Ești poezie

Iaca, mi s-a făcut un fel de dor,

să te-aștern de-a lungul unui vers;
Să mă prăbușesc, să zbor,
în propriul meu univers .

Haide, eu te-aștept ca altădată,

știind că poate acum, nu mai vi,
așa cum sunt eu, mică și slabă,
pe o planetă cu amintiri vii.

La mine-n suflet a mai rămas iubire...

Oh ! Prin gândurile ce mă străbat ades,
suntem, un fel de amintire
doar că, fără prea mult sens.

Hai! Îmbată-mă-n iubirea ta,

de nu, va plânge înserarea că nu ne-am găsit.
Oprește-te, trece și toamna
și tu tot nu vezi că eu m-am năruit.

La naiba, revii în octombie?

Sau îmi rămâi vis în veci ?
Oh tu ! Cea mai scumpă poezie
Aici este ? Tu ești ?