Meșterul Manole

Opera romanescă “Meșterul Manole” scrisă de Lucian Blaga este o drama poetică
expresionistă ce are la bază mitul estetic al creaţiei, realizată prin jertfă şi suferinţă. Personajul
protagonist este meșterul Manole un creator damnat, care trebuie sa-și jertfeasca fericirea
personală pentru mîntuirea tuturor.
  Manole este creatorul de artă. Un martir al frumosului dar care duce în interior dorința de
a crea si de a iubi. El se autocaracterizează ca fiind stăpânit de creație : “Nu din chinul acesta nu
voi scăpa nici mâine, nici poimâne…“
Mesterul luptă de 7 ani , dar zadarnic pentru că zidul se suprimă de 77 de ori , Manole
caută prin rațiune să învingă râul ,dar în zadar “Încă de-o mie de ori, lucreare de nebun înainte
îmi flutură.“ Drama personajului și caracterizarea lui este amplificată de faptul că i se cere jertfă,
un act  păgân, contrar religiei creștine. Frământările mesterului trădează spiritul creștin ale lui, ce
este bântuit de ispite : “Nimic nu ajută – ce să fac? Totul a fost în zadar- ce începem? “
O altă caracteristică a lui Manole sunt caltățile de lider . Ceilalți îl vedeau pe el ca pe un
cârmuitor civilizator, pentru că promitea realizarea unei creații desăvârșite. Procesul creații este
inaccesibil pentru un om obșnuit , doar omul de geniu are drumul deschis, unica plată fiind
propria fericire.
Prin acțiunile sale Mesterul confirmă că prezintă tipologia creatorlui pasionat de artă și de
frumos. Este un erou tragic, pentru că încearcă să atingă absolutul, dar condiția umană îi
delimitează avântul, fiid forțat să aleagă între cele două jumătăți. Soția sa sau biserica: “Biserica
mi se cere, jertfă mi se cere. “
Chiar dacă Manole vedea si alte solutii în construirea Bisericii, Bogumil simte și vede
necesitatea sacrificiului, un mod de împlinire cunoscut si de Manole. Însă acesta la început îl
refuză complet, știa că nu poate decurge la așa cruzime: “Cu uitătură din altă lume tu îmi șoptești
aceeași povață jertfa! Ci eu, părinte, nu pot, nu vreau și nu pot !! “
Manole este obsedat de creație și știe că nu v-a mai putea trăi niciodată cu un suflet curat
dacă nu v-a termina construcția “Nu, din chinul acesta nu voi scăpa .. și schelăria nu va rămânea
în dreapta trăiniciei pentru catepeteasmă, niciodată!! “ Cred că Manole își acceptă soarta în acel
moment și hotărăște că v-a decurge la orice pentru finisarea bisericii.

Fiecare personalitate ce a pus temeliile lumii, a fost nevoită , în oarecare măsură, să se

sacrifice personal. De la nopți nedormite pâna la relații cu familia distruse, acești oameni se
dedicau pentru arta lor. Astfel cred că nu este posibilă creația absolută fără sacrificii.

Îl pot compara pe Manole din opera blagiană cu Meșterul Manole din opera “Mănăstirea
Argeșului“. Ambii sunt obsedați de creație și ambii participă la jertfa pentru creație.

În concluzie, drama Meșterul Manole de Lucian Blaga revaorifică mitul jertfei supreme
prin destinul protagonistului. Astfel, nu este posibilă crearea absolută fără sacrificiu.