Sunteți pe pagina 1din 4

Mesterul Manole In 1927 L.Blaga publica la Sibiu drama Mesterul Manole.

Peste doi ani drama va fi jucata pe scena Teatrului National din Bucuresti.De la publicarea baladei Monastirea Argesului in 1852 de catre Vasile Alecsandri,tema jertfei creatoare a fost abordata sub diferite specii,de la poezie lirica pana la piesa de teatru. Lucian Blaga se detaseaza net de toti cei care au abandonat aceasta tema,deoarece mitul folkloric e prelucrat cu instrumentele teatrului modern.Mitul este interpretat din perspectiva unor concepte estetice noi.Intre acestea,expresionismul detine un loc primondial.Acest curent constitui in Germania,la inceputul sec.xx-lea concepe realitatea prin raportate la absolute iar personajele in drama sunt mai mult simboluri sau concept decat individualitati umane distinct.(Reprezentanti:Georg Trakl,Franz Werfel-poeti). Pe de alta parte,imprejurarea ca Lucian Blaga,poet si filozof al culturii,isi alegea ca tema si sursa de inspiratie,balada desprea zidirea Manastirea Argesului,nu e intamplatoare.Balada romaneaasca are un spatiu foarte larg de circulatie si este cea mai aleasa intruchipare artistic in arhitectura sud-est Europeana.Fericita intalnire a temei jertfei zidirii cu o capodopera arhictectonica inegalabila a condus la crearea unei capodopere poetice folclorice.Reflexele acestui mit au primit o expresieartistica desavarsita in drama lui Lucian Blaga.Autorul comprima datele oferite de partea introductive a baladei si expozitia incepe cu motivul surparii zidurilor.Il gasim pe Manole derutat si aproape descurajat de acest fenomen de nepatruns,masurand si socotind in odaia sa de lucru in prezenta straretului Bogumil si a unui personaj ciudat,Gaman,care doarme intins pe podele,un somn agitat,bantuit de vedenii,ce-l fac sa tresara si sa se comporte in nestire. Intriga e sugerata de Bogumil care are o singura solutie pentru situatia disperata in care se afla constructorii-jertfa:Sufletul unui om cladit in zid ar tine laolalta incheieturile lacasului pana in veacul veacului.Pentru Manole,jertfa unei finite e irationala:Jertfa aceasta de neinchipuit,cine o cere?Din lumina Dumnezeu nu poate sa o cera,fiindca e jertfa de sange,din adancimi puterile necurate nu pot sa o ceara fiindca jertfa e impotriva lor.Staretul ii raspunde insa,tot printr-o intrebare:Fireste,cat timp cantaresti,asa este.Pe intaiul nu ti-l poti inchipui crud,cum pe celelalte nu le inchipui fara minte.Dar crezi tu oare ca masuri si-naltimile si adancimile sortie cu plumbul atarnat de sfoara?Si daca intru vesnicie,bunul Dumnezeu si crancenul Satana sunt frati?Si daca isi schimba obrazerele inselatoare,ca nu sti cand e unul sic and e celalalt.Poate ca unul slujeste celuilalt. Conflictul incepe a se define dar el nu va fi cu desavarsire instalat in actiunea piesei decat dupa intrarea in scena a Mirei.Dupa un schimb de replici semnificativ din care razbate puterea dragostei ce-I leaga pe cei doi soti,are loc o scena revelatoare atat pentru framantarea si indoielile lui Manole,cat si pentru destinul tragic al celor doi.Mira se urca pe Gaman care doarme si spune cuvintele:Scutura-ma Gamane,voiniceste ca zmeii taramului celuilalt inca odata.Asa,scutura-te!Tu esti Pamantul,marele eu sunt biserica-jucaria puterilor.Scena aceasta in care Gaman se manifesa dand expresie fortelor oarbe dezlantuite,devine in contextul framantarilor lui Manole o alta metafora a stihiilor telurice invrajbite impotriva zidirii care trebuie invinsa prin jertfa.Acum Manole ca sfatul lui Bogumil nu e lipsit de talc.Bogumil e un adept al doctrine religioase cunoscute sub numele de bogumilism,de unde vine si numele personajului.Doctrina cu origina in Asia Mica este elaborata de calugarul bulgar ieremic Bagomil si concepe puterile supranaturale ca expresie a binelui si a raului.Conform acestei conceptii religioase,trupul omului a fost creat de

