Imaginatia ocupa o pozitie aparte in continutul activitatii
de cunoastere.Pe de o parte ea devine in continuarea reprezentarii,bazandu-se direct pe memorie,pe de alta parte,ea deviazatraiectoria care merge spre gandire,facand o bucla.In psihologie,imaginatia se defineste ca un proces psihic cognitiv,complex de elaborare a imaginilor si proiectarii noi pe baza combinarii si transformarii experientei,iar gandirea se defineste ca fiind procesul cognitive superior,care reflecta trasaturile esentiale,necesare silegice cu ajutorul operatiilor abstract-formale,in vederea intelegerii,explicarii si predictieiunor relatii cauzale precum si elaborarii unor modele mintale ale realitatii. Gândirea este un proces psihic cognitiv superior care se desfăşoară într-un plan mintal, intern,subiectiv, folosind judecăţi, raţionamente, operaţii cognitive cu ajutorul cărora realizează o procesare profundă a realităţii Unitatea în interacţiune (reciprocă) a gândirii şi limbajului poate fi considerată un punct de pornire cu rol central în înţelegerea interdependenţei tuturor fenomenelor în cadrul complexului psihic uman . În plus, prin intermediul imaginaţiei, omul este capabil de o performanţă unică, aceea a realizării unităţii dintre prezent, trecut şi viitor. Exemplu.. Procese senzoriale asociate cu anume motivație pot constitui punct de declanșare a procesului imaginativ; reprezentările sunt puse în diverse combinații sau transformate spre a obține ceva nou. Astfel, imaginația se află în relație cu toate celelalte fenomene psihice. Totusi relația cu gândirea e una esențială prin operațiile mintale implicate, Neveanu susținea că lista procedeelor imaginației ”nu are nici cap, nici coadă”. Nu are cap deoarece capătul se află în chiar operațiile gândirii iar la coadă putem adăuga noi și noi procedee. Am dat exemple la gândire în acest sens. Tot gândirea e cea care apreciază, valorifică rezultatele ei, dacă ele pot fi obiectivate în creații ce nu încalcă, de exemplu, legi ale naturii. La randul ei, imaginația, ajută gândirea la soluționarea unor probleme: ea explorează nelimitat necunoscutul, dispar barierele spațio-temporale, uneori și sentimentul realului abia apoi ceea ce furnizează ea e judecat, analizat și valorificat de către gândire. . Spre exemplu..,,orice activitate se realizeaza cu scopul de adaptare la mediu,,.