CONDIȚIA CREATORULUI

text argumentativ:

Raportul dintre creator și propria sa creație

Cuvintele sunt la îndemâna noastră, a tuturor, însă sensul şi semnificaţia atribuite acestora
diferă de om, iar marii scriitori ai lumii, prin harul cu care au fost dăruiți, ne plimbă cu barca
încântării pe apele vrăjite ale desăvârşitei desfătări sufleteşti, devenind adevărați creatori care se
contopesc cu propria creație, după cum afirmă și Lucian Blaga: Creatia a apuca din haosul
inform elemente brute, a le topi impreuna si a le turna intr-o forma care sa imbrace o viata ce se
diferentiaza intr-un chip absolut hotarat de tot ce nu este ea aceasta este puterea naturii si a
artistului. Conceptul de creator și-a făcut deseori apariția în literatură și lecturând am observat că
scriitori se refugiază, trăind intens orice cuvânt scris, pentru a ajunge eternizarea, consider că
fiecare dintre noi devine la un moment dat un creator, atunci când simte nevoie de o cale către
eliberarea interiorității ci anume creația.

Creatorul, este totdeauna cel care dorește să atingă eternitatea prin opera sa. Aceasta
eternitate despre care se vorbește la nesfârșit poate fi denumită și actul creației și presupune de
fapt truda depusă în timpul creării, totul devenind asemenea unui ritual de secătuire sufletească.
Un personaj semnificativ, prin care putem susține acestea este cel Meșterul Manole din opera lui
Liviu Rebreanu. Manole este constructorul unei mănăstiri, despre care se spune că se
împotrivește construirii, astfel putem identifica cu ușurință o contradicție între creator și creație,
accentul căzând pe frământările tragice ale personajului confruntat cu un conflict fără ieșire, al
cărui final nu va putea fi decât moartea, căci pentru Manole, biserica, simbol al vocației creatoare
și Mira, simbol al iubirii și al vieții, sunt totuna. In drama, insistenta autorului se concentrează
asupra condiției dramatice a creatorului, de unde gestul de răzvrătire împotriva propriei lui opere.
Apare ideea sacrificiului ca și creație, moartea reprezentând o eliberare de suferința și zbuciumul
sufletesc al unui creator care a oferit totul pentru creația sa, până și viața sa, dar și o formă de
autocunoaștere, acesta ajungând la nivelul de eternizare.
Creația este orice lucru făcut de mâna omului creator, făurit prin sacrificiu de timp, de materiale
și uneori de ființe umane, animaale etc., după spusele lui Emil Cioran creația este: doar o salvare
temporară din ghearele morții, căci creatorul caută prin opera sa eternizarea. Pentru creator, mai
presus de iubire, de familie, de perpetuarea numelui, se afla idealul propus si munca istovitoare
prin care îl va duce la capăt.Acesta este obsedat sa înfăptuiască o opera durabila înainte de a se
pierde in infinit, sa lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. In opera „Meșterul
Manole”, protagonistul Manole este concomitent un erou mitic, devenind exemplar prin dăruire
si jertfă de sine, și unul tragic, a cărui conștiința problematizează esența artei: aceasta este

profund morala, dar sacrificiul impus artistului este asociat unui păcat colosal. Manole traiste un
astfel de moment, care ii dezvăluie calea de împlinire a vocației creatoare reprezentat de motivul
jertfei pentru durabilitatea creației. Orice construcție trebuie să dețină o energie capabilă a o
propulsa de-a lungul timpului, forța care nu poate proveni decât dintr-o jertfa umana. Este
sugerata aici ideea de proiecție a divinului pe pământ, prin intermediul sufletului, dar se crează și
contradicția femeie-biserică, asociere care îl va duce spre dezumanizare. Din acest punct de
vedere in concepția lui Blaga Mira nu este un personaj cu o identitate sociala si temporala
precisa, e un simbol, si in același timp, un purtător de cuvânt al autorului, care o data cu
desfășurarea întâmplărilor descifrează si semnificațiile lor. Manole zis și creatorul evoluează
totuși ca un caracter cu o puternică și problematică personalitate, cu o individualitate distinctă,
trăindu-și intens si neabătut destinul sau de martir al frumosului etern.

Așadar creatorul unei opere, fie aceasta de orice oridin, este cel ce modifică realitatea în
care trăiesc atât el, dar și cei din jurul său, transpunând o altă lume, nouă, recreată prin imaginea
cu totul inedită. Atât creatorul, cât și creația lui sunt purtătorii unui mesaj, ce prelucrează idei,
sentimente, imagini și reflecții, creația îndeplinind două funcții esențiale ale vieții, și anume, de
cunoaștere sau de autocunoaștere.