Satana,Dumnezeu i-a dat suflet,astfel ca omul apare drept creatie a celor 2 principii antagoniste.Intr-o poezie din Poemele Luminii(1919)numita Pax Magra ,citim urmatoarele vs.semnificative:-Pe semen invrajbiti/De-o vesnicie,Dumnezeu si cu Satana/au inteles ca e mai mare fiecare/daca-si intend de pace mana .Si/s-au impacat/In mine:impreuna picuratu-mi-au/In suflet/credinta si iubirea,si-ndoiala si minciuna/Lumina si pacatul/Imbratisandu-se s-au infratit/In mine-ntaia oara/de lanceputul lumii,/de cand ingerii/Strivesc cu ura sarpele cu solzii de ispita/de cand cu ochii de otrava sarpele,pandeste/Calcaiul adevarului/Sa-l muste inveninandu-l.Acum conflictul e clar si definitive instalat;elementele lui sunt pe de o parte devoranta pasiune pentru constructie,pe de alta parte imensa dragoste pe care Manole o traieste pentru sotia lui.Ea reprezinta viata,frumusetea,puritatea.Manole e obligat de jocul sortie sa aleaga intre biserica-simbol al vocatiei creatoare si Mira-simbol al vietii.Asadar biserica si Mira sunt cele 2 personalitati ale personalitatii eroului.Fara una din ele mesterul e anulat ca om.Se constata un echilibru perfect al fortelor conflictului si de aici caracterul tragic al acestuia.Blaga va insista asupra acestor framantari interioare,facand din personajul sau un erou de tragedie artica,acolo unde balada rezolva aparent simplu un conflict starnit de clarificarea in vis a pauzei prabusirii zidurilor.Conflictul piesei e tragic pentru ca e fara iesire.Iesirea din conflict nu poate avea loc decat prin moartea eroului,o moarte necesara,nu o sinucidere cum am fi tentati sa credem,sau o moarte accidental ca in balada.Intreaga desfasurare a actiunii releva conditia tragica a creatorului de valori durabile aflat in lupta cu destinul sau. Metafora femeie-biserica trimite cu gandul la vocatia zlamislirii in care biserica e symbol al plasmuirii unei valori estetice eterne,asa cum femeea reprezinta simbolul eternitatii prin neclintitul ei destin de a perpetua nascand omul.Manole,desi symbol intr-o drama moderna,evolueaza totusi ca un caracter cu o puternica si .. cu o individualitate discrete. Toate acestea fac din el un personaj ce-si traieste intens si neabatut destinul sau de martir al frumosului etern. Cind ziduriile cad din nou si mesterii sunt tentati tot mai mult de ideea abandonarii lucrarii urmarit de patima ereatoare Manole fagaduieste spre uimirea mesterilor ,o nouaincercare:"Rabdarea lui Voda o mai cer pentru 3 zile.Pe urma sau biserica rmine dreapta sau singele nostru se va slei.Ai veni sol de la Voda,intoarcete sol de la noi.Biserica se va ridica. Cu raspunsul dat,actiunea se apropie de punctul culminant.In permanenta Manole evalueaza pe 2 planuri,unul psihologic si unul al faptelor.Actiunea atinge punctul maxim al incordarii in momentul hotaririi de a jertfi.Cind Manole spune solului ca biserica se va ridica,hotarirea lui e definitiva.In ordinea faptelor,punctul culminant e marcat de zidirea Mirei.Solul pleaca si Manole trebuie sa desluseasca zidariilor tilcul fagaduielii lui .Unii vor sal paraseasca dar Manole le strecoara in suflet sentimentul unui destin implacabil care cere o jertfa:"O viata scumpa de om se va cladi in zid.Jertfa va fi o sotie care inca nu a nascut sora curata ,fiica luminata".Hotarirea e pecetluita prin juramint.Dupa 3 zile de asteptare ,in care mesterii se istovesc in tot felul de banuileli de incalcare a juramintului,apare Mira.Se face un nou pas spre inplinirea unui destin.Mira vine pentru a intimpina un amor, de care il face raspunzator pe Bagumi. Trecind prin chinuri mai presus de puterea unui om Manole incearca sa evite jertfirea Mirei,dar zidarii sai il constring in virtutea juramintului.Acolo unde balada incearca evitarea jertfirii Anei prin invocarea fortelor naturii,Blaga isi pune ecoul in confruntare directa cu proprii sai colaboratori;pentru a releva trairile mesterului.In

balada natura era un personaj oarecum exterior,nevoile teatrului modernobliga pe poet la intruchiparea fortelor naturii in oameni.Dramatismul va fi mai intens,data fiind confruntarea directa dintre ei.Manole implineste destinul,caci patima de a zamisli frumosul e neinduratoare :"A mea a fost patima eu am fost al patimei,eu am fost...o noua,Mira,biserica s-a tot prabusit cu cit se prabusea patima crestea ...de atitea ori ai fost caprioara neagra cand suiai drumul la noi,de atitea ori ai fost izvor de moarte,cind coborai de la noi.Acum esti aici inca o data:nici caprioara nici izvor,ci altar.Altar viu intre blestemul ce nea prigonit si juramintul cu care l-am invins." Mesterul Manole va incerca cu duiosia ultimei intilniri cu iubita sa sa o ajute sa treca mai usor peste ce avea sa urmeze:"Nu Mira ,nu.Stiam ca vii speriata .Stiam ca vi purtind grija altor vieti si atunci am glumit,facind pe barbatii salbatici.Povestea cu jertfa omeneasca e numai asa ,un joc.Un joc alba vraja si intunacata magie,pe care il vom face cu tine. Dupa ce o convinge pe Mira ca nu e decit un joc ceea ce avea sa urmeze,Manole ii spune:Va trebui tot timpul sa zimbesti si chiar de va fi rece zidul,sa te silesti sa glumesti".Sa para in adevar ca moartea e un joc.Caci vezi,blestemul de care vorbiseram il invingem cu un joc". Momentul zidirii Mirei in temelia bisericii e plin de semnificatii.El reprezinta in ordinea lupteiomului cu natura,momentul neutralizarii opoziriei dintre natura si cultura.Manole e aici prin sacrificiul facut,un erou civilizator care da oamenilor o valoare etern durabila,asa cum facuse Prometeu care tot prin sacrificii le daduse jocul.Blaga insa nu paraseste nici o clipa conditia omului .Zidarii traiesc din plin febra creatiei si biserica se inalta .Manole insa s-a schimbat.O vreme el se lasa antrenat in febra constructiva a celorlalti,din opsesia vaietului care razbate din zid si comportarea Mirei in ultimele ei clipe de viata il robesc tot mai mult.Tot mai puternica devine constinta care pentru el ca individ,sacrificiul nu mai inseamna izbinda ci secatuirea tuturor puterilor sufletesti.Bolnav de iubirea lui pentru Mira ,muncit de inutilitatea sacrificarii celei mai de pret fiinte care ii apartine cu trup si suflet,Manole se razvrateste impotriva propriei sale fapte si vrea sa sparga zidul pentru asi putea elibera iubita.Dar zidarii il opresc.Biserica pe care o concepuse ,opera pentru care sacrificase totul nu mai apratinea autorului,ci eternitatii.George Calinescu gaseste in aceasta scena esenta clasica a interpretarii pe care o da Lucian Blaga,mitului creatorului.Mesterul vrea sa darime biserica dar norodul ilda la o parte"Multimea nu vrea sa stie de autor,ea nu recunoaste decit opera". Din nou drama se detaseaza de balada .In balada dupa terminarea bisericii ,Manole mesterul aclama cu mindrie ca poate zidi:"Alta monastire .Pentru pomenire.Mult mai luminoasa si mult mai frumoasa".In drama insistenta autorului se cenreaza asupra conditiei tragice a creatorului.Biserica ramine dreapta.Ea are acum zugraveala ,clopote,carti.omnitorul vine cu alai sa vada minunea. In deznodamint la picioarele manastirii se aseaza doua tebere.Una este alcatuita din calugari si cler si alta din mesteri,Voda si popor.Acuzandul pe Manole de crima,boierii si calugarii ii cer osindirea dar osinda nu mai ajunge la el.Manole se duce sa traga clopotul cel mic in amintirea Mirei si apoi prabuseste in gol.El sia depasit conditia de simplu muritor,cucerind etrnitatea si atingind absolutul prin creatia sa zamislita din suferinta judecarea lui Manole prin raportare la ceea ce tocmai ispravise nu mai e posibila.El nu mai apartine clipei,nici macar timpului istoric,ci simplu doar timpului.Mesterii care nu o data au vrut sa il paraseasca isi dau seama acum ca nu mai au nici un sens:"suntem cu rostul pierdut",va spune unul dintre ei,doar ultima replica a pieseiapartinind uniu dintre mesteri "Vai ce stralucire aici,si ce ....in

noi!",dovedeste ca fiecare dintre ei ,participind la aceasta creatie este un mester Manole.