Textul support: În vreme de război de I.L.

Caragiale (fragment)

,,Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă, și boabele de apă prelingându-se de pe

streșini și picând în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit, lăsat gol într-adins la umezeală,
făceau un fel de cântare cu nenumărate și ciudate înțelesuri. Legănate de mișcarea suntelor,
gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce
mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi, și tot mai domol, și tot mai larg. Când cercul unui
gând ajunse-n fine așa de larg încât conștiinții îi era peste putință din centru să-l mai urmărească
din ce se tot depărta - omului i se pare c-aude afară un cântec de trâmbițe... militari, desigur.

Hangiul ascultă mai bine: cântecul strălucește din ce în ce mai tare. Se apropie.

D-l Stavrache iese afară pe prispa cârciumii.

E o zi luminoasă de primăvară.

În adevăr niște militari, o companie care urcă la deal în marș de paradă. Tot satul: oameni,
copii, câini fac alai după militari.

Au ajuns în fața hanului. Căpitanul comandă oprirea pe loc.

Hangiul rămâne trăsnit: Căpitanul!

Căpitanul bagă sabia în teacă și înaintează către d-l Stavrache ; acesta se dă pas cu pas
mereu înapoi până în cârciumă, închide repede ușa și-ncearcă s-o încuie ; dar până să clipească,
ușa sare din țâțâni și căpitanul s-arată-n prag și, râzând cu hohot, strigă:

-Gândeai c-am murit, neică?

Stavrache trece-n tindă - căpitanul - după el ; fuge în odăiță - degeaba: nesuferita arătare
îl urmărește de aproape.”

Cerință: Redactează un text în care să demonstrezi că fragmentul dat face parte dintr-o nuvelă
psihologică.
 Nuvela psihologică a apărut în epoca realismului, ca urmare a interesului manifestat
pentru psihologie și pentru viața interioară a personajelor. În literature română I.L. Caragiale a
fost unul dintre creatorii nuvelei psihologice, scriitorul fiind preocupat de cazurile situate la
limita patologicului, de viață profundă a inconștientului și de stările obsesive.

 
Trăsăturile nuvelei psihologice:

-accentul se deplasează de la acțiunea propriu-zisă la viața sufletească a personajelor

-discursul narativ este bogat în indici care evidențiază stările de conștiință ale eroilor

-conflictul psihologic se dezvoltă în contextul conflictului exterior

-conflictele vizează la nivelul existențial al personajului, nu numai pe cel social sau sentimental,
putând implica și mentalul colectiv

-teme literare specifice: patima banului, dragostea, gelozia, frica, opsesiile

-personajele sunt plasate în situații limită care dau naștere unor probleme de conștiință

-personajele sunt percepute atât din interior, cât și din exterior, analiza psihologică se îmbină cu
tehnica detaliului semnificativ.

-personajul este surprins în mediul său specific de existență, interesul pentru psihologic
neexcluzând prezentarea detaliată a cadrului spațio-temporal

-descoperă complezitatea sufletelor umane

-tehnici și procedee specifice: analiza psihologică, monologul interior, tehnica detaliului

semnificativ

-limbajul este bogat în termeni abstracți, apți să surprindă mișcările vieții interioare.
Cerință: Redactează un text în care să demonstrezi că fragmentul dat face parte
dintr-o nuvelă psihologică.

Ceea ce este mai minunat în literature este că transformă omul care o citește, înălțându-l
către condiția celui care a scris-o, spunea E.M. Forster, un scriitor și critic literar englez. În
literature română, I.L.Caragiale se remarcă prin preocuparea sa de a studia tipurile umane
caracteristice vremii sale și de a studia problematica socială, majoritatea operelor sale fiind
încadrate în curentul literar numit realism. Nuvela psihologică a apărut în epoca realismului ca
urmare a interesului manifestat pentru psihologie și pentru viața interioară a personajelor. În
opinia mea, fragmentul dat din În vreme de război face parte dintr-o nuvelă psihologică deoarece
autorul prezintă într-o manieră obiectivă și psihologică personajul aflat într-un amplu proces de
degradare umană.

În fragmentul dat se urmăresc reacțiile personajului Stavrache, surprinse în contextul

dezechilibrului mental, aducându-se în prim-plan imaginea personajului și nu acțiunea operei.
Evenimentele sunt relatate din perspectiva unui narator obiectiv, remarcându-se forme verbale de
persoana a III-a: ploua, ascultă, urcă etc. Naratorul obiectiv pătrunde astfel în mintea
personajului, a hangiului Stavrache, observând procesul de înnebunire al acestuia, redat prin
pasajul descriptive de la începutul ragmentului. Acțiunea durativă, continuitatea și persisitența
trăirilor care dezumanizează personajul sunt evidențiate prin folosirea verbelor la gerunziu:
picurând, prelingându-se. Evoluția psihologică a cârciumarului este surprinsă amănunțit, prin
comparația gândurilor acestuia care îi copleșesc mintea arzându-i-o (gândurile omului începură
să sfârâie) cu ploaia interminabilă (Afară ploua mărunțel, ploaie rece de toamnă…) al cărei
zgomot devine obsesiv, facilitând dezechilibrul personajului. Fragmentul prezintă o
corespondență între realitatea exterioară (Afară ploua mărunțel, ploaie rece de toamnă…) și
realitatea interioară a personajului (gândurile omului începură să sfârâie). Astfel se observă
încercarea de a sublinia dezechilibrul mental al pesonajului aflat sub presiunea posibilei apariții a
fratelui, popa Iancu, de care este chinuit noapte de noapte în coșmaruri interminabile. Ideea că
gândurile personajului se strâmtează și se lărgesc, înnebunindu-l este prezentată sub forma
stilisticii circulare, descrisă fundalul obsesiv al ploii reci de toamnă. Imaginea unui prizonier al
propriei finite este redată de cercurile care se lărgesc sau se micșorează, fenomenul de degradare
fiind subliniat prin folosirea metaforei din secvența gândurile omului începură să sfârâie în
cercuri strâmte. Omul își pierde controlul și ajunge să audă cântece de trâmbiți. Surprinderea
înnebunirii personajului este redată la nivelul textului prin comparativul de superioritate
progresiv: din ce în ce mai domol, din ce în ce mai largi. Totodată la nivelul textului apar termini
din sfera semantică a gândirii/ a judecății: gândire, conștiință, folosirea repetată a acestora
relevând chinul personajului. Gândurile sunt gânduri, dar și frământări necontenite al căror punct
culminant este înnebunirea finite.

În urma unei analize a fragmentului dat se poate remarca evoluția psihologică a

personajului Stavrache, tendința obiectivă a naratorului, preocuparea autorului de a studia
personajul din punct de vedere psihologic, relaționând comportamentul personajului cu mediul
din care personajul provine. Astfel, pot afirma că fragmentul dat face parte dintr-o nuvelă
psihologică, I.L.Caragiale dorind prin opera sa să evidențieze anumite defecte umane cu scopul
de a le îndrepta și de a înălța cititorul prin transformarea acestuia într-un om mai bun.