Numai creaţia răscumpără toate suferinţele

Capacitatea de afi creativ ne ajută să supraviețuim. A fi creativ înseamnă a călători

în lumea visului, a rupe hotarele adevărului, a face ceva care să ne deosebească de
alții, deoarece ne deschidem mintea și permitem artei să progreseze. Oricât de
paradoxal ar părea, dar și condițiile sociale nefavorabile pot crea creatori.
Sentimentele puternice, fie și negative, impulsionează într-o oarecare măsură actul
creat.
La rândul său, creația răscumpără toate suferințele. De exemplu opera literară
,,Meșterul Manole” de Lucian Blaga este inspirată dintr-un mit (jertfa pentru creație).
personajele operei nu prezintă niște ființe umane, ci simboluri ale unor idei. Astfel, cei
nouă zidari sunt reprezentanți ai forței stihiale ale naturii: сel care cândva pescar
simbolizează apa, cel carea fost călugăr simbolizează lumina, cel care a fost ocnaș-
întunericul. Manole i-a adunat din cele patru părți ale lumii, pentru a clădi biserica din
pământ și din apă, din lumină și vânt.
Motivul dorului, prezent în creația blagiană, ia forma unei porunci în jurul căreia
se țese conflictul (lupta cu sine însuși a personajului semnificând tragedia eternă a
geniului condamnat).,,Lăuntric, un demon îmi strigă: Clădește! Pământul se-mpotivește și-mi
strigâ: Jertfește!”.
Chemarea creației devine poruncă ancestrală și nu mai puțin o pedeapsă.
Motivil jertfei apare în creația populară ca o condiție a trainiciei, în opera lui
Blaga, jertfa rituală devine o tulburătoare dramă umană. Neînțelegând la început
necesitatea jertfei, Manole o acceptă atunci când solul lui Vodă cere grăbirea
lucrărilor; conflictul din conștiința lui se adâncește atunci când soarta hotărăște să fie
aleasă Mira și meșterul contopește cele două iubiri: dragostea pentru soție și chemarea
creației. În virtutea destinului de Creator, Manole alege sacrifciul.
Motivul destinului se împletește cu motivul dorului și cu cel al jertfei. Sortit să se
chinuiască de dorul creației, Manole nu se poate mântui de destin decât prin jertfă, în
final urcându-se în clolpotniță, se aruncă în gol, asumându-și libertatea unei opțiuni, el
reconstituie destinul din veac al Zămislitorului de a pieri ucis de propria operă, precum
și de a continua să trăiască prin ea.
Suferința străbate întreaga operă și este mitică fiind asociată cu jertfa, ea este
explicată prin credința că, pentru a dura, o construcție (creație) trebuie să primească
viață și suflet. Manole creează o imagine micșorată a Universului răscumpărat prin
jertfă, tot așa cum baciul mioritic moare întru păstrarea integrității aceluiași Univers.
În concluzie suferința reprezintă starea dramatică eficientă ce contribuie la
descoperirea noilor aspirații și idei prin care redăm loialitate și supunere întru
realizarea actului creator, pentru ca acesta sa dăinuie și să reprezinte o valoare sacră.
În literatura română, au scris astfel de drame de idei Lucian Blaga, Camil Petrescu,
Horia Lovinescu, Ion Druță, precum au abordat astfel de teme și oamenii de artă în
domeniul picturii și sculpturii.