub
semnul cosmicului.

În concluzie, motivul călătoriei în literatura universală și română s-a

dovedit a fi un izvor de inspirație pentru foarte mulți scriitori, din care aceștia
au generat teme complexe dezbătute și revizuite apoi de cititori și de criticii
literari.