Numai Poetul...

. .

.
Prefață
Opera lui Eminescu, cu lumea ei imensă de sentimente şi idei, ca
şi cu forţa artistică pecare o implică, îl înalţă pe poet pe treapta cea
mai de sus a literaturii naţionale. Luceafăr al poeziei româneşti,
căreia, asemenea lui Hyperion din poemul său, a izbutit să-i dea
patina eternităţii, reprezentând forma de expresie absolută a
puterii de creaţie artistică a poporului român, Eminescu intră,
tocmai prin această prea sfântă povară, în universalitate,
rămânând una din gloriile ireductibile ale literaturii lumii din toate
timpurile.
Mihai Eminescu este în literatura română poetul nepereche a
cărui operă învinge timpul, după cum afirmă George Călinescu. El
este cel mai mare poet naţional, care exprimă cel mai bine şi cel
mai complet spiritualitatea românească. Forţa creaţiei lui provine,
în primul rând, din vastitatea culturii extraordinare şi a
concepţiilor lui, din orizontul său afectiv şi spiritual fără de limite.
 Cuprins
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Fiind băiet păduri cutreieram
Somnoroase păsărele… Criticilor mei
Atât de fragedă… Sara pe deal
Freamăt de codru Dintre sute de catarge
Luceafărul O rămâi, rămâi cu bine…
Singurătate Departe sunt de tine
Atât de dulce… O, rămâi…
Revedere Pe lângă plopii fără soţ…
Şi dacă… De-or trece anii…
Din valurile vremii… Glossă
Ce e amorul? Ce te legeni…
La mijloc de codru… Mai am un singur dor
De ce nu-mi vii La mijloc de codru des
Epigrame La mormântul lui Aron Pumnul
“
.
 BIOGRAFIE
1850 : se naşte la Ipoteşti pe data de 15 ianuarie ca al şaptelea copil al familiei Eminovici.
1858 – 1860 : urmează şcoala primară.
1860 – 1861 : urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi
1867 : este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly.
1869 : se înscrie la Universitatea de Filosofie din Vienna.
1872-1874 : este student la Berlin.
1873 : primeşte o slujbă la Consulatul român din Berlin.
1874 : este numit ca director la Biblioteca Centrală din Iaşi.
1877 : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul « Timpul », unde desfăşoară o intensã
activitate publicistică.
1883 : începe o perioadă dramatică pe planul sănătăţii sale, marcată de internări în spital, urmate
de reveniri în viaţa publică şi de activitate literară, alternanţe ce se vor întîmpla pînă la
prematura sa moarte.
1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul doctorului Şutu şi va fi
înmormîntat, două zile mai tîrziu la cimitirul Bellu din Bucureşti.
 Critici
 “Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure
sau cetate si cate o stea va vesteji in departari, pana ce acest pamant sa-si
stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a unui crin de taria
parfumurilor sale.”(G.Calinescu)
 „Prin creatia sa, Mihai Eminescu, ramane intr-adevar cel mai mare
poet al neamului”pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate pamantul
romanesc”.(G.Calinescu)”
 “Nebunie? Poate ca in conceptia noastra a tuturor este nebunie, dar
Eminescu a prins adevaratul sens al lumii si al vietii…”(Titu Maiorescu)
 ”Opera lui se confundă cu opera, Eminescu n-are altă biografie”.
(G.Călinescu)