Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – Camil Petrescu

Autor

Camil Petrescu face parte din perioada interbelica, cea care ii cuprinde atat piesele de teatru cat si
poeziile si romanele scriitorului. Coexista in epoca atat romanul modern subiectiv, cat si romanul realist
balzacian sau cel mitic traditional.

Anul publicarii

Opera “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a fost publicata in anul 1930. In 1933 apare
al doilea roman “Patul lui Procust”. Semnificatia sintagmei titlului din al doilea volum se aplica atat
primuluii roman cat si dramelor de idei, fiind considerata spatiu al nepotrivirii.

Geneza

Opera a fost anuntata cu mult inainte de aparitie in cadrul presei. Se vehicula aparitia unei succesiuni
de nuvele. Scriitorul marturiseste ca nuvela pe care a inceput sa o scrie si-a marit dimensiunile la sute
de pagini in manuscris, depasind cu mult intinderea nuvelei “Puteam continua la infinit si nu m-as fi
oprit”, “De aceea a trebuit sa aleg un final”. La inceput a fost anuntat romanul capitanului Andreescu.
Titlul sufera modificari devenind “proces verbal de dragoste si razboi”. Varianta finala care asimila cele
doua experiente fiind “Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi”, la baza operei ca document
autentic sta jurnalul de campanie al scriiitorului, povestea de iubire fiind pur inventata. Ca urmare, in
roman se dezvolta doua fire narative ce urmaresc iubirea si razboiul, fiecare experienta fiind plasata
intrun timp obiectiv sau subiectiv.

Ipoteza

Opera data este un roman psihologic subiectiv modern al experientei avand toate caracteristicile
necesare.

Teorie si tehnici folosite

Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere cu personaje numeroase,
complexe si amplu caracterizare, cu o intriga complicata si o actiune ampla.

Romanul psihologic are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica,
iar drept subiect are cazurile de constiinta. Este scris de obicei la persoana intai pentru ca pune accent
pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure
ale inconstientului.

Anticalofilismul este tehnica prin care scriitorul se declara impotriva expresivitatii artistice a textului
daca nu exprima autentic toate trairile personajului.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv deoarece
are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subietiv, fluxul constiintei,
memoria afectiva, naratiunea la persoana intai, luciditatea (autoanalizei), anticalofilismul, dar si
autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita,
cu trairea intensa.

Modernismul, in sens restrans, deseneaza miscarea literara constituita in spatiul hisparo-american, la

sfarsitul secolului al XIX-lea, miscare care orienteaza poezia spre o estetica a sinceritatii si a
rafinamentului. In sens larg, modernismul reprezinta o manifestare radical, indrazneata a celor mai
recente forme de expresie in planul creatiei. E opus traditionalismului.
Explicarea titlului

Conotativ, titlul indica cele doua carti ale romanului desemnand povestea de iubire dusa pana undeva
si experienta razboiului care omoara si ceea ce a ramas din iubirea lui Stefan si a Elei. Cele doua
secvente sunt unite de substantivul “noapte” in mod simbolic, el desemnand dezamagirea, deziluzia,
decaderea valorilor in care persoajul credea si care iau o alta ordine.

Tema

Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de constiinta. Subtemele

operei sunt si cele doua experiente care marcheaza destinul personajului, iubirea si razboiul.

Capitole

Romanul contine doua carti ce corespun celor doua secvente din titlu. Este sunt structurate in capitole
cu titlu sugestiv pentru a rezuma situatiile care declanseaza sentimentele contradictorii ale
personajelor. Din cartea intai se remarca urmatoarele capitole “La Piatra Craiului in munte”,
“Diagonalele unui testament”, “E tot filozofie”, “Ultima noapte de dragoste”, iar in a doua parte “Intaia
noapte de razboi”, “Fata cu obraz verde la vulcan”, “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. Se remaca
o subordonare a discursului narativ unor tehnici specifice: tehnica flashback-ului, memoria involuntara
si fluxul memoriei, cea din urma fiind supusa analizei psihologice si a introspectiei (analiza propriilor
sentimente).

Tip de narator

Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan
Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Naratiunea la persoana
intai presupune existenta unui narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului
narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat
cat stie si personajul principal. Insa situatia eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar
faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate si analizate